Am rămas uimit să aud că aşa de repede a fost adoptată această lege fără să fie consultată opinia societăţii civile. Iată reportajul prin care am fost puşi în faţa faptului deja împlinit.
Astăzi am trimis această scrisoare deschisă adresată Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului, dar şi tuturor cititorilor acestui portal.
Scrisoare deschisă
Preşedintelui Republicii Moldova
Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova
Prim-Ministrului Republicii Moldova
Cu două zile în urmă am privit la ProTV un reportaj prin care am fost anunţaţi că Parlamentul a votat o nouă lege conform căreia „părinţii care îşi vor bate copiii, riscă să facă până la un an de puşcărie, sau, în cel mai bun caz, să plătească o amendă de 10.000 lei”. Ştiind că de multe ori presa exagerează sau prezintă lucrurile într-o altă lumină decât cea adevărată, am căutat să citim legea respectivă, să o analizăm şi să ne facem o părere personală.
Ne bucurăm că în sfârşit legislaţia a fost modificată potrivit cu provocările lumii actuale şi astfel, au fost introduse articole şi aliniate care ne vor proteja pe noi şi pe copiii noştri de crime care se fac prin intermediul tehnologiilor moderne şi au fost introduse articole ce prevăd pedepse pentru expunerea copiilor la acte cu caracter obscen, pentru hărţuirea sexuală, molestarea copiilor şi solicitarea lor pentru scopuri sexuale. Un lucru care îl găsim foarte pozitiv este acela că vârsta victimei a fost ridicată de la 16 la 18 ani în cazul crimelor cu caracter sexual.
În luna septembrie a anului trecut, acelaşi post de televiziune ProTV a transmis în repetate rânduri un clip video care a fost sustras de la elevii unui liceu din Chişinău, unde erau înregistraţi 3 copiii cum făceau sex în grup, iar altul de 13 ani îi filma. Am gândit că crima aceasta şi faptul că ProTV au mai adăugat la ea când au prezentat în direct imaginile pornografice cu implicarea copiilor i-a cutremurat pe deputaţii parlamentului şi i-a făcut să facă următoarea modificare în articolul 174 al Codului Penal, punctul 3:
Acţiunile descrise la alin.(1) şi (2) însoţite de înregistrarea video-audio, fotografierea lor în scopuri pornografice sau care au avut urmări grave pentru starea psihică sau fizică a copilului, se pedepseşte cu închisoarea de la 7 până la 10 ani cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. (Codul Penal, Art. 174, alin. 3)
Dar, la citirea în continuare a notei informative la proiectului acestei legi, cu întristare am constatat că nu problemele şi suferinţele oamenilor sunt motivul adoptării noilor legi, ci presiunile organismelor internaţionale, aşa cum o spun singuri autorii legii când scriu:
Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituţia şi pornografia infantilă, adoptat la Adunarea Generală ONU în 2000 şi ratificat de republica Moldova prin Legea 29-XVI din 22.02.2007, cere de la Statele Membre încriminarea acţiunilor legate de vânzarea copiilor, prostituţia şi pornografia cu participarea copiilor, inclusiv tentativele, complicitatea şi participaţia.
Dacă problemele poporului ar fi fost cu adevărat motivul elaborării legilor de către Parlamentul ţării noastre, atunci cu siguranţă că aveau să fie luate în calcul şi elaborate legi care aveau să pună în frâu comportamentul extrem de dispreţuitor şi violent al unor copiii faţă de părinţii lor şi faţă de profesori. Deja de nenumărate ori privim reportaje la televizor cum părinţii în disperare, fiind expuşi zilnic violenţei de către copiii lor au ajuns la disperare să-şi omoare copii. În cele mai multe cazuri, poliţia şi organele de drept au cunoscut despre această violenţă şi nu au întreprins nimic. Mergeţi în fiecare sat din ţară şi vedeţi cât dispreţ arată unii copiii faţă de părinţii lor, şi rămân ne-pedepsiţi pentru că legea nu întreprinde nimic în acest sens. De ce nu sunt elaborate şi adoptate legi care să oprească acest fenomen. Apoi, în noul proiect de lege, există doar un singur aliniat care va fi adăugat la articolul 58 din Legea învăţământului şi care se vizează pe elevi şi studenţi:
Elevilor şi studenţilor li se interzice: utilizarea acţiunilor de violenţă de orice formă faţă de alţi elevi şi studenţi, precum şi aducerea în perimetrul instituţiilor de învăţământ şi teritoriul adiacent a substanţelor stupefiante, psihotrope, a armelor sau alte obiecte menite să producă prejudiciu sănătăţii şi vieţii copiilor şi tinerilor.
Aceasta lege este evident că ţine de nişte probleme din alte ţări, cum este America unde au fost mai multe cazuri când copiii au adus arme la şcoală şi au împuşcat pe alţii. De ce legile noastre dau prioritate problemelor prezente în şcolile altor ţări, şi ignorează total problemele care sunt la noi. Recent un elev la şcoală, fiind supărat pe profesoară că nu i-a pus nota care o aştepta el, a aruncat cu geanta şi a lovit pe profesoară în spate. Şi nimeni nu a întreprins nimic. De ce nu se merge mai întâi în şcolile ţării să se facă un studiu profund a problemelor şi în baza lor să se elaboreze legile? De ce noi, părinţii nu suntem nicicum consultaţi şi se fac legi pentru casele noastre fără a se ţine cont de noi?
O mare ameninţare pentru viitorul nostru ca şi naţiune, pentru viitorul copiilor noştri o prezintă noul articol 153 care, conform acestei legi, va fi introdus în Codul Penal. Iată ce spune acest articol:
Art. 153. Lovirea şi cauzarea leziunilor corporale uşoare copiilor
(1) Cauzarea premeditată a leziunilor corporale uşoare, maltratarea, aplicarea loviturilor si a altor acţiuni de violenţă săvârşite asupra unui copil care nu a atins vârsta de 14 ani care au provocat dureri fizice, sau o dereglare de scurta durata a sănătăţii copilului, se pedepseşte cu o amenda de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă ne-remunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu arestul de pana la 6 luni.
(2) Aceleaşi fapte săvârşite de către părinţi, de tutore sau curatore, medic curant, profesor, educator, persoană aflat
ă în relaţii de muncă cu instituţiile de îngrijire a copiilor, ori de către orice altă persoană căreia copilul i-a fost încredinţat, se pedepseşte cu o amendă de la 300 la 500 unităţii convenţionale sau cu închisoarea de pana la 1 an.”.
Citiţi cu atenţie şi veţi vedea că conform acestei legi, o simplă tragere de urechiuşă sau aplicarea unei vărguţe la locul moale de către părinte va fi calificată ca şi crimă conform acestui articol şi părintele va fi supus pedepsei prevăzute de lege. Oare deputaţilor care au votat această lege nu le-au fost aplicate pedepse corporale de către părinţii lor în copilărie? Le-au făcut rău acele pedepse? De ce au acceptat ei să voteze o lege atât de inumană faţă de copiii lor şi ai noştri, în contextul când unii sub diverse influenţe se poartă cu răzvrătire şi dispreţ? S-au gândit ei la viitorul copiilor? Oare nu contează nimic pentru ei sfintele cuvinte spuse de Dumnezeu în Scripturi după care ne-au educat părinţii până acum?
Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată? (Proverbele lui Solomon 13:24)
Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. (Proverbele lui Solomon 29:15-17)
Cu siguranţă că deputaţii nu realizează pericolul acestei legi. Fiind în vizită la oameni care au emigrat din spaţiul ex-sovietic în Statele Unite ale Americii, am aflat lucruri înfiorătoare. După ce a căzut un copil mic de două luni de pe pat, părinţii au mers la medic cu el şi acolo le-au luat copilul sub pretext de violenţă şi mama a fost arestată. A luat 7 luni de multiple procese în judecăţi, ca să poată acei părinţi lua înapoi copilul, şi în disperarea lor au părăsit America pentru totdeauna. Sunt foarte multe cazurile când copilul în cazul când nu-i sunt îndeplinite anumite pretenţii şi mofturi, manipulează şi ameninţă părinţii că îi va declara la poliţie că se aplică violenţă faţă de el. Cel mai rău este că în aceste cazuri se dă tot creditul copilului şi nu părintelui. Această lege îi pune pe copiii împotriva părinţilor şi îi lipseşte pe ultimii de autoritate necesară pentru educaţia copilului.
Având în vedere faptul că la punctul 1 al articolului 153 din Codul Penal pedeapsa corporală este calificată pe nedrept ca şi violenţă şi că acest punct va provoca mult dispreţ în familii şi societate, cerem să fie modificată varianta actuală a punctului 1 din articolul 153 şi să fie adoptată următoarea variantă:
(1) Cauzarea premeditată a leziunilor corporale, maltratarea şi aplicarea acţiunilor de violenţă săvârşite asupra unui copil care nu a atins vârsta de 14 ani care au provocat o dereglare de scurta durata a sănătăţii copilului, se pedepseşte cu o amenda de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă ne-remunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu arestul de pana la 6 luni.
Facem un apel către toţi părinţii, profesorii, lucrătorii sociali şi medicali, slujitorii bisericii, asociaţii obşteşti şi alte organizaţii să se expună cu privire la această nouă lege în mod public prin scrisori adresate Preşedintelui, Parlamentului şi Guvernului, prin mijloacele mas-media şi dezbateri publice. De asemenea, chemăm pe toţi cetăţenii să pună aceasta şi alte probleme ce ţin de situaţia institutului familiei în ţara noastră în faţa candidaţilor pentru alegerile parlamentare 2009 şi să alegem pe cei care se angajează să nu admită astfel de nedreptăţi.
De asemenea, solicităm Parlamentului viitor să consulte pe larg opinia societăţii civile în elaborarea proiectelor de lege.
Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne păzească dă orice rău.
Preot Vasile Filat
Coaliţiei Pro-Familia, preşedinte
5 februarie 2009
Pingback: În Provincetown distribuirea gratuită a prezervativelor elevilor din clasa 1 face parte din educaţia sexuală ?! « Curbet Alexandru