Lucrarea învingătorului la Concursul de Eseu Opreşte HIV/SIDA
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
Eu nu vreau sa-mi descopar numele, si am tot dreptul. Doar, potrivit cu legea, eu sunt dator sa fac lucrul acesta doar fata de medici si fata, cu care eu asi dori (dar, credeti-ma, eu nu voi dori!) sa am relatii intime. Eu doar vreau sa va spun cate ceva.
In primul rand: noi nu suntem invatati ceea ce trebuie in scoli. Da… si las sa se supere cei ce alcatuiesc programele scolare. Suntem invatati geografia tarilor indepartate, dar foarte rar ni se vorbeste despre geografia corpului nostru. In cel mai bun caz, odata pe an vine un medic-venerolog si, folosind cuvinte “destepte” de felul “gonoree”, ne vorbeste despre lucruri, despre care noi, cu zambet, gandim ca sunt la fel de departe de noi ca si Africa. Ne invata matematica, dar uita in fiecare zi sa ne aminteasca, ca un rezultat pozitiv la HIV plus unul negativ este egal cu doua pozitive. Noua practic nu ni se spune, ca numarul celor infectati de virusul HIV/SIDA creste in progresie geometrica si teoria probabilitatii mareste acest procent cu fiecare an tot mai mult si mai mult. Ne invata limba rusa, engleza, romana si multe alte limbi, dar nu ne invata un singur cuvant, care trebuie sa-l cunoastem in limba noastra: NU.
- “NU” - partenerilor ocazionali, dar foarte simpatici, care de loc nu seamana cu bolnavi de SIDA.
- “NU” - partenerilor nu ocazionali, dar foarte bine cunoscuti, care te atrag cu farmecul lor si cu toata fiinta iti insufla ca poti sa ai incredere in ei.
- “NU” - asistentei medicale care, luand analiza sangelui, scoate o seringa fara a deschide ambalajul in prezenta ta.
- “NU” - gandurilor, care te iti linistesc constiinta, spunandu-ti: “Aceasta se poate intampla cu oricine, dar numai nu cu mine”, “Se va imbolnavi altcineva, dar nu eu”. Eu tot asa gandeam.
Suntem invatati istoria diferitor popoare, dar nu suntem invatati istoria acelor oameni care ar fi putut ajunge ca Ainstein, Margaret Tatcher, Lincolin, Malevici si Caicovski. Dar n-au ajuns. Si nici nu vor ajunge. Fiindca ne catantd la toate talentele, posibilitatile si potentialele lor, ei nu vor trai mul, si zilele care le-au mai ramas de trait, le vor petrece in lupta cu boala chinuitoare, care le distruge trupul, cu durere, care ii arde din interior, cu privirile suspecte si instrainarea celor cunoscuti, care au aflat, ca esti bolnav, cu simtul vinovatiei fata de cei apropiati, cu durerea constientizarii ca totul putea fi altfel.
In manualul de biologie este doar un mic paragraf, unde este desenata o chestie rotunda cu tuberculi si jos este scris “Asa arata virusul SIDA”. Ce importanta are aceasta? Mie imi este tot una, cum arata ceea ce ma omoara pe mine din interior, eu stiu doar ca ma doare si imi este teama si daca as putea intoarce timpul inapoi, eu nu mi-as permite sa las sa intre in mine aceasta chestie cu tuberculi, chiar daca mi s-ar promite toate placerile lumii.
La orele de cultură fizică se promovează un corp sănătos. Dar numai cultura fizică nu este suficientă pentru a fi sănătos. Chiar dacă ai fi campion mondial la toate probele existente, dacă duci un mod de viaţă imoral - vei pierde şi viaţa nu numai sănătatea.
Oamenii mor de SIDA când ajung la apogeul desăvârşirii lor fizice, a slavei şi carierei. Întrebaţi-l pe liderul grupului Queen Fredi Miercury. O da, el nu vă va răspunde - el a murit de SIDA.
La lecţiile de psihologie suntem învăţaţi cum să luptăm cu singurătatea, depresia, “cum să ne cunoaştem pe noi”. O da, aceasta era metoda mea “de a fugi de singurătate”, de a arunca stresul şi de a nu cadea în depresie. Sex fără responsabilităţi. “Fără întâlniri îndelungate, ştampile în paşaport, informaţie în plus despre partener şi tabuuri morale şi religioase, care închid omul în rame înguste şi îl lipsesc de liberate.
Straniu să te citezi chiar pe tine, dar anume aşa vorbeam eu, când provocam o nouă domnişoară la sex. Pe unele nici nu trebuia să le conving mult. Una aşa “mai vorbăreaţă şi liberă de prejudecăţile societăţii” m-a şi infectat. Acum ambii suntem liberi. De viitor. De viaţă. De scopuri realizate şi vise împlinite. De familie, copii, carieră. De creştere personală. De majoritatea prietenilor. Chiar şi de o amintire normală despre noi după moarte. Liberi.
Doreşti o aşa libertate?
Aceasta este cea mai lungă compunere, care am scris-o în viaţa mea. Altădată doream să devin jurnalist. Acum timpul viitor nu mai este aplicabil la viaţa mea. Eu voi muri. Eu sunt bolnav de SIDA. Şi orice tratament, numai agravează sentimentul de vină faţă de sine, familie şi Dumnezeu, care (acum eu ştiu) m-a creat pentru ceva mult mai bun, de cât o viaţă scurtă fără sens şi o moarte ruşinoasă.
Aceasta este povestea greşelii mele. Şi dacă aş spune că a fost numai o greşeală, ar însemna să mint. Şanse să mă infectez am avut tot atâtea câte fete au fost în patul meu.
Şi la tine tot? Doreşti să trăieşti? Dormi singur. Dormi singur până nu o să sune două nume (unul din care va fi al tău), iar apoi “Vă declar soţ şi soţie. Acum puteţi să vă sărutaţi soţia.” Şi nu numai să o sărutaţi…
În viaţa mea aşa ceva nu va mai fi… Dacă eşti prost - alipeşte-te.
Unul din miiile de infectaţi cu HIV/SIDA
Loading ...
Cu părere de rău a fost postat doar jumătate din eseu.
Asta-i eseul invingator?! Ce jele… Nici nu-mi pot inchipui cit de prost puteau fi scrise celelalte…
Acum este tot continutul eseului.
eseul este extraordinar! Multumesc mult ca l-ati plasat, o sa fie foarte folositor!
Alexandru
În primul rând, eseul este tradus din limba rusă. El este postat şi în limba rusă.
În al doilea rând, din motive tehnice nu s-a postat în întregime eseul.
În al treilea rând, un eseu se citeşte nu numai cu mintea, ci şi cu inima.
Acest eseu a atins inimile multora, de aceea şi a fost premiat cu locul I.
Chiar este un caz real? Daca da, e foarte patrunzator, te rascoleste total mai poti fi indiferent? Eu nu…