Am primit următoarea întrebare de la cititoarea unui articol publicat la www.moldovacrestina.net “Aşi vrea sa am raspunsul la întrebarea: “De ce omenirea trebue să creadă in dumnezei?”. Multumesc. (Svetlana). Sfânta Scriptură ne dă multe motive pentru a crede în Dumnezeu, dar vreau să mă opresc doar la cinci din ele.
Înainte de a enumăra aceste cinci motive, vreau să clarific ceva cu privire la întrebarea lui Svetlana şi anume:
Oamenii nu trebuie să creadă în idoli sau să se închine lor. Prima din cele 10 porunci date de Dumnezeu poporului Său este “Să nu ai alţi dumnezeu afară de Mine.” (Exodul 20:3) Nu există alţi dumnezei şi nu trebuie să crezi în ceia ce nu există. Iată însă cinci motive de ce trebuie să crezi în Dumnezeu:
1. Pentru că suntem creatura lui Dumnezeu. De aceea trebuie să credem în El.
Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pămîntului, şi nu locuieşte în temple făcute de mîni. El nu este slujit de mîni omeneşti, ca şi cînd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr’unul singur, să locuiască pe toată faţa pămîntului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-l găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Sîntem din neamul lui…” (Faptele Apostolilor 17:24-28)
2. Pentru că realitatea îl descoperă pe Dumnezeu. Nu putem tăgădui realitatea care este atât în afara noastră, cât şi înauntru nostru. Şi una şi alta ne descoperă pe Dumnezeu.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. (Romani 1:19-20)
3. Pentru că doar prin credinţă putem cunoaşte cum a fost creată lumea.
Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n’a fost făcut din lucruri cari se văd. (Evrei 11:3)
4. Pentru că doar prin credinţă putem fi plăcuţi lui Dumnezeu.
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-l caută. (Evrei 11:6)
5. Pentru că doar prin credinţă în Isus Hristos putem moşteni darul vieţii veşnice.
Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. (Ioan3:16)
Nu poţi trăi fără credinţă în Dumnezeu. Cei care nu cred în El, cred în idoli şi vor purta consecinţa păcatului lor grav, pentru că idolatria este un astfel de păcat. Dumnezeu să ne păzească de idolatrie.
Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
Am o obiectie la raspunsul dat Svetlanei: Din moment ce ea se intreaba de ce e bine sa crezi in Dumnezeu, automat pune la indoiala si veridicitatea Bibliei. Asa ca pe mine nu ma lamureste acest raspuns, el fiind dat doar prin referire la Biblie.
Şi atunci cum ar fi întrebarea?
Pentru mine, intrebarea ramane aceeasi, si anume “De ce omenirea trebue să creadă in Dumnezeu?”, insa asteptam alt raspuns. Un raspuns care sa faca referire la elemente externe Bibliei, poate chiar religiei, un raspuns care sa imi alunge orice dubiu in acest sens.
Candva credeam mai mult in Dumnezeu, insa viata mi-a schimat modul de gandire in ultimul timp si caut din nou credinta.
Parerea mea: “Omenirea nu trebuie sa creada in Dumnezeu, ci vrea sa creada in Dumnezeu”. Ca si tine(dorin) am un cumnat. Stii ce am vazut la el? Stie ca exista Dumnezeu(si de fapt asta e marea intrebare, referitoare la existenta), dar vrea semne…sa-i arate Dumnezeu prin ceva ca exista.
Vad asta ca si o ispita la adresa Domnului, iar Biblia spune bogatului in pilda cu Lazar, ca “daca nu va crede in Moise si prooroci, nu va crede nici macar in invierea unui mort”.
Nu am vrut sa dau un raspuns, ci sa spun ca il inteleg pe dorin. Exista momenta in viata, cand desi stim niste lucruri clare(existenta lui Dumnezeu) vrem sa le evitam.
Stii, am ajuns uneori in momentele de necredinta sa gandesc astf:”daca nu cred si nu exista Dumnezeu nu este nici o problema, raman cu viata traita mor si ajung in groapa, dar daca exista si eu nu cred…si Biblia este adevarata?”
Am ajuns la concluzia, ca si daca nu crezi si traiesti dupa sfaturile din Biblie(in privinta mancarii si comportamentului) ajungi sa ai un suflet linistit. Si pana la urma asta e tot ce conteaza.
Cu stima.
Odată cu progresul ştiinţei, intelectul uman a devenit extrem de sofisticat, necesitând o cercetare ştiinţifică amplă privind toate lucrurile. Cu toate acestea, doctrinele religioase, care rămân neschimbate, sunt total lipsite de explicaţii ştiinţifice.
Credinţa nu poate apărea în lipsa înţelegerii. De exemplu, studiem sfintele scripturi pentru a le înţelege mai întâi şi a ne consolida astfel credinţa. Înţelegerea este primul pas către cunoaştere. Cu toate acestea, oamenii în ziua de azi nu vor accepta ceea ce nu este logic sau nu are o dovadă reală, adică ce nu poate fi demonstrat ştiinţific. Drept urmare, de vreme ce religiile sunt astăzi incapabile să îndrume oamenii la nivelul înţelegerii, cu atât mai puţin la cel al credinţei, ele, în cele din urmă, nu-şi vor putea atinge menirea.
Omul nu vrea să creadă în religie, deoarece nu cunoaşte realitatea lui Dumnezeu şi a vieţii de apoi. Însă, oricât ar nega aceste realităţi spirituale, ţine de natura omului să le accepte, dacă ele pot fi demonstrate ştiinţific.
Oamenii care credeau în Dumnezeu continuau să săvârşească păcate, din motiv că credinţa lor era doar abstractă şi nu reală. Cine va îndrăzni să comită păcate, dacă va simţi real natura lui Dumnezeu şi va cunoaşte legea cerească conform căreia, cei care au săvârşit păcate, inevitabil, sunt trimişi în infern?
Cercetând legile ştiinţei ascunse în lumea naturii, putem deduce că Dumnezeu, creatorul ei, este cu adevărat originea ştiinţei.
Atunci când răspunsurile vor deveni clare nu vom mai putea nega existenţa unui subiect care planifică şi conduce istoria, şi anume – a lui Dumnezeu.
Dragă Dorin,
Existenţa lui Dumnezeu este un adevăr cel mai evident şi însăşi faptul că pui această întrebare şi frământările care le ai în ultima vreme este o dovadă a faptului că dovezile existenţei lui Dumnezeu sunt prezent în tine însuţi, cum scrie şi în Biblie. Pentru orice eventualitate însă, îţi recomand să citeşti şi acest articol are cred că abordează subiectul din perspectiva care te interesează
http://www.gotquestions.org/Romana/Exista-Dumnezeu.html
Va multumesc mult pentru ca mi-ati raspuns.
Poate suna ciudat, dar cea mai mare problema a mea este ca nu stiu daca cred sau nu cu adevarat in Dumnezeu, nu stiu cat de abstracta sau reala este credinta mea, dar un lucru este sigur: cred.
Marius, nu i-am cerut niciodata lui Dumnezeu semne alea existentei sale, intotdeauna cand am vrut ceva, m-am rugat insa nu am conditionat credinta de ceva ce mi-am dorit de la El. In mare masura traiesc dupa sfaturile din Biblie, ma refer in primul rand la decalog.
Am gasit util articolul si cu fraza asta sunt complet de acord: “Există ceva în adâncul fiinţei noastre care recunoaşte că viaţa nu se sfârşeşte aici pe pământ şi că nu aparţinem acestei lumi pentru totdeauna”
Am intervenit pe forumul asta pentru ca aveam nevoie de un motiv in plus sa cred :)
Totusi.. am cateva intrebari cu privire la articol:
“Al treilea argument logic cu privire la existenţa lui Dumnezeu este denumit argumentul cosmologic. Fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Universul şi orice există în el reprezintă un efect. Trebuie, deci, să existe ceva care să fi cauzat apariţia şi existenţa acestuia. În sfârşit în acest şir, trebuie să existe ceva “ne-cauzat” care să fi fost sursa a tot ceea ce a apărut şi există. Acest ceva “ne-cauzat” nu poate fi decât Dumnezeu.”
Ma gandesc la o alta varianta: Dumnezeu a creat totul in univers, a ajuns la Pamant, apoi la om (cu mintea lui) si de la acesta apare gandul, gandul care in creaza pe Dumnezeu (pentru ca Dumnezeu nu este material, el exista in mintea omului), astfel realizandu-se un circuit (cum este, la scara mai mica, si circuitul apei in natura).
“Al patrulea argument este cunoscut şi sub numele de argumentul moral. Fiecare popor din istorie a avut o formă sau alta de norme sau legi. Toţi au avut o percepţie asupra binelui sau răului. Crimele, minciuna, hoţia şi imoralitatea sunt pretutindeni asociate cu răul. De unde am putea să avem acest simţ al binelui şi răului dacă nu de la un Dumnezeu Sfânt?”
Simtul binelui si al raului cred ca vin din experienta de viata, pentru ca atunci cand faci bine, ti se raspunde cu bine, si invers. Cine are grija ca regula sa se respecte? Aici cred ca intervine o forta superioara noua si anume Dumnezeu. Asta mi se pare o adevarata dovada a existentei Lui.
Si.. mai am o intrebare: Ce parere aveti despre autosugestie? Nu cumva atunci cand ne rugam lui Dumnezeu de fapt ne concentram asupra lucrului pe care ni-l dorim, si cu cat ne concentram mai bine (adica ne rugam mai mult) cu atat e mai probabil sa obtinem ceea ce am dorit?