Azi seara am fost vizitaţi de un grup din trei băieţei, care purtau cu ei o sperietoare făcută din dovleac cu o lumânare înăuntru. De la poartă au întrebat dacă primim la noi Toamna de Aur. Mi-am dat seama despre ce este vorba, dar i-am invitat pe băieţei în casă ca să aflu mai bine ce fac şi cu ce mesaj au venit la noi. După ce au întrat în casă, au început toţi să zică în cor: „Halouiin, halouiin, halouin….. halouiiiiinnnn…”. Au tot zis băieţeii aşa în nădejdea că eu îi voi opri, dar dacă au văzut că tot aşteptam să mai spună şi altceva, şi pentru că nu mai aveau ce spune, s-au oprit.
I-am recunoscut pentru că au fost la noi cu colinde la Crăciun şi apoi au fost şi cu semănatul la Paşte. Şi acum, au venit tocmai pentru că i-am primit bine atunci. I-am întrebat ce fel de sărbătoare este Halloween pentru că nu am sărbătorit-o în copilăria noastră. Ei au spus că este sărbătorită Toamna de Aur. La aceasta le-am spus că nu este aşa, ci este o sărbătoare păgână şi drăcească când oamenii fără Dumnezeu şi care nu cunosc Biblia sărbătoresc pe duhurile necurate. De aceea şi fac tot felul de sperietori şi străşnicii cu sânge, schelete, pisici negre, etc.
I-am întrebat pe copiii dacă sunt creştini la ce mi-au răspuns afirmativ. Apoi, le-am spus că Domnul Isus nu ne îngăduie să slujim la doi stăpâni şi a spus:
Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Matei 6:24)
Când i-am întrebat, copiii mi-au spus că au fiecare acasă câte o Biblie. La unii le dădusem când ne-au vizitat la Crăciun sau la Paşte. Ca să nu plece cu mâinile goale, le-am dat câteva mere frumoase cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu în această toamnă de aur şi i-am îndemnat să citească Biblia şi să-i slujească doar Domnului Isus.
Am hotărât să împărtăşesc toată această întâmplare pentru că tot mai mari sunt tendinţele printre tineri să preia felurite sărbători păgâne din alte ţări sau să reînvie pe cele ale geto-dacilor, cum este Dragobete. Este foarte important pentru noi, cei care cunoaştem adevărul Evangheliei şi credem în Domnul Isus să le vorbim oamenilor care preiau fără discernământ aceste practici păgâne. De cele mai multe ori, ei o fac din naivitate şi noi avem datoria să le prezentăm adevărul şi să-i păzim de pericolele idolatriei şi ale ocultismului.
Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
Este prea general acest articol, si inca ceva nu la Paste se umbla cu semanatul ci la Anul_Nou, ceva ati incurcat parinte.
Aş vrea să aduc nişte paralele istorice cu nişte perioade identice când a mai avut loc haos şi amestic în credinţă. Israeliţii când au ieşit din pustiu şi au intrat în Canaan,trebuiau să nimicească toate cele şapte triburi canaanite. În loc să-i distrugă israeliţii s-au lăsat influinţaţi de obiceiurile rele ale acestora, închinându-se chiar la idolii lor. Ei au început să caute o viaţă confortabilă. Se căsătoreau cu femeile cananiţilor şi se închinau la dumnezeii agriculturii ca Baal şi Astata. Aveau rirualuri de felul practicii relaţiilor sexuale, copilul mai mic era sacrificat, zidit în pereţi ca să aibă casa noroc. A fost o mare confuzie şi un amestic în credinţă.
După persecuţiile Imperiului Roman, Teodose 1 declară creştenismul ca religie de stat. Creştinii au început să răspândeaască Evanghelia triburilor germanice care migraseră în sec.IV către vestul Europei pentru a scăpa de invazia hunilor. Aceste triburi germanice au primit Evanghelia lui Hristos, botezul, dar şi-au păstrat şi unele tradiţii şi ritualuri pe care le aveau în trecut. Se închinau fiarelor, forme diverse a tetemismuli, anumite legi asupra unor animale căror li se închinau ca la ceva sfânt, sau se închinau la pomi sfinţi. Ceva s-a transmis şi nouă cum este pomul de crăciun, care a venit în Rusia din Europa, în timpurile lui Petru1. Dacă e să privim dintr-un alt punct de vedere (netradiţional) cu ce se ocupă oamenii la Anul Nou, seamănă cu un ritual păgân: aduc un pom, îl împodobesc, agaţă diferite obiecte pe el, jos pun un idol, spiritul pădurii – Moş Gerilă, tot acolo se aduc cadouri care se pun sub brad, ca nişte ofrande pe altar, apoi se aprind focuri de arteficii, oameni mascaţi în animale care dansează vesel în jurul pomului. Această tradiţie atât de tare s-a alipit de sărbătoarea crăciunului pe care o avem, încât nu ne putem imagina crăciunul fără pomul de anul nou. Dar Pomul de crăciun nu are nici o legătură cu tradiţiile creştineşti.
Aş vrea să aduc nişte paralele istorice cu nişte perioade identice temporare când a mai avut loc haos şi amestic în credinţă. Israeliţii când au ieşit din pustiu şi au intrat în Canaan,trebuiau să nimicească toate cele şapte triburi canaanite. În loc să-i distrugă israeliţii s-au lăsat influinţaţi de obiceiurile rele ale acestora, închinându-se chiar la idolii lor. Ei au început să caute o viaţă confortabilă. Se căsătoreau cu femeile cananiţilor şi se închinau la dumnezeii agriculturii ca Baal şi Astata. Aveau rirualuri de felul practicii relaţiilor sexuale, copilul mai mic era sacrificat, zidit în pereţi ca să aibă casa noroc. A fost o mare confuzie şi un amestic în credinţă. Dumnezeu a început să trimată mulţi prooroci ca să-i întoarcă la credinţa lui Avraam.
După persecuţiile Imperiului Roman, Teodose 1 declară creştenismul ca religie de stat. Creştinii au început să răspândeaască Evanghelia triburilor germanice care migraseră în sec.IV către vestul Europei pentru a scăpa de invazia hunilor. Aceste triburi germanice au primit Evanghelia lui Hristos, botezul, dar şi-au păstrat şi unele tradiţii şi ritualuri pe care le aveau în trecut. Se închinau fiarelor, forme diverse a tetemismuli, anumite legi asupra unor animale căror li se închinau ca la ceva sfânt, sau se închinau la pomi sfinţi. Ceva s-a transmis şi nouă cum este pomul de crăciun, care a venit în Rusia din Europa, în timpurile lui Petru1. Dacă e să privim dintr-un alt punct de vedere (netradiţional) cu ce se ocupă oamenii la Anul Nou, seamănă cu un ritual păgân: aduc un pom, îl împodobesc, agaţă diferite obiecte pe el, jos pun un idol, spiritul pădurii – Moş Gerilă, tot acolo se aduc cadouri care se pun sub brad, ca nişte ofrande pe altar, apoi se aprind focuri de arteficii, oameni mascaţi în animale care dansează vesel în jurul pomului. Această tradiţie atât de tare s-a alipit de sărbătoarea crăciunului pe care o avem, încât nu ne putem imagina crăciunul fără pomul de anul nou. Dar Pomul de crăciun nu are nici o legătură cu tradiţiile creştineşti.
Este prea general acest articol, si inca ceva nu la Paste se umbla cu semanatul ci la Anul_Nou, ceva ati incurcat parinte.
Este prea general acest articol, si inca ceva nu la Paste se umbla cu semanatul ci la Anul_Nou, ceva ati incurcat parinte.
Este prea general acest articol, si inca ceva nu la Paste se umbla cu semanatul ci la Anul_Nou, ceva ati incurcat parinte.