Zece (10) probleme care mă afectează direct
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
de Daniela Pavalachi
Faptul că ţara are probleme nu-i un secret de mult. Am 26 de ani degrabă, dar ca cetăţean al acestei ţări am trecut prin multe cît să mă facă să mă dezamăgesc în multe. Dar nu ne pierdem speranţa. Ea moare ultima. Probleme sunt multe şi diverse. Dar următoarele zece mă dor mult. Iată care sunt ele:
1. Prima problemă. Şi cea mai dureroasă. Sunt tânăr specialist din domeniul învăţământului. Lucrez pedagog într-o şcoală obişnuită in mun. Chişinău. Dar marea mea dezamăgire este că nu-mi pot asigura de loc traiul. Primesc doar în medie 700-800 de lei. În condiţiile în care salariul minim de consum este în medie 1800-2200 de lei. Aceasta este suma din care te poţi hrăni decent. Poate şi să-ţi cumperi o haină nouă şi să mai pui şi de o parte. Mori de foame, nu altceva! Noroc de părinţi! Fără de ei nu m-aş descurca. Soluţia!!! “Caută altceva de lucru!” îmi spun cunoscuţii. Dar ce fac dacă asta îmi place să fac! Ş-apoi şcolile ar rămâne fără profesori. Nu degeaba tinerii nu se înghesuie să lucreze în şcoli!
2. Birocraţia. Se pare că la noi contează cantitatea ci nu calitatea. Cu cît mai multă hârtie este cu atât mai mult lucru ai făcut. Pentru o mişcare mică făcută trebuie un munte de hârtii. Iar ca sa faci acel munte de hârtii, din lipsă de timp, sau motivaţie, ţi-ai mai scurtat din activitatea ta propriu zisă. Birocraţie, birocraţie şi iar birocraţie.
3. O altă problemă. Anul acesta a fost declarat Anul Tineretului de către conducerea ţării noastre. Nu am simţit că este anul meu. Nu am văzut decât un concert cu această ocazie, de care nu mai ţin minte nimic. Nici un proiect, nici o mişcare, nici un foc de salve măcar. NIMIC.
4. Acum merge o mişcare interesantă. Se tot aude că profesorii ies în grevă. Liderii noştri sindicali au ieşit în faţa Guvernului să protesteze. Mare mi-a fost mirarea când au declarat la ştiri că mai marii Guvernului nu au ieşit să vorbească cu liderii noştri. Sau se aude la ştiri că nu ne măresc salariul că au fost inundaţii şi că guvernul trebuie să asigure sinistraţii cu case. Bine, înţelegem. Tot la ştiri aflăm că se face un proiect bugetar nou pe anul 2009, în care se include şi aceste cheltuieli. Păi bine, de ce nu se spune direct, că nu ne pot ridica salariul, că nu este prevăzut în buget. Trebuie să presupunem totul din ştiri. Nu se vede de loc comunicarea celor mari cu cei de jos.
5. Că dacă tot suntem în domeniul politicii, tare mă supără ceea ce văd la televizor când arată secvenţe de la consiliile parlamentare, sau cele municipale. Grădiniţă de copii, nu altceva!!! Aşa scene am văzut numai când am făcut practica la grădiniţă! “D-na Daniela, da Ion vrea să strice maşina! – Numai este, ce eşti prost…” ş.a.m.d., ş.a.m.d. Vorba aia, “Ţara arde, da baba se piaptănă”. În afară de certuri, nu vezi nimic. Măcar de s-ar solda cu ceva caste certuri! Cu o problemă rezolvată!
6. O altă problemă socială este problema ONG-lor. Am impresia că în mare parte folosesc banii primiţi în scopuri numai nu caritabile. Nu acuz toate ONG-le. Dar nu toate se preocupă cu adevărat de problema pe care trebuie să o rezolve sau măcar să ajute persoanele de risc. ONG-uri cu adevărat cointeresate sunt foarte puţine. Şi oamenii din asemenea ONG plâng că nu pot face mai mult. Din lipsă de fonduri. Şi aşa făcând mult. Şi o spun ca fost voluntar.
7. Unde nu te întorci, îi aud pe toţi că au salarii mizere. Toţi se gândesc să-şi ia lumea în cap. Să plece peste hotare. Dar cine ne rămâne în ţară! Se pare că cei de sus nu se deranjează. Aceşti oameni ne asigură mai mulţi bani la bugetul de stat! Dar ce fel de ţară este asta dacă toţi visează, şi mai ales tineretul, să plece pentru totdeauna de aici. FĂRĂ ÎNTOARCERE!
8. Faptul că suntem săraci nu este secret. Dar această sărăcie ne afectează viitorul. Părinţi plecaţi peste hotare, copii ai nimănui. Ca profesor am de a face cu ei în fiecare zi. Nu toţi, dar în mare parte au tulburări de comportament: sunt mai agresivi, nu au norme morale bine stabilite, au o percepţie de sine foarte fragilă, şi de cele mai multe ori caută dragostea care le lipseşte în lucruri de cele mai multe ori periculoase pentru creşterea lor sănătoasă (alcool, droguri, relaţii sexuale de risc). Nu o dată auzim de la ştiri despre copii care nasc alţi copii. Şi astea sunt doar unele probleme care ei întâmpină. Când mă uit la ei, mi e frică de viitor.
9. Această problemă e mai mult de ordin moral. Nu sunt frumuseţea frumuseţilor, dar nici urâtă nu sunt. Dar nu sunt căsătorită până acum. Pentru că se pare că marea majoritatea băieţilor nu sunt interesaţi decât de un singur lucru. La viaţa mea, nu am văzut decât două mirese despre care în ziua nunţii lor nu am auzit bârfe că ar fi însărcinate. Şi asta nu e unica problemă de ordin moral pe care o avem. Sunt multe, dar timp şi spaţiu puţin de a le enumera.
10. O altă problemă este egoismul tuturor. Dacă această problemă nu este a lui, omul nu ridică un deget pentru a te ajuta. Cred că fiecare a avut o situaţie când într-un loc public a avut nevoie de ajutor. L-a ajutat cineva? Sau în general, avem îndrăzneala să mai cerem ajutor? Această indiferenţă ne omoară.
Şi toate problemele noastre de la indiferenţă ni se trag. Indiferenţa celor de sus, indiferenţa aproapelui nostru, indiferenţa noastră.
Loading ...
Ma numesc Tudor Poiata
Sunt de acord cu problemele care sunt in tara si este adevarat ca una din cea mai mare problema este indeferenta
Dar mai este ceva
Putem gasi pe multi vinovati, dar nu incercam personal sa schimbam din lucrurule care nu ne plac doar cu motivul ca on singur om nu poate multe schimba
Cred ca fiecare din noi poate lucra macar asupra unei probleme care au fost scrise mai sus pentru tara in care sa nţscut
Domnul sa ne ajute la aceasta
Multumim mult, Daniela, pentru modul interesant si cit de cit optimist in care ai expus problemele cu care te confrunti. Tin mult sa apreciez dragostea ta pentru tara si pentru copiii din tara, pentru ca ai ales sa ramii aici ca si profesoara. Esti un exexmplu demn de urmat pentru multi in acesta privinta!!!
Salut Daniela,
Sint plecata din tara in Montreal, Canada deja de 2 ani. Trebuie sa spun, chiar daca doare, ca uneori ma simt ca sobolanul fugit de pe corabia care e menita sa se innece. In acelasi timp, ma bucur ca am plecat din tara fiindca niciodata in Moldova nu as fi realizat atitea cite am facut si continui sa fac aici. Da, sint egoista, acum sint egoista…Vreau de lucru, ceva stabil si interesant, vreau sa ma stabilesc financiar ca sa-mi ajut familia acasa.Insa sint sigura ca in timp, voi fi gata, moral si financiar, sa fac ceva pentru Moldova… Idei sint, eforturi voi face, si stiu ca la un moment dat, cind voi reveni in tara, voi avea sentimentul patriotic pe care sincer vorbind, nu l-am avut niciodata, fiind acasa.
Mi-a placut articolul tau. M-a surprins placut faptul ca vorbesti deschis despre problemele societatii moldave, ceea ce n-am observat cind traiam eu in Chisinau; toti se plingeau dau nimeni nu vorbea in media despre birocratie, probleme morale, copii delasati, oameni pe duca, etc. Eu stiu ca solutia problemelor de orice ordin depinde de fiecare cetatean in parte, dar totusi guvernul si autoritatile tarii au o importanta primordiala. Eu una cred ca capul se strica de la cap; cind vor aparea baieti tineri, educati in si de Europa in capul tarii, atunci lukrurile se vor schimba. Sper mult ca Moldva va fi europeana intr-o zi nu doar geografic dar si geopolitic, economic, cultural si social.
Cele bune, Daniela, capul sus caci e adevarat– speranta moare ultima. Si: cei plecati nu uita de tara…eu una voi face eforturi sa contribui cit de putin la cultura Moldovei, dat fiind ca fac studii de traducere aici, si deci un roman moldovenesc pe rafturile librariilor canadiene n-ar fi o ideie rea…
Cu respect, Elena Baraboi