Cerşetor de suflete
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
Un păstor ce n-avea oi
Trecea timid si ginditor,
Rătăcea neobservat printre voi,
Copleşit de un mioritic dor.
Cu toiagul înflorit al lui Aaron,
Stropit pe faţa cu sânge de faraon,
Se uita în ochii fiecărui cavou
Şi striga în şoaptă fără ecou.
Voi ovine cu colţi de lupi,
Ce sfâşiaţi iarba ca pe un trup?
Muşcaţi din Mine, nimic nu jertfiţi,
Intraţi în Mine, ca să trăiţi!
Fiarele cu lână albă
S-au năpustit- alene, rugumând iarbă.
Dar vocea păstorului ca un ecou,
Striga în şoaptă, pentru orice cavou.
Loading ...
Am descoperit ceva nou în această poezie … Domnul face minuni ! Fii binecuvîntat !!!
imi place mult poiezia aceasta,are un motiv de chemare a pacatosilor….
Bai Sergiu buna.!
Bravo!!! buna poezie !!!!