Care este soarta fătului când viaţa mamei este în pericol?
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
Am primit următoarea întrebare de la un cititor al portalului www.moldovacrestina.net: “Ce se întâmplă dacă prin naştere este pusă în pericol viaţa mamei? Unii medici recomandă avortul şi sunt familii creştine care sunt în dilemă cu această soluţie.” Familia noastră a trecut printr-o astfel de situaţie. Împreună cu soţia am fost puşi în faţa acestei dileme. În acest articol vin să vă prezint mărturia noastră.
Soţia mea, Năstica, a purtat greu prima sarcină, iar a doua foarte, foarte greu. Aveam impresia că într-o zi soţia mea va muri, aşa de greu a dus a doua sarcină. Când a rămas însărcinată cu al treilea copil, am mers la medic împreună şi ni s-a spus că această sarcină este foarte periculoasă pentru viaţa soţiei mele. A fost o foarte mare încecare pentru mine. Când medicul mi-a cerut opinia, sau mai drept vorbind, decizia mea, nu puteam să spun nimic, absolut nimic, am muţit şi nu puteam să vorbesc. Medicul, care era o doamnă, mi-a zis să o las doar cu soţia mea şi am ieşit în coridor să aştept. După puţin timp, Năstica a ieşit şi mi-a spus că medicul a încercat să o convingă să facă avort fără să-mi spună mie. Soţia i-a spus că nu ascunde nimic de mine şi toate hotărârile le luăm împreună şi, de asemenea, i-a amintit medicului că ambii suntem părinţii copilului care a fost conceput. De fapt, în cea mai grea situaţie era pusă soţia mea, care trebuia să aleagă a cui viaţă să o cruţe, pe a sa sau pe a copilului care era conceput. Ea a luat hotărârea să poarte sarcina şi să dea naştere copilului, chiar dacă era în pericol să-şi piardă viaţa proprie. Medicul, care la acel moment nu era credincioasă, a zis: “Dumnezeu să vă facă potrivit cu credinţa pe care o aveţi în El.” Şi El aşa a şi făcut.
Dumnezeu a binecuvântat-o pe soţia mea în aşa fel că aceasta a fost sarcina pe care a dus-o cel mai uşor, apoi tot aşa a fost şi naşterea copilului, mult mai uşoară ca primele două. Copilul, care este Daniel, s-a născut sănătos şi odată cu el în familia noastră s-a mai adăugat la armonia care era. Dumnezeu a protejat viaţa soţiei mele, care la rândul ei a protejat viaţa copilului nostru, punându-şi în pericol viaţa proprie.
Viaţa fătului care se află în uterul mamei are aceeaşi valoare pe care o are viaţa fiecărui din noi, care am fost născuţi. Având în vedere că viaţa copilului nenăscut are aceeaşi valoare cu a celui născut, ce mamă va accepta să-şi salveze viaţa cu preţul vieţii copilului propriu?
Avortul este in pacat prea mare ,ca Domnul sa-l ierte .Acest pacat nu este numai al mamei ,dar al ambelor parinti .Ambii , trebuie sa raspund in fata Domnului ,la fel raspund si toti cei implicati :medicii,surorile ,…toti ce stiu si tac .
Domnul ,ne iubeste !El ne-a aratat aceasta dragoste p-u noi ,cand a murit pe cruce pentru pacatele noastre .
Domnul ,te-a rasplatit si te-a binecuvintat cu un fiu sanatos ,un copil al Domnului .Tatal Ceresc ,nu a putut sa-ti ia viata ,fiindca tu iesti ,Ingerul Pazitor de pe pamint p-u Daniel .
La intrebarea de mai sus nu se poate raspunde cu DA sau NU. Cand Corina era insarcinata in luna a 2-a, eu am facut rubeola, Corina nu stia daca a avut sau nu aceasta boala in copilarie, era un mare pericol pentru fat (copii nascuti au de cele mai multe ori foarte multe comlicatii). In acea vreme lucram impreuna la Spitalul de Copii din Brasov. Toata lumea spunea in unison AVORT. Eram constient de pericolul care a venit peste noi. Ne-am rugat foarte mult, s-au rugat si altii pentru noi. A fost greu sa rezistam presiunilor. Dar noi am mers prin credinta si Sami este bine, in 17 dec. v-a implini 6 ani. Uneori si medicii gresesc. Dumnezeu nu greseste. El are toate lucrurile in control. Asa, ca nimic nu se intapla fara voia Lui.