Interviu cu junalistul, blogerul şi analistul politic Oleg Cristal
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
1. Suntem o naţiune care se proclamă creştină. Cum apreciaţi spiritualitatea politicienilor moldoveni?
Îmi este foarte greu să dau o notă spiritualităţii politicienilor din R. Moldova. Probabil, unul dintre motivele care îmi complică „misiunea” este slaba prezenţă a acestei tematici pe ordinea de zi a actorilor politici. Agenda acestora conţine mai mult probleme referitoare la situaţia social-economică a ţării (majorarea salariilor, pensiilor, burselor; adoptarea/anularea activităţii în bază de patentă; gazificarea ţării; ajutor pentru ţărani; atenţie pentru tineri; construcţia tronsoanelor de cale ferată şi reconstrucţia drumurilor etc.), dar, în special, chestiuni cu caracter politic (libertatea mass media; orientarea externă a R. Moldova /pro sau contra NATO; pentru păstrarea calităţii de membru al CSI sau împotrivă; pro-români sau naţional-statalişti/; modul de denumire a limbii de stat /română sau moldovenească/; polemici pe marginea reglementării transnistrene). Abordarea acestor subiecte, în mod prioritar, este explicată prin aşteptările societăţii, exprimate prin sondajele de opinie publică. Astfel, sondajele de opinie publică spun că pe oamenii îi preocupă cel mai mult „sănătatea personală”, „creşterea preţurilor”; „viitorul copiilor” etc. Totodată, aceleaşi sondaje demonstrează că instituţia care se bucură de cea mai mare încredere în R. Moldova este Biserica, cu un rezultat net superior celorlalte instituţii, în special politice (partidele politice sunt la opusul acestui top). Situaţia dată poate fi înţeleasă dacă privim prin prisma pauperizării societăţii noastre după destrămarea fostului bloc socialist, dar şi din punct de vedere al necesităţilor omului. Sărăcia i-a făcut pe moldoveni să gândească, mai întâi de toate, la necesităţile fiziologice (hrană, sănătate, îmbrăcăminte, acoperiş de-asupra capului), apoi la cele spirituale, în pofida faptului că ne declarăm creştini.
La moment sunt înregistrate la Ministerul Justiţiei trei formaţiuni, care, prin esenţă, îşi propun drept scop apărarea şi promovarea valorilor spiritual-morale (creştine). Este vorba de Partidul Popular Creştin Democrat, Partidul Creştin Umanist (la care noţiunea Creştin a apărut doar în toamna anului 2007) şi Partidul Dezvoltării Spirituale „Moldova Unită” (formaţiune înregistrată în 2005 şi cvasinecunoscută). Bineînţeles că şi majoritatea celorlalte partide prevăd în statutele sau/şi programele lor că acordă o atenţie deosebite spiritualităţii. Dar, la fel ca şi alte prevederi ce le conţin aceste documente ale formaţiunilor politice, aceste deziderate rămân doar pe foaie.
Recent am putut să urmărim reacţia (sau, mai bine zis, lipsa de reacţie) din partea formaţiunilor politice referitor la intenţia de a organiza „pride gay” la Chişinău, într-o ţară în care circa 95% sunt creştini ortodicşi, iar alte 3-4% sunt creştini de alte confesiuni. O poziţie tranşantă în acest sens au expus doar câteva partide (din cele circa 30 înregistrate): Partidul Popular Creştin Democrat (ar fi extrem de surprinzător dacă această formaţiune n-ar fi reacţionat în felul în care a făcut-o), Partidul Creştin Umanist şi Mişcarea social-politică „Ravnopravie”.
În pofida faptului că promovarea spiritualităţii în politica moldovenească nu aduce multe beneficii de imagine, totuşi aceasta nu înseamnă că actorii politici nu ar trebui să-i acorde o atenţie mai mare. Totuşi, suntem o ţară creştină şi cel care va putea să utilizeze eficient mesajele spirituale, poate să găsească şi susţinere importantă din partea electoratului. Cu atât mai mult că este necesară dezvoltarea acestei tematici.
2. Ce rol are Biserica în politica din Rep. Moldova?
Pornind de la două cifre (circa 80% din populaţia ţării are cea mai mare încredere în Biserică, instituţie ce domină acest top; şi că în R. Moldova 95% sunt creştini ortodocşi) putem să tragem o singură concluzie. Biserica poate şi joacă un rol foarte important în politica din R. Moldova. Să ne amintim că şi în perioada regimului comunist, când URSS suferea înfrângere după înfrângere, Iosiv Stalin a decis reactivarea Patriarhiei Ruse. De ce? Pentru că Biserica a jucat mereu un rol important în mobilizarea societăţii şi a influenţat multe decizii, inclusiv la nivel politic. Cu atât mai mult în perioada când, după Perestroika garbaciovistă, Biserica a început să-şi recapete statutul pe care l-a avut odinioară.
Din primii ani de independenţă ai R. Moldova, mulţi lideri politici au încercat să utilizeze (să coopereze) Biserica şi feţele bisericeşti în jocuri politice. Mulţi preoţi erau implicaţi în campanii electorale şi chiar aleşi în organele publice centrale şi locale. În perioada campaniilor electorale, în diferite Biserici preoţii, în timpul predicilor, îndemnau oamenii să-şi dea votul pentru un anumit candidat sau partid politic. Erau situaţii ciudate când mirenii luau prescura de la Biserica în …foi electorale. Iar posterele/imaginile video în care anumiţi concurenţi apar alături de înalte feţe duhovniceşti sunt printre cele mai cotate afişe propagandistice. Se vorbeşte că ar exista şi o taxă de fotografiere a candidaţilor alături de Papa de la Roma sau Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii.
De la 1991 încoace Biserica este implicată într-o polemică cu caracter politic. Cine suntem noi şi faţă de cine trebuie să ne supunem? Mitropolia Basarabiei, rearhivată în anii ’90 ai secolului trecut şi înregistrată câţiva ani în urmă, datorită deciziei CEDO, crede că noi suntem români şi trebuie să ne subordonăm Patriarhiei Române (iar România este Patria Mamă). Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Ruse, insistă asupra păstrării identităţii noastre moldoveneşti şi a statalităţii R. Moldova. Din păcate, raportul între aceste două Mitropolii creştin-ortodoxe degenerează uneori în adevărate războaie fratricide, cu impact direct asupra politicului.
În ultimii ani asistăm la un proces care merită toată aprecierea – reconstrucţia mănăstirilor din ţară. Pe lângă faptul că este un lucru frumos, necesar şi lăudat de Dumnezeu, el are şi un profund caracter politic. Or cei care sunt implicaţi plenar în promovarea proiectelor de reconstrucţie a mănăstirilor ştiu foarte bine că aceasta le aduce beneficii electorale. La acest subiect se poate de spus multe, cum Biserica poate fi utilizată pe post de tehnologie electorală.
Mai există şi cazuri în care, la insistenţa Bisericii, preşedintele ţării sau Parlamentul operează anumite modificări în legislaţie. Or, Biserica este unul dintre cele mai influente grupuri de presiuni din ţara noastră.
3. Ce rol credeţi că ar trebui să aibă Biserica în viaţa politică a ţării?
Constituţia R. Moldova spune că Biserica este separată de stat. Însă nu străină. Această instituţie are o influenţă imensă asupra oamenilor, dar şi asupra politicului. Cred că Biserica trebuie să-şi îndeplinească rolul său de Casă a Domnului şi să aibă grijă de „turma lui Dumnezeu, păstorind sufletele”. Iar politica o vor face politicienii. Totuşi, atunci când există atentate asupra valorilor creştine fundamentale, Biserica este obligată să facă apel la calitatea ei de grup de lobby, pentru a apăra valorile respective (în cazul „pride gay”, cred că mitropoliile urmau să ia atitudine, şi nu doar preoţi sau organizaţii creştine în parte). Vrem sau nu vrem, multe dintre legile şi normele instituţionalizate în R. Moldova ţin cont de valorile spirituale ale societăţii noastre, o societate care are la bază normele creştin-ortodoxe.
4. Ce credeţi că ar trebui să facă politicienii cu privire la imoralitatea care ne este impusă de anumite organizaţii?
Cred că ar fi incorect dacă toţi politicienii moldoveni ar fi adus critici la adresa minorităţilor în cauză. Suntem şi un stat democratic în devenire şi încercăm să promovăm diversitatea, inclusiv de opinii. În acelaşi timp, mă repet, aşteptam ca mai mulţi lideri politici să ia atitudine tranşantă în legătură cu acest fenomen. Aşa se întâmplă şi în statele Occidentale, unde o parte a clasei politice atacă dur revendicările respectivelor minorităţi, iar o parte a politicienilor, le iau apărare. Chiar aş fi curios să văd pe cineva dintre politicienii moldoveni care ar lua apărarea comunităţii LGBT. Şi-ar fi semnat sentinţa de deces politic.
5. La ce ar trebui să ne aşteptăm de la Electorala 2009?
La această întrebare trebuie să-şi răspundă fiecare alegător în parte. Respect personalitatea umană şi nu vreau să influenţezi aşteptările nimănui. Pot să dau anumite aprecieri doar din punct de vedere al analizei politice, însă poate cu altă ocazie.
Vizitaţi blogul personal al lui Oleg Cristal
Loading ...
Este un interviu interesant si cred ca domnul Oleg are dreptate ca Biserica trebuie sa-si vada de treburile ei Dumnezeiesti, dar sa nu uite sa intervina atunci cind este necesar.