Lenin mai există şi azi
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
S-au împlinit 90 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din octombrie. Şi fie mai în glumă, fie mai în serios, însă mai există oameni care celebrează acest eveniment şi în zilele noastre. Un exemplu în acest sens este însuşi Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, precum şi alţi oameni importanţi din partidul Comunist. Acest eveniment a fost celebrat şi de către liderii comunişti din alte state, cum ar fi Rusia şi Ukraina. Ce s-a întâmplat la această revoluţie, vom afla în cele ce urmează.
Pe 25 octombrie 1917, liderul bolşevic, Vladimir Ilici Lenin, şi-a condus revoluţionarii de stânga într-o revoltă aproape fară vărsare de sânge în Petrograd, capitala Rusiei. Acţiunea era orientată împotriva guvernului ineficient al lui Alexandr Kerenski. Cea mai mare parte a revoltei din Petrograd a fost lipsită de vărsare de sânge. Gărzile Roşii, conduse de bolşevici, au preluat controlul principalelor puncte din capitală, întâmpinând o slabă opoziţie din partea băştinaşilor. În cele din urmă, au luat cu asalt Palatul de Iarnă în noaptea de 24-25 octombrie - 6-7 noiembrie 1917. Asaltul condus de Vladimir Antonov-Ovseenko a fost pornit la ora 21:45, având ca semnal de pornire o lovitură de tun. Palatul era apărat de cazaci, batalionul de femei şi de cadeţi ( elevi ai unei şcoli militare). Palatul a fost cucerit în jurul orei 2:00 dimineaţa.
Ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătorea revoluţia. Istoria oficială din Uniunea Sovietică a descris evenimentele mult mai dramatic decât au fost în realitate. Filmele create sub controlul propagandei oficiale arătau o uriaşă năvală asupra Palatului de Iarnă şi lupte crâncene. De fapt, insurgenţii bolşevici au întâmpinat o rezistenţă redusă, astfel încât au putut să intre la pas prin poarta clădirii şi să o ia în stăpânire, fără prea multe eforturi.
Această dată marchează în istorie începutul “împărăţiei comuniste” care se extinde şi până astăzi, iar noi suntem martori ai “efectelor” acestei ideologii. Este vădit faptul că, dacă nu exista acel “7 noiembrie” şi “criza de nervi a lui Lenin”, atunci nici comunismul nu ne-ar mai fi guvernat ţara la momentul actual.
Surprinzător, dar adevărat! Partidul Comunist sau Bolşevic, cum i se mai spunea pe atunci, a reuşit să cucerească simpatia ţărănimii prin decretul asupra pământului.
Acest decret ratifica acţiunile ţăranilor care, de-a lungul şi de-a latul Rusiei, confiscau moşiile aristocraţilor şi ale chiaburilor şi le împărţeau între ei. Bolşevicii se prezentau ca fiind o alianţă de muncitori şi ţărani şi au eternizat această uniune prin însemnul secerii şi ciocanului ca stemă de stat pe steagul URSS.
Nimeni nu cunoştea urmările acestei puteri bolşevice, şi nimeni nici măcar nu putea să presupună ce luptă ideologică ducea Lenin, prizonierii căreia s-au făcut mulţi şi după moartea lui. După cum s-a văzut mai târziu, logica acestui ideolog s-a dovedit a fi antiomenească. A început cu evreii şi a terminat cu creştinii. Biblia îi numeşte pe aceşti oameni “înţelepţi ai acestui veac”, care nu fac nimic altceva decât să lupte împotriva înţelepciunii lui Dumnezeu.
Desigur, după o epocă împresurată cu trupuri omeneşti (aproape 40 mln. morţi), a început să dea rod şi pământul. Cu toţii ne amintim de anii 70 încoace când ni se pare că am trăit împărăteşte, având “pâine şi salam” la preţul de doar câteva copeici.
Acum, dragi prieteni, suntem de aproape şapte ani conduşi iarăşi de comunişti. Preşedintele are dreptate atunci când declară cu deplină convingere că nu mai sunt comuniştii de atunci, pentru că şi cel de-al doilea război mondial s-a sfârşit demult. Oamenii sunt alţii, dar stema şi ideologia au rămas în picioare.
Noi, cetăţenii, suntem cei care hotărâm soarta ţării noastre prin dreptul la vot acordat de Constituţie. Dacă majoritatea a ales comuniştii, atunci nu putem decât să respectăm decizia majorităţii. Singurul lucru care ne rămâne este să venim cu propuneri mai bune pentru următoarele alegeri.
Mai cred că în 2009 noi vom da startul schimbărilor spre bine în societate. Numai atunci vom putea face un echilibru între ce se vorbeşte şi ce se face.
Însă până una alta, Lenin mai există în politica noastră.
Ion Druţă
Loading ...
