Filmul “Pericolul sectelor religioase” nu este documentar ci unul de propagandă şi instigare la ură religioasă

Întrebare:

Am privit la 1 ianuarie emisiunea ACCESS INTERZIS de la Jurnal TV unde a fost prezentat un film documentar despre pericolul sectelor religioase din Moldova. Aţi privit acest film? Ce părere aveţi despre el? În ce măsură este credibilă informaţia prezentată?

Da, am privit filmul şi nu mi-a plăcut. Nicidecum nu se califică acest film a fi unul documentar. Este un film de propagandă religioasă şovină şi instigare la ură religioasă.

Voi prezenta în continuare de ce cred aşa. Acuzaţii au fost lipsiţi de posibilitatea să se apere. La începutul filmului este prezentat cazul lui Mihai Popa din Cotul Morii care a întemeiat o comunitate de Krişnaiţi în acel sat. Cultul Krişna este unul păgânesc, străin creştinismului şi vine din Hinduism, dar, este josnic să acuzi un om fără ai oferi posibilitatea să se apere. Se aduc învinuiri grave la adresa lui Mihai Popa şi a concubinei lui, dar nu li se oferă dreptul la apărare în film nici unuia. Am fi putut crede că nu au reuşit autorii filmului să-i găsească, dar în film sunt arătaţi acuzaţii cum primesc cheile de la casa nouă. De ce nu li s-a spus atunci despre acuzaţiile care le sunt aduse şi nu li s-a oferit posibilitatea să se apere? Felul cum au procedat autorii filmului îmi aminteşte de fariseii care au pus la cale arestarea lui Isus şi l-au condamnat la moarte înainte să-L asculte. Atunci:

Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care era unul din ei(din farisei), le-a zis: „Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” (Ioan 7:50-51)

Prin această întrebare retorică Nicodim a vrut să le amintească Fariseilor (care se credeau şi se prezentau poporul că respectă cu cea mai mare stricteţe Legea Vechiului Testament) că Dumnezeu a spus:

Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.” (Deuteronomul 1:17)

Realizatorii filmului lasă să se înţeleagă că se cred a fi unicii creştini adevăraţi, dar procedează ca fariseii, pentru că acuză pe un om fără să-i ofere posibilitatea să se apere. Romanii din vremea Noului Testament erau în cea mai mare parte păgâni, dar nici ei nu procedau  aşa cum au făcut jurnaliştii de la ACCESS INTERZIS. După ce a fost arestat Apostolul Pavel la Ierusalim (apropo, tot pentru acuzaţia că era eretic şi sectant), când a venit împăratul Agripa la Festus, acesta i-a spus următoarele:

„Felix a lăsat în temniţă pe un om, împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii iudeilor şi i-au cerut osândirea. Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă în faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât. (Faptele apostolilor 25:14-16)

Deci, la romani, un popor păgân, nu era obiceiul să fie condamnat un om înainte ca cel pârât să fie pus faţă în faţă cu pârâşii lui şi să fi avut putinţă să se apere de lucrurile de care este pârât, dar jurnaliştii de la ACCESS INTERZIS tocmai aceasta au făcut. Adevăraţii creştini nu procedează astfel.

Cu toate că aduc acuzaţii grave la adresa multora, în film nu li se oferă posibilitatea aproape la nimeni din ei să se apere. Excepţie face doar reprezentantul ereziei Biserica Unificării. De ce nu au fost lăsaţi aceşti oameni să se apere?

Un alt lucru de condamnat este că în film sunt trecute ca şi secte toate cultele afară de Biserica Ortodoxă. Oare nu este aceasta o instigare la ură religioasă?

Părere mea este că jurnaliştii de la  ACCESS INTERZIS au aplicat în realizarea acestui film  metodele lui Starâş de la NIT folosite pentru realizarea filmelor “Atac asupra Moldovei” şi “Trădaţi de vii”.

Îmi place să cred că conducerea JunralTV va lua atitudine faţă de jurnaliştii care au realizat acest film de propagandă şi instigare la ură religioasă, iar ei se vor pocăi de răul pe care l-au făcut şi pocăinţa lor va fi publică. Ucenicii adevăraţi ai lui Hristos se pocăiesc când păcătuiesc.