După ce am publicat articolul Cum se cere o fată în căsătorie? , unul din cititori a întrebat cum să procedezi şi să te porţi când mergi să ceri fata în căsătorie de la părinţii ei. În acest articol voi împărtăşi câteva sfaturi pentru bărbaţii care doresc să procedeze înţelept când vor merge să ceară fata de la părinţi, aşa ca să aibă un răspuns pozitiv şi frumos din partea lor.
Fă un plan bun
Înainte ca să mergi să ceri fata în căsătorie de la părinţi, fă un plan bun. Gândeşte-te când va fi cel mai potrivit timp să faci aceasta, ce daruri să le faci la fiecare, dar cel mai important- ce să vorbeşti. Este bine să scrii pe hârtie tot ce vrei să vorbeşti. Dar nu cumva să mergi la părinţi cu foaia- te faci de râsul satului întreg! Felul cum vei vorbi este factorul hotărâtor şi dacă nu vei face înţelept, să nu te aştepţi la un răspuns pozitiv din partea lor.
Să nu te înfăţişezi cu mâna goală
Cuvântul lui Dumnezeu spune:
Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. (Proverbele lui Solomon 18:16)
Ascultă sfatul lui Dumnezeu şi când vei merge să ceri fata în căsătorie, pregăteşte câte un dar frumos pentru mama fetei, pentru tatăl ei, pentru fiecare din fraţii şi surorile alesei tale şi, nu în ultimul rând, pentru ea. Aceste daruri îţi vor face loc în inima tuturor membrilor familiei şi îţi vor deschide intrarea înaintea părinţilor ei, care în cazul acesta sunt cei mari, cei ce vor lua decizia. Darurile nu trebuie neapărat să fie scumpe, dar să fie ceva care cu adevărat va aduce bucurie persoanei respective. Deci, este bine să te interesezi ce va face pe fiecare să se bucure. Aproape că poţi fi sigur că mama fetei se va bucura mult să primească un buchet de flori frumoase de la tine şi aceasta o va face să te aprecieze deosebit de la început. Nu uita că prima impresie contează mult şi, mai ales, prima impresie a mamei. Dar, fii atent la cadouri. Nu te avânta să cumperi lucruri prea scumpe, pentru că în felul acesta părinţii fetei ar putea să simtă că ai venit să cumperi fata şi nu să o ceri în căsătorie şi că îi tratezi pe ei ca şi oameni ieftini, care pot fi influenţaţi de cadouri la luarea acestei decizii importante. Deci, păstrează măsura în toate lucrurile.
În timpurile biblice, bărbatul nu mergea să ceară fata în căsătorie, ci trimitea un reprezentat. De fapt şi la poporul nostru tot aşa era, când un bărbat dorea să se căsătorească cu o fată, trimitea staroste, o persoană care putea să ducă discuţia înţelept. Patriarhul Avraam, când a vrut să însoare pe fiul său Isaac, a trimis pe robul său Eliezer ca să-i ia o soţie. Iată cum spune Scriptura că a procedat Eliezer când a mers să o ceară pe Rebeca în căsătorie. Mai întâi a încercat-o pe fată într-o situaţie când a vrut să vadă caracterul ei, înainte ca să o ceară de nevastă pentru Isaac. A întâlnit-o la fântână unde a cerut apă şi fata i-a dat nu doar lui, dar a scos apă şi a dat şi cămilelor, arătând bunăvoinţă deosebită faţă de un călător străin.
Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur. (Genesa 24:22)
Darurile acestea le-a dat fetei şi Rebeca a mers cu ele la mama şi fratele ei Laban. Când a văzut Laban darurile, deodată a arătat o atitudine deosebită faţă de Eliezer, care era un străin la acel moment. Poate vei spune aici:dar uite că Eliezer a dat nişte daruri foarte scumpe, de ce să nu dau şi eu tot aşa? Stăpânul lui Avraam era un om foarte bogat şi pentru acele daruri nu a trebuit să facă un efort pe care ar trebui să-l facă un băiat astăzi ca să dăruiască aşa daruri. Şi apoi, acel dar a fost dăruit fetei, deci fata a primit cel mai deosebit dar din toţi.
După ce Eliezer, robul lui Avraam, a spus care este scopul venirii sale şi a cerut pe Rebeca în căsătorie, Scriptura spune că:
…robul a scos scule de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale. (Genesa 24:53)
Cred că textul biblic este suficient de convingător cu privire la importanţa de a veni cu daruri la părinţi când vei cere fata în căsătorie.
Să vorbeşti inimii părinţilor
Când a intrat Eliezer în casa părinţilor Rebecăi, le-a vorbit foarte înţelept şi a făcut aceasta înainte ca să se aşeze la masă. El a zis: „Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus”. Apoi, imediat după ce s-a prezentat cine este, a spus despre părinţii lui Isaac, care erau bine cunoscuţi şi apoi a spus despre Isaac şi apoi, cu cele mai mici detalii, a prezentat cum l-a călăuzit Domnul şi cum a descoperit caracterul frumos pe care îl are Rebeca. Îţi va prinde bine să citeşti în întregime capitolul 24 din cartea Genesa şi apoi să-ţi organizezi discursul tău în faţa părinţilor fetei după acelaşi model.
- Prezintă-te cine eşti, dar foarte scurt.
- Prezintă părinţii tăi, dar din nou cu puţine detalii. Mai bine să fii întrebat, decât să te trezeşti că vorbeşti mai mult despre tine sau despre părinţii tăi decât despre fata pe care ai venit să o ceri în căsătorie.
- Povesteşte cum te-a călăuzit Dumnezeu şi te-ai îndrăgostit de fata lor şi cel mai mult vorbeşte despre calităţile ei de caracter care te-au atras şi te-au făcut să o ceri în căsătorie.
- Atenţie când faci cererea în căsătorie. Este foarte important cum vei formula această cerere. Acesta este punctul culminant al vizitei tale şi, deci, să fii foarte înţelept. Măsoară bine fiecare cuvânt şi asigură-i pe părinţi că vrei să închei un legământ cu fata lor înaintea lui Dumnezeu şi că vrei să fii credincios toată viaţa acestui legământ, arătând faţă de fiica lor o dragoste pe care o arată Domnul Isus faţă de biserica Sa. Să nu spui aceste cuvinte dacă nu simţi aceasta în inimă. De fapt, dacă nu simţi aceasta în inimă pentru fata pe care zici că o iubeşti, nici nu mai merge să o ceri în căsătorie.
Dacă părinţii sunt de acord
Să le mulţumeşti din inimă şi este frumos şi bine să-i îmbrăţişezi şi să le faci cunoscută bucuria pe care o ai.
Dacă părinţii nu sunt de acord
Să nu-ţi strici inima şi să te porţi înţelept până la urmă. Roagă-i pe părinţi să-ţi facă o favoare şi să nu-ţi dea acum un răspuns definitiv, ci să mai ia timp să se gândească. Ştii de ce spun aşa? Pentru că uneori unul din părinţi se poate întâmpla să fie mai aprins şi să ia o hotărâre pripită, dar după ce vei pleca tu, când vor rămâne doar ei singuri, vor discuta la rece, va mai spune şi fata ce are de spus şi dacă tu ai vorbit înţelept şi dacă este voia lui Dumnezeu ca să te căsătoreşti cu acea fată, vei primi apoi un răspuns pozitiv. Când vei avea răspunsul cel pozitiv, să te bucuri tot aşa cum aveai să te bucuri dacă îl primeai din prima dată.
Dacă nici a doua oară părinţii nu sunt de acord
Să primeşti lucrul acesta ca şi din mâna lui Dumnezeu. Ştiu că îţi va fi foarte greu şi nu-mi pot închipui cum m-aş fi simţit eu dacă aveam să primesc un răspuns negativ când am cerut-o în căsătorie pe soţia mea. Slăvit să fie Domnul care a fost de partea mea şi mi-a dat trecere înaintea lor, cu toate că nici pe departe nu am făcut aş cum te învăţ în acest articol. Atunci nici măcar nu ştiam despre Cuvântul lui Dumnezeu. Deci, dacă primeşti un răspuns negativ şi a doua oară, nu mai insista şi acceptă că lucrul acesta vine de la Dumnezeu care spune:
Pe de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Epistola lui Pavel către Romani 8:28)
Dacă părinţii nu vor să dea fata în căsătorie după tine, vor spune şi un motiv. Dacă acest motiv ţine de starea sau caracterul tău, atunci gândeşte-te bine şi analizează cuvintele lor în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ca să te schimbi dacă este nevoie.
Învaţă din experienţa părinţilor tăi
Mai este bine înainte ca să ceri fata în căsătorie să te sfătuieşti şi cu tatăl şi mama ta. Întreabă-i cum a fost la căsătoria lor, cum tatăl tău a cerut-o pe mama ta de la părinţi. Întreabă-l ce ar face diferit dacă ar trebui să o mai facă odată. În felul acesta s-ar putea să înveţi multe lucruri care te vor ajuta în felul cum o vei cere în căsătorie pe fata pe care o iubeşti. Încă ceva, întreabă şi pe mama ta cum i-ar fi plăcut ei să fi fost cerută de la părinţi. Contează foarte mult ce spune mama. Femeile au un fel deosebit şi fin de a percepe lucrurile şi dacă bărbaţii iau bine seama la ce vorbesc femeile, vor şti cum să procedeze înţelept în multe situaţii.
Cere sfatul preotului tău
Din clipa când ai hotărât să te căsătoreşti, este bine să te sfătuieşti cu preotul tău în toţi paşii. Acesta este rolul preotului: să-ţi dea învăţătură din Cuvântul lui Dumnezeu pentru toate situaţiile vieţii, iar căsătoria este un eveniment foarte important.
Acum, după ce ai citit acest articol, dacă ai toată siguranţa că vrei să întemeiezi o familie cu fata pe care o iubeşti, începe să planifici şi să te pregăteşti ca să o ceri înţelept şi frumos de la părinţii ei. Dumnezeu să-ţi dea izbândă, multă dragoste, bucurie şi totdeauna o relaţie frumoasă cu viitoarea ta soţie şi împreună cu ea să arătaţi totdeauna grijă şi dragoste pentru părinţii ei şi ai tăi.
Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
multumim pentru sfaturile intelepte.
Mai bine o “furi “de la parinti, asta o stiu cum se face……….
Dar de la parinti so ceri de sotie !?
Posibil trebue sa discuti cu parintii ei , vorbesc parintii adica familiile intre ele, neamurile si apoi se duc dupa raspuns inca o data, sau se trimit petitori. Eu nu stiu aceasta traditie , eu stiu cum se fura de mireasa, asta am facut-o.
Parinte, eu v-am pus intrebarea aceasta si va multumesc din tot sufletul pentru aceste randuri pline de intelepciune adevarata, imi sunt foarte utile. Eu credeam ca trebuie sa respect o datina specifica dar acum sunt complet lamurit si luminat in aceasta privinta. Desigur ca voi vorbi si cu parintele meu, dar voi sti esentialul de la dumneavoastra.
Vad ca sunt si persoane care nu au nici o idee despre casnicie sau cu atat mai putin credinta,c-tin stie doar sa fure mireasa si este agramat, iar metoda cu petitorii nu se aplica in ziua de azi in lumea civilizata. Corect, nu?
Va multumesc inca odata parinte, va doresc toate cele bune si sa luminati cat mai multi oameni prin cuvintele dumneavoastra !
intalnirile nu sunt placute in fata domnului,tu o vezi de 2 sau 20 de ori si te hotarasti sa o ceri de sotie,in cazul in care parintii nu sunt de acord ”nu va mai spune si fata ce are de spus”cum afirmati anterior pentru simplul motiv ca nu are ce.nu ai cum si ce sa vorbesti despre un om pe care nu il cunosti.de exemplu,aveti un vecin nou,il vedeti de cateva ori si va limitati la un salut,dupa2luni aflati ca e acuzat de crima,trebuie sa ii fiti avocat si sa-l aparati in fata legii,fara sa stiti care e situatia,fara sa il fi cunoscut,acest lucru este peste puterea omeneasca…….pe langa asta as putea spune ca 99%dintre parinti nu isi vor da acordul/fata unui necunoscut.vine unu cu flori si daruri pentru prima data in casa lor si le cere fata,e hilar!de asemenea,in cazul celor fara parinti care e procedura?sau in acelasi fel se procedeaza cand fata se duce la parintii/rudele viitorului sot sa il ceara de barbat?eu personal ma gandeam sa-mi cer iubitul in casatorie peste cativa ani undeva la munte,noi doi singuri;la urma urmei nu parintii vor face casa cu respectiva/respectivul nora/ginere.
intalnirile nu sunt placute in fata domnului,tu o vezi de 2 sau 20 de ori si te hotarasti sa o ceri de sotie,in cazul in care parintii nu sunt de acord ”nu va mai spune si fata ce are de spus”cum afirmati anterior pentru simplul motiv ca nu are ce.nu ai cum si ce sa vorbesti despre un om pe care nu il cunosti.de exemplu,aveti un vecin nou,il vedeti de cateva ori si va limitati la un salut,dupa2luni aflati ca e acuzat de crima,trebuie sa ii fiti avocat si sa-l aparati in fata legii,fara sa stiti care e situatia,fara sa il fi cunoscut,acest lucru este peste puterea omeneasca…….pe langa asta as putea spune ca 99%dintre parinti nu isi vor da acordul/fata unui necunoscut.vine unu cu flori si daruri pentru prima data in casa lor si le cere fata,e hilar!de asemenea,in cazul celor fara parinti care e procedura?sau in acelasi fel se procedeaza cand fata se duce la parintii/rudele viitorului sot sa il ceara de barbat?eu personal ma gandeam sa-mi cer iubitul in casatorie peste cativa ani undeva la munte,noi doi singuri;la urma urmei nu parintii vor face casa cu respectiva/respectivul nora/ginere.
Ai mers să-ţi cer mirele? Ce au spus părinţii? Dar, daca va avea
Domnul milă de tine ca să-ţi dea copii, ce vei spune dacă va veni
cineva să-ţi ceară fiul sau fiica ca să petreacă cu el, sau ea la
munte şi apoi să ţi-l întoarcă înapoi, aşa ca pe un obiect ieftin?
Ai mers să-ţi cer mirele? Ce au spus părinţii? Dar, daca va avea
Domnul milă de tine ca să-ţi dea copii, ce vei spune dacă va veni
cineva să-ţi ceară fiul sau fiica ca să petreacă cu el, sau ea la
munte şi apoi să ţi-l întoarcă înapoi, aşa ca pe un obiect ieftin?
ati inteles gresit sau poate nu m-am exprimat eu asa cum trebuia.ideea mea este urmatoarea:dragostea(de mama,dumnezeu,bunici,tara)este cel mai minunat sentiment si va ramane la fel de minunat oricum ce s-ar intampla.in cadrul unei relatii amoroase este mai putin important cum are loc cererea in casatorie,unde etc.asta cu atat mai mult cu cat este o iubire „deliberata” spre deosebire de celelalte,de exemplu mama ti-o iubesti ca s-a intamplat sa fie ea cea care ti-a dat viata,intr-un fel te simti obligat sa o iubesti(cu ghilimele de rigoare),pe cand in cazul alesei/alesului nu ai nevoie de acel background.revenind la faza cu contextul,eu cred ca un sentiment atat de nobil nu are nevoie,cum ziceam si mai sus,de o anumita conjunctura,e suficient ca el sa ii multumeasca pe cei 2 oameni care se iubesc,fie ei femeie si barbat,fie barbat si barbat sau mai stiu eu ce.eu nu am mers sa cer nici un mire,am zis ca asta e intentia mea;probabil asta se va intampla peste vreo 2 ani cand o sa ma vad inscrisa la master,in nici un caz acum.si nu vad nimic rau in a fi eu cea care il intreaba-„vrei sa te casatoresti cu mine?” .din punctul meu de vedere este un moment intim o astfel de cerere,singurii spectatori fiind si protagonistii,atat.de altfel as putea spune ca exista situatii si situatii,dar eu cand vorbesc ma raportez exclusiv la mine,iar din aceasta perspectiva trebuie sa adaug ca parintii nu sunt miezul problemei(ca sa ma exprim asa),in cazul meu nici nu se mai poate discuta.in ziua in care voi avea un copil,doi(asta o sa decid la momentul potrivit)o sa NE ocupam de educatia lui astfel incat sa ajungem la o relatie de incredere,prietenie,respect,intelegere.nu o sa ma speri daca imi vine acasa cu certificat de casatorie deoarece o sa fiu constienta ca a facut o alegere buna,stiind ce am crescut,am incredere ca a stiut sa aleaga ceea ce a trebuit.daca l-a facut sau a facut-o fericit/a o nunta la departare cu martori si atat,ma bucur de fericirea copilului.in ultima parte nu am inteles exact ce ati dorit sa ziceti,„sa-mi ceara fiul sau fiica sa petreaca cu el/ea”-e logic ca doi indragostiti sa petreaca cum scrieti dumneavoastra(din punctul meu de vedere).de intors inapoi iar e cat se poate de logic,se duc la mare,munte,in club si or sa se intoarca inapoi.si nu pricep de ce trebuie sa fie obiect ieftin?????daca imi iau iubitul de mana si mergem intr-o excursie de craciun nu inseamna ca unul din noi e obiect ieftin…
dar ce înseamnă ?
căsătoria este unul din paşii cei mai importanţi în viaţă . Ceea ce sugerezi (sau zici direct ) este o relaţie fizică înainte de căsătorie .
Autorul a prezentat o perspectivă biblică a problemei .
E frumos ce spui tu despre sentimente , respect ,dragoste …. dar sunt nişte sentimente care pot fi alimentate , la moment ,doar de relaţia fizică .
cum pot fi sigura ca baiatul care il iubesc este jumatatea mea…el e crestin si mia spus ca ma iubeste si la un moment dat vorbeste de casatorie…mentionez ca are 20 de ani…
inseamna timp petrecut intre doua persoane care se iubesc,timp care le alimenteaza dragostea,timp care ii face sa se cunoasca mai bine,timp care ii face sa se simta bine,timp care le alimenteaza stima de sine,timp placut,frumos.cred eu ca frumosul este idealul omenirii,frumosul la modul general,tot ceea ce facem,facem pentru a ne fi bine(nu o zic la modul egoist,sa calci tot in picioare pentru confortul tau personal),pentru a trai frumos:mergem la munca pentru a avea bani de intretinere,dar si pentru a avea parte la final de un concediu;cumparam o bluza ca ne place,ne face sa ne simtim bine;mergem de paste la biserica din acelasi motiv,exemplele pot continua.recunosc ca militez pentru sexul de toate feluri,in mod responsabil,militez pentru libertatea in pat si altele,dar nu ma refeream strict la o relatie fizica,ci si la una spirituala(inainte de casatorie),eu personal nu as putea sa intretin relatii sexuale cu un iubit de 2 luni chiar daca ar renunta el si la lumina ochilor pentru mine deoarece simt nevoia sa-l cunosc.referitor la sentimentele care trebuie alimentate sunt de acord cu mentiunea ca ăentru a intretine si alimenta ceva,„ceva-ul” ala trebuie sa existe in prealabil.intre mine si el nu e iubire,atunci ce alimentez???chiar as fi vrut sa va intreb 3 lucrusoare extrem de importante:1in republica moldova,la scoala,orele de religie sunt tinute de un profesor sau de preot?2vi se pare normal sa se dea note la religie?mi se pare putin ciudat,pe ce se da nota,pe „marimea credintei” sau pe cat de bine faci pe credinciosul si iti inveti rugaciunile?eu aveam o profesoara care ne ducea la biserica cam o data pe luna si multi se pierdeau pe drum,nici asta nu e normal pentru ca poate nu ai dispozitia de a merge la biserica la comanda.daca am o stare idioata si urasc pe toata lumea in ziua respectiva nu pot sa merg sa pup sfinti si icoane.mai bine ma duc atunci cand simt nevoia(nu ma refer la nevoia de bani,unii merg cand au probleme doar).3ce credeti ca ar trebui facut pentru cei de alta religie,adventistii de exemplu?aveam un coleg adventist si la orele de religie pleca pentru ca nu avea cine sa-i predea sau sa-i vorbeasc ade ceva.poate se simt discriminati,marginalizati din punct de vedere religios.
ati inteles gresit sau poate nu m-am exprimat eu asa cum trebuia.ideea mea este urmatoarea:dragostea(de mama,dumnezeu,bunici,tara)este cel mai minunat sentiment si va ramane la fel de minunat oricum ce s-ar intampla.in cadrul unei relatii amoroase este mai putin important cum are loc cererea in casatorie,unde etc.asta cu atat mai mult cu cat este o iubire „deliberata” spre deosebire de celelalte,de exemplu mama ti-o iubesti ca s-a intamplat sa fie ea cea care ti-a dat viata,intr-un fel te simti obligat sa o iubesti(cu ghilimele de rigoare),pe cand in cazul alesei/alesului nu ai nevoie de acel background.revenind la faza cu contextul,eu cred ca un sentiment atat de nobil nu are nevoie,cum ziceam si mai sus,de o anumita conjunctura,e suficient ca el sa ii multumeasca pe cei 2 oameni care se iubesc,fie ei femeie si barbat,fie barbat si barbat sau mai stiu eu ce.eu nu am mers sa cer nici un mire,am zis ca asta e intentia mea;probabil asta se va intampla peste vreo 2 ani cand o sa ma vad inscrisa la master,in nici un caz acum.si nu vad nimic rau in a fi eu cea care il intreaba-„vrei sa te casatoresti cu mine?” .din punctul meu de vedere este un moment intim o astfel de cerere,singurii spectatori fiind si protagonistii,atat.de altfel as putea spune ca exista situatii si situatii,dar eu cand vorbesc ma raportez exclusiv la mine,iar din aceasta perspectiva trebuie sa adaug ca parintii nu sunt miezul problemei(ca sa ma exprim asa),in cazul meu nici nu se mai poate discuta.in ziua in care voi avea un copil,doi(asta o sa decid la momentul potrivit)o sa NE ocupam de educatia lui astfel incat sa ajungem la o relatie de incredere,prietenie,respect,intelegere.nu o sa ma speri daca imi vine acasa cu certificat de casatorie deoarece o sa fiu constienta ca a facut o alegere buna,stiind ce am crescut,am incredere ca a stiut sa aleaga ceea ce a trebuit.daca l-a facut sau a facut-o fericit/a o nunta la departare cu martori si atat,ma bucur de fericirea copilului.in ultima parte nu am inteles exact ce ati dorit sa ziceti,„sa-mi ceara fiul sau fiica sa petreaca cu el/ea”-e logic ca doi indragostiti sa petreaca cum scrieti dumneavoastra(din punctul meu de vedere).de intors inapoi iar e cat se poate de logic,se duc la mare,munte,in club si or sa se intoarca inapoi.si nu pricep de ce trebuie sa fie obiect ieftin?????daca imi iau iubitul de mana si mergem intr-o excursie de craciun nu inseamna ca unul din noi e obiect ieftin…
dar ce înseamnă ?
căsătoria este unul din paşii cei mai importanţi în viaţă . Ceea ce sugerezi (sau zici direct ) este o relaţie fizică înainte de căsătorie .
Autorul a prezentat o perspectivă biblică a problemei .
E frumos ce spui tu despre sentimente , respect ,dragoste …. dar sunt nişte sentimente care pot fi alimentate , la moment ,doar de relaţia fizică .
te referi iar doar la nevoia de a simţi bine , de a trăi nişte emoţii (care recunoşti că sunt schimbătoare)
Apropo , în a doua parte a comentariului ai deviat de la subiect .
cum pot fi sigura ca baiatul care il iubesc este jumatatea mea…el e crestin si mia spus ca ma iubeste si la un moment dat vorbeste de casatorie…mentionez ca are 20 de ani…
inseamna timp petrecut intre doua persoane care se iubesc,timp care le alimenteaza dragostea,timp care ii face sa se cunoasca mai bine,timp care ii face sa se simta bine,timp care le alimenteaza stima de sine,timp placut,frumos.cred eu ca frumosul este idealul omenirii,frumosul la modul general,tot ceea ce facem,facem pentru a ne fi bine(nu o zic la modul egoist,sa calci tot in picioare pentru confortul tau personal),pentru a trai frumos:mergem la munca pentru a avea bani de intretinere,dar si pentru a avea parte la final de un concediu;cumparam o bluza ca ne place,ne face sa ne simtim bine;mergem de paste la biserica din acelasi motiv,exemplele pot continua.recunosc ca militez pentru sexul de toate felurile,in mod responsabil,militez pentru libertatea in pat si altele,dar nu ma refeream strict la o relatie fizica,ci si la una spirituala(inainte de casatorie),eu personal nu as putea sa intretin relatii sexuale cu un iubit de 2 luni chiar daca ar renunta el si la lumina ochilor pentru mine deoarece simt nevoia sa-l cunosc.referitor la sentimentele care trebuie alimentate sunt de acord cu mentiunea ca ăentru a intretine si alimenta ceva,„ceva-ul” ala trebuie sa existe in prealabil.intre mine si el nu e iubire,atunci ce alimentez???chiar as fi vrut sa va intreb 3 lucrusoare extrem de importante:1in republica moldova,la scoala,orele de religie sunt tinute de un profesor sau de preot?2vi se pare normal sa se dea note la religie?mi se pare putin ciudat,pe ce se da nota,pe „marimea credintei” sau pe cat de bine faci pe credinciosul si iti inveti rugaciunile?eu aveam o profesoara care ne ducea la biserica cam o data pe luna si multi se pierdeau pe drum,nici asta nu e normal pentru ca poate nu ai dispozitia de a merge la biserica la comanda.daca am o stare idioata si urasc pe toata lumea in ziua respectiva nu pot sa merg sa pup sfinti si icoane.mai bine ma duc atunci cand simt nevoia(nu ma refer la nevoia de bani,unii merg cand au probleme doar).3ce credeti ca ar trebui facut pentru cei de alta religie,adventistii de exemplu?aveam un coleg adventist si la orele de religie pleca pentru ca nu avea cine sa-i predea sau sa-i vorbeasc ade ceva.poate se simt discriminati,marginalizati din punct de vedere religios.
Draga Alexandra,
Daca tu vrei sa iai iniţiativa şi să ceri bărbatului de care eşti
îndrăgostită să se căsătorească cu tine, este libertatea ta şi nu te
acuză nimeni pentru aceasta. Dar sunt sigur că ai vrea să
experimentezi bucuria sa fii cerută în căsătorie frumos. Apropo,
când cunun pe tineri sau când îi logodesc, obişunesc să întreb în faţa
martorilor pe mireasă cum a fost cerută în căsătorie, mai ales în
cazurile când cunosc din timp cum a fost aceasta. Să vezi cu ce
lacrimi de bucurie şi încântare privesc femeile şi fetele care sunt în
sală… Sunt sigur că doreşti şi tu aceasta şi îţi urez să fii cerută
frumos şi romantic în căsătorie, când va veni vremea.
Cât priveşte dragostea faţă de partenerul de căsătorie, tot este
datorie, o datorie sfântă, din momnet ce închei un legământ cu el sau
cu ea. Este o datorie înaintea lui Dumnezeu şi este greu să înţeleagă
aceasta pentru oamenii care încearcă să-L excludă pe El din formulă.
Dar, în consecinţă sunt foarte nesiguri în căsătoriile lor cei mai
mulţi şi într-o frică permanentă că vor fi părăsiţi şi vor rămâne
singuri, ceea ce se şi întâmplă foarte des în lumea în care trăim.
Când m-am referit la cel ce îţi cere fata sau băiatul şi apoi ţi-l
aduce înapoi ca pe un obiect ieftin, mă refer la cazurile când
întreţin relaţii sexuale, ceea ce este curvie. Cei care au fost
folosiţi aşa, se simt trădaţi şi vânduţi ieftin. Chiar dacă încearcă
să se convingă pe sine şi pe alţii că nu este aşa, în adâncul inimii
aşa se simt şi foarte mult îşi doresc să fi fost altfel, să fi fost
frumos şi aşa cum este drept.
Draga Cristina,
Daca nu eşti sigură, nu trebuie să accepţi în nici un caz cererea lui.
Trebuie să te căsătoreşti cu persoana de care ai toată siguranţa şi
libertatea că este jumatatea ta şi pentru care Dumnezeu îţi va da o
dragoste încât să nu poţi să spui nu.
Draga Alexandra,
Ce este drept şi ce este frumos este definit de Dumnezeu, care a creat
pe oameni şi toate lucrurile din jur. Cat priveste de relaţiile
sexuale înainte de căsătorie, ele sunt curvie şi un lucru urâcios, în
nici un caz frumos, ori că mergi în aceste relaţii din prima dată, ori
că mergi după două-trei luni. Nu contează – este tot curvie şi este un
lucru urâcios care aduce consecinţe grave în viaţa ta, în viaţa celor
cu care curveşti, a copiiilor voştri şi a întregii societăţi.
Cât priveşte întrebările celelalte, răspund mai jos:
1. Cu părere de rău, în republica Moldova nu există o lege prin care
să fie predată religia în şcoală. Dar, în diferite şcoli, se predă. De
exemplu, în clasa unuia din fii mei, venea şi preda o studentă de la
Seminarul Teologic, iar în grupa altui fiu preda profesoara lui, şi
chiar m-a invitat şi pe mine să predau odată.
2. Cred ca este normal să se dea note, pentru că notele sunt o măsură
a materiei care este predate de profesor şi însuşită de elevi.
Aplicarea celor învăţat este responsabilitatea personală a fiecăruia.
3. Cei ce sunt de altă religie trebuie să fie respectaţi şi nu impuşi.
Dacă vor să asiste la lecţiile de religie, să fie trataţi cu tot
respectul, dacă însă nu doresc să asiste, atunci să li se solicite
preoţilor sau conducătorilor religiosă să se implice în a le preda.
Dar, dacă ar fi după mine, sunt de părerea să fie predată în şcoli
Biblia, doar textul Biblic, aşa ca toţi elevii să cunoască textul
Bibliei şi nu doctrinele unei sau alte confesiuni sau biserici
creştine.
te referi iar doar la nevoia de a simţi bine , de a trăi nişte emoţii (care recunoşti că sunt schimbătoare)
Apropo , în a doua parte a comentariului ai deviat de la subiect .
Draga Alexandra,
Daca tu vrei sa iai iniţiativa şi să ceri bărbatului de care eşti
îndrăgostită să se căsătorească cu tine, este libertatea ta şi nu te
acuză nimeni pentru aceasta. Dar sunt sigur că ai vrea să
experimentezi bucuria sa fii cerută în căsătorie frumos. Apropo,
când cunun pe tineri sau când îi logodesc, obişunesc să întreb în faţa
martorilor pe mireasă cum a fost cerută în căsătorie, mai ales în
cazurile când cunosc din timp cum a fost aceasta. Să vezi cu ce
lacrimi de bucurie şi încântare privesc femeile şi fetele care sunt în
sală… Sunt sigur că doreşti şi tu aceasta şi îţi urez să fii cerută
frumos şi romantic în căsătorie, când va veni vremea.
Cât priveşte dragostea faţă de partenerul de căsătorie, tot este
datorie, o datorie sfântă, din momnet ce închei un legământ cu el sau
cu ea. Este o datorie înaintea lui Dumnezeu şi este greu să înţeleagă
aceasta pentru oamenii care încearcă să-L excludă pe El din formulă.
Dar, în consecinţă sunt foarte nesiguri în căsătoriile lor cei mai
mulţi şi într-o frică permanentă că vor fi părăsiţi şi vor rămâne
singuri, ceea ce se şi întâmplă foarte des în lumea în care trăim.
Când m-am referit la cel ce îţi cere fata sau băiatul şi apoi ţi-l
aduce înapoi ca pe un obiect ieftin, mă refer la cazurile când
întreţin relaţii sexuale, ceea ce este curvie. Cei care au fost
folosiţi aşa, se simt trădaţi şi vânduţi ieftin. Chiar dacă încearcă
să se convingă pe sine şi pe alţii că nu este aşa, în adâncul inimii
aşa se simt şi foarte mult îşi doresc să fi fost altfel, să fi fost
frumos şi aşa cum este drept.
Draga Cristina,
Daca nu eşti sigură, nu trebuie să accepţi în nici un caz cererea lui.
Trebuie să te căsătoreşti cu persoana de care ai toată siguranţa şi
libertatea că este jumatatea ta şi pentru care Dumnezeu îţi va da o
dragoste încât să nu poţi să spui nu.
Draga Alexandra,
Ce este drept şi ce este frumos este definit de Dumnezeu, care a creat
pe oameni şi toate lucrurile din jur. Cat priveste de relaţiile
sexuale înainte de căsătorie, ele sunt curvie şi un lucru urâcios, în
nici un caz frumos, ori că mergi în aceste relaţii din prima dată, ori
că mergi după două-trei luni. Nu contează – este tot curvie şi este un
lucru urâcios care aduce consecinţe grave în viaţa ta, în viaţa celor
cu care curveşti, a copiiilor voştri şi a întregii societăţi.
Cât priveşte întrebările celelalte, răspund mai jos:
1. Cu părere de rău, în republica Moldova nu există o lege prin care
să fie predată religia în şcoală. Dar, în diferite şcoli, se predă. De
exemplu, în clasa unuia din fii mei, venea şi preda o studentă de la
Seminarul Teologic, iar în grupa altui fiu preda profesoara lui, şi
chiar m-a invitat şi pe mine să predau odată.
2. Cred ca este normal să se dea note, pentru că notele sunt o măsură
a materiei care este predate de profesor şi însuşită de elevi.
Aplicarea celor învăţat este responsabilitatea personală a fiecăruia.
3. Cei ce sunt de altă religie trebuie să fie respectaţi şi nu impuşi.
Dacă vor să asiste la lecţiile de religie, să fie trataţi cu tot
respectul, dacă însă nu doresc să asiste, atunci să li se solicite
preoţilor sau conducătorilor religiosă să se implice în a le preda.
Dar, dacă ar fi după mine, sunt de părerea să fie predată în şcoli
Biblia, doar textul Biblic, aşa ca toţi elevii să cunoască textul
Bibliei şi nu doctrinele unei sau alte confesiuni sau biserici
creştine.
aici s-au scos ore de logica sau o limba straina in favoare religiei care e materie obligatorie.oricum dupa 12 ani cu o ora de religie pe saptamana nu stiam nici sa ma inchin cum trebuie,probabil si dupa 2-3 ore pe saptamana ar fi fost la fel pentru ca in cadrul orei se face orice,mai putin religie.
aici s-au scos ore de logica sau o limba straina in favoarea religiei care e materie obligatorie.oricum dupa 12 ani cu o ora de religie pe saptamana nu stiam nici sa ma inchin cum trebuie,probabil si dupa 2-3 ore pe saptamana ar fi fost la fel pentru ca in cadrul orei se face orice,mai putin religie.
Rău că este aşa. Dacă s-ar studia Biblia, aceasta ar aduce multă
transformare şi bucurie în inimile oamenilor.
multumesc mult pentru sfat cred ca foarte intelept ……
Rău că este aşa. Dacă s-ar studia Biblia, aceasta ar aduce multă
transformare şi bucurie în inimile oamenilor.
Rău că este aşa. Dacă s-ar studia Biblia, aceasta ar aduce multă
transformare şi bucurie în inimile oamenilor.
multumesc mult pentru sfat cred ca foarte intelept ……
multumesc mult pentru sfat cred ca foarte intelept ……
multumesc mult pentru sfat cred ca foarte intelept ……