Am primit aceasta întrebare de la un cititor al portalului www.moldovacrestina.net
A fi patriot este un lucru minunat, dar cum e de procedat cînd vine rîndul de a face serviciul militar? Este bine pentru un creştin să meargă la pregătiri pentru apărarea ţării şi chiar la război dacă este necesar? Cum puteţi explica versetele următoare? Au legatură cu armata versetele din Efeseni 6:12 care spun: “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sînt în locurile cereşti.” şi Iacov 4:1 “De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?”
Textul din Efeseni vorbeşte despre lupta spirituală de fiecare zi a creştinului
Chiar dacă Apostolul Pavel foloseşte imaginea ostaşului roman şi ilustrează adevăruri spirituale cu fiecare element din armamentul ostaşului, scopul acestei ilustraţii în nici un caz nu a fost să abordeze subiectul înrolării creştinului în serviciul militar sau mersul la război. Şi apoi, chiar şi această imagine a ostaşului este folosită în sens pozitiv când îndeamnă să urmăm exemplul unui bun ostaş roman, şi anume:
Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul tot felul de rugăciuni şi cereri. (Efeseni 6:10-18)
Domnul Isus Hristos nu le-a cerut ostaşilor să lase serviciul militar sau să nu meargă la război
Biblia ne relatează despre mai mulţi ostaşi romani care au venit la Isus sau au apelat într-un fel sau altul la ajutorul Lui. Niciodată Domnul Isus nu le-a cerut să lase serviciul militar sau să nu mai meargă la război. Iată un exemplu în acest sens:
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş (ofiţer peste 100 de ostaşi), care-L ruga şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin să-l tămăduiesc.” „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să întri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia „Du-te!” şi se duce; altuia: „Vino!” şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!” şi-l face. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. (Ev. Matei 8:5-13)
Ioan Botezătorul nu a cerut ostaşilor să lase serviciul militar
Pe când propovăduia Ioan Botezătorul şi boteza pe oameni…
Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.” (Ev. Luca 3:14)
Ioan Botezătorul nu le-a cerut să lase serviciul militar, ci să trăiască şi să procedeze cu dreptate în serviciul lor militar atât în timp de pace, cât şi la război. Aceasta se aplică în aceeaşi măsură şi poliţiştilor, pentru că ostaşii romani din acea vreme îndeplineau şi rolul poliţiştilor de azi.
Apostolii nu le-au cerut ostaşilor să abandoneze serviciul militar
După ce Dumnezeu l-a scos pe Apostolul Pavel în mod miraculos din temniţa din Filipi, temnicerul a crezut în Domnul Isus, l-a luat acasă şi chiar în noaptea aceea a fost botezat el şi casa lui. Dar nicăieri Scriptura nu ne spune că i-ar fi cerut Pavel să abandoneze serviciul militar. Apoi, şi atunci când Petru a mers în casa sutaşului Corneliu şi i-a vestit mesajul Evangheliei, nu i-a spus că ar trebui să abandoneze armata.
Trebuie să respectăm convingerile celor ce au ales să nu poarte arme
Odată am vizitat un memorial din statul Tennessee din Statele Unite ale Americii. Cel mai mult am fost impresionat când am ajuns la un monument dedicat acelor oameni care au ales să nu poarte arme în războaiele pe care le-a dus ţara lor. Nu-mi amintesc exact cuvintele care erau scrise, dar ştiu că era exprimată recunoştinţa şi mulţumirea şi scria că aceşti oameni au fost eroi de două ori, pentru că ei s-au supus aceluiaşi pericol, fără a-şi rezerva dreptul să se poată apăra când va fi nevoie. Ei au fost medici, asistenţi medicali pe câmpurile de luptă şi multe alte servicii grele din armată care sunt foarte necesare în timp de război.
Mulţi tineri evită serviciul militar din pricina înjosirilor la care sunt supuşi în armată
Când am vorbit cu cei care fac acum armată în ţara noastră sau au făcut înainte, toţi unanim spun că este un foarte mare grad de înjosire la care sunt supuşi ostaşii, sunt maltrataţi de colegii lor mai mari, iar unii ofiţeri îi iau să le facă lucrul de pe lângă casă sau la construcţii, şi nici într-un caz nu se ocupă de învăţarea artei militare. Alţii spun că a merge să faci acum armata înseamnă să laşi să-ţi fie distrusă sănătatea de cineva. Nu ştiu în ce măsură este adevărat aceasta, dar ştiu cu siguranţă că mulţi tineri se eschivează de la serviciul militar pentru că au aceste temeri şi mulţi părinţi nu acceptă pentru fiii lor să facă armata tot din aceste motive. Am văzut şi oameni care au invocat motive de “convingeri religioase” ca să se eschiveze de la serviciul militar, dar de fapt în realitate au fost temerile menţionate mai sus.
Pingback: De ce creştinii merg la războaie? « Curbet Alexandru