MÄ numesc Aurica Guzun Åi sunt profesoarÄ Ã®n cadrul AsociaÅ£iei âEngleza pentru o viaÅ£Ä nouÄâ?. L-am cunoscut personal pe Dumnezeu ca Åi TatÄ Åi Creator Åi pe D-nul Isus ca Salvator în primÄvara anului 2000. La acel moment viaÅ£a mea a luat o altÄ Ã®nfÄÅ£iÅare, am trecut printr-o transformare radicalÄ: în gândire, în simÅ£ire Åi în acÅ£iunile mele. Dumnezeu este Cel care mi-a schimbat mintea, inima Åi mi-a dat o direcÅ£ie Åi un scop.
Din clipa când am hotÄrât sÄ-mi încredinÅ£ez viaÅ£a mea în mâinile Lui, am vÄzut cum Dumnezeu rÄmâne credincios promisiunilor Sale: fiecare pas condus de El, fiecare necesitate ÅtiutÄ Åi împlinitÄ de El, fiecare moment planificat atât de frumos de cÄtre El.
Dumnezeu a Åtiut Åi o altÄ nevoie a vieÅ£ii mele, Åi anume â nevoia de implicare Åi de creÅtere atât pe plan profesional, cât Åi pe plan spiritual. Astfel, în primÄvara an. 2004, în urma unui seminar de Studiu Biblic Inductiv, directorul AsociaÅ£iei âEngleza pentru o viaÅ£Ä nouÄâ?, Vasile Filat, mi-a fÄcut o provocare sÄ fiu pregÄtitÄ Ã®n calitate de profesor de englezÄ pentru a activa ulterior în cadrul AsociaÅ£iei. Am primit aceastÄ provocare cu nespusÄ bucurie, deoarece exact atunci aflasem despre activitatea EFNL Åi mi-a plÄcut grozav ideea de a preda engleza împreunÄ cu Cuvântul lui Dumnezeu. Deci imediat am acceptat sÄ frecventez seminarul de pregÄtire a profesorilor.
Ãn acelaÅi an, vara, am fost invitatÄ la o tabÄrÄ de englezÄ Ã®n calitate de ajutor de lider. Aceasta, probabil, a fost cea mai mare binecuvântare pentru mine în vara aceea: prieteni pe cinste, colegi de viaÅ£Ä, energie, dinamism Åi o bunÄ experienÅ£Ä pentru viaţą aceasta este doar o parte din profitul din acea tabÄrÄ.
Toamna, dupÄ alte seminare de pregÄtire, am primit permisiunea sÄ predau engleza în grupuri mici. Aceasta a însemnat o mare creÅtere pentru mine, deoarece am avut privilegiul sÄ investesc valori veÅnice în foarte mulÅ£i oameni de diferite vârste. Dar cel mai minunat lucru este atunci când trebuie sÄ Ã®ntrerupi lecÅ£ia de englezÄ pentru ca sÄ oferi consiliere unei inimi îndurerate Åi dezamÄgite de viaÅ£Ä. De multe ori studenÅ£ii noÅtri nu au nevoie atât de profesionismul nostru, cât de o inimÄ care sÄ-i primeascÄ Åi sÄ-i înÅ£eleagÄ cu toate problemele Åi durerile lor.
AsociaÅ£ia âEngleza pentru o viaÅ£Ä nouÄâ? mi-a oferit, în primul rând, o familie mare, o familie de peste 60 de persoane. De asemenea, am primit un colectiv de profesori integri, profesori care îÅi Åtiu foarte bine lucrul lor, au o viziune Åi pot sÄ transmitÄ aceastÄ viziune Åi altora. Seminarele de planificare pe care le organizeazÄ Vasile Filat în fiecare iarnÄ, de asemenea, au o contribuÅ£ie enormÄ Ã®n formarea caracterului meu. Ãn urma acestor seminare am beneficiat de viziune, direcÅ£ie, scop, structurÄ Ã®n viaÅ£Ä, operativitate în gândire Åi acÅ£iune Åi curaj pentru lucruri mari. MulÅ£umesc, scumpi colegi pentru tot ceea ce mi-aÅ£i oferit fiecare dintre voi.
AÅ dori sÄ fac o provocare tuturor profesorilor: âDragi profesori din întreaga Å£arÄ, nu le daÅ£i elevilor dvs. doar cunoÅtinÅ£e, daÅ£i-le, mai mult decât orice, inima dvs. plinÄ de dragoste Åi învÄÅ£aÅ£i-i Cuvântul lui D-zeu, unica bazÄ stabilÄ Ã®n viaÅ£Ä!â?
Aurica Guzun.
Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
Bravo Aura, esti o scumpete iar dragostea si efortul pe care il depui izvoraste din inima.
Esti o profesoara excelenta, fie ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa alature inime precum este a ta in toate cadrele didactice.
Superb articol
Se simte lipsa de asa profesori… Fiti in continuare o lumina, ca si altii sa poate spune la fel peste un timp oarecare. Binecuvintari.
hey Aurika ma bucur mult ca eshti intradevar dedicata lucrarii tale pentru Dumnezeu ! fii binecuvintata ! shi sa creshti in continuare =))
Slava lui Dumnezeu pentru ca sunt asa lucratori in campul Lui de misiune. Domnul sa te binecuvanteze si sa-ti poarte de grija pentru toate nevoile tale.
Este nevoie de asa oameni ca tine – se face mai cald si mai luminos prin preajma lor.
Cu Domnul Isus inainte – nicicand, nicicand inapoi.
Cu Domnul Isus noi mergem nainte – nu dam inapoi, nu dam inapoi
Cu Domnul Isus inainte, privind la viitorul promis
Cu Domnul Isus langa noi, cu Domnul Isus langa noi.
eu sunt Samuel si sunt din chisinau am cunoscuto pe laura acum trei saptamini cu urmatoarea ei poveste
,,,,Ma numesc Laura,am 16 ani si sunt din Oradea ani si imi doresc tare mult sa merg la Biserica Adventista.
Totul a inceput in urma cu 4 ani..cand eram in clasa a 5-a. Eram o fata micuta, timida,asa ca in statia de autobus m-am imprietenit cu o fata cu 5 ani mai mare decat mine. Ea nu era in Biserica atunci, era o fata obisnuita, dar mama, fratele si sotia acestuia erau adventisti. Nu auzisem in viata mea de aceasta religie,si la inceput mi se pareau putin “ciudati”. Dar niciodata nu i-am privit ca pe niste oameni inferiori noua ortodocsilor sau superiori, ci egali, pentru mine toti erau oameni. Si eu mergeam pe acea vreme la petreceri la colegi,cat eram de mica, cand ma gandesc ca ma machiam si-mi puneam tot felul de bijuterii. Dar intr-o iarna, prietena asta a mea, s-a dus la o tabara adventista.Si cand a venit am vazut-o in fusta,am inceput sa plang, imi tot ziceam mie insemi ca nu trebuie sa fiu suparata.Dar nu eram suparata ca ea trecuse la adventisti,ci ca eu nu eram ca ea. Dar de atunci am inceput amandoua sa studiem mai mult.Ii puneam tot felul de intrebari de genul “ce am voie sa fac?, “ce nu?”…pana am inteles de fapt in ce consta crezul advent.Si ma intelegeam bine cu familia ei,iar parintii mei se intelegeau tot mai bine cu ei.Dar a mai durat una n pana ca eu sa-mi dau seama ce vreau cu adevarat.Mai mergeam pe la petreceri si mai faceam lucruri de astea,nu tocmai normale.Pana la un majorat,la sfarsitul clasei a7-a,era majoratul unei verisoare.In seara aceea n-am mai putut sa dansez,mi-am lasat deoparte toate bijuteriile,si am stiu ca asta e adevarata Lege,si-mi doream mai mult ca niciodata sa merg la Biserica. Acea vara a fost deosebita.M-am schimbat mult,eram altfel,vedeam altfel lumea asta,am inceput sa ma imbrac altfel,sa mananc altfel,desi adeseori am certam cu ai mei din cauza acestor schimbari,nu le luam in seama,stiind ca ceea ce fac e bine. Am inceput sa studiez,si cantam.Imi place asa de mult sa cant,am invatat multe cantari crestine si cantam peste tot,mai putin acasa. Apoi in clasa a 8-a,am trecut cu brio peste reactiile profesorilor si colegilor la schimbarile mele,si taceam totusi pentru ca ai mei nu erau de acord ca eu sa fiu in biserica.Am avut o mare placere sa am profesoara o doamna adventista,faceam schimb de pareri,de idei,de carti!Si a trecut anul,iar spre sfarsit aceasta profesoara ne-a dus intr-o excursie pe mine si colegii mei,si prietena aceea a mea, o excursie organizata de adventisti.A fost ceva deosebit,jocuri,discutii.Deosebit!Dar,un coleg de-al meu,e fiul preotului ortodox de la mine din sat,care si el s-a dus in excursie. Si exact dupa ce s-a terminat scoala,a venit acest preot al ai mei si le-a spus cat de rau ar fi daca eu as merge la adventisti. Bineinteles ca ai mei nu sunt persoane care sa cerceteze inainte sa spuna sau sa faca ceva,asa ca au luat masuri imediat. Nu m-au mai lasat sa vorbesc cu nimeni adventist,si in fiecare zi imi repetau acelasi lucru:”te-au prostit aia!esti o proata”.Ma faceau in toate felurile,si pe mine si pe ei.Lucrul acesta durea ingrozitor.Le-am zis ca e viata mea,si au vrut sa ma bata,pentru ca”atata timp cat ei ma intretin,fac cum zic ei”.Deja nu mai puteam,s-au bagat niste unchi de-ai mei,care faceau mai rau.Ajunsesera chiar sa ma serveasca cu tigari si alcool,ca doar”mai bine asa decat sa fiu pocaita”. Si parca nu era destul,intr-o sambata seara,m-au obligat sa merg la o nunta,cu unchii aceia ai mei.Mi-au pus fortat inele pe deget si m-au pus sa dansez.Deci din momentul ala,am inceput sa fac atacuri de panica,ma trezeam dimineata si incepeam sa plang,nu puteam sa ma ridic din pat,totul era atat de trist,ma simteam murdara,si mi-era ciuda ca nu puteam sa fac nimic.Si ei ma vedeau in pat,ca mi-era rau si ca nu mai puteam,si ziceau ca asa-mi trebuie daca ma incapatanez,e din cauza fanatismului meu.Era ingrozitor,vreo 2 saptamani mancam cate-o rosie pe zi,atat,nu mai puteam face nimic.Dar intr-o seara am luat telefonul de unde l-a ascuns maica-mea si l-am sunat pe tatal meu adevarat sa vina dupa mine,ca ai mei sunt divortati.A venit,bineinteles ca mami i-a bagat in cap o gramada,dar eu i-am explicat si la inceput a inteles.Eram ceva mai linistita.Nimeni nu se mai lega de mine si am inceput sa-mi revin.Dar,el imi tot cerea sa-i spun despre acest cult.Si era tare indignat cum adventistii nu au sarbatori si nu poarta anumite lucruri.I-am explicat,i-am aratat si in Biblie si imi zicea:”tu crezi ce zice Biblia,ca doar si ea e scrisa de oameni?”.A inceput sa fie ca ai mei,se trezea noaptea si venea in camera mea sa-mi spuna ca eu fac toata familia lui sa sufere cu chestia asta si ca-s prostita si naiva.Nu mai puteam.Asteptam,ca acasa,sa vina seara sa ma bag in pat, sa ma rog mult, sa fiu mai linistita.Dar intr-o zi n-am mai putut si am chemat-o pe mami dupa mine.Aveam o frica enorma.Nu stiu sa descriu in cuvinte, dar imaginati-va ca ma duceam de la rau undeva unde a fost la fel.Primele saptamani s-au comportat bine,am evitat pana in ziua de azi sa mai vorbesc de lucrurile care au fost,dar mi-au zis doar ca eu cu adventistii nu mai am ce vorbi.Asa ca a inceput scoala,incetul cu incetul m-am mai linistit,mi-a mai trecut frica aia,dar am insistat sa merg la emdic,care mi-a zis ca trebuie sa merg la psiholog neaparat,ca am suferit o trauma si trebuie tratata.Si maica-mea mi-a zis ca din cauza mea am acea trauma asa ca depinde de mine daca imi revin sau nu.Si nu m-a dus.Si de atunci pana azi,mi-e greu,pentru ca nu am prieteni adventisti cu care sa vorbesc,sau cel putin nu aveam,si nu puteam studia asa cum vroiam,pentru ca nu ma lasau. Si era tot mai greu,incepusem sa ma rog entru rabdare si credinta,simteam ca nu mai pot, dar ieseam la capat cumva.Si apoi iar si iar si tot asa.Inca nu stiu ce se va intampla,dar eu raman cu decizia mea,orice ar zice oricine.Si am incredere ca odata o sa fie bine.”"” cred ca va placut poveste ….. pe mine ma puteti contacta la id-ul samoil1995 si pe ea la id-ul rlaura93 …..