Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
| ||
Ce spurcă pe om? (Marcu 7:14-23) | ||
Conţinutul portalului este disponibil sub licenţa GNU pentru documentaţie liberă. © Moldova Creştină | ||
“…Animalele, bucatele consumate nu definesc relaţiile noatre cu Dumnezeu…”, deci nu poate fi o crimă de neiertat faptul că Adam şi Eva nu au ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu şi au muşcat din fructul interzis. Oare să fie vrednici ei de moarte pentru că nu au ascultat de Dumnezeu şi au muşcat dintr-un “măr”? Oare să fie Dumnezeul dragostei, atât de crud şi fără milă, ca să-i pedepsească cu moartea pe unicii Săi copii deoarece nu L-au ascultat şi au muşcat din fructul care li sa părut placut de privit şi bun de mâncat? Oare există părinţi care să-şi alunge copiii de-acasă pentru că n-au ascultat şi au mâncat nişte bomboane fără voie? Există oare părinţi care să pună o tortă otrăvită pe masă în faţa copilului şi să zică “nu mânca, căci vei muri negreşit “, astfel să-i pună la încercare ascultarea şi nu vor interveni în momentul când copilul nu rezistă ispitei care îi va pune viaţa în pericol?
“Nu ce intră în gura omului spurcă pe om, ci ceia ce iese din gură, aceia spurcă”. Deci, s-a spus bine în articol, că ceia ce iese din interior, din inima (mintea), gândurile rele spurcă pe om. Care a fost, deci, motivul care i-a făcut pe Adam şi Eva să meargă împotriva voinţei lui Dumnezeu riscându-şi viaţa proprie? Oare era atât de mare pofta lor de mâncare, că au fost gata să-şi dea viaţa eternă pentru a gusta din “măr”? Sau dorinţa de a fi ca şi Dumnezeu, dorinţa de a afla ce este bine şi rău – este acel motiv care spurcă pe om?
Ştiţi bine care este răspunsul meu, dar vreau să ajungem la un numitor comun. Căderea a avut loc din cauza relaţiilor sexuale nepermise de către Dumnezeu în perioada de creştere a lui Adam şi Eva. Fiinţele umane trebuie să crească, să-şi perfecţioneze caracterul, să moştenească iubirea adevărată a lui Dumnezeu, ca mai apoi să creeze o familie centrată pe Dumnezeu. Dorinţa prematură de a cunoaşte dragostea sexuală a adus la cădere. Am adus destule argumente în alte comentarii. Acest adevăr trebuie să iasă la iveală. Lumea trebuie să ştie cine este satan şi trebuie să cunoască identitatea “şarpelui” şi care este crima lui. Dacă nu ştim cum a intrat păcatul în lume, nu vom şti cum poate fi scos. Dumnezeu vrea ca noi să fim desăvârşiţi, dar niciodată nu vom putea atinge perfecţiunea până nu va fi eliminat păcatul originar. Fără să ne dăm seama, satan ne ispiteşte ca să “mâncăm” din acel fruct interzis, iar noi urmăm aceleaşi dorinţe incorecte care izvorâsc din inima (mintea) noastră decăzută şi ne spurcăm viaţa şi viitorul. Cât timp veţi mai permite să fiţi ispitiţi şi să deviniţi prada lui satan? Zece ani? o sută de ani?
Fraţi şi surori, păstraţi puritatea până la căsătorie şi fidelitatea în căsătorie, şi deveniţi cetăţeni ai Cerurilor. Împărăţia Cerurulor este o lume plină cu aierul iubirii adevărate. Trebuie să duceţi o viaţă dedicată total iubirii adevărate, să creaţi familii păstrând standartul moralităţii sexuale absolute. Îl puteţi iubi pe Dumnezeu mai mult decât au făcut-o Adam şi Eva?
“…Animalele, bucatele consumate nu definesc relaţiile noatre cu Dumnezeu…”, deci nu poate fi o crimă de neiertat faptul că Adam şi Eva nu au ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu şi au muşcat din fructul interzis. Oare să fie vrednici ei de moarte pentru că nu au ascultat de Dumnezeu şi au muşcat dintr-un “măr”? Oare să fie Dumnezeul dragostei, atât de crud şi fără milă, ca să-i pedepsească cu moartea pe unicii Săi copii deoarece nu L-au ascultat şi au muşcat din fructul care li sa părut placut de privit şi bun de mâncat? Oare există părinţi care să-şi alunge copiii de-acasă pentru că au mâncat nişte bomboane fără voia părinţilor?
“Nu ce intră în gura omului spurcă pe om, ci ceia ce iese din gură, aceia spurcă”. Deci, s-a spus bine în articol, că ceia ce iese din interior, din inima (mintea), gândurile rele spurcă pe om. Care a fost, deci, motivul care i-a făcut pe Adam şi Eva să meargă împotriva voinţei lui Dumnezeu riscându-şi viaţa proprie? Oare era atât de mare pofta lor de mâncare, că au fost gata să-şi dea viaţa eternă pentru a gusta din “măr”? Sau dorinţa de a fi ca şi Dumnezeu, dorinţa de a afla ce este bine şi rău – este acel motiv care spurcă pe om?
Ştiţi bine care este răspunsul meu, dar vreau să ajungem la un numitor comun. Acest adevăr trebuie să iasă la iveală. Lumea trebuie să ştie cine este satan şi trebuie să cunoască identitatea “şarpelui” şi care este crima lui. Dacă nu ştim cum a intrat păcatul în lume, nu vom şti cum poate fi scos. Vom lupta cu firea noastră trupească până când copiii noştri nu vor moşteni această fire păcătoasă, dacă nu v-om zmulge din rădăcini păcatul originar comis în Grădina Edenului. Fără să ne dăm seama, satan ne ispiteşte ca să “mâncăm” din acel fruct interzis, iar noi urmăm aceleaşi dorinţe incorecte care izvorâsc din inima (mintea) noastră decăzută şi ne spurcăm viaţa şi viitorul. Cât timp veţi mai permite să fiţi ispitiţi şi să deviniţi prada lui satan? Zece ani? o sută de ani?