Interviu cu avocatul britanic Alex Spak

Vă rog să vă prezentaţi Dvs şi organizaţia din care faceţi parte precum şi activităţile pe care le aveţi

Mă numesc Alex Spak. Sunt creştin şi sunt membru al Asociaţiei Juriştilor Creştini din Marea Britanie. Am crescut şi mi-am petrecut copilăria în fosta Uniune Sovietică. Mai târziu, în timpul destrămării Uniunii Sovietice, am emigrat în Grecia – ţara originară a mamei mele. După ani de trai în Grecia, am decis să studiez Dreptul în Marea Britanie (MB). La finisarea studiilor mele de facultate, cât şi a celor postuniversitare, am avut scopul să devin un avocat britanic, astfel am absolvit cu succes o şcoală de avocaţi din Londra.

La moment activez în cadrul Concernului Creştin pentru Naţiunea Noastră (CCPNN), inclusiv în organizaţia soră – Centrul Creştin de Drept (CCD).

CCPNN este o organizaţie al cărei scop este slujirea Bisericii prin ofeririea de informaţie pentru a împuternici pe credincioşi să stea fermi în public împotriva valului de schimbări legislative şi politice necreştine din MB. Ea oferă cumulativ experienţe de ordin legislativ, politic şi mass-media, cât şi intervenţii strategice cu scopul asigurării rezultatelor favorabile legislative şi politice în ariile de importanţă creştină. În plus, CCPNN activează ca un loc de întâlnire pentru oamenii preocupaţi de astfel de subiecte, precum şi ca un loc unde persoane fizice, cât şi organizaţii pot obţine asistenţă.

Andrea Minichiello-Williams (avocat) conduce CCPNN. Andrea a fost direct implicat într-un număr de cazuri unde credincioşii şi-au apărat dreptul lor de a vorbi public adevărul biblic. Organizaţia transmite cazurile către Centrul Creştin de Drept, fiind preluate de juriştii creştini care vor sprijini persoanele în toate etapele procesului judiciar.

Declaraţia de credinţă a CCPNN poate fi accesată aici:

http://www.ccfon.org/statementoffaith.php

CCD este organizaţia soră care urmăreşte promovarea Adevărului Creştin în arena publică şi protejarea libertăţii Credincioşilor care urmează Biblia de a vorbi adevărul asupra subiectelor, cum ar fi, viaţa, căsătoria şi familia, precum şi protejarea vieţii lor în conformitate cu adevărurile creştine.

CCD promovează şi apără libertăţile Credincioşilor care urmează Biblia în Marea Britanie; promovează libertatrea religiei ca un drept fundamental prin intermediul acţiunilor juridice şi promovarea publică.

CCD a fost fondat ca să se axeze în ariile în care libertatea de a vorbi şi a trăi în concordanţă cu adevărul biblic sunt provocate. Centrul le dă posibilitatea Creştinilor de a-şi apăra libertatea de a trăi şi promova standardele biblice.

CCD este, de asemenea, un portal informaţional care furnizează informaţii actuale asupra faptului cum noile legi vor afecta pe creştini.

Când şi în care circumstanţe a fost introdus termenul „orientare sexuală” în legislaţia MB?

Totul a început în anul 1997, când preşedinţii statelor membre ale UE au căzut de acord asupra noului Tratat de la Amsterdam, care, sub un lobby (influenţarea factorilor de decizie) insistent al grupurilor homosexuale, a permis astfel, în mod specific, instituţiilor Uniunii Europene să se preocupe de subiectul discriminării pe bază de orientare sexuală. Articolul 13 al Tratatului de la Amsterdam stipulează:

„Consiliul, acţionând în unanimitate asupra propunerii venite din partea Comisiei şi, în urma consultării Parlamentului European, poate lua acţiuni corespunzătoare de a combate discriminarea bazată pe sex, origine etnică sau rasă, religie sau părere, disabilitate sau orientare sexuală, dacă aceasta nu contravine altor dispoziţii ale acestui Tratat şi în limitele puterii conferite de acesta asupra Comunităţii”.

În anul 2000, ca rezultat al noii puteri de a combate discriminarea pe bază de orientare sexuală, o nouă Directivă a fost aprobată care cerea tuturor ţărilor membre ale UE să interzică discriminarea pe bază de orientare sexuală la angajarea în câmpul muncii, precum şi alte forme de discriminare enunţate în Aticolul 13, până la sfârşitul anului 2003. Grupul de lobby al homosexualilor a lucrat din greu pentru a aduna sume financiare imense în campania lor. Guvernul MB a organizat o serie de exerciţii consultative cu publicul şi a prezentat Proiectul de Dispoziţii către Parlament care le-a aprobat în iunie 2003.

În iunie 2003, Parlamentul a aprobat Dispoziţiile privind Egalitatea (Orientarea Sexuală) la Angajare din 2003, care interzic discriminarea pe bază de orientare sexuală la angajare şi a intrat în vigoare la 1 decembrie 2003.

La moment, suntem în aşteptarea unei noi Directive Europene despre „egalitatea” tratamentului între persoane indiferent de religia, părerea, disabilitatea, vârsta sau orientarea sexuală ale acestora (2008/0140) care va intra în vigoare. Pe scurt vorbind, Directiva nu incearcă să balanseze drepturile creştinilor cu comunităţile opoziţionale, aşa ca homosexualii. În Directivă există o dispoziţie privind hărţuirea care crează prin urmare o situaţie prin care explicarea obişnuită către un homosexual a unei păreri religioase relevante ar putea fi interpretată ca tentativă de hărţuire. Ba mai mult, dacă comunităţile bisericeşti se folosesc de anumite servicii care să le faciliteze derularea unor activităţi sociale, beneficiile de ordin religios nu le oferă protecţie. Dacă organizaţiile religioase oferă programe de ajutorare şi îngrijire, clauza privind discriminarea poate fi interpretată împotriva organizaţiei, dacă aceasta refuză să accepte activităţi cu persoane de acelaşi sex, de exemplu, refuzarea de a oferi o cameră pentru doi unui cuplu homosexual într-o înstituţie creştină de îngrijire.

Convenţia Europeană cu privire la Drepturile Omului a fost iniţial scrisă drept răspuns la atrocităţile şi actele de barbarism care au avut loc până la şi ca rezultat al celui de-al doilea Război Mondial. Prevederile referitoare la orientarea sexuală prin urmare sunt complet irelevante intenţiilor de iniţiere şi a spiritului acestei legi.

Vor mai urma şi alte schimbări!

Care sunt consecinţele în urma acceptării termenului de orientare sexuală în legislaţia ţării Dvs?

Consecinţele acceptării acestui termen în legislaţia MB sunt îngrijorătoare, ca să nu meţionez grave. La prima vedere, noua lege arată compasiune, prin stabilirea ilegalităţii de a discrimina acea persoană pe motiv de orientare sexuală, celor care oferă bunuri, prestează servicii, anumite înlesniri, premize, celor care activează în sfera publică şi educaţională. Totuşi, curând după intrarea în vigoare a legii, câteva din cazurile de judecată respective au indicat încercarea răspândită de a presa Biserica într-o matriţă seculară şi anihilarea imporatanţei conştiinţei în deciziile personale. Creştinii şi necreştinii care au obiectat stilul de viaţă al homosexualilor au fost avertizaţi de autorităţile locale şi chiar în instanţele de judecată să-şi ignore conştiinţa, să acţioneze contrar credinţei lor, în caz contrar să piardă locurile de muncă. Astfel conştiinţa care îi ghidează pe funcţionarii publici creştini, ofiţerii de poliţie şi oameni de afaceri în a presta servicii de înaltă calitate a devenit o ţintă de atac, anume ea, conştiinţa.

Guvernul a ratificat Actul de Egalitate din 2006, Reglementările Actului privind Discriminarea Sexuală din 1975 (Modificarea) din 2007, Reglementările privind Orientarea Sexuală din 2007, Actul privind Justiţia Criminală şi Imigrar
ea din 2008 şi alte legi. Aceste noi prevederi legislative îi obligă pe oameni să accepte şi să promoveze practica homosexuală. De exemplu, un fotograf care refuză să presteze serviciile sale la o ceremonie de reuniune a homosexualilor poate fi acţionat în justiţie; un specialist în tipografie care refuză să tipărească buclete pentru o paradă a homosexualilor poate fi, de asemenea, acţionat în instanţa de judecată; un proprietar de hotel care nu ar permite unui cuplu homosexual să închirieze o singură cameră, s-ar putea trezi la judecată. Balanţa drepturilor umane a fost înclinată în defavoarea Creştinilor şi a interesului publicului larg pentru a favoriza drepturile minorităţolor sexuale. În Marea Briatnie democratică de astăzi, o persoană nu este îndreptăţită să obiecteze practica homosexuală dacă el/ea prestează bunuri, servicii, inclusiv cele de cazare.

Intoducerea acestui termen a creat o „nouă ierarhie a drepturilor” în care oamenii credinţei au devenit o nouă sub-categorie. A apărut posibilitatea pentru activiştii homosexuali să se judece în instanţă cu oamenii care dezaprobă stilul de viaţă homosexual, şi astfel pot ameninţa cu încălcarea conştiinţei şi a libertăţii de expresie a creştinilor şi a altora care obiectează practica homosexuală. Următoarele exemple indică modul în care acest termen a împuternicit poziţia grupului de lobby al homosexualilor, permiţându-le astfel să persecute oamenii care nu împărtăşesc aceleaşi viziuni:

· Episcopul de Hereford s-a prezentat în faţa tribunalului pentru că a refuzat să angajeze un tânăr specialist care fusese anterior implicat într-o relaţie homosexuală;

· Joe şi Helen Roberts sunt un cuplu vârstnic care fusese interogat de poliţie timp de 80 min şi li s-a comunicat că au fost aproape de a comite o crimă care exprimă ură, după ce au telefonat la oficiul consiliului local şi s-au interesat despre cum ar putea să plaseze careva literatură creştină pentru a echilibra, într-un fel, literatura disponibilă care promovează relaţiile homosexuale;

· Andrew McClintock activa ca judecător de drept familial. Încredinţarea lui era că nu ar fi deloc spre binele copilului să fie dat spre adopţie unui cuplu homosexual, prin urmare dorea să fie scutit de astfel de cazuri. I s-a comunicat că aceasta nu poate fi o opţiune, astfel s-a simţit forţat să demisioneze decât să fie nevoit să acţioneze împotriva conştiinţei sale. Aceasta înseamnă că Dl McClintock nu va putea activa ca judecător în cauze matrimoniale, deşi Tribunalul de Angajare a recunoscut că „Dlui are o caracteristică impecabilă şi este bine văzut de colegii săi judecători şi de către Consiliul Constituţional”. Tribunalul însă a conchis că drepturile homosexualilor trebuie asigurate, deci credinţa Dlui McClintock nu poate fi luată în consideraţie;

· Activista campaniilor de protejare a valorilor familiale Lynette Burrows a fost chestionată de poliţie în urma declaraţiei precum că nu crede că adopţia unui copil de către un cuplu homosexual este cadrul ideal pentru creşterea acestuia;

· Evanghelistului de talie internaţională Nicky Cruz i-a fost iniţial refuzată intenţia de a vorbi sutelor de tineri de către Consiliul Hackney, care şi-a exprimat îngrijorarea, că Dl Cruz ar avea păreri homofobe bazate pe condamnarea biblică a practicilor homosexuale;

· Stephen Green a fost arestat la Cardiff’s Mardi Gras pentru distribuirea de foi volante chipurile de natură homofobă. De-a lungul conţinutului era citată Biblia cu scopul de a-i susţine părerea lui că, deşi sentimentul de dragoste pentru persoane de acelaşi sex nu este un păcat, activitatea sexuală între membrii de acelaşi sex este un păcat. Foia volantă în final declara că păcătoşii pot fi iertaţi datorită morţii şi învierii lui Isus, dacă se căiesc deplin. Cazul însă a fost abandonat de către Curtea de Magistraţi Cardiff, pe motiv că nu au existat dovezi împotriva pârâtului;

· Proprietara unei vile din Districtul Lake care doreşte să rămână în anonimat din motiv că îi este frică de potenţialele repercursiuni (deţinem însă informaţie deplină) a refuzat să ofere o cameră unui cuplu de lezbiene, dar le-a oferit, în schimb, două camere separate. Dnei a primit o scrisoare de la cuplu cu ameninţarea acţiunii judecătoreşti şi o scrisoare de la centrul turistic Keswick;

· Echipa de îngrijire adoptivă a unui soţ şi soţii care doresc să rămână în anonimat pentru a-şi proteja familia (deţinem însă informaţie deplină) a fost ameninţată cu excluderea din lista de îngrijire adoptivă a autorităţilor locale pe motiv că nu puteau accepta noua Politică de Egalitate care recunoaşte stilul homosexual ca echivalent stilului de viaţă a unui cuplu căsătorit;

· Unei asistente sociale, care doreşte să rămână în anonimat pe motiv că este epuizată emoţional din cauza procesului (deţinem însă informaţie deplină), i s-a comunicat că nu mai poate activa în echipa de adopţie pentru că ea consideră nepotrivit să plaseze un copil în familiile cuplurilor homosexuale. I s-a interzis, de asemenea, să mai lucreze în alte echipe ce implică lucrul cu copiii;

· Zece pompieri de la staţia antiincendiară Cowcaddens au fost denunţaţi şi investigaţi pentru că au neglijat ordinile unui bărbat deghizat în uniformă de la o petrecere a homosexualilor – parada Pride Scotia. Unii au reuzat pe motiv de conştiinţă, alţii s-au simţit jigniţi să participe la eveniment în uniformă;

· Catholic Caring Service, o agenţie catolică de adopţie, s-a simţit forţată să se închidă ca să nu acţioneze contrar conştiinţei lor de a da copiii spre adopţie cuplurilor homosexuale;

· În anul 2003 un ziar local a citat pe Episcopul de Chester care a afirmat: „Unii oameni care sunt homosexuali fundamentali se pot reorienta. I-aşi încuraja să considere acest fapt drept o opţiune, însă nu mă voi pronunţa ca un medic specialist asupra subiectului – pentru că aceasta face parte din sănătatea psihiatrică.” O plângere a fost depusă la poliţie precum că afirmaţiile ar putea fi considerate drept o crimă care instigă la ură. Prin urmare Poliţia din Cheshire au anunţat că investighează cazul. Interesantă a fost explicarea poliţiei de a renunţa la urmărire când au afirmat următoarele: „A fost consultat Serviciul de Urmărire din Crown pe tot parcursul cazului şi Departamentul de Poliţie din Cheshire este satisfăcut precum că nu au fost comise infracţiuni, pentru că legislaţia curentă privind ordinea publică nu prevede infracţiuni specifice bazate pe sexualitate.”

· În anul 2006 un membru al Parlamentului Scoţian a cerut Departamentului de Poliţie din Strathclyde să investigheze Arhiepiscopul Bisericii Romano-Catolice din Glasgow pentru comentariile sale în timpul unui serviciu de biserică, precum că legalizarea parteneriatelor civile au subminat instituţia căsătoriei;

· Norah Ellis şi Dawn Jackson, lucrători sociali specializaţi în adopţie, au fost ameninţaţi cu eliberarea din funcţie pentru că au refuzat să ia parte la plasarea spre adopţie a copiilor către cuplurile homosexuale. Aveau aproape 50 ani experienţă în activitatea socială şi ambii erau înalt apreciaţi de către colegi;

· Doctorul Joy Holloway, un pediatru experimentat, a publicat o lucrare academică dovedind probe precum că adopţia homosexuală este în detrimentul bunăstării copiilor. În urma publicaţiei articolului Dnei „a suferit o mare persecuţie din partea anagjatorilor şi a fost transferată din poziţia deţinută”;

· Uniunea Creştină a Universităţii din Cambridge a fost denunţată poliţiei după ce a distribuit Evanghelia după Ioan studenţilor şi a organizat o întâlnire evanghelistică în care Arhimandritul Catedralei Sydney a explicat
părerea tradiţional biblică despre homosexualitate;

· Biserica Jesmond Parish din Newcastle upon Tyne a fost vandalizată şi mâzgâlită cu graffiti obscene pentru că preotul susţinea păreri tradiţional biblice cu privire la homosexualitate. Atacul a fost urmat de o întrunire locală organizată de grupul principal de lobby a drepturilor minorităţilor homosexuale din MB, numit Stonewall, la care un membru al audienţei a sprijinit înaintarea acţiunii împotriva Bisericii Jesmond Parish din Newcastle;

· Consiliul Western Isles din Scoţia a recepţionat scrisori ce exprimau ameninţare cu ură şi moarte din motiv că ofiţerii de stare civilă au refuzat, din motive de caracter moral, să oficializeze ceremonii de parteneriate civile pentru persoane de acelaşi sex. Consiliul afirmă că va îndeplini obligaţia legală de a înregistra parteneriatele (căsătoriile), dar nu va organiza ceremonii adiţionale de celebrare;

· Uniunii Creştine din Edinburgh i s-a interzis să conducă Cursul de Puritate (un curs care promova abstinenţa de la relaţii sexuale decât în cadrul căsătoriei) după ce a primit plângeri de la Societatea Gaylor şi Lesbienilor. Universitatea a declarat că acest curs contravine Politicii de Egalitate şi Diversitate a Universităţii;

· Gosia Shannon, organizatorului Centrului Familial pentru migranţii din Europa de Est care s-au stabilit în Londra, i-a fost comunicat de Consiliul Haringey că Centrul va pierde din sponsorizarea publică necesară, dacă Centrul nu acceptă la renunţarea tuturor expresiilor creştine. Consiliul era îngrijorat datorită atitudinii Dnei referitoare la părinţii gay;

· Asociaţia Poliţiştilor Gay (APG) a somat Asociaţia Poliţiştilor Creştini afirmând că declaraţia de credinţă a asociaţiei este discriminatorie. Scrisoarea iniţială din partea Departamentului de Resurse Umane a fost de partea APG, care menţiona că ofiţerii de poliţie creştini sunt liberi să creadă, dar ar trebui să existe limite asupra manifestaţiilor lor de credinţă, pentru că părerile lor îi vor face să fie părtinitori în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu;

· Şeful Consiliului Musulman al MB, Dl Iqbal Sacranie, a fost investigat de poliţie, pentru că a declarat că homosexualitatea este „dăunătoare”;

· Patru pompieri au fost retrogradaţi şi amendaţi pentru că au aprins o făclie către patru bărbaţi angajaţi în actul sexual pe teritoriul parcului. Pompierii au fost transferaţi şi li s-a ordonat să asculte cursul de egalitate. Nici o acţiune nu a fost luată împotriva bărbaţilor implicaţi în actul sexual;

· Gary McFarlane, un consilier, a fost eliberat din funcţie după ce a refuzat să ofere consiliere sexuală cuplurilor homosexuale, deoarece considera aceasta împotriva credinţei sale creştine. El a menţionat că părerile sale religioase nu erau luate deloc în consideraţie;

· Graham Cogman, un ofiţer de poliţie, care a obiectat împotriva promovării agresive a drepturilor homosexualilor în regimentul său şi a refuzat să poarte o insignă de la parada gaylor, a fost eliberat din funcţie;

· Lilian Ladele, un ofiţer de stare civilă, a fost atacată pentru părerile ei creştine şi a fost eliberată de la serviciu din cauza refuzului de a organiza ceremonii de parteneriat civil pentru cuplurile de acelaşi sex. Consiliul în care activa i-a refuzat să o împuternicească să să oficializeze căsătoriile bigame, dar a numit-o într-o poziţie care o forţa să oficializeze căsătoriile între homosexuali, altfel trebuia să părăsească postul. Ea a decarat că nu poate acţiona împotriva convingerii sale şi a fost demisă, deşi avea o caracteristică excelentă de mulţi ani de lucru;

· Săptămâna trecută, un azil pentru creştinii vârstnici şi foşti misionari a fost sistat în sponsorizare şi forţat să se închidă deoarece nu doreau să ia parte la agenda egalităţii homosexuale. Iarăşi, convingerile lor religioase au fost total ignorate. În ciuda obiecţiei lor, Creştinilor vârstnici li s-a impus să declare dacă erau lesbiene, gay, bisexuali, heterosexuali sau „indecişi”. Ei au refuzat să participe, astfel că azilul a fost acuzat de „instituţionalizarea homofobiei”.

După cum vedeţi, lista este destul de lungă şi aceste sunt doar cazurile care ne sunt cunoscute. Sunt convins că sunt cu mult mai multe întâmplări asemănătoare zilnice despre care nu cunoaştem. Cazurile menţionate dovedesc cum legea obişnuită care îi înconjoară pe cetăţeni îi declară criminali, îi investighează, îi hărţuieşte, îi intimidează şi îi lipseşte de serviciu doar pe motiv că au îndrăzneala să se pronunţe sau să nu-şi compromită încrederile lor sincere despre diversele practici sexuale.

Ben Summerskill, Directorul grupului de lobby al homosexualilor, Stonewall, a fost citat precum că noua lege nu va afecta pe cei care vorbesc „moderat” şi „politicos” împotriva homosexualităţii. Cu toate acestea, după cum vedeţi clar, aceasta nu este adevărat. Faptele vorbesc de la sine!

În concluzie, noul termen îi ajută pe grupul de lobby al homosexualilor şi pe suporterii lor să-i pună la colţ pe creştini şi pe cei care obiectează practica homosexualilor de pe arena publică din cauza părerilor lor pe marginea subiectelor etice, în ciuda înaltei calităţi a lucrului lor unde activează.

Pe lângă faptul că se exprimă un mesaj greşit asupra instituţiei familiei, conştiinţa este pe cale de a-şi pierde semnificaţia. Este foarte alarmant acest lucru, pentru că, după mine, dacă conştiinţa îşi pierde semnificaţia, atunci, sincer vorbind, nu vom mai avea un rost. Nu consider că astfel de atribute fundamnetale ale fiinţei umane trebuie sacrificate pe altarul preferinţelor sexuale anormale. Astfel de legi marginalizează tradiţiile fundamentale ale unei societăţi puternice.

La moment, după statisticile din statul Arizona, SUA, Baroul Statului Arizona (Consiliul avocaţilor) reflectă asupra unei schimbări majore în Declaraţia sa, care cere avocaţilor să jure/afirme că vor accepta posibilitatea ca atitudinile privind sexul, rasa, vârsta, naţionalitatea, disabilitatea sau statutul social să influenţeze obligaţia lor de a se îngriji pentru clienţi. Propunerea din Arizona este de a adăuga în listă termenul de „orientare sexuală”. Conceptul va cere juriştilor creştini să afirme deci că vor analiza cazurile de custodie a copiilor în favoarea lesbienelor şi drepturile matrimoniale pentru homosexuali la fel cum ar analiza orice alt subiect pentru clienţii lor, indiferent de opinia sau persectiva lor religioasă. Neacceptarea acestui concept ar duce la încheierea carierei unui jurist creştin înainte ca aceasta să fie început, pentru că avocaţii nu pot practica legea fără permisiunea Baroului. Această situaţie necesită astfel dar întrebarea: vor fi aceşti jurişti excluşi din profesiune pe motiv de convingeri religioase? Sau vor trebui ei să renunţe la convingerile lor ca să poată profesa?

Termenul de „orientare sexuală” a creat o tendinţă ptofund tulburătoare în societate.

La moment, în Moldova, un grup mic de homosexuali fac eforturi mari pentru a introduce în legislaţia noastră termenul de „orientare sexuală” ca şi criteriu de nediscriminare. Ce părere aveţi asupra acestui lucru şi care vor fi consecinţele sau beneficiile pentru ţara noastră?

Dat fiind faptul că Moldova nu este membru al Uniunii Europene, ea nu este obligată legal să accepte termenul de „orientare sexuală” în legislaţia locală. Constituţia Moldovei nu menţionează un astfel de termen. Prin urmare, activiştii homosexuali din Moldova şi aliaţii lor din străinătate nu au, încă, un temei legal să-şi grăbească legiferarea agendei lor, ca să întreprindă acţiuni legale împotriva celor care dezaprobă practicile şi stilul lor
de viaţă. Articolul 16 (Egalitatea Drepturilor) al Constituţiei vorbeşte despre Drepturile Fundamentale garantate cetăţenilor Moldovei. Aceasta declară:

(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii  Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor  publice,  fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau  de origine socială.

În înţelegerea mea activiştii homosexuali doresc să introducă termenul dat în legislaţia ţării cu scopul de a modifica definiţia căsătoriei şi a permite căsătoriile de acelaşi sex, şi să promulge legi privitoare la „crime care instigă la ură”. Acestea vor stigmatiza orice opunere la comportamentul homosexual ca o formă de „ură”, care este comparată cu rasismul.

Mai sus am oferit deja câteva exemple a consecinţelor introducerii acestui termen. Nimic mai bun nu poate fi prognozat pentru Moldova. Schimbarea nu va afecta doar pe creştini, ci pe oricine are o părere diferită şi dezaprobă stilul de viaţă homosexual. Ca un subiect al istoriei moderne, introducerea termenului de nediscriminare în baza termenului de „orientare sexuală” în orice lege suportă un potenţial enorm de influenţă asupra multor arii ale dreptului, chiar şi asupra fundamentelor dreptului şi ale societăţii. În viziunea mea, Moldova şi/sau orice alt stat al Europei de Est va avea de a face cu schimbări în întregul sistem al valorilor legislaţiei naţionale. Noţiuni ca familia, căsătoria, interesele prioritare ale copilului, şi foarte important, libertatea expresiei şi practicarea religiei vor fi supuse unor schimbări drastice. Acestea vor conduce la perturbări în societate, cu toate că acest fapt este dezaprobat la moment de majoritatea populaţiei.

În plus, pe lângă răspândirea imoralităţii sexuale şi a confuziei asupra naţiunii, vor apărea şi alte probleme. Dacă partidele politice majoritare nu vor recunoaşte şi proteja tradiţia creştină a acestei naţiuni, atunci alte partide mai extremiste o vor face-o. Şi dacă aceasta se va întâmpla, suntem în pericolul deturnării creştinătăţii de astfel de ambiţii.

Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare.