Ministerul Educaţiei şi UNICEF acceptă promovarea dispreţului sub pretext de combatere a violenţei

În şcolile din ţară acum se desfăşoară o campanie în masă de combatere a fenomenului violenţei faţă de copil. Nimeni nu va nega faptul că există violenţă faţă de copiii şi că aceasta este un rău care trebuie curmat. Dar felul cum se desfăşoară acest proiect şi ideile care sunt transmise profesorilor, părinţilor şi copiilor sunt extrem de periculoase şi vor aduce mult dispreţ, fenomen negativ care şi aşa a crescut enorm în ultima vreme. Să ne amintim şi de alte experimente asemănătoare şi care a fost efectul lor.

Nelegiuiri făcute cu pretexte nobile

Tot cu avizul autorităţilor, a fost desfăşurată prin şcoli o campanie de combatere a infecţiei HIV/SIDA întitulată „Stilat, modern şi protejat” a cărei esenţă era că elevilor şi tinerilor le-a fost dată o broşură în care nu se vorbea nimic de familie dar foarte mult despre relaţiile sexuale şi virginele erau numite „cori albe”. Pe lângă acele broşuri, li se mai da şi cate 5 prezervative fiecărui elev sau student. Prezervativul în sine era un bilet şi o invitaţie la relaţii sexuale nelegiuite, pentru că orice relaţie sexuală în afara căsătoriei este una nelegiuită şi nu va rămâne ne pedepsită de Dumnezeu. Deci, sub pretext că vin să combată SIDA, iniţiatorii proiectului au promovat imoralitatea şi astfel au contribuit enorm la răspândirea bolilor venerice. Acum, în ţară, fiecare al patrulea cuplu cu vârstă până la 30 de ani este steril, iar după aceasta vârstă fiecare al 2-lea cuplu. Cauza principală este răspândirea bolilor venerice. Acum, se repetă din nou aceeaşi greşeală şi sub pretext de combatere a violenţei faţă de copil se promovează foarte insistent ideea de a nu aplica pedepsele în disciplinare, fapt care va aduce mult dispreţ şi durerea copiilor, părinţilor şi profesorilor.

Disciplinarea este calificată ca şi violenţă

Cum am mai spus, toţi trebuie să recunoaştem că violenţa este o realitate în societatea noastră şi este un fenomen care trebuie combătut. Dar mesajul principal al acestei campanii este că orice aplicare a pedepsei este violenţă. În cărţulia pentru clasele I-IV, la pagina 8 scrie:

Chiar dacă suntem copii şi greşim uneori, NIMENI nu are dreptul să ne lovească sau să ne jignească.

Ce va înţelege copilul din această afirmaţie? Nu este greu să ne dăm seama şi anume, va înţelege că poate face orice vrea şi nimeni nu-i poate spune nimici şi nici să-i aplice vre-un fel de pedeapsă. Cartea inundă cu astfel de afirmaţii şi la sfârşit este o listă cu 5 reguli care sunt oferite copiilor să le aplice pentru a se apăra de violenţă. Prima regulă spune aşa:

Spun ferm NU atunci când cineva din adulţi sau copii încearcă să mă bată, să mă jignească sau să-mi provoace durere sau suferinţă în orice alt fel. Nimeni nu are dreptul să-mi facă una ca asta, chiar dacă am greşit!

Dacă urmăm logica acestei reguli, atunci trebuie în mod de urgenţă să fie eliberaţi toţi deţinuţi din toate închisorile, deoarece, cum spune regula, „nimeni nu are dreptul să le facă una ca asta, chiar dacă au greşit.”

Disciplinarea este o manifestare a dragostei

Când a fost lansat proiectul naţional „Şcoala-mediu fără violenţă”, fostul ministrul al educaţiei, d-ul V. Ţvircun a spus:

Este important, pe de o parte, să ajutăm copiii să înveţe despre comunicarea non-violentă şi să-şi dezvolte abilităţi de soluţionare paşnică a conflictelor, iar, pe de altă parte, să ajutăm profesorii să înveţe cum pot educa şi disciplina copiii fără a utiliza pedepse fizice sau psihologice. Având în vedere rolul important al şcolii în formarea personalităţii copilului şi influenţa pe care şcoala o are asupra familiilor, solicităm familiarizarea părinţilor cu practicile pozitive folosite în şcoală pentru a fi preluate şi aplicate de aceştia în familie”.

Tare aşi fi dorit să mă aflu în acea conferinţă de presă ca să întreb pe d-ul fost ministru dacă părinţii i-au aplicat pedepse fizice şi dacă acele pedepse au fost violenţă din partea părinţilor sau au fost practici pozitive, pentru că din cele spuse de d-lui reiese că felul cum ne-au educat părinţii nu au fost practici pozitive şi, iată, ne-am găsit noi mai deştepţi acum ca să răsturnăm temeliile pe care au stat oamenii de veacuri. Generaţia părinţilor noştri chiar dacă nu au făcut facultăţi şi nu au fost învăţaţi cum să-şi educe copiii de unii ca cei de la UNICEF s-au condus de principiile bune şi eterne lăsate de Dumnezeu care a spus:

Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el. (Proverbele lui Solomon 22:15)

Părinţii noştri ne-au iubit şi nu au lăsat să creştem cu nebunia lipită de inimă, dar noi am ajuns zile când la şcoală cineva vine să ne înveţe copiii că le suntem vrăjmaşi şi le vrem răul când le aplicăm pedepsele. Noi ştim bine şi credem Cuvântul lui Dumnezeu care spune:

Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor. (Proverbele lui Solomon 23:13-14)

Prin aceasta nu înseamnă că suntem de părerea sau sprijinim pe cei ce îşi bat copiii pentru orice lucru. Nu, aceasta este violenţă. Atât timp cât copilul se supune autorităţii părintelui şi pedepsei date, nu va fi nevoie nici odată să fie aplicată pedeapsa fizică. Dar, dacă copilul se poartă cu aroganţă şi nu mai vrea să se supună disciplinării, sau nu ascultă, atunci trebuie să ştie că îi va fi aplicată pedeapsa fizică care este un lucru absolut normal în educaţia copilului şi aceasta nu a fost pus la îndoială nici odată pe parcursul secolelor. Să nu ne credem noi că am ajuns mai deştepţi şi să ne pomenim că suntem generaţia despre care Sfânta Scriptură spune că „s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit”.

Copiii au mai mult discernământ decât înţelepţii veacului acestuia

Acum este vacanţă şi a venit la noi o nepoţică de la ţară. Ea ne-a spus că atunci când le-au predat această lecţie la şcoală, majoritatea elevilor s-au indignat când au văzut cum manualul încearcă să-i convingă că pedepsele fizice primite de la părinţi sunt calificate drept violenţă. Erau indignaţi şi profesorii şi nu ştiau ce să întreprindă.

Am reuşit să văd şi chiar să fac poze la unele pagini din manualul nepoţelului meu Bahtior care învaţă în şcoala primară. Ca să se facă o manipulare cu minţile copiilor, autorii au pus alături două imagini. În una este prezentată o mamă care loveşte copilul cu un şervet, iar în a doua aceeaşi mamă cum îşi mângâie copilul pe umăr. Apoi copiilor li se cere să descrie ce diferenţe sunt între acele două desene. Bahtior a scris în dreptul primei imagini „frică, teamă, durere, a făcut o faptă rea”, iar în dreptul la imaginea a doua a scris „bucurie, dragoste, a făcut o faptă bună”. Vedeţi, el a dat dovadă de mai multă înţelepciune pentru că înţelege că o faptă rea trebuie pedepsită ca să nu se mai repete şi o faptă bună trebuie apreciată. Autorii manualelor însă nu au spus nimic de fapte, afară de faptul că nimeni nu are dreptul să-i pedepsească pe copiii chiar dacă au greşit, adică au făcut ce este rău.

Cum să oprim aces
t mare rău?

Dacă aşi fi profesor la şcoală, aşi refuza să predau aceste lecţii şi aşi depune o plângere la Ministerul Educaţiei şi Tineretului cât şi la alte instanţe. Aşi aduna pe toţi profesorii din şcoală ca să facem o rezoluţie comună şi să o trimitem la instanţele de care ţine oprirea acestui rău. Împreună cu învăţătorii care au participat la Conferinţa Naţională a Profesorilor am făcut o rezoluţie comună pe care am semnat-o şi am trimis-o Preşedintelui, Guvernului, Parlamentului, Ministerului Educaţiei şi Tineretului şi la UNICEF.

În calitate de părinte voi scrie o cerere către directorii şcolilor unde învaţă copiii noştri ca să nu admită predarea acestor lecţii, mai ales că nimeni nu ne-a consultat părerea noastră ca şi părinţi, nici ce cred profesorii. Îndemn pe toţi părinţii care au copiii în şcoală să ne urmeze exemplul.

Acasă ne vom instrui şi copiii cum să se poarte şi ce să facă când va fi predată această lecţie. Le voi spune să-i întrebe pe profesorii care le vor preda dacă le-au fost aplicate în copilărie pedepse, inclusiv şi fizice şi dacă acele pedepse au fost violenţă din partea părinţilor sau au fost negative. Să-i întrebe pe profesori cum au procedat cu ei părinţii când făceau ceva greşit sau rău. Trebuie să luăm atitudine cu toţii, până nu ne trezim că unii deştepţi de la organizaţii ca Gender-Centru ( oare nu au ceva comun cu cei de la Gender-Doc-M?) care au participat la elaborarea acestui proiect vor veni cu proiecte de lege prin care vor căuta să bage pe părinţi la închisoare pentru că îşi disciplinează copiii. Şi să nu ne pară că este ceva ireal. De altfel, tot aşa am crezut unii că este ireal pentru homosexuali să ne impună o lege prin care să ne discrimineze. Iată că proiectul de Lege pentru prevenirea şi combaterea discriminării a fost adoptată la Ministerul Justiţiei şi în curând va fi trimisă pentru a fi discutată şi adoptată în Parlament. Cum o vor vota deputaţii, rămâne să vedem. Noi să ne rugăm Domnului să ne păzească de rele şi să luăm atitudini corecte însoţite de acţiuni hotărâte.

Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare.