Despre păcatul masturbării
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
Chiar dacă este un subiect la care puţin se vorbeşte printre creştini, se pare că masturbarea este un păcat destul de răspândit şi în acelaşi timp, puţin confruntat prin învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Masturbarea este acţiunea prin care cinvea, bărbat sau femeie, îşi stimulează singur genitalele proprii pana atinge starea de orgasm. Cu câţivai ani în urmă, la încheierea unei conferinţe de tineri, după ce am îndemnat pe participanţă să-şi mărturisească păcatele în scris, am primit mesaje de pocăinţă în care băieţii şi fetele se mărturiseau de acest păcat. Una din fete scria: “Doamne, chiar dacă sunt încă virgină în acelaşi timp eu trăiesc într-o curvie zilnică pentru că practic masturbare şi aceasta este o urâciune înaintea Ta. Iartă-mi păcatul meu şi eliberează-mă de robia lui.” Lumea în care trăim încearcă să ne convingă că masturbarea este ceva normal, de acceptat şi unii creştini se pare că au nimerit în această capcană. Nu crede minciuna lumii pentru că acesta este un păcat şi urâciune înaintea lui Dumnezeu.
1. Conştiinţa proprie condamnă păcatul masturbării. Mulţi creştini care au practicat acest păcat înainte de pocăinţa lor mărturisesc că, chiar fiind păgâni, necredincioşi sau atei ,totdeauna au avut remuşcări de conştiinţă după ce se lăsau biruiţi de ispita aceasta. Dacă tu ai practicat sau practici masturbarea, ştii ce înseamnă aceste remuşcări de conştiinţă. Şi aceasta pentru că conştiinţa este legea lui Dumnezeu pusă în inimile noastre, aşa cum scrie la Romani 2:14-16: “Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când după Evangheila mea, Dumnezeu va judeca gândurile ascunse ale oamenilor.” Conştiinţa ta este o dovadă puternică că masturbarea este păcat şi acest verset mai spune că Dumnezeu te va judeca pentru acest păcat, chiar dacă totdeauna l-ai practicat în ascuns şi crezi că ştii despre el doar tu.
2. Căsătoria este singura opţiune şi voia lui Dumnezeu pentru împlinirea dorinţei sexuale a oricărui bărbat sau femeie. Unii oameni consideră că doar curvia este un rău şi spun că ei practică masturbarea, tocmai ca să reziste ispitei şi să nu curvească. Ce înşelăciune. Prin practica masturbării, ei tocmai întreţin permanent această ispită în viaţa lor. Voi lui Dumnezeu pentru împlinirea nevoii sexuale a omului este doar în căsătorie. Când Corintenii, care locuiau într-un oras extrem de imoral, au pus întrebări lui Pavel cu privire la un comportament sexual corect, apostolul le-a scris: “Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.” (1 Corinteni 7:1) Aceasta pentru că prin atingere bărbaţii aprind pofta sexuală a femeilor şi aceasta în cele din urmă va conduce la curvie. De aceia, bărbaţii sunt chemaţi să se poarte înţelept cu femeile. Cât priveşte împlinirea nevoii sexuale, Pavel spune că singura opţiune este căsătoria când zice: “Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.” (1 Corinteni 7:2) Totuşi, dacă împlinirea nevoii sexuale este unicul, sau principalul motiv din pentru care se căsătoreşte cineva, mi se face milă de acea persoană, pentru că nu va fi fericit sau fericită şi nu va avea implinire. Soluţia este să înveţi înfrănarea poftei sexuale.
3. Masturbarea este consecinţa aprinderii permanente a poftei sexuale şi lipsei de înfrânare. Una din roada Duhului Sfânt în noi este înfrânarea poftelor, şi un creştin duhovnicesc nu se lasă mânat de pofta firii ci se lasă călăuzit de Duhul Sfânt. “Într-adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti (satisfacerea imediată a poftei sexuale fiind una din ele), umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului (înfrânarea poftelor fiind una din roada Duhului) (Romani: 8:5)
Dacă cumva eşti şi tu obsedat de acest păcat al masturbării, care este cauza? De ce ai ajuns unde ai ajuns? Nu cumva trăieşti după îndemnurile firii pământeşti şi în aprinderea poftelor ei? Ce cărţi citeşti? Ce reviste priveşti? Ce discuţii întreţii cu prietenii de şcoală sau la locul de lucru? Ce filme priveşti? Care sunt lucrurile ce te inspiră? Nu vezi că toată lumea aceata este foarte înbibată cu lucruri prin care caută să-ţi aprindă poftele sexuale? Cât timp pentreci în studierea Sfintelor Scripturi?
Pocăieşte-te din inimă de acest păcat şi apoi, urmează sfaturile de mai jos ca să nu te mai întorci nici odată la robia din care ai ieşit:
-
Studiază sistematic Sfintele Scripturi şi fă-ţi un obicei în această privinţă.
-
Dacă nu ai studiat încă, caută şi studiază cursul “Sexualitatea din perspectiva Bibliei”. Dacă nu dispuni de un manual, telefonează la 282012 sau 480841 şi află cum poţi avea unul.
-
Păzeşte-ţi mintea de orice lucru care te provoacă să te gândeşti la sex. Aceste lucruri pot fi internet, reviste, cărţi, filme, discuţii cu anumite persoane care privesc uşor la acest păcat sau unii care se numesc creştini dar care sunt doar cu numele şi practică aceste lucruri murdare, etc.
-
Evită atingerea ocazională a organelor genitale pentru că în felul acesta te vei stimula singur (singură) şi apoi nu vei putea rezista ispitei. Fă baie repede şi nu lungi atingerea mai mult decât este nevoie pentru a te spăla.
Dumnezeu sa te elibereze de orice păcat şi să te ajute să trăieşti totdeauna o viaţă sfântă sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Preot Vasile Filat
Loading ...
Pacatul masturbarii
Lucrurile stau cam asa:
Un om care nu are partener, pentru ca fizicul sau psihicul nu il ajuta sa isi gaseasca, sau pentru ca nu a implinit varsta cuvenita, detine unica lui sursa de placere si de refugiu: masturbarea. Daca nu o va face, va fi de extrem de tentat sa agreseze pe cineva pentru a-si satisface necesitatile. Masturbarea te ajuta sa te relaxezi, iti calmeaza instinctele si este un bun somnifer.In plus este cel mai sigur sex. Nici o boala nu se va atinge de tine din cauza asta.
Spuneai de remuscari??? Iti spun eu de ce: pentru ca parintzii nostrii intotdeauna ne opreau si ne certau in momentul in care, copii fiind, incercam sa ne exploram simturile. Asa se formeaza oameni deviati din punct de vedere sexual, pentru ca li s-a interzis sa isi exploreze propria sexualitate. Asta se numeste ignorantza. Ce bataie imi luam de la mama cand ma prindea… asa am ajuns sa gandesc ca este un lucru rau. In definitiv, de ce e rau??? Nu fac rau nimanui si nici mie. daca fumez, ii afectez pe cei din jur si pe mine. daca ma masturbez nu imi fac rau nici mie nici celor din jur. In plus pe strada si in societate, dupa o partida de…, nu voi mai fi distras de o fusta scurta sau de un decolteu, pt ca deja…
O alta latura: Sunt unii oameni care si-au gresit nevasta. Acum ce sa faca??? Nevasta tine postul mare si omul se perpeleste in suc propriu. Care ar fi solutia? Decat sa se duca la curve, mai bine apeleaza la cea mai la indemana solutie. Asa toata lumea va fi multumita. Asta este valabil si la femei. Oameni buni, de ce sa ne ascundem dupa deget? Intr-un fel sau altul toti detinem acest instinct. daca nu aveti alta posibilitate de a-l satisface, stiti ce aveti de facut. Daca nu… nu aveti decat sa rabdati. Va va chinui amarnic aceasta rabdare. Eu am partenera si sunt pe deplin satisfacut, dar au fost momente in viatza mea cand imi venea sa ma dau cu capul de peretzi.
Ca sa concluzionez, ca bat campii, aceasta solutie este mantaua de ploaie a fiecarui om. Cred ca este bine sa apelam la ea in caz de necesitate, dar sa nu facem din asta o obişnuinţa, adica sa nu fie un viciu pentru ca s-ar putea sa ni se taie pofta de a mai cauta un partener.
Iertati-mi indrazneala,
Adrian.
Am citit sfaturile d.Filat şi sfaturile lui Adrian. Primele sunt mai bune. Masturbarea e un viciu din antichitate, doar prin propria voinţă e greu de învins acest viciu… Doar numai prin conştietizarea profundă că masturbarea este un păcat, prin căinţă sinceră din cauza că ne lăsăm să fim robi acestui păcat, prin eforturi zilnice şi sincere pentru eliberare de acest viciu, putem obţine victorie din partea lui Dumnezeu.
Am auzit un sfat despre cele 5 “NU”:
1.”Nu muşca!” - să nu ai relaţii sexuale pînă la căsătorie
2.”Nu privi” - este greşit să priveşti la persoana de sex opus, ca la un obiect care ar putea, sau nu, satisface dorinţele sexuale. Trebuie de privit ca la o soră/frate.Cuv. lui Isus “dacă ai poftit cu un ochi - deja ai păcătuit” (scuzaţi dacă nu am citat corect, din memorie o spun)
3.”Nu te atinge” - atunci cînd “+” şi “-” se unesc apare o forţă, această poate deveni o forţă a “dragostei” neprincipiale. Atunci cînd satan ispiteşte, o simplă atingere poate stimula o dorinţă excesivă de a cunoaşte dragostea sexulă. Dacă totuşi e enivetabilă atingerea (la salutare, serviciu, sport…), atunci trebuie să avem atitudenea faţă de sexul opus ca faţă de soră (frate).
4.”Nu te gîndi” - este o zicală: cam aşa; semeni gînd - culegi cuvînt, semeni cuvînt - culegi faptă, faptă- deprindere, deprindere - caracter, caracter - destin. Dacă vine un gînd sexual, alungaţi-l, nu-l derulaţi în mintea voastră, nu vă creaţi imagini, apăsaţi “stop”, ştergeţi-l. El poate să mai apară, dar nu lăsaţi să facă “cuib” în mintea voastră. Cum apare - deodată alungaţil.
5.”Nu visa” - să fiţi atît de puternici, ca pînă şi în vis să puteţi spune “Nu!”. Unii zic că este imposibil. Eu zic, că dacă veţi practica primele 4 “NU”, veţi reuşi să spuneţi “Nu!” şi în vis.
Anume în aşa mod, şi prin studierea şi practicarea Cuvîntului lui Dumnezeu eu am reuşit să înving acest viciu cu care am luptat mulţi ani. Eu am conştietizat, că asta de fapt e cea mai mare armă (ispita sexuală) a lui satan, de care au fost doborîţi mulţi sfinţi, chiar şi înţeleptul Solomon, regele David…
Dacă vei birui, Dumnezeu te va binecuvînta şi vei avea o viaţă şi o familie binecuvîntată.
Ce sa zic? Frumoase cuvinte, dar greeeeu de aplicat. Greu de luptat cu trupul. Cel mai dificil pe lumea asta este “sa nu…” daca cineva te pune sa cari o piatra de moara promitandu-ti bani, te duci si o cari. Daca ti se cere sa te abtii de la instinctele cu care te-ai nascut, aici se complica lucrurile. Ce se intampla in definitiv? Cei mai multi de lasa de asta imediat ce se casatoresc, ori isi incep viatza sexuala (dupa caz). Foarte multi regreta ceea ce au facut in copilaria lor. Normal, pt ca acum au cu cine. Dar uita de noptile in care nu puteau dormi, pentru ca ii “urlau hormonii in cap”. Multi au incercat sa se lase de “prostul obicei” prin sport sau printr-un program superincarcat pe care si-l impuneau pentru a-si devia atentiea in alta parte. Altii prin rugaciune, matanii etc. Din pacete, natura nu te iarta, asa ca in final tot la gara aia cobori.
Este clar ca fapta este un pacat in fatza lui Dumnezeu. Dar acesta se datoreaza slabiciunii spiritului in fatza materiei. Oare Dumnezeu ne-a facut imperfecti? Nu. Instinctul sexual este dat pentru procreere. Sotia mea lucreaza la gradinitza si prinde zilnic pe cate unul sau una cu mana in chilotzi. De unde stiu ei asta? Explorandu-se. Ce trebuie facut in astfel de situatie? Nimeni nu poate raspunde. daca ii interzici, el nu se va lasa de obicei, ci va fi mai precaut data viitoare.
Ideea este ca ar trebui tratat cu mai multa delicatetze de catre preoti, mai ales de catre cei din manastiri, care au obiceiul de a te trata cu severitate.
Concluzia mea ar fi ca masturbarea este un pacat pe care mai toti il fac sau l-au facut candva, dar pe care mai nimeni nu il recunoaste. Este un pacat facut in intimitate. L-as compara cu o situatie intalnita in SUA si nu numai: Marijuana este interzisa prin lege, dar toti o fumeaza, de la presedinte la ultimul boschetar.
Este la latidudinea fiecaruia sa decida daca ceea ce a facut sau inca face este bine sau nu.
Mi-ar placea daca s-ar deschide si o tema de ecologie din perspectiva crestina. Nu stiu daca a mai fost deschisa. Sunt nou pe aici. O sa caut oricum.
…”masturbarea este un pacat pe care mai toti il fac sau l-au facut candva, dar pe care mai nimeni nu il recunoaste”. Eu cred-că primul pas e să recunoşti că este păcat. Nu trebuie găsit nici o formă de îndreptăţire de felul “ei, toţi sunt aşa, toţi aşa fac”, deacea toţi trăiesc în păcat. Da, e o dorinţă a corpului, dorinţa sexulă este la fel o dorinţă a corpului ca şi dorinţa de a mînca, sau a dormi… Numai că… fără de mîncare şi somn - omul nu poate trăi, dar n-am auzit să moară cineva din cauza abstinenţei sexuale.
trebuie să înţelegi 3 motive de ce omul are dorinţele sexuale:
1. Exprimarea dragostei conjugale faţă de soţ/soţie
2. Pentru a îndeplini cea de a doua Binecuvîntare dată de Dumnezeu omenirii ” Creşteţi, înmulţiţivă şi umpeţi pămîntul şi stăpîniţel… (Gen.1:28). Deci pentru genealogie.
3. Prin relaţiile sexuale apare Viaţa.
Cum vezi: cele mai mari valori ale vieţii sunt legate de sexualitate: viaţa, dragostea şi descendenţa (genealogia). Şi toate trei au fost luate de satan care a ispitit primii oameni şi a falsificat iubirea, viaţa şi descendenţa. Ei au cunoscut o iubire falsă (egoistă), duc un mod de viaţă egoist şi dau naştere la copii într-o relaţie de dragoste (egoistă, care nu este centrată pe Dumnezeu). iată de ce, copiii de mici, încă la grădiniţă sunt molipsiţi de acest viciu pe care îl moştenesc de la părinţii lor (de la strămoşii omenirii). Aşadar, nu te mira de ce este atit de greu de a te elibera de acest păcat. Are rădăcini decînd e omenirea.
Odată ce cunoaştem rădăcina, putem rezolva problema. Îţi aminteşti Adam şi Eva sau ascuns după ce au “muşcat” şi au ascuns ce? Nu mîinele sau gura.., dar organile sexule! Şi nu au recunoscut greşeala, dar căutau să se îndreptăţească, învinuind pe toţi din jur… Astăzi lumea la fel, ascund acest păcat (sexual) şi se îndreptăţesc “că toţi sunt aşa”. Nu este cazul. E mai bine să putem recunoaşte şi să depunem sincer efort pentru a birui. Atunci îl vei birui chiar şi pe satan. Îmi dau seama ce spun!
Oricum, Dumnezeu, ştie cît este de grea aceasta luptă, dar el este răbdător. Dacă vei birui, îi vei aduce mare bucurie lui Dumnezeu! şi copiii tăi vor moşteni acest fundament victorios şi nu vor umbla “cu mîna în chiloţei :)” (imi place cum te-ai exprimat, aşa uşurel).
Încearcă să depui efort, promite lui Dumnezeu că macar o săptămînă vei încerca să spui “Nu” ispitelor sexuale (nici un gînd, nici cu “un ochi”)şi vei vedea cît de puternic spiritual te vei simţi.
Pentru Adrian
“Omul ca parte componenţă a lumii vii: asemănări şi diferenţe între oameni şi alte fiinţe.” Aici este o temă unde se vorbeşte cîte ceva despre ecologie.(O găseşti la CELE MAI POPULARE ARTICOLE) Caută. Poate mai sunt, nu ştiu, şi eu nu demult am descoperit acest portal.
dar vreau să mai comentez puţin la cele spuse mai sus. Vorbeam despre dorinţele corpului, cele mai puternice fiind hrana, somnul şi dorinţele sexuale. Zici că este “greu e de luptat cu corpul”, dar să ştii că corpul trebuie să urmeze dorinţele sufletului meu originar (conştiinţa). Omul trebuie să trăiască într-o armonie dintre corp şi suflet. Omul mai are responsabilitatea de a stăpîni creaţia (Gen.1:28). Dar corpul nostru - tot este o creaţie a lui Dumnezeu. deci, înainte de stăpîni Universul (creaţia) trebuie să ne stăpînim pe noi înşine. să stăpînim dorinţele noastre fizice (somnul, hrana, dor.sexuale).
Cînd copii sunt mici, practic nu au nici o responsabilitate; dorm cînd doresc, mănîncă cît doresc, merg la viceu cînd doresc, iar dacă doresc nu merg nicăieri, o fac “treba” pe loc.
dar odată cu creşterea copilului (a corpului), creşte şi simţul responsabilităţii… Cînd copilul are deja anişori se învaţă să meargă la oliţă, apoi merge la grădiniţă, acolo sunt ore speciale cînd copilul mănîncă sau cînd doarme… Nu se porneşte la şcoală cu perna în geantă… ar fi straniu, nu? la fel apare perioada cînd apare interesul faţă de sexul opus… dar odată cu maturitatea nostră, creşte şi responsabilitatea noastră. “Hormonii bat la cap”, dar Dumnezeu ne spune “Nu…!”. Ai răbdare! Mai creşti şi formează-ţi un caracter matur. Fii stăpîn pe corpul tău, dacă vrei să stăpîneşti creaţia Mea!” trebuie să ne învăţăm a spune “Nu” (altfel va trebui să mergem la oliţă).