În urma discuţiilor aprinse care s-au încins pe portal în legătură cu erezia numita Biserica Unificării, am căutat să aflu mai multe pe Internet şi am dat peste acest video. Îl plasez aici în nădejdea că va fi folositor victimelor acestei erezii care participă la discuţiile de pe site.
Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
Octavian, Hristos este Dumnezeu, tu refuzui sa intelegi asta. Ti s-au dat versete. Tu , pe langa alte teorii eronate, ibratisezi teoria arienileor care au aparut chiar din timpul apostolilor.
Mantuirea este conditionata de a crede ca Hristos si Tatal una Este, adica Hristos este Dunmezeu Intrupat. Daca aveai alte ideei, cum au altii (tinerea Sabatului, sa nu mananaci carne de porc..) nu era o pb, nu era conditionata mantuirea ta,dat tu pui la indoiala ca Hristos este Dumnezeu(adica Trinitatea) iar aici apare o mare problema. A doua problema este sa crezi ca altcineva ar putea fi Mesia. Unicul Mesia, gasit vrednic sa deschida pecetile a fost Hristos, doar PRIN EL AVEM INTRARE LA TATAL ADICA DREPTUL DE CETATENUE IN NOUL IERUSALIM.
Octavian, Moon daca ar fi fost rastignit, tot nu as fi crezut ca el este Mesia, pt ca el nu este nascut in Betleem, el nu este din semintia lui David.El nu a facut multe, Pricepi?
De aceea este f periculois planul atihristului pt ca el vine cu o imitatie aproap[e perfecta. La Moon imiatia este Ieftina, de prost gust, se deosebeste flagrant de prorocii. Mai grav este ca multi nu reusiti sa deosebiti Originalul.
Ma ingrozestee gandul ca va veni un alt Antihrist care va imita aproape perfect pe Hristos, Acela va fi un adevarat dezastru pt cei nepregatiti, necunoscatori, el va face multe minuni, va face sa cada foc din cer… va insela chiar pe cei alesi, atunci sa te vad, il ibratisezi pe el sau …de rusine sa recunosti ca te-ai inselat est dispus sa-ti pierzi mantuirea?
Hristos este Viata, el este Via, caca nu esti mladita in aceasta vita cei arde in focul vesnic ..ca si alti. Foarte trist si foarte dureros pt Dumnezeu care nu vrea moartea pacatosului.
Poate Domnul ti se va descoperi si tie ca lui Saul pe drumul Damascului.
Octaviane….Octaviane…de ce nu ma vezi????
Nu mi-ai raspuns la intrebarea: Cum trebuia sa respecte Adam si Eva : “cresteti si imultiti-va”, data inaintea caderii? admirand gradina, stand de vorba, facandu-si unul altuia cu ochiul sau prin raporturi sexuale? Pentru ca ai afirmat ca au pacatuit intretinand raporturi sexuale inainte de casatorie. Ori atunci era posibila casatoria, nu era suficineta binecuvantare/porunca Domnului?
Am scris clar, că Isus – este întruparea Cuvântului lui Dumnezu. este Omul în care trăieşte Dumnezeu, simte inima lui Dumnezeu, unit în inimă cu Dumnezeu, are natură divină şi este Fiul lui Dumnezeu – numeşti asta erezie?
Isus şi Dumnezeu sunt una, precum Tătăl şu Fiul – una sunt, precum soţul şi soţia – devin una (un singur trup) – Gen.2:24,
Nu există valoare mai mare decât cea a unei persoane care a realizat idealul creaţiei. Aceasta este valoarea lui Isus care, cu siguranţă, a obţinut cea mai mare valoare imaginată vreodată. Credinţa tradiţională a creştinilor în divinitatea lui Isus este bine întemeiată, deoarece, ca fiinţă umană perfectă, Isus este absolut una cu Dumnezeu. A afirma că Isus nu este altcineva decât un om care a împlinit scopul creaţiei nu înseamnă deloc a reduce din valoarea lui Isus.
Câteva mărturii biblice care susţin ideea că Isus este un om care a împlinit scopul creaţiei. Stă scris:
„Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” – I Timotei 2:5
„Căci, după cum prin neascultarea unui singur om (Adam), cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om (Isus), cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” – Romani 5:19
„Căci dacă moartea a venit prin om (Adam), tot prin om (Isus) a venit şi învierea morţilor.” – I Corintei 15:21
„Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta.” – Fapte 17:31
Astfel Biblia ne demonstrează în mod evident că Isus este un om.
Atunci când Filip l-a rugat pe Isus să i-L arate pe Dumnezeu, Isus i-a răspuns: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?' Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? ”
Isus poate fi numit Dumnezeu pe drept cuvânt, deoarece, ca om care a realizat scopul creaţiei şi care trăieşte în unitate cu Dumnezeu, el are o natură divină. Cu toate acestea el nu este Dumnezeu Însuşi. Relaţia dintre Dumnezeu şi Isus poate fi considerată asemănătoare cu relaţia dintre suflet şi corp. Deoarece corpul este partenerul obiect substanţial al sufletului, se aseamănă cu sufletul şi acţionează în unitate cu acesta, el poate fi înţeles ca al doilea eu al sufletului; însă corpul nu este sufletul însuşi. Prin analogie, din moment ce Isus este una cu Dumnezeu şi este întruparea lui Dumnezeu, el poate fi considerat Templul în care trăieşte Dumnezeu; însă el nu este Dumnezeu Însuşi . Este adevărat că cel ce l-a văzut pe Isus se poate spune ca L-a văzut pe Dumnezeu, însă Isus nu a intenţionat să spună prin aceste cuvinte că el este Dumnezeu Însuşi.
Octavian, voi nu faceti nimic altceva decat sa imbratisati invatatura lui Arie cu care crestii lupta din primii ani de crestinism.
Nu e nimic nou sub soare .. Moon= adept al teorii lui Arie
http://www.clipa.com/pagreligie703.htm
Sfantul Duh si arianismul
A doua erezie majora antitrinitara care a dus in mare masura si la convocarea primului Sinod Ecumenic de la Nicea, a fost arianismul, mai precis, subordinationismul cu cele doua ramuri majore ale sale – adoptianismul si arianismul propriu-zis. Punctul de plecare in teologia subordinationista este un monoteism solid, nediferentiat si dus apoi pana in spatiul teoretic al explicarii modalitatii in care trei sunt un singur Dumnezeu. Amandoua formele de subordinationism identifica pe Dumnezeu cu Tatal si subordoneaza pe Fiul si pe Sfantul Duh, Tatalui Ceresc. Acestia doi din urma, sunt fiinte inferioare Tatalui, dar au anumite prerogative divine. Proponentul de seama a adoptionismului a fost Paul de Samosata, fost episcop al Antiohiei incepand cu anul 260. In caracterizarea pe care Profesorul Ioan Coman i-o face, Paul de Samosata, << (credea) ca episcopul (nu trebuie) sa aibe numai preocupari bisericesti si de doctrina ortodoxa, (ci) si probleme economice. Era un episcop monden, pentru care Iisus Hristos era un simplu om si in consecinta, acest om n-avea de ce si nici cum sa-l impiedice de la un trai cu rang episcopal dus cu trena lumeasca. Dupa amanuntele date de scrisorea sinodala din 268, amanunte culese si prezentate in sedinta de catre preotul Malhion, Paul cumula abateri si pacate din cele mai felurite… Orgolios… organiza spectacole impresionante pentru cei simpli in adunarile bisericesti. Si-a construit o estrada, un tron inalt si un cabinet particular ca stapanii acestei lumi, nu ca un ucenic al lui Hristos. Insulta pe cei ce nu-l laudau… critica grosolan pe interpretii anteriori ai Cuvantului lui Dumnezeu, se lauda pe sine si vorbea ca un sofist si sarlatan. >>
Apare evident ca un astfel de caracter nu poate sa onoreze Biserica lui Hristos. Pentru Paul de Samosata, Iisus este “de jos”, un profet fara nici o indoiala, un mesia, dar nu Mesia din gandirea teologiei iudeo-crestine, dar care a fost ridicat de Tatal si “adoptat” la rangul si pozitia de Fiu. Dumnezeu nu este Trinitar, iar Sfantul Duh nu este o Persoana ci numai o forta impersonala. Corespondenta adoptionista in teologia liberala contemporana este vazuta in conceptele despre Iisus ca fiind “un om care poseda constiinta divina in “El”, sau ca pe reprezentantul lui Dumnezeu printre oameni.
Arianismul a avut si are efecte dezastruoase asupra teologiei crestine. Parintii pre-niceeni au avut in Arie, un dusman neimpacat al Bisericii si al Trinitatii. Arie (256-336), originar din Libia s-a scolat in Antiohia si a ajuns diacon si preot in Biserica St. Baucalis. Istoric, se crede ca in jurul anului 318, in urma ascultarii predicilor episcopului sau Alexandru al Alexandriei, el a inceput sa predice o invatatura noua. Autor prolific, majoritatea scrierilor lui au fost pierdute, pastrandu-se azi doar patru, trei, scrise inainte de Sinodul de la Nicea (Scrisoare catre Eusebiu al Nicomediei; Scrisoare catre Alexandru al Alexandriei si Thalia (Banchetul) si cel de al 4-lea document Scrisoare catre Imparatul Constantin, scrisa probabil in anul 327, ca reactie la hotararile sinodale luate impotriva invataturilor sale. Thalia, pastrata numai in fragmente, este citata de Sfantul Atanasie cel Mare in lucrarea sa De Synodis. Pentru Arie, Dumnezeu este un Monad iar Iisus este un Dynad. Ca Monad, potrivit filozofiei platonice Tatal este indivizibil si necomunicabil. El poate si exista fara Logos, caci acesta, ca Dynad sau Duas, este un demi-zeu. El a fost creat din nimic si tot din nimic, procedeaza la crearea altor lucruri si fiinte inclusiv pe Sfantul Duh. Fiindca FiuliDynad si Duhul au fost creati primul de Monad iar al doilea de Dynad, acestia nu pot partcipa in atributele divine ale Tatalui. In felul acesta, trinitatea nu poate sa existe, nici macar prin definitie. Sursele teologice ale lui Arie au fost Lucian al Antiohiei, Paul de Samosata, Metodiu de Olimpa si Sabelie. Sursele filozofice pe care le-a consultat pentru formularea invataturilor sale au fost gnosticismul, Philo, Plato, Aristotel, Stoicismul, Plotinus, Basilides si Platonismul tarziu. Natura controversei ariene este multidimensionala. Filozofic, el a adus in Biserica convingerile platonice si aristoteliene. In loc sa fie invatat de Scriptura in filozofia sa, aceasta din urma i-a dictat teologia. Hermeneutic, el a aplicat o metoda exegetica straina Scripturii, de aceea, rezulatele la care a ajuns, l-au facut strain de Biserica lui Hristos. Epistemologic, spre deosebire de Atanasie care a apelat la Scriptura, Arie a apelat la ratiune. Astfel a ridicat rationalismul impotriva inspiratiei divine a Scripturilor. Politic, Arie a fost intrigat de amestecul Cezarului Constantin cel Mare in afacerile Bisericii. Aceasta l-a indepartat si mai mult de partasia cu Sfanta Biserica. Lingvistic, dificultatea de comunicare corecta intre Parintii Bisericesti din Rasarit cu cei din Vest, a contribuit la introducerea in teologie a sensurilor semantice a termenilor care sa lumineze intelesul adevarului despre Dumnezeu si astfel s-a creat posibilitatea pentru speculatie teologica.
Conceptul central gandirii lui Arie este GNOSIS – intelepciune. Este un concept gnostic pe care el l-a supra-impus Scripturii, in vederea interpretarii eronate pe care a propovaduit-o. In Thalia el afirma:
<< Dupa credinta alesilor lui Dumnezeu, a inteleptilor lui Dumnezeu, fii cei sfinti, invatatori drepti, primitori ai Sfantului Duh al lui Dumnezeu, dupa acest model am primit intelepciunea de la datatorii intelepciunii. Sunt desavarsit, invatat divin si intelept in toate lucrurile. Eu am umblat pe caile inteleptilor, cinstind intelegerea lor, eu cel prea faimos, cel care am suferit mult pentru slava lui Dumnezeu, eu cel invatat de Dumnezeu, da, eu am capatat intelepciune si cunostinta… Numai Dumnezeu, in natura Sa, este inefabil pentru intelegerea oamenilor. El nu are pe nimeni egal cu El nici asemanator cu El in glorie… Cel Necunoscut a facut (Un) Fiu, care sa fie inceputul tuturor lucrurilor create; apoi L-a avansat ca Fiu al Sau prin adoptiune. El (Fiul) nu are nimic dumnezeiesc in subzistenta. El (Fiul) nu este egal in esenta cu Dumnezeu… Intelegeti ca Monadul a fost ; dar Dynadul n-a existat inainte de a fi fost adus in existenta… Intelepciunea a existat ca Intelepciune prin vointa inteleptului Dumnezeu. El (Intelepciunea – a se vedea folosirea pronumelui personal masculin si nu feminin pentru intelepciune, in gandirea lui Arie, n.a.), a fost conceputa in diferite (forme) conceptionale: Duh, Putere, Intelepciune, Glorie divina, Adevar, Imagine si Cuvant… Pe scurt, Dumnezeu este inefabil pentru Fiul Sau. Caci El este pentru Sine ceea ce este, adica de necunoscut. De aceea, nimic din ce este de cunoscut (de Dumnezeu) nu este cunoscut de Fiul; este imposibil pentru Fiul sa-L cunoasca pe Tatal care exista de la Sine. Si aceasta pentru ca Fiul nu-si cunoaste nici propria esenta. Caci fiind Fiu, El exista numai datorita buneivointe a Tatalui.>>.
Arianismul a fost si este o erezie extrema alaturi de apolinarism. Amandoua formele de gandire sunt o teologie reactionara fata de ortodoxismul biblic al Parintilor Bisericesti. Modalismul propriu-zis a evidentiat pe Unul prin excluderea a Celor Trei, in timp ce arianismul propriu-zis a evidentiat Trei prin excluderea Celui Unul. Modalistii au negat ca Trei sunt Persoane separate, dar au afirmat ca este un singur Dumnezeu, iar arienii au negat ca Trei sunt un singur Dumnezeu, dar au afirmat existenta a Trei Persoane. Pentru arieni, Sfantul Duh este o Faptura creata ca si Fiul, dar inferioara Acestuia. Teologul si filozoful crestin Harry Austryn Wolfson face un comentariu inteligent acestor erezii cand zice:
<<Arianismul si apolinarismul sunt doua erezii contrastante ale secol
ului al patrulea. Arianismul poate fi descris cel mai bine ca o erezie de extrema stanga; a negat divinitatea lui Hristos Cel Pre-existent, adica a Logosului; de asemenea, a negat natura divina Hristosului nascut, adica Iisus. Apolinarismul, pe de alta parte este o erezie de extrema dreapta: acesta a negat natura umana a Hristosului nascut din Tatal si din Fecioara Maria.>>
http://www.voxdeibaptist.com/apologetica_nov06.htm
Arianismul
Data naşterii lui Arius, preotul Nord-african al cărui nume a fost împrumutat de una din cele mai tulburătoare schisme ale creştinismului, este nesigură. El pare să se fi născut în Libia. După toate probabilităţile a fost discipolul lui Lucien din Antiohia. În timpul episcopatului lui Petru din Alexandria (300-311) Arius a fost numit diacon în acel oraş şi şi-a început furtunoasa carieră pastorală care este cunoscută în istorie. La scurt timp a fost excomunicat pentru faptul că s-a asociat cu melitiştii, a fost repus în drepturi de Achillas, Episcop de Alexandria (311-12), şi a fost ordinat ca preot şi i-a fost oferită spre păstorire biserica din Baucalis. Undeva între anii 318 şi 323 Arius a iniţiat conflictul cu Episcopul Alexandru cu privire la natura lui Cristos. Într-o serie întreagă de sinoade obscure, s-a încercat semnarea unui armistiţiu între adepţii lui Alexandru şi cei ai lui Arius. Arius a replicat prin publicarea lucrării Thalia (a cărei existenţă ne-a fost transmisă doar prin citatele folosite de Atanasie pentru a-l combate) şi prin negarea armistiţiului. În februarie 325, Arius a fost condamnat în cadrul sinodului întrunit în Antiohia. Împăratul Constantin a intervenit în această privinţă, şi el a fost cel care a convocat primul conciliu ecumenic, Conciliul de la Niceea. Acest conciliu s-a întrunit în 20 mai, 325, şi a avut ca rezultat condamnarea lui Arius şi a învăţăturilor sale. Atanasie a fost prezent în anturajul lui Alexandru. El [Atanasie] a participat în mică măsură la discuţiile Conciliului de la Niceea, însă atunci când a devenit Episcop de Alexandria în 328, a devenit duşmanul neobosit al lui Arius şi al Arianismului şi campionul de necontestat al formulei Niceneene.
Ca urmare a condamnării sale, Arius a fost exilat în Ilirica. Acolo a continuat să scrie, să predea şi să se adreseze unui cerc tot mai larg de adepţi ai Arianismului din pătura politică şi eclesiastică. Undeva prin anii 332 sau 333 Constantin a stabilit contact direct cu Arius, iar în anul 335 cei doi s-au întâlnit în Nicomedia. Acolo Arius a prezentat o mărturisire de credinţă pe care Constantin a considerat-o suficient de ortodoxă pentru a permite re-analizarea cazului lui Arius. Prin urmare, ca o consecinţă a dedicării Bisericii faţă de Învierea din Ierusalim, Sinodul întrunit la Ierusalim s-a declarat în favoarea re-acceptării lui Arius în comunitate, chiar în zilele când acesta se afla pe patul său de moarte în Constantinopol. De vreme ce concepţiile Ariene erau foarte intens susţinute de mulţi episcopi activi şi de membrii ai curţii [imperiale], iar Arius însuşi încetase să joace un rol vital în controversă, moartea sa care a survenit în 335 sau 336 nu a avut nici un efect în direcţia micşorării tulburării ce avea loc în biserică. În loc să rezolve chestiunea, Conciliul de la Niceea, prin condamnarea lui Arius, a lansat o dezbatere creştină ce avea să cuprindă întregul imperiu.
Arius a fost un meticulos raţionalist grec. A moştenit Cristologia Logosului a Orientului, doctrină susţinută aproape pe plan universal. A lucrat în Alexandria, centrul învăţăturilor lui Origen cu privire la subordonarea Fiului faţă de Tatăl. El şi-a îmbinat această moştenire într-o Cristologie raţionalistă care a determinat năruirea echilibrului pe care Origen o menţinuse în teologia sa sub-ordinaţionistă prin insistenţa sa asupra fiinţei eterne a Fiului.
Rezerva faţă de erezia lui Arius şi a Arianismului provocată de simbolul şi anatemele adoptate de Conciliul de la Niceea serveşte drept principiu pentru poziţia fundamentală a lui Arius.
Afirmaţia Niceneană „Şi într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii, cel de o fiinţă cu Tată” a fost formulată tocmai pentru a nărui afirmaţia centrală a lui Arius conform căreia Dumnezeu era imuabil, unic, imposibil de cunoscut, unul absolut. Prin urmare Arienii considerau că nici o parte din Dumnezeu nu putea fi sub nici o formă comunicat sau împărtăşit cu vreo altă făptură. Afirmaţia conciliului „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut” a îndepărtat afirmaţia lui Arius că, de vreme ce Dumnezeu era imuabil şi imposibil de cunoscut, Cristos trebuie că era o făptură creată, făcut de Dumnezeu din nimic, primul fără îndoială din toată creaţia, dar parte a ei. Această afirmaţie a limitat conceptul preexistenţei lui Cristos adaptând Cristologia Logosului dominantă la Arianism. Logosul, primul născut, creat de Dumnezeu, a fost încarnat în Cristos, dar, aşa cum susţinea Arius, „a fost o vreme când el nu exista.”
Proclamaţia Niceneană „cel de-o fiinţă cu Tatăl” a transformat termenul homoousios drept cuvântul cheie al drept-credincioşilor [orto-docşilor]. Arianismul s-a scindat în două partide, una dintre ele considerând că Cristos era de-o fiinţă cu Tatăl (homoousios). O grupare mult mai extremă insista asupra faptului că Cristos, fiind o parte a creaţiei, nu era asemenea Tatălui în ce priveşte substanţa, [nu era de-o fiinţă cu Tatăl] (anomoios). Arius însuşi pare să fi aparţinut celei dintâi dintre partide, adică părţii mai moderate.
Anatemele pronunţate de conciliu au fost extinse asupra tuturor celor care susţineau că „a existat o vreme când [Fiul] nu exista”; „a existat o perioadă înainte de fiinţa Sa”; „a fost făcut din nimic”; „Fiul lui Dumnezeu este de altă fiinţă sau substanţă [decât Tatăl]”; şi „Fiul lui Dumnezeu [este] creat ca fiind supus pieirii sau schimbabil.” Ultima dintre anateme au atacat o altă afirmaţie conţinută de învăţăturile Ariene. Arius şi urmaşii săi Arieni au propovăduit faptul că Cristos a crescut, s-a schimbat, s-a maturizat în înţelegerea Sa cu privire la planul divin potrivit Scripturilor, şi prin urmare nu putea fi parte a unui Dumnezeu neschimbător. Eu nu era Dumnezeu Fiul; ci mai curând I S-a dat titlul de Fiu al lui Dumnezeu ca onoare.
Dacă am fi trăit în acele vremuri, ne-am fi putut gândi că Arianismul avea să prindă teren în doctrina Bisericii. Începând din vremea lui Constantin, curtea [imperială] a fost adesea de coloraţie Ariană. De cinci ori a fost trimis în exil Atanasie din Alexandria, exilări care i-au fărâmiţat îndelungul episcopat. O serie de sinoade au respins simbolul Nicenean în diferite moduri, Antiohia în 341, Arles în 353; şi în 355 Liberius din Roma şi Ossius din Cordoba au fost exilaţi, şi la numai un an mai târziu Hilary de Poitier a fost trimisă în Frigia. În anul 360 toate crezurile mai timpurii au fost desfiinţate la Constantinopol, iar termenul substanţă (ousia) a fost scos în afara legii. Fiul a fost declarat a fi simplu „precum Tatăl care L-a născut.”
Contraatacul ortodox asupra Arianismului a subliniat faptul că teologia Ariană L-a redus pe Cristos la un semi-zeu şi în consecinţă a reintrodus politeismul în creştinism, de vreme ce lui Cristos i se aducea închinare în rândurile Arienilor, şi la fel şi în rândurile ortodocşilor. Dar per ansamblu, cel mai consistent argument împotriva Arianismului a fost constanta deviză soteriologică a lui Atanasie că doar Dumnezeu, singurul şi adevăratul Dumnezeu Întrupat putea reconcilia şi răscumpăra omenirea căzută pentru Dumnezeul cel Sfânt. Lucrările Părinţilor Capadocieni, ale lui Bazil cel Mare, ale lui Grigore de Nisa (Nissenul), Grigore de Nazians, au fost cele care au adus rezoluţia finală care s-a dovedit în cele din urmă acceptabilă în ochii bisericii. Ei au separat conceptul de substanţă (ousia) de cel de persoană (hypostasis)
şi astfel au permis apărătorilor ortodocşi ai formulei Niceneene originale şi partidului ulterior numit moderat sau semi-Arian să găsească o formulă unitară în ce priveşte înţelegerea lui Dumnezeu drept o substanţă şi trei persoane. Cristos avea prin urmare aceeaşi substanţă cu Tatăl (homoousios) dar era o persoană distinctă. Prin acest mod de a expune crezul, Conciliul de la Constantinopol din 381 a reuşit să reafirme Crezul Nicenean. Prea-cuviosul Împărat Teodosie I a trecut de partea ortodoxiei iar Arianismul a început să piardă teren în imperiu.
Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârşească încă, pentru că Ulfilas, vestitul misionar care a lucrat în triburile Germanice acceptase mărturisirea homoeană pronunţată la Constantinopol în 360. Ulfilas a propovăduit similarităţile Fiului cu Tatăl şi totala subordonare a Duhului Sfânt [faţă de celelalte două persoane]. El i-a învăţat pe vizigoţii aflaţi la nord de Dunăre, iar ei au readus semi-Arianismul înapoi în Italia. Vandalii au fost învăţaţă de preoţi vizigoţi iar în 409 aveau să poarte aceeaşi învăţătură semi-Ariană până în Spania, traversând Pirineii. Abia spre sfârşitul celui de-al şaptelea secol a reuşit ortodoxia să absoarbă Arianismul în cele din urmă. Totuşi Arianismul a renăscut în era modernă sub forma Unitarianismului extrem, iar Martorii lui Iehova îl consideră pe Arius drept înainte-mergătorul lui C. T. Russell.
Mioara, de ce citeşti Biblia de la urmă. Dacă ai fi deschis Biblia începând cu prima pagină din Geneză, va putea mai uşor să înţelegi răspunsul
Pai iar gresesti. Cauta si vezi cum se scrie in original (in Septuaginta) “Dumnezeu” in primele capitole ale genezei (mai ales in capitolul 1).
CUVANTUL(HRISTOS) era impreuna cu Tatal la crearea universului.
Geneza1:1 “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.”
Cuvintul Dumnezeu este אֱלֹהִים,’elohim, care este plural masculin.
Mioara, îţi multumesc pentru grija pe care o porţi de a-mi salva sufletul şi pentru râvna pe care o ai pentru Isus… Dacă am fi la o debatere pentru care ai gâştiga un anumit numă de voturi, eu m-aş fi supus că după punctele acumulate tu ai câştigat. Să zicem că ai acumulat 60/100 pe când eu 40/100… Fie îţi dau 99/100, iar eu 1/100…
Probabil să ai 99% dreptate că sunt înşelat şi că Rev.Moon m-a înşelat, El e un “hristos” fals şi minciunos, care tulbură şi spală minţile oamenilor, iar noi toţi “muunistii” suntem rătăciţi…
… Dar, chiar dacă este aşa cum spui, eu mă bucur pentru că l-am întâlnit pe Rev.Moon, omul care L-a iubit cel mai mult pe Dumnezeu. Eu am văzut lacrimile lui pentru Dumnezeu, am ascultat rugăciunele lui şi m-am atins, cât am putut de puţin, de inima Lui.
Chiar dacă ce mă învaţă El sunt minciuni, dar să ştii că aceste “minciuni” m-au ajutat să-L înţeleg mai bine pe Dumnezeu, să înţeleg care este scopul şi voinţa lui pentru mine, ma ajutat să creez relaţii personale, vii cu Dumnezeu, ca să-L pot cunoaşte nu din cărţi şi auzite, dar să am retrăiri profunde şi de a simţi Inima Lui şi dragostea Lui, să-L simt atât de bine, ca şi cum te-ar pişca cineva şi ai fi strigat “Oau!!!”. Am aflat cum pot să mă separ de satan, şi să urmez în continuu creşterea mea spirituală, şi să obţin unitate şi armonie dintre dorinţele sufletului şi a corpului. Am aflat ce este Iubirea Adevărată şi am creat o familie binecuvântată centrată pe iubirea adevărată a lui Dumnezeu. Soţia mea este de altă naţionalitate, altă rasă, altă religie, altă cultură… Dar a moştinit şi ea la rândul ei Iubirea Adevărată a lui Dumnezeu, şi am înţeles (nu doar teoretic), că Iubirea lui Dumnezeu, creatorul a tuturor făpturilor de sub soare, nu are bariere rasiale, naţionale sau religioase… Sunt multe religii, dar scopul tuturor religiilor este să găsească şi să moştenească Iubirea Adevărată a lui Dumnezeu. Crede-mă când vei înţelege şi tu asta, că Dumnezeu este Părintele întregii omenirii, vei înţelege că noi toţi suntem o familie, deoarece împărtăşim Acelaşi Părinte Ceresc, chiar dacă avem “pene” de culori diferite, sau “ciripim” în limbi diferite. Aşa cum păsările cerului nu au graniţe, aşa şi noi copiii Cerului nu trebuie să punem bariere între rase, naţiuni şi religii… Sunt sigur că copiii mei care cresc într-o asfel de familie vor înţelege asta mai repede şi mai bine decât mine… Chiar dacă, toată lumea va striga că e o învăţătură falsă, însă conştiinţa şi inima mea este împăcată cu Dumnezeu, şi simt că sunt copilul Lui care poate să-I aducă în fiecare zi bucurie.
Sunt abslolut convins că în inima mea trăieşte Dumnezeu şi chiar dacă îl urmez pe Rev.Moon, eu nu subminez valoarea lui Isus, ştiind şi învăţând pe alţii că Isus are o valoare divină, una cu Dumnezeu. Isus este Fratele meu mai mare şi Părintele Adevărat spiritual.
… dar cum rămâne cu acel 1%, chiar dacă toată lumea strigă că “Moon este eretic, hulitor, demon”,, alţii se uita la gura lumii şi fară să-şi dea seamă repetă după ei chiar dacă se înşeală, exact ca preoţii, scribii şi toţi izraeliţii de pe timpurile lui Isus.
Eu, draga Mioara, nu m-aş fi alăturat acelor zvonuri şi bârfe, dar aş prigătit multe întrebări şi aş începe de la un capăt, de la început (nu de la urmă)… Aş fi studiat mult, până mi-aş fi exprimat opinia în voce tare.
De fapt eu aşa şi am făcut, am studiat mult, m-am rugat mult, am ţinut post mult, am clarificat totul până la detaliu, am discutat cu mulţi şi am ascultat multe păreri, ca să fiu sigur pentru ceea ce spun 100% şi sunt responsabil pentru fiecare cuvânt.
Am dat răspuns şi ţi-am dat trimiterea la acel răspuns.
P.S. scuze, din greşeală, am făcut click pe butonul “Îmi place” la comentariul tău
… crezi că am timp să citesc totul? cu plăcere aş fi citit, dar nu acum şi nici, cred că, în timpul apropiat
…oricum, îţi mulţumesc că te-ai ostenit…
Dumnezeu să te binecuvânteze!
“(…) însă Isus nu a intenţionat să spună prin aceste cuvinte că el este Dumnezeu Însuşi.”
Minciuni in stil Moon…
De ce? Pentru ca Cuvintul marturiseste:
Ioan 5
17 Dar Isus le-a răspuns: “Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez.”
18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
Matei 26
63 Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul, şi I-a zis: “Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
64 ”Da”, i-a răspuns Isus, “sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”
65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: “A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: “Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.”
Domnul Isus Christos nu a fost condamant la moarte pentru ce facea (indemna la pocainta, la impacare cu Dumnezeu, invata de bine pe popor, lecuia pe incurabili, invia pe morti, elibera pe prizonierii duhurilor rele etc) ci pentru ce spunea despre Sine ca este: ca este Fiul lui Dumnezeu, deopotriva cu Dumnezeu sau Dumnezeu in ipostaza umana.
Octavian, adept al lui Moon care calca in picioare crestinismul, nu ti-a secat izvorul de otrava?
Dumnezeu sa te binecuvinteze si pe tine. Sper ca in curand sa descoperi Adevarul si sa devenim frati in Hristos. Sunt sigura ca toti care-L cauta pe Dumnezeu cu sinceritate, Il vor gasi.
Cercetati tot si luati doar ce este bun.
A fi Fiul lui Dumnezeu, a fi deopotrivă cu Dumnezeu, a fi la dreapta lui Dumnezeu, a fi una cu Dumnezeu… Nu înseamnă a fi Însuşi Dumnezeu.
A spus oare Isus “Eu sunt Dumnezeu”?
Nu mi-a secat izvorul… Avem peste 500 de volume scrise de Rev.Moon aşadar mai avem ce discuta.
Mioara., mulţumesc de comentariu. Este foarte bienvenit.
1 Ioan 5 (in special v. 7)
5 Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge, şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei una sunt.)
Noi avem un singur volum (Sfînta Scriptură) şi ce bine este scris – de aproape 2000 de ani îi face de ocară pe cei care îi tăgăduiesc sau îi modifică adevărurile; şi dă viaţă celor se apropie de El cu o inimă curată.
“Isus este întruparea substanţială (vizibilă) a lui Dumnezeu invizibil, cu alte cuvinte este Omul în care trăieşte Dumnezeu… dar nu este Dumnezeu însuş”.
Ce erezie crasa!
In contrast cu Ioan 10, in special versetele 28 si 30.
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat este mai mare decât toţi, şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30 Eu şi Tatăl una suntem.”
Octavian, ti-ai facut o predilecţie sa pui otrava aici pe blog?
Il intleg pe Pavel acum de ce a scris galatenilor un anumit verset din cap. 5.
Octavian, Hristos este Dumnezeu, tu refuzui sa intelegi asta. Ti s-au dat versete. Tu , pe langa alte teorii eronate, ibratisezi teoria arienileor care au aparut chiar din timpul apostolilor.
Mantuirea este conditionata de a crede ca Hristos si Tatal una Este, adica Hristos este Dunmezeu Intrupat. Daca aveai alte ideei, cum au altii (tinerea Sabatului, sa nu mananaci carne de porc..) nu era o pb, nu era conditionata mantuirea ta,dat tu pui la indoiala ca Hristos este Dumnezeu(adica Trinitatea) iar aici apare o mare problema. A doua problema este sa crezi ca altcineva ar putea fi Mesia. Unicul Mesia, gasit vrednic sa deschida pecetile a fost Hristos, doar PRIN EL AVEM INTRARE LA TATAL ADICA DREPTUL DE CETATENUE IN NOUL IERUSALIM.
Octavian, Moon daca ar fi fost rastignit, tot nu as fi crezut ca el este Mesia, pt ca el nu este nascut in Betleem, el nu este din semintia lui David.El nu a facut multe, Pricepi?
De aceea este f periculois planul atihristului pt ca el vine cu o imitatie aproap[e perfecta. La Moon imiatia este Ieftina, de prost gust, se deosebeste flagrant de prorocii. Mai grav este ca multi nu reusiti sa deosebiti Originalul.
Ma ingrozestee gandul ca va veni un alt Antihrist care va imita aproape perfect pe Hristos, Acela va fi un adevarat dezastru pt cei nepregatiti, necunoscatori, el va face multe minuni, va face sa cada foc din cer… va insela chiar pe cei alesi, atunci sa te vad, il ibratisezi pe el sau …de rusine sa recunosti ca te-ai inselat est dispus sa-ti pierzi mantuirea?
Hristos este Viata, el este Via, caca nu esti mladita in aceasta vita cei arde in focul vesnic ..ca si alti. Foarte trist si foarte dureros pt Dumnezeu care nu vrea moartea pacatosului.
Poate Domnul ti se va descoperi si tie ca lui Saul pe drumul Damascului.
Octaviane….Octaviane…de ce nu ma vezi????
Nu mi-ai raspuns la intrebarea: Cum trebuia sa respecte Adam si Eva : “cresteti si imultiti-va”, data inaintea caderii? admirand gradina, stand de vorba, facandu-si unul altuia cu ochiul sau prin raporturi sexuale? Pentru ca ai afirmat ca au pacatuit intretinand raporturi sexuale inainte de casatorie. Ori atunci era posibila casatoria, nu era suficineta binecuvantare/porunca Domnului?
Am scris clar, că Isus – este întruparea Cuvântului lui Dumnezu. este Omul în care trăieşte Dumnezeu, simte inima lui Dumnezeu, unit în inimă cu Dumnezeu, are natură divină şi este Fiul lui Dumnezeu – numeşti asta erezie?
Isus şi Dumnezeu sunt una, precum Tătăl şu Fiul – una sunt, precum soţul şi soţia – devin una (un singur trup) – Gen.2:24,
Nu există valoare mai mare decât cea a unei persoane care a realizat idealul creaţiei. Aceasta este valoarea lui Isus care, cu siguranţă, a obţinut cea mai mare valoare imaginată vreodată. Credinţa tradiţională a creştinilor în divinitatea lui Isus este bine întemeiată, deoarece, ca fiinţă umană perfectă, Isus este absolut una cu Dumnezeu. A afirma că Isus nu este altcineva decât un om care a împlinit scopul creaţiei nu înseamnă deloc a reduce din valoarea lui Isus.
Câteva mărturii biblice care susţin ideea că Isus este un om care a împlinit scopul creaţiei. Stă scris:
„Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” – I Timotei 2:5
„Căci, după cum prin neascultarea unui singur om (Adam), cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om (Isus), cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” – Romani 5:19
„Căci dacă moartea a venit prin om (Adam), tot prin om (Isus) a venit şi învierea morţilor.” – I Corintei 15:21
„Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta.” – Fapte 17:31
Astfel Biblia ne demonstrează în mod evident că Isus este un om.
Atunci când Filip l-a rugat pe Isus să i-L arate pe Dumnezeu, Isus i-a răspuns: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?' Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? ”
Isus poate fi numit Dumnezeu pe drept cuvânt, deoarece, ca om care a realizat scopul creaţiei şi care trăieşte în unitate cu Dumnezeu, el are o natură divină. Cu toate acestea el nu este Dumnezeu Însuşi. Relaţia dintre Dumnezeu şi Isus poate fi considerată asemănătoare cu relaţia dintre suflet şi corp. Deoarece corpul este partenerul obiect substanţial al sufletului, se aseamănă cu sufletul şi acţionează în unitate cu acesta, el poate fi înţeles ca al doilea eu al sufletului; însă corpul nu este sufletul însuşi. Prin analogie, din moment ce Isus este una cu Dumnezeu şi este întruparea lui Dumnezeu, el poate fi considerat Templul în care trăieşte Dumnezeu; însă el nu este Dumnezeu Însuşi . Este adevărat că cel ce l-a văzut pe Isus se poate spune ca L-a văzut pe Dumnezeu, însă Isus nu a intenţionat să spună prin aceste cuvinte că el este Dumnezeu Însuşi.
Şi noi avem Sfânta Scriptură
Octavian, voi nu faceti nimic altceva decat sa imbratisati invatatura lui Arie cu care crestii lupta din primii ani de crestinism.
Nu e nimic nou sub soare .. Moon= adept al teorii lui Arie
http://www.clipa.com/pagreligie703.htm
Sfantul Duh si arianismul
A doua erezie majora antitrinitara care a dus in mare masura si la convocarea primului Sinod Ecumenic de la Nicea, a fost arianismul, mai precis, subordinationismul cu cele doua ramuri majore ale sale – adoptianismul si arianismul propriu-zis. Punctul de plecare in teologia subordinationista este un monoteism solid, nediferentiat si dus apoi pana in spatiul teoretic al explicarii modalitatii in care trei sunt un singur Dumnezeu. Amandoua formele de subordinationism identifica pe Dumnezeu cu Tatal si subordoneaza pe Fiul si pe Sfantul Duh, Tatalui Ceresc. Acestia doi din urma, sunt fiinte inferioare Tatalui, dar au anumite prerogative divine. Proponentul de seama a adoptionismului a fost Paul de Samosata, fost episcop al Antiohiei incepand cu anul 260. In caracterizarea pe care Profesorul Ioan Coman i-o face, Paul de Samosata, << (credea) ca episcopul (nu trebuie) sa aibe numai preocupari bisericesti si de doctrina ortodoxa, (ci) si probleme economice. Era un episcop monden, pentru care Iisus Hristos era un simplu om si in consecinta, acest om n-avea de ce si nici cum sa-l impiedice de la un trai cu rang episcopal dus cu trena lumeasca. Dupa amanuntele date de scrisorea sinodala din 268, amanunte culese si prezentate in sedinta de catre preotul Malhion, Paul cumula abateri si pacate din cele mai felurite… Orgolios… organiza spectacole impresionante pentru cei simpli in adunarile bisericesti. Si-a construit o estrada, un tron inalt si un cabinet particular ca stapanii acestei lumi, nu ca un ucenic al lui Hristos. Insulta pe cei ce nu-l laudau… critica grosolan pe interpretii anteriori ai Cuvantului lui Dumnezeu, se lauda pe sine si vorbea ca un sofist si sarlatan. >>
Apare evident ca un astfel de caracter nu poate sa onoreze Biserica lui Hristos. Pentru Paul de Samosata, Iisus este “de jos”, un profet fara nici o indoiala, un mesia, dar nu Mesia din gandirea teologiei iudeo-crestine, dar care a fost ridicat de Tatal si “adoptat” la rangul si pozitia de Fiu. Dumnezeu nu este Trinitar, iar Sfantul Duh nu este o Persoana ci numai o forta impersonala. Corespondenta adoptionista in teologia liberala contemporana este vazuta in conceptele despre Iisus ca fiind “un om care poseda constiinta divina in “El”, sau ca pe reprezentantul lui Dumnezeu printre oameni.
Arianismul a avut si are efecte dezastruoase asupra teologiei crestine. Parintii pre-niceeni au avut in Arie, un dusman neimpacat al Bisericii si al Trinitatii. Arie (256-336), originar din Libia s-a scolat in Antiohia si a ajuns diacon si preot in Biserica St. Baucalis. Istoric, se crede ca in jurul anului 318, in urma ascultarii predicilor episcopului sau Alexandru al Alexandriei, el a inceput sa predice o invatatura noua. Autor prolific, majoritatea scrierilor lui au fost pierdute, pastrandu-se azi doar patru, trei, scrise inainte de Sinodul de la Nicea (Scrisoare catre Eusebiu al Nicomediei; Scrisoare catre Alexandru al Alexandriei si Thalia (Banchetul) si cel de al 4-lea document Scrisoare catre Imparatul Constantin, scrisa probabil in anul 327, ca reactie la hotararile sinodale luate impotriva invataturilor sale. Thalia, pastrata numai in fragmente, este citata de Sfantul Atanasie cel Mare in lucrarea sa De Synodis. Pentru Arie, Dumnezeu este un Monad iar Iisus este un Dynad. Ca Monad, potrivit filozofiei platonice Tatal este indivizibil si necomunicabil. El poate si exista fara Logos, caci acesta, ca Dynad sau Duas, este un demi-zeu. El a fost creat din nimic si tot din nimic, procedeaza la crearea altor lucruri si fiinte inclusiv pe Sfantul Duh. Fiindca FiuliDynad si Duhul au fost creati primul de Monad iar al doilea de Dynad, acestia nu pot partcipa in atributele divine ale Tatalui. In felul acesta, trinitatea nu poate sa existe, nici macar prin definitie. Sursele teologice ale lui Arie au fost Lucian al Antiohiei, Paul de Samosata, Metodiu de Olimpa si Sabelie. Sursele filozofice pe care le-a consultat pentru formularea invataturilor sale au fost gnosticismul, Philo, Plato, Aristotel, Stoicismul, Plotinus, Basilides si Platonismul tarziu. Natura controversei ariene este multidimensionala. Filozofic, el a adus in Biserica convingerile platonice si aristoteliene. In loc sa fie invatat de Scriptura in filozofia sa, aceasta din urma i-a dictat teologia. Hermeneutic, el a aplicat o metoda exegetica straina Scripturii, de aceea, rezulatele la care a ajuns, l-au facut strain de Biserica lui Hristos. Epistemologic, spre deosebire de Atanasie care a apelat la Scriptura, Arie a apelat la ratiune. Astfel a ridicat rationalismul impotriva inspiratiei divine a Scripturilor. Politic, Arie a fost intrigat de amestecul Cezarului Constantin cel Mare in afacerile Bisericii. Aceasta l-a indepartat si mai mult de partasia cu Sfanta Biserica. Lingvistic, dificultatea de comunicare corecta intre Parintii Bisericesti din Rasarit cu cei din Vest, a contribuit la introducerea in teologie a sensurilor semantice a termenilor care sa lumineze intelesul adevarului despre Dumnezeu si astfel s-a creat posibilitatea pentru speculatie teologica.
Conceptul central gandirii lui Arie este GNOSIS – intelepciune. Este un concept gnostic pe care el l-a supra-impus Scripturii, in vederea interpretarii eronate pe care a propovaduit-o. In Thalia el afirma:
<< Dupa credinta alesilor lui Dumnezeu, a inteleptilor lui Dumnezeu, fii cei sfinti, invatatori drepti, primitori ai Sfantului Duh al lui Dumnezeu, dupa acest model am primit intelepciunea de la datatorii intelepciunii. Sunt desavarsit, invatat divin si intelept in toate lucrurile. Eu am umblat pe caile inteleptilor, cinstind intelegerea lor, eu cel prea faimos, cel care am suferit mult pentru slava lui Dumnezeu, eu cel invatat de Dumnezeu, da, eu am capatat intelepciune si cunostinta… Numai Dumnezeu, in natura Sa, este inefabil pentru intelegerea oamenilor. El nu are pe nimeni egal cu El nici asemanator cu El in glorie… Cel Necunoscut a facut (Un) Fiu, care sa fie inceputul tuturor lucrurilor create; apoi L-a avansat ca Fiu al Sau prin adoptiune. El (Fiul) nu are nimic dumnezeiesc in subzistenta. El (Fiul) nu este egal in esenta cu Dumnezeu… Intelegeti ca Monadul a fost ; dar Dynadul n-a existat inainte de a fi fost adus in existenta… Intelepciunea a existat ca Intelepciune prin vointa inteleptului Dumnezeu. El (Intelepciunea – a se vedea folosirea pronumelui personal masculin si nu feminin pentru intelepciune, in gandirea lui Arie, n.a.), a fost conceputa in diferite (forme) conceptionale: Duh, Putere, Intelepciune, Glorie divina, Adevar, Imagine si Cuvant… Pe scurt, Dumnezeu este inefabil pentru Fiul Sau. Caci El este pentru Sine ceea ce este, adica de necunoscut. De aceea, nimic din ce este de cunoscut (de Dumnezeu) nu este cunoscut de Fiul; este imposibil pentru Fiul sa-L cunoasca pe Tatal care exista de la Sine. Si aceasta pentru ca Fiul nu-si cunoaste nici propria esenta. Caci fiind Fiu, El exista numai datorita buneivointe a Tatalui.>>.
Arianismul a fost si este o erezie extrema alaturi de apolinarism. Amandoua formele de gandire sunt o teologie reactionara fata de ortodoxismul biblic al Parintilor Bisericesti. Modalismul propriu-zis a evidentiat pe Unul prin excluderea a Celor Trei, in timp ce arianismul propriu-zis a evidentiat Trei prin excluderea Celui Unul. Modalistii au negat ca Trei sunt Persoane separate, dar au afirmat ca este un singur Dumnezeu, iar arienii au negat ca Trei sunt un singur Dumnezeu, dar au afirmat existenta a Trei Persoane. Pentru arieni, Sfantul Duh este o Faptura creata ca si Fiul, dar inferioara Acestuia. Teologul si filozoful crestin Harry Austryn Wolfson face un comentariu inteligent acestor erezii cand zice:
<<Arianismul si apolinarismul sunt doua erezii contrastante ale secolului al patrulea. Arianismul poate fi descris cel mai bine ca o erezie de extrema stanga; a negat divinitatea lui Hristos Cel Pre-existent, adica a Logosului; de asemenea, a negat natura divina Hristosului nascut, adica Iisus. Apolinarismul, pe de alta parte este o erezie de extrema dreapta: acesta a negat natura umana a Hristosului nascut din Tatal si din Fecioara Maria.>>
http://www.voxdeibaptist.com/apologetica_nov06.htm
Arianismul
Data naşterii lui Arius, preotul Nord-african al cărui nume a fost împrumutat de una din cele mai tulburătoare schisme ale creştinismului, este nesigură. El pare să se fi născut în Libia. După toate probabilităţile a fost discipolul lui Lucien din Antiohia. În timpul episcopatului lui Petru din Alexandria (300-311) Arius a fost numit diacon în acel oraş şi şi-a început furtunoasa carieră pastorală care este cunoscută în istorie. La scurt timp a fost excomunicat pentru faptul că s-a asociat cu melitiştii, a fost repus în drepturi de Achillas, Episcop de Alexandria (311-12), şi a fost ordinat ca preot şi i-a fost oferită spre păstorire biserica din Baucalis. Undeva între anii 318 şi 323 Arius a iniţiat conflictul cu Episcopul Alexandru cu privire la natura lui Cristos. Într-o serie întreagă de sinoade obscure, s-a încercat semnarea unui armistiţiu între adepţii lui Alexandru şi cei ai lui Arius. Arius a replicat prin publicarea lucrării Thalia (a cărei existenţă ne-a fost transmisă doar prin citatele folosite de Atanasie pentru a-l combate) şi prin negarea armistiţiului. În februarie 325, Arius a fost condamnat în cadrul sinodului întrunit în Antiohia. Împăratul Constantin a intervenit în această privinţă, şi el a fost cel care a convocat primul conciliu ecumenic, Conciliul de la Niceea. Acest conciliu s-a întrunit în 20 mai, 325, şi a avut ca rezultat condamnarea lui Arius şi a învăţăturilor sale. Atanasie a fost prezent în anturajul lui Alexandru. El [Atanasie] a participat în mică măsură la discuţiile Conciliului de la Niceea, însă atunci când a devenit Episcop de Alexandria în 328, a devenit duşmanul neobosit al lui Arius şi al Arianismului şi campionul de necontestat al formulei Niceneene.
Ca urmare a condamnării sale, Arius a fost exilat în Ilirica. Acolo a continuat să scrie, să predea şi să se adreseze unui cerc tot mai larg de adepţi ai Arianismului din pătura politică şi eclesiastică. Undeva prin anii 332 sau 333 Constantin a stabilit contact direct cu Arius, iar în anul 335 cei doi s-au întâlnit în Nicomedia. Acolo Arius a prezentat o mărturisire de credinţă pe care Constantin a considerat-o suficient de ortodoxă pentru a permite re-analizarea cazului lui Arius. Prin urmare, ca o consecinţă a dedicării Bisericii faţă de Învierea din Ierusalim, Sinodul întrunit la Ierusalim s-a declarat în favoarea re-acceptării lui Arius în comunitate, chiar în zilele când acesta se afla pe patul său de moarte în Constantinopol. De vreme ce concepţiile Ariene erau foarte intens susţinute de mulţi episcopi activi şi de membrii ai curţii [imperiale], iar Arius însuşi încetase să joace un rol vital în controversă, moartea sa care a survenit în 335 sau 336 nu a avut nici un efect în direcţia micşorării tulburării ce avea loc în biserică. În loc să rezolve chestiunea, Conciliul de la Niceea, prin condamnarea lui Arius, a lansat o dezbatere creştină ce avea să cuprindă întregul imperiu.
Arius a fost un meticulos raţionalist grec. A moştenit Cristologia Logosului a Orientului, doctrină susţinută aproape pe plan universal. A lucrat în Alexandria, centrul învăţăturilor lui Origen cu privire la subordonarea Fiului faţă de Tatăl. El şi-a îmbinat această moştenire într-o Cristologie raţionalistă care a determinat năruirea echilibrului pe care Origen o menţinuse în teologia sa sub-ordinaţionistă prin insistenţa sa asupra fiinţei eterne a Fiului.
Rezerva faţă de erezia lui Arius şi a Arianismului provocată de simbolul şi anatemele adoptate de Conciliul de la Niceea serveşte drept principiu pentru poziţia fundamentală a lui Arius.
Afirmaţia Niceneană „Şi într-unul Domn Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii, cel de o fiinţă cu Tată” a fost formulată tocmai pentru a nărui afirmaţia centrală a lui Arius conform căreia Dumnezeu era imuabil, unic, imposibil de cunoscut, unul absolut. Prin urmare Arienii considerau că nici o parte din Dumnezeu nu putea fi sub nici o formă comunicat sau împărtăşit cu vreo altă făptură. Afirmaţia conciliului „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut” a îndepărtat afirmaţia lui Arius că, de vreme ce Dumnezeu era imuabil şi imposibil de cunoscut, Cristos trebuie că era o făptură creată, făcut de Dumnezeu din nimic, primul fără îndoială din toată creaţia, dar parte a ei. Această afirmaţie a limitat conceptul preexistenţei lui Cristos adaptând Cristologia Logosului dominantă la Arianism. Logosul, primul născut, creat de Dumnezeu, a fost încarnat în Cristos, dar, aşa cum susţinea Arius, „a fost o vreme când el nu exista.”
Proclamaţia Niceneană „cel de-o fiinţă cu Tatăl” a transformat termenul homoousios drept cuvântul cheie al drept-credincioşilor [orto-docşilor]. Arianismul s-a scindat în două partide, una dintre ele considerând că Cristos era de-o fiinţă cu Tatăl (homoousios). O grupare mult mai extremă insista asupra faptului că Cristos, fiind o parte a creaţiei, nu era asemenea Tatălui în ce priveşte substanţa, [nu era de-o fiinţă cu Tatăl] (anomoios). Arius însuşi pare să fi aparţinut celei dintâi dintre partide, adică părţii mai moderate.
Anatemele pronunţate de conciliu au fost extinse asupra tuturor celor care susţineau că „a existat o vreme când [Fiul] nu exista”; „a existat o perioadă înainte de fiinţa Sa”; „a fost făcut din nimic”; „Fiul lui Dumnezeu este de altă fiinţă sau substanţă [decât Tatăl]”; şi „Fiul lui Dumnezeu [este] creat ca fiind supus pieirii sau schimbabil.” Ultima dintre anateme au atacat o altă afirmaţie conţinută de învăţăturile Ariene. Arius şi urmaşii săi Arieni au propovăduit faptul că Cristos a crescut, s-a schimbat, s-a maturizat în înţelegerea Sa cu privire la planul divin potrivit Scripturilor, şi prin urmare nu putea fi parte a unui Dumnezeu neschimbător. Eu nu era Dumnezeu Fiul; ci mai curând I S-a dat titlul de Fiu al lui Dumnezeu ca onoare.
Dacă am fi trăit în acele vremuri, ne-am fi putut gândi că Arianismul avea să prindă teren în doctrina Bisericii. Începând din vremea lui Constantin, curtea [imperială] a fost adesea de coloraţie Ariană. De cinci ori a fost trimis în exil Atanasie din Alexandria, exilări care i-au fărâmiţat îndelungul episcopat. O serie de sinoade au respins simbolul Nicenean în diferite moduri, Antiohia în 341, Arles în 353; şi în 355 Liberius din Roma şi Ossius din Cordoba au fost exilaţi, şi la numai un an mai târziu Hilary de Poitier a fost trimisă în Frigia. În anul 360 toate crezurile mai timpurii au fost desfiinţate la Constantinopol, iar termenul substanţă (ousia) a fost scos în afara legii. Fiul a fost declarat a fi simplu „precum Tatăl care L-a născut.”
Contraatacul ortodox asupra Arianismului a subliniat faptul că teologia Ariană L-a redus pe Cristos la un semi-zeu şi în consecinţă a reintrodus politeismul în creştinism, de vreme ce lui Cristos i se aducea închinare în rândurile Arienilor, şi la fel şi în rândurile ortodocşilor. Dar per ansamblu, cel mai consistent argument împotriva Arianismului a fost constanta deviză soteriologică a lui Atanasie că doar Dumnezeu, singurul şi adevăratul Dumnezeu Întrupat putea reconcilia şi răscumpăra omenirea căzută pentru Dumnezeul cel Sfânt. Lucrările Părinţilor Capadocieni, ale lui Bazil cel Mare, ale lui Grigore de Nisa (Nissenul), Grigore de Nazians, au fost cele care au adus rezoluţia finală care s-a dovedit în cele din urmă acceptabilă în ochii bisericii. Ei au separat conceptul de substanţă (ousia) de cel de persoană (hypostasis) şi astfel au permis apărătorilor ortodocşi ai formulei Niceneene originale şi partidului ulterior numit moderat sau semi-Arian să găsească o formulă unitară în ce priveşte înţelegerea lui Dumnezeu drept o substanţă şi trei persoane. Cristos avea prin urmare aceeaşi substanţă cu Tatăl (homoousios) dar era o persoană distinctă. Prin acest mod de a expune crezul, Conciliul de la Constantinopol din 381 a reuşit să reafirme Crezul Nicenean. Prea-cuviosul Împărat Teodosie I a trecut de partea ortodoxiei iar Arianismul a început să piardă teren în imperiu.
Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârşească încă, pentru că Ulfilas, vestitul misionar care a lucrat în triburile Germanice acceptase mărturisirea homoeană pronunţată la Constantinopol în 360. Ulfilas a propovăduit similarităţile Fiului cu Tatăl şi totala subordonare a Duhului Sfânt [faţă de celelalte două persoane]. El i-a învăţat pe vizigoţii aflaţi la nord de Dunăre, iar ei au readus semi-Arianismul înapoi în Italia. Vandalii au fost învăţaţă de preoţi vizigoţi iar în 409 aveau să poarte aceeaşi învăţătură semi-Ariană până în Spania, traversând Pirineii. Abia spre sfârşitul celui de-al şaptelea secol a reuşit ortodoxia să absoarbă Arianismul în cele din urmă. Totuşi Arianismul a renăscut în era modernă sub forma Unitarianismului extrem, iar Martorii lui Iehova îl consideră pe Arius drept înainte-mergătorul lui C. T. Russell.
Mioara, de ce citeşti Biblia de la urmă. Dacă ai fi deschis Biblia începând cu prima pagină din Geneză, va putea mai uşor să înţelegi răspunsul
Pai iar gresesti. Cauta si vezi cum se scrie in original (in Septuaginta) “Dumnezeu” in primele capitole ale genezei (mai ales in capitolul 1).
CUVANTUL(HRISTOS) era impreuna cu Tatal la crearea universului.
Geneza1:1 “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.”
Cuvintul Dumnezeu este אֱלֹהִים,’elohim, care este plural masculin.
ΠΡΟΣ ΤΙΜΟΘΕΟΝ Α΄ 3
16και ομολογουμενως μεγα εστιν το της ευσεβειας μυστηριον θεος εφανερωθη εν σαρκι εδικαιωθη εν πνευματι ωφθη αγγελοις εκηρυχθη εν εθνεσιν επιστευθη εν κοσμω ανεληφθη εν δοξη
Isaia 43
11Eu, Eu sînt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mîntuitor!
Isaia 9
6Căci un Copil ni s'a născut, un Fiu ni s'a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii.
Salut, Mioara !
Am citit inserarea ta, multumesc p-u informatie , este interesanta istoria crestinismului. Deci Martorii lui Iehova cred in aceea ca Isus si Dumnezeu sunt fiinte distincte ?
P.S. am inteles si aluzia ta cu privire la invataturile Rev.Moon
citesti oare si tu in intregime pasajele noastre ?
… crezi că am timp să citesc totul? cu plăcere aş fi citit, dar nu acum şi nici, cred că, în timpul apropiat
…oricum, îţi mulţumesc că te-ai ostenit…
Dumnezeu să te binecuvânteze!
“(…) însă Isus nu a intenţionat să spună prin aceste cuvinte că el este Dumnezeu Însuşi.”
Minciuni in stil Moon…
De ce? Pentru ca Cuvintul marturiseste:
Ioan 5
17 Dar Isus le-a răspuns: “Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez.”
18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
Matei 26
63 Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul, şi I-a zis: “Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
64 ”Da”, i-a răspuns Isus, “sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului.”
65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: “A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.
66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: “Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.”
Domnul Isus Christos nu a fost condamant la moarte pentru ce facea (indemna la pocainta, la impacare cu Dumnezeu, invata de bine pe popor, lecuia pe incurabili, invia pe morti, elibera pe prizonierii duhurilor rele etc) ci pentru ce spunea despre Sine ca este: ca este Fiul lui Dumnezeu, deopotriva cu Dumnezeu sau Dumnezeu in ipostaza umana.
Octavian, adept al lui Moon care calca in picioare crestinismul, nu ti-a secat izvorul de otrava?
Dumnezeu sa te binecuvinteze si pe tine. Sper ca in curand sa descoperi Adevarul si sa devenim frati in Hristos. Sunt sigura ca toti care-L cauta pe Dumnezeu cu sinceritate, Il vor gasi.
Cercetati tot si luati doar ce este bun.
A fi Fiul lui Dumnezeu, a fi deopotrivă cu Dumnezeu, a fi la dreapta lui Dumnezeu, a fi una cu Dumnezeu… Nu înseamnă a fi Însuşi Dumnezeu.
A spus oare Isus “Eu sunt Dumnezeu”?
Nu mi-a secat izvorul… Avem peste 500 de volume scrise de Rev.Moon aşadar mai avem ce discuta.
1 Ioan 5 (in special v. 7)
5 Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
6 El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge, şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei una sunt.)
Noi avem un singur volum (Sfînta Scriptură) şi ce bine este scris – de aproape 2000 de ani îi face de ocară pe cei care îi tăgăduiesc sau îi modifică adevărurile; şi dă viaţă celor se apropie de El cu o inimă curată.
Asta-i buna! Si pe aici ai sters comentariile? Pai discutia nu mai are nici o noima. Te-au certat pastorii tai , ce s-a intamplat?
Asta-i buna! Si pe aici ai sters comentariile? Pai discutia nu mai are nici o noima. Te-au certat pastorii tai , ce s-a intamplat?
Не вы первые, не вы последние, кто пытается осквернить имя святого человека. Занятие не достойное христианина. Никто из вас не сделал и не сделает за всю жизнь столько добра для людей , сколько сделал преподобный Мун. А то, чем вы здесь занимаетесь лишь портит общее впечатление о сайте.
afokl, iata un mic raspuns la comentariul tau scris cu hieroglife.
Daca nu intelegi ceva sa-mi spui.
中国雅虎致力于为亿万中文用户带来完备新闻、财经、娱乐资讯浏览，品质生活消费和网络社区里的个性展现，引入健康、聪明的现代生活方式.
是超清晰网络电话工具，电脑间通话永远免费，打国内国际固定/移动电话只需市话
样片和购物车; |; 联系我们; |; TI 全球网站: 中国（简体 中文); |; my.TI 登录 · 产品 · 应用 · 设计支持 · 样片/ 购买 …
Не вы первые, не вы последние, кто пытается осквернить имя святого человека. Занятие не достойное христианина. Никто из вас не сделал и не сделает за всю жизнь столько добра для людей , сколько сделал преподобный Мун. А то, чем вы здесь занимаетесь лишь портит общее впечатление о сайте.
afokl, iata un mic raspuns la comentariul tau scris cu hieroglife.
Daca nu intelegi ceva sa-mi spui.
中国雅虎致力于为亿万中文用户带来完备新闻、财经、娱乐资讯浏览，品质生活消费和网络社区里的个性展现，引入健康、聪明的现代生活方式.
是超清晰网络电话工具，电脑间通话永远免费，打国内国际固定/移动电话只需市话
样片和购物车; |; 联系我们; |; TI 全球网站: 中国（简体 中文); |; my.TI 登录 · 产品 · 应用 · 设计支持 · 样片/ 购买 …
Super tare. Buna gluma.Chiar am ras. App, Maty, te-ai uitat bine de unde ai copiat, nu cumva sa fie ceva deochiat.
Super tare. Buna gluma.Chiar am ras. App, Maty, te-ai uitat bine de unde ai copiat, nu cumva sa fie ceva deochiat.
Super tare. Buna gluma.Chiar am ras. App, Maty, te-ai uitat bine de unde ai copiat, nu cumva sa fie ceva deochiat.
Daca doriti sa cunoasteti cu adevarat ce este Biserica Unificarii si de ce milioane de oameni isi incredinteaza viitorul, reverendului Mun, ca in Parintele Adevarat – Domnul celei de-a Doua Venire, va invitam pe urmatorul portal:
http://www.principiuldivin.md/
Daca doriti sa cunoasteti cu adevarat ce este Biserica Unificarii si de ce milioane de oameni isi incredinteaza viitorul, reverendului Mun, ca in Parintele Adevarat – Domnul celei de-a Doua Venire, va invitam pe urmatorul portal:
http://www.principiuldivin.md/
Daca doriti sa cunoasteti cu adevarat ce este Biserica Unificarii si de ce milioane de oameni isi incredinteaza viitorul, reverendului Mun, ca in Parintele Adevarat – Domnul celei de-a Doua Venire, va invitam pe urmatorul portal:
http://www.principiuldivin.md/