Sora mea şi-a înmormântat azi soţul

Astăzi a fost o zi foarte dureroasă în familia noastră. Sora mea Lidia şi-a înmormântat soţul, care a decedat în Italia încă la data de 1 iulie, dar a luat foarte mult timp până am reuşit să aducem trupul lui neînsufleţit acasă. Prin acest articol vin să vă mulţumesc tuturor celor ce aţi ştiut despre nenorocirea noastră, ne-aţi avut în rugăciun, ne-aţi ajutat şi aţi stat alături.

Recunoştinţa mea

Înainte ca să fie coborât sicriul în groapă, în faţa multor oameni care au venit să fie alături de noi în această durere, mi-am exprimat recunoştinţa faţă de cumnatul meu Ion Pârău, care mi-a fost mai mult decât cumnat. Am avut în el în primul rând un foarte bun prieten. Încă din clipa când s-a îndrăgostit de sora mea Lidia, am devenit foarte buni prieteni şi aşa am rămas pentru toată viaţa, cu toate că diferenţa de vârstă între noi era destul de mare. Apoi, la momentul când a cerut-o în căsătorie pe Lidia, ea avea grijă de mine şi de sora mea Lenuţa, după ce mama noastră murise iar tatăl ne-a alungat şi s-a căsătorit cu o altă femeie. Ion a venit să locuiască cu noi şi totdeauna s-a purtat ca un frate şi ca un părinte. Îmi amintesc cum sora mea Lenuţa venise acasă de la şcoala medicală unde era studentă, şi pentru că avea cizmele rupte a ales să le pună undeva la un loc mai ascuns să nu le vedem nimeni, pentru că ea ştia că nu ne este uşor nici nouă acasă. Eram într-o criză financiară, dar când a verificat Ion cizmele Lenuţei, a luat-o la magazin şi i-a cumpărat cizme noi. Faţa lui era totdeauna zimbitoare şi nu putea să ţină supărare pe nimeni, chiar şi pe cei ce ar fi merita să fie ţinuţi mai la distanţă.

Părerea mea de rău

În timpul serviciului funerar din biserică, preotul Sergiu din Lăpuşna le-a accentuat oamenilor că nu există pocăiţă după moarte. Am auzit şi eu acest mare adevăr la vârsta de 20 de ani şi repede m-am grăbit să mă pocăiesc. Apoi, de multe ori am căuta să-i vorbesc cumnatului şi prietenului meu Ion despre nevoia pe care o are şi el să se pocăiască, ca să fie născut din noi, să capete iertarea păcatelor şi să aibă parte de viaţa veşnică. Cu părere de rău, el întorcea discuţia cu o glumă şi spunea că o să se pocăiască, că mai are când. Acum era plecat de 4 ani de acasă, in Italia şi parcă ar fi simţit inima mea ceva, am făcut un plan să merg în toamnă să mai stărui odată de el să-l primească pe Domnul Isus în inimă ca să capete iertarea şi darul vieţii veşnice. Cu părere de rău, nu am mai reuşită să ne vedem.

O realitate pe care greu o accepţi

Săraca sora mea Lidia, plângea la sicriul soţului disperată şi-l chema să iasă afară strigând că nu crede că el este acolo înăuntru în sicriu. Noi toţi suntem oameni maturi, dar atunci când pierdem pe cei dragi, ne vine greu să acceptăm aceasta şi nu există cuvinte care ar putea să mângâie o inimă atât de îndurerată.

Veniţi acasă la familii

Când stăteam la masă, după înmormântare, am cerut să le vorbesc oamenlior şi le-am făcut un mare îndemn să se oprească de la alergarea în care sunt şi să-şi trăiască vieţile. Le-am spus despre aceea că banii au devenit cea mai mare prioritate şi nu mai avem timp unii pentru alţii. După ce bărbatul şi soţia visau să se căsătorească ca să fie totdeauna împreună, acum pentru bani au ales să plece unul într-un capăt de lume şi altul în celălalt, iar copiii au rămas de capul lor. Conform statisticilor, 100.000 copii din ţară sunt fără părinţi, iar 54,4% din toţi adolescenţii consumă sistematic alcool. Iată consecinţele plecării peste hotare ale părinţilor. Ce viitor vor avea copiii aceştia, dacă ei sunt deja în prag de a fi consideraţi alcoolici? La ce le mai folosesc acei bani pe care părinţii spun că au plecat să-i facă pentru copii? Mă rog să le dea Domnul discernământ la toţi cei care au scultat azi, sau care citesc acest articol ca să realizeze adevărata valoarea a familiei şi să nu o dea pe acei bani ieftini, oricât de mulţi ar fi ei.

Mulţumim mult tuturor celor care aţi fost alături şi aţi împărţit durerea noastră. Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă răsplătească.

Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare.