Moldova Creştină

Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!

În timp ce predam o lecţie de studiu biblic unui grup de creştini, am fost rugat să explic cum poate un creştin să deosebească mustrarea cugetului propriu de mustrarea Duhului Sfânt. Cunoaşterea acestei deosebiri este foarte importantă pentru deciziile care le luăm în trăirea noastră creştină. În acest mesaj voi prezenta această deosebire.

I. Cugetul nostru dovedeşte că Legea lui Dumnezeu este scrisă în inimile noastre. La Epistola către Romani, când vorbeşte despre popoarele care încă nu au auzit Legea lui Dumnezeu pentru că nu le-a fost predicată, Apostolul Pavel spune: „Când Neamurile (adică păgânii, cei ce nu cunosc legea lui Dumnezeu), măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.�? (Romani 2:14-16) Tocmai pentru că fiecare om are scrise preceptele de bază ale legii lui Dumnezeu în inima lui, fiecare poate să facă deosebirile de bază între ce este bine şi ce este rău şi conştiinţa este acea care îl învinuieşte pe un om când face lucruri rele ce contravin voii lui Dumnezeu. Conştiinţa proprie va fi cea care va mărturisi împotriva fiecărui om la judecata lui Dumnezeu şi oamenii care nu au cunoscut legea lui Dumnezeu, vor fi judecaţi după felul cum au ascultat, sau au mers împotriva conştiinţei lor, care a fost o exprimare a legii lui Dumnezeu scrise în inimile lor.

II. Cugetul omului nemântuit este supus firii lui păcătoase. Apostolul Pavel, în continuare, în Epistola către Romani, vorbeşte despre starea sa şi luptele interioare care le avea până a fi fost salvat prin credinţă în Domnul Isus Hristos. Chiar dacă foloseşte timpul prezent, el vorbeşte despre lucruri din trecut şi spune: „Ştiu, într-adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţă să fac binele (conştiinţa proprie), dar n-am putere să-l fac (din pricina firii păcătoase). Căci binele pe care vreau să-l fac (la îndemnul cugetului) , nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta; când vreau să fac binele (dorinţa şi năzuinţa conştiinţei proprii), răul se ţine lipit de mine. Fiindcă după omul dinlăuntru (conştiinţa proprie) îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea (conştiinţa) mea, şi mă ţine rob legii păcatului care, este în mădularele mele.�? (Romani 7:18-23) Adevărul de bază al acestui pasa este că firea păcătoasă a fiecărui om, totdeauna va fi în contradicţie cu conştiinţa omului, dar de multe ori este mai puternică decât conştiinţa, sau cugetul şi omul în cele din urmă face păcatele la care îl duce firea păcătoasă, pentru că, aşa cum spune Scriptura, omul fără Duhul Sfânt, omul nemântuit „este vândut rob păcatului.�?

III. Prezenţa Duhului Sfânt eliberează conştiinţa omului de sub puterea firii păcătoase. Apostolul Pavel, în continuarea mesajului Epistolei către Romani scrie: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc dpă îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. Într-adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.�? (Romani 8:1-4) Dacă înainte conştiinţa nu putea să se opună presiunii din partea firii pământeşti, prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră, ne eliberează de această presiune a firii pământeşti, şi ne dă putere ca să procedăm potrivit cu năzuinţele cugetului nostru îndemânat de Duhul Sfânt.

IV. Creştinii născuţi de curând sau imaturi spirituali au cugetul slab. Când le-a scris creştinilor din Corint, unde erau foarte multe temple păgâne, Pavel scria despre unii creştini că „fiind obişnuiţi până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol, şi cugetul lor, care este slab, este întinat.�? (1 Corinteni 8:7) Pavel a explicat mai sus că un idol nu este nimic şi el nu există decât în imaginaţia celor care l-au inventat şi se închină lui. Cei care ştiau lucrul acesta, dacă ar fi mâncat într-un templu păgân, sau carne închinată idolilor, prin aceasta nu se întinau, pentru că ei ştiau bine că al Domnului este pământul şi tot ce cuprinde el şi că idolul nu are a face nimic cu acea carne. Totuşi, dacă un creştin născut de curând, care nu are încă această cunoştinţă despre realitatea cu privire la idoli şi care crede că totuşi, un idol este ceva, deci, „dacă te vede cineva (acest creştin) pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?�? (1 Corinteni 8:10) Potrivit cu aceste versete, un cuget slab este acela care nu are suficientă cunoştinţă a voii lui Dumnezeu cu privire la ce este bine şi ce este rău, şi totuşi, sub presiunea ispitei, acceptă să facă ceia ce consideră rău. Creştini imaturi procedează astfel şi Biblia spune că ei sunt oameni cu cuget slab. Noi, ceilalţi, trebuie să fim atenţi cu privire la oamenii care au cuget slab, ca prin cunoştinţa noastră despre anumite lucruri să nu-i provocăm pe aceşti oameni să meargă împotriva cugetului lor slab. Scriptura spune că „Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos.�? (1 Corinteni 8:12). Păzeşte-te să procedezi în acest fel.

În baza textelor biblie studiate scoatem următoarele concluzii importante. Conştiinţa unui om păcătos, este o exprimare a legii lui Dumnezeu care este scrisă în inima fiecărui şi care îl face pe om să deosebească în linii mari binele de rău. La judecată, oamenii care nu au auzit despre Evanghelie şi credinţa în Hristos Isus, vor fi judecaţi potrivit cu conştiinţa lor, şi anume dacă au făcut ce le-a spus conştiinţa, sau împotriva conştiinţei proprii. Firea păcătoasă a fiecărui om are mai multă putere decât conştiinţa şi de aceia, omul nemântuit trăieşte totdeauna o dilemă, când vrea să facă binele, dar nu are putere să-l facă şi face răul pe care nu vrea să-l facă. Când un om se întoarce la Dumnezeu din inimă, când se pocăieşte şi este născut din nou, primeşte Duhul Sfânt care îi dă putere asupra firii pământeşti şi deci, va proceda potrivit cu năzuinţele conştiinţei lui. Pentru un om care are are Duhul Sfânt nu face sens să caute deosebirea între mustrarea Duhului şi mustrarea conştiinţei, pentru că conştiinţa noastră este subordonată Duhului Sfânt pe care l-am primit de la Dumnezeu. În conştiinţa noastră alegem dacă ascultăm de Duhul Sfânt sau de firea noastră păcătoasă.

Care este relaţia ta cu conştiinţa proprie? Ai tu putere să realizezi lucrurile frumoase spre care tinde cugetul tău? Sau îţi lipseşte această putere? Este firea ta pământească mai puternică decât cugetul tău? Gândeşte-te la ultimele decizii care ai luat? Ce mărturisesc ele cu privire la starea conştiinţei tale şi la starea ta interioară? Dacă nu poţi proceda potrivit cu conştiinţa ta, poate este din pricina că nu ai primit încă Duhul Sfânt pentru că încă nu te-ai pocăit cu adevărat ca să fii născut din nou? Ce te împiedică să te pocăieşti şi să te naşti din nou, să primeşti Duhul Sfânt?

Sau poate eşti un creştin născut de curând, care ai cugetul slab şi cedezi firii tale păcătoase? Ai tu o disciplină de a studia Sfintele Scripturi şi în felul acesta să se întărească cugetul tău ca să stea tare în faţa ispitelor şi în luarea deciziilor? Cât de des te rogi pentru aceasta?

Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi un cuget tare la fiecare ca să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt şi să nu ne lăsăm târâţi în păcat de firea noastră pământească.

Preot Vasile Filat

Articole similare:

• Ce să faci când păstorul nu-ţi permite să învăţi pe alţii despre pericolele imoralităţii? (0)
• Este bine să punem pe Dumnezeu la încercare ca să-I cunoaştem voia? (2)
• Ce diferenţă este între primirea Duhului Sfânt şi umplerea cu Duh Sfânt? (0)
• Ce rol are punerea mâinilor la primirea Duhului Sfânt? (5)
• Este păcat să coşi la goblen în zilele de sărbătoare? (1)
• Cel născut din nou nu este judecat (25)
• Cum cunoşti dacă ai primit Duhul Sfânt? ( 3 manifestări ) (2)
• Sărbătoarea Vinului din Moldova în perspectiva Bibliei (1)
• Întruparea lui Dumnezeu (24)
• Ce spune Biblia despre botezul pentru cei morţi? (1 Corinteni 15:29) (0)
• Ce spun Scripturile despre răpirea Bisericii şi despre Ziua Domnului (19)
• Semnele Domnului Isus (1)