Apocrifă
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
Cam pe la mijloc, pe un tron în troleibus
Stă vesel şi contemplativ Ciobanu S.
El ţine în mâini o scrisoare nesemnată,
Păcatul omenirii a făcut-o sigilată.
A intrat. S-a apropiat de un hoinar,
Care a mers pe un singur drum ideal,
Într-o singură direcţie, fireşte
Şi apoi s-a rătăcit copilăreşte.
Era un cerşetor absolvent al L.U.X.ului,
Ce Lovea Uimit în rămăşiţele Xilofonului,
Când a primit un dar nemeritat
De la un vesel şi conteplativ mocofan.
Acum scumpule hoinar
Se scurge din tine încet, plin de har,
Cu un glas danubian,
Un vertical heruvic spre Mocan.
A ieşit. S-a depărtat de tron,
Însă a fost lovit de un camion,
Aflând că preaiubitul cerşetor
A schimbat darul pe un alt xilofon.
A vrut să vă ridice în cer,
Îi cade acum tot cerul în cap!
Cineva a găsit sub o bucată de fier
O foaie în care scria rugumat:
Mă întorc cu spatele la viaţa
fără tine şi nu voi înceta
să cred în a ta reînviere,
ca un mocofan. La revedere
Loading ...
Sergiu nu te supara, dar nu gasesc nimic ziditor in “versurile” acestea. Pare mai degraba o adunatura de cuvinte fara vreun mesaj clar.
wow,ce poiezie……….parca am mai auzit-o undeva(hahaha),
e tare faine!