Întrebare:
De ce Isus a poruncit ucenicelor Săi să nu le spună nimănui că El este Hristosul?
Să citim mai întâi…
Textul Biblic
Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.” „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul. De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie. (Matei 16:13-21)
Acelaşi caz este relatat în Evanghelia după Marcu 8:27-30 şi Evanghelia după Luca 9:18-22. Pentru a înţelege de ce Isus le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Hristosul, este important să înţelegem contextul acestui eveniment.
Oamenii nu dădeau importanţă faptului că Isus este Hristosul (Mântuitorul lumii)
Toţi trei evanghelişti care relatează acest caz ne comunică că evenimentul s-a întâmplat după ce Isus a înmulţit cele cinci pâini şi doi peşti astfel încât a hrănit o mare mulţime care numai bărbaţi număra 5000. Prin această minune, Domnul Isus a vrut să le arate tuturor că El este Pâinea Vieţii care s-a pogorât din cer ca să dea lumii viaţă veşnică, adică că El este Hristosul. Oamenii, însă, mai puţină atenţie au atras acestui lucru, ci ei L-au căutat după aceasta ca să-L facă împărat şi să le dea totdeauna pâinea cea de toate zilele fără ca să fie nevoie să muncească. Despre aceasta relatează mai mult Evanghelia după Ioan. Tot aşa era şi cu ceilalţi care veneau să fie vindecaţi. Cei mai mulţi îl căutau pe Isus ca să-şi rezolve nevoile şi problemele urgente legate de viaţa lor pământească şi mic era numărul celor care au înţeles că Isus este Mântuitorul lumii şi cel care aduce darul vieţii veşnice. De mai multe ori veţi găsi pe paginile Noului Testament că Isus le poruncea celor pe care îi vindeca să nu spună nimănui despre aceasta. Pentru că iar veneau alţii care căutau să fie vindecaţi şi atunci când veneau la El, chiar de ascultau învăţătura despre Împărăţia Cerurilor, urechile lor nu auzeau şi ochii lor nu vedeau, pentru că aveau doar un singur interes – să fie vindecaţi trupeşte.
Fariseii şi Saducheii au venit să-L ispitească pe Isus
După ce Isus a hrănit o aşa de mare mulţime cu doar doi peşti şi cinci pâini, era de aşteptat ca oamenii să înţeleagă că El este Hristosul şi să caute mântuirea. Cel puţin, aceasta se aştepta de la cei care cunoşteau Sfintele Scripturi printre care erau şi Fariseii cu Saducheii. Iată însă ce au făcut ei când au aflat cum Isus a înmulţit pâinile şi peştii:
Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat. (Matei 16:1-4)
Când Scriptura spune că Fariseii şi saducheii veneau să-L ispitească înseamnă ci ei au venit la Isus ca să-L provoace să facă ceva după care ar putea să-L învinuiască şi să-L poată condamna la moarte, ceea ce au şi făcut mai târziu.
Domnul Isus a făcut multe lucrări şi a dat multă învăţătură din care se înţelegea clar că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar oamenii nu au dat atenţie şi nu au căutat să înţeleagă aceasta. Dacă ucenicii ar fi început să spună mulţimilor că Isus este Hristosul, aceasta doar ar fi provocat şi mai mult mânia celor ce căutau să-L omoare.
Dovezile majore urmau să vină
După ce Scriptura ne spune că Isus le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Hristosul, în următorul verset spune:
De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie. (Matei 16:21)
Deci, cele mai puternice argumente prin care avea să fie dovedit că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, urmau să se întâmple. Noi cunoaştem despre ele din Sfintele Scripturi.
Crezu tu, drag cititor, că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu? Când ai venit la El şi pentru ce? Nu cumva doar pentru ca să-ţi rezolve problemele de zi cu zi şi să-ţi împlinească nevoile tale pământeşti? El vrea să-ţi ofere mai mult şi este interesat de veşnicia ta? De aceea a murit la crucea de la Golgota, ca să facă ispăşire pentru păcatele tale şi apoi, doar prin credinţă, să poţi moşteni darul vieţii veşnice. Dumnezeu să te ajute să înţelegi bine că Isus este Hristosul, să crezi în El, să te pocăieşti din inimă şi să fii mântuit tu şi casa ta.
Despre autor: Preot Vasile Filat: Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare. |
Desi articolul de faţă nu da deloc o explicatie plauzibila la intrebarea ridicata, totusi este de apreciat un aspect foarte important care s-a scos in evidenta, si anume faptul ca Isus Cristos nu a venit pe pamant sa vindece bolnavii, nu a venit sa sature si sa imbrace pe saraci. Misiunea Lui a fost una mult mai importanta si a vizat exclusiv sufletul omului, nu trupul acestuia. Isus a venit sa rascumpere ce era pierdut, sa deschida o cale de comunicare cu Tatal ceresc, sa ne faca vrednici prin jertfa Lui de a primi iertarea pentru pacatele noastre.
Se intreaba multi, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, de ce crestinii se imbolnavesc, de ce nu se imbogatesc, de ce mor si dintre ei tineri, atata timp cat sunt in Harul lui Dumnezeu ? Raspunsul este simplu: ca sa nu devina lucrarea lui Dumnezeu o “afacere” profitabila pentru nevoile noastre pamantesti. Si asa se mai intampla ca unii se integreaza in adunarea pocaitilor pentru a urmari interese materiale sau de alta natura. Pentru noi, muritori de rând, interesul major al vietii noastre trebuie sa fie mantuiea sufletului.
S-a scris: “Dacă ucenicii ar fi început să spună mulţimilor că Isus este Hristosul, aceasta doar ar fi provocat şi mai mult mânia celor ce căutau să-L omoare.”
Este un punct de vedere gresit, dupa parerea mea, pentru ca Lucrarea măreaţă pe care avea sa o desavarseasca Isus Cristos pe pamant nu depindea de oameni nici cat negru sub unghie. Era o lucrare desfasurata sub grija celui Preaînalt, atotputernic si nu putea implica nicidecum aspecte firesti, cum ar fi frica de oameni, mânia, ingrijorarea sau planuri subversive de manipulare.
Nici eu nu inteleg de ce li s-a cerut ucenicilor tacere, avand in vedere ca interesul Domnului Isus ar fi fost ca toti oamenii sa afle si sa creada ca a sosit Mesia mult asteptat si ca proorocile s-au adeverit, dandu-le astfel o noua speranta. E bine ca, in lipsa unei explicatii corecte, sa nu ne hazardăm ci mai degraba sa insistam in continuare dupa intelepciune divina.
Desi articolul de faţă nu da deloc o explicatie plauzibila la intrebarea ridicata, totusi este de apreciat un aspect foarte important care s-a scos in evidenta, si anume faptul ca Isus Cristos nu a venit pe pamant sa vindece bolnavii, nu a venit sa sature si sa imbrace pe saraci. Misiunea Lui a fost una mult mai importanta si a vizat exclusiv sufletul omului, nu trupul acestuia. Isus a venit sa rascumpere ce era pierdut, sa deschida o cale de comunicare cu Tatal ceresc, sa ne faca vrednici prin jertfa Lui de a primi iertarea pentru pacatele noastre.
Se intreaba multi, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, de ce crestinii se imbolnavesc, de ce nu se imbogatesc, de ce mor si dintre ei tineri, atata timp cat sunt in Harul lui Dumnezeu ? Raspunsul este simplu: ca sa nu devina lucrarea lui Dumnezeu o “afacere” profitabila pentru nevoile noastre pamantesti. Si asa se mai intampla ca unii se integreaza in adunarea pocaitilor pentru a urmari interese materiale sau de alta natura. Pentru noi, muritori de rând, interesul major al vietii noastre trebuie sa fie mantuiea sufletului.
S-a scris: “Dacă ucenicii ar fi început să spună mulţimilor că Isus este Hristosul, aceasta doar ar fi provocat şi mai mult mânia celor ce căutau să-L omoare.”
Este un punct de vedere gresit, dupa parerea mea, pentru ca Lucrarea măreaţă pe care avea sa o desavarseasca Isus Cristos pe pamant nu depindea de oameni nici cat negru sub unghie. Era o lucrare desfasurata sub grija celui Preaînalt, atotputernic si nu putea implica nicidecum aspecte firesti, cum ar fi frica de oameni, mânia, ingrijorarea sau planuri subversive de manipulare.
Nici eu nu inteleg de ce li s-a cerut ucenicilor tacere, avand in vedere ca interesul Domnului Isus ar fi fost ca toti oamenii sa afle si sa creada ca a sosit Mesia mult asteptat si ca proorocile s-au adeverit, dandu-le astfel o noua speranta. E bine ca, in lipsa unei explicatii corecte, sa nu ne hazardăm ci mai degraba sa insistam in continuare dupa intelepciune divina.
Dacă ne uităm la planul de mântuire a lui Dumnezeu, ne dăm seama că fără moartea şi învierea Domnului Isus, Evanghelia nu are nici o putere. La Evrei 2:10 scrie că prin suferinţă Domnul Isus a fost desăvârşit ca Mântuitor (Se cuvenea, în adevãr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia sã ducă pe mulţi fii la slavã, să desãvîrşeascã, prin suferinţe, pe Cãpetenia mîntuirii lor.). Dacă El nu ar fi murit pe cruce, nu ar fi fost plătit preţul pentru păcatele noastre săvârşite, şi nu am fi putut primi Duhul Sfânt, care ne dă puteri să nu mai păcătuim în continuare, şI noi am fi rămas morţi în păcatele noastre pentru veşnicii.
Cine ar fi îndrăznit să răstignească pe Cel despre care ştia sigur că este Hristosul? Pe de altă parte, Domnul Isus se descoperea celor ce căutau să cunoască adevărul dintr-o inimă curată. SE ascundea doar de cei care căutau doar foloase din urma Lui sau căutau să-L ispiteasca. ŞI toate acestea ca să se împlinească Scripturile care ziceau la Isaia 6:8-13:
Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ,,Pe cine sã trimet, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am rãspuns: ,,Iată-mă, trimete-mă!” El a zis atunci: ,,Du-te şi spune poporului acestuia: “Într'una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadã cu ochii, sã n'audã cu urechile, sã nu în eleagã cu inima, sã nu se întoarcã la Mine, şi sã nu fie tãmãduit.” Şi eu am întrebat: ,,Pînã cînd, Doamne?” El a rãspuns: ,,Pînă cînd vor rãmînea cetãţile pustii şi lipsite de locuitori; pînã cînd nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiitã de tot; pînã va îndepãrta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rãmînea din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor. Dar, dupã cum terebintul şi stejarul îşi pãstreazã butucul din rãdãcinã, cînd sînt tãiaţi, tot aşa, o sãmînţã sfîntã se va naşte iarãşi din poporul acesta.“
Dacă ne uităm la planul de mântuire a lui Dumnezeu, ne dăm seama că fără moartea şi învierea Domnului Isus, Evanghelia nu are nici o putere. La Evrei 2:10 scrie că prin suferinţă Domnul Isus a fost desăvârşit ca Mântuitor (Se cuvenea, în adevãr, ca Acela pentru care şi prin care sînt toate, şi care voia sã ducă pe mulţi fii la slavã, să desãvîrşeascã, prin suferinţe, pe Cãpetenia mîntuirii lor.). Dacă El nu ar fi murit pe cruce, nu ar fi fost plătit preţul pentru păcatele noastre săvârşite, şi nu am fi putut primi Duhul Sfânt, care ne dă puteri să nu mai păcătuim în continuare, şI noi am fi rămas morţi în păcatele noastre pentru veşnicii.
Cine ar fi îndrăznit să răstignească pe Cel despre care ştia sigur că este Hristosul? Pe de altă parte, Domnul Isus se descoperea celor ce căutau să cunoască adevărul dintr-o inimă curată. Dar celor care căutau doar foloase din urma Lui sau căutau să-L ispiteasca, le vorbea în pilde, nu le vorbea direct. ŞI toate acestea ca să se împlinească Scripturile care ziceau la Isaia 6:8-13:
Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ,,Pe cine sã trimet, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am rãspuns: ,,Iată-mă, trimete-mă!” El a zis atunci: ,,Du-te şi spune poporului acestuia: “Într'una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadã cu ochii, sã n'audã cu urechile, sã nu în eleagã cu inima, sã nu se întoarcã la Mine, şi sã nu fie tãmãduit.” Şi eu am întrebat: ,,Pînã cînd, Doamne?” El a rãspuns: ,,Pînă cînd vor rãmînea cetãţile pustii şi lipsite de locuitori; pînã cînd nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiitã de tot; pînã va îndepãrta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie. Şi chiar a zecea parte de va mai rãmînea din locuitori, vor fi nimiciţi şi ei la rîndul lor. Dar, dupã cum terebintul şi stejarul îşi pãstreazã butucul din rãdãcinã, cînd sînt tãiaţi, tot aşa, o sãmînţã sfîntã se va naşte iarãşi din poporul acesta.“
Atunci când oamenii L-au întrebat pe Isus ce trebuie să facă pentru a împlini lucrarea lui Dumnezeu, El Le-a răspuns:
„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis.” (Ioan 6:29). Voia lui Dumnezeu pentru acei oameni din acele timpuri a fost că ei să creadă în Acel trimis de Dumnezeu.
Dumnezeu a chemat poporul ales al lui Israel din rândul descendenţilor lui Avraam. El îi proteja, îi educa, şi-i disciplina din când în când, supunându-i la încercări şi suferinţe. Dumnezeu a trimis profeţi pentru a-i sprijini cu promisiunea fermă că într-o bună zi El le va trimite pe Mesia. El i-a pregătit pentru primirea lui Mesia făcându-i să construiască cortul şi templul. Atunci când s-a născut Isus, Dumnezeu a anunţat venirea lui. El i-a trimis pe cei trei magi de la Răsărit, precum şi pe Simion, Ana, Ioan Botezătorul şi alţii să mărturisească pe larg. Scopul cu care Dumnezeu a trimis o asemenea personalitate deosebită ca Ioan Botezătorul să depună mărturie pentru venirea lui Isus ca Mesia, a fost acela de a-i încuraja pe evrei să creadă în Isus. Din moment ce voinţa lui Isus a fost aceea de a-i face pe evrei să creadă în faptul că Isus era Mesia lor, poporul evreu, care a fost învăţat să trăiască în conformitate cu voia lui Dumnezeu, trebuia să creadă în el. Dacă aceştia ar fi crezut în el aşa cum Şi-a dorit Dumnezeu, le-ar fi apărut oare gândul de a-l răstigni pe Isus? Şi-ar fi dorit ei ca vreun rău să se întâmple cu Mesia pe care l-au aşteptat atât de mult şi cu atâta ardoare? Totuşi, din motiv că ei au acţionat împotriva voinţei Domnului şi nu au crezut în Isus ca Mesia, El a fost trimis pe cruce.
La 1Cor.2:8 este scris “şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” Acest verset ne arată, că nimeni nu a înţeles în deplină măsură cine este Isus. La un moment dat, până şi Ioan, cărui Dumnezeu I-a revelat direct cine este Isus (Mat.3:17) a început să se îndoiască, trimiţându-şi discipolii la Isus pentru a-L întreba, „Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?”(Mat. 11:3).
Ioan, a cărui naştere a fost însoţită de miracole şi semne, a agitat întreaga Iudee aflată în aşteptare (Luc. 1:63-66). Mai mult, viaţa ascetică în pustiu a lui Ioan era atât de impresionantă încât mulţi oameni se întrebau în adâncul sufletului lor dacă nu cumva el era Hristos (Luc. 3:15). Scopul cu care Dumnezeu a trimis o asemenea personalitate deosebită ca Ioan Botezătorul să depună mărturie pentru venirea lui Isus ca Mesia, a fost acela de a-i încuraja pe evrei să creadă în Isus. care a fost ales de Dumnezeu să meargă înaintea lui Isus.
După ce Ioan a depus mărturie pentru Isus, el mai mult decât oricine, ar fi trebuit sa îl servească pe Isus, cu devotament, ca discipol, pentru tot restul vieţii sale (Ioan 1:23; Luca 1:75-76). Aceasta a fost misiunea lui. Cu toate acestea, Ioan l-a părăsit pe Isus şi a plecat să boteze separat de acesta. Nu este de mirare că poporul evreu a fost indus în eroare până în punctul în care a crezut că Ioan este Mesia (Luc. 3:15). Liderii săi au fost şi ei încurcaţi la rândul lor (Ioan 1:19-20). Mai mult, între iudei şi discipolii lui Ioan au apărut neânţelegeri asupra faptului cine dintre cei doi botează mai multe persoane (Ioan 3:25-26).
Putem la fel deduce din spusele lui Ioan: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30), că în sufletul său Ioan nu credea că urmează acelaşi destin cu Isus. Dacă Ioan Botezătorul şi Isus ar fi mers împreună, alături, urmând acelaşi destin, cum ar fi putut Ioan să se micşoreze vreodată, dacă Isus ar fi crescut? Într-adevăr, Ioan Botezătorul ar fi trebuit să fie cel mai de seamă apostol al lui Isus, proclamând cu ardoare Scriptura lui Isus. Însă, din cauza orbirii sale, el nu şi-a împlinit misiunea. Dacă Ioan ar fi acţionat cu înţelepciune, el nu l-ar fi părăsit pe Isus, iar faptele lui ar fi fost amintite ca fiind drepte pentru eternitate. Din nefericire, el s-a purtat nesăbuit, a blocat calea poporului evreu către Isus, precum şi calea sa proprie.
Isus nu s-a putut proclama ca Mesia. Evreii pregătiţi şi în special Ioan Botezătorul, l-au respins pe Isus, acesta a trebuit să rătăcească de-a lungul coastei Galileei şi în Samara pentru a-i căuta pe cei care vor asculta Scriptura. Aceşti săraci erau pescarii lipsiţi de educaţie, colectorii de taxe şi prostituatele. Discipolii pe care Isus ar fi preferat să îi găsească nu erau de felul acestora. Din momentul în care Isus a venit pentru a fonda împărăţia cerurilor pe pământ, el a avut nevoie mai mult decât orice altceva, de un conducător care să conducă o mie de oameni, şi nu de o mie de oameni care să urmeze un conducător. Oare nu a propovăduit el mai întâi Scriptura către preoţii si scribii din templu? El s-a dus acolo în căutarea oamenilor capabili şi pregătiţi.
Mesia (Hristos) – înseamnă “Unsul”, alesul să domnească. Mesia este Împăratul Împăraţilor. Din momentul în care Isus a venit pentru a fonda Împărăţia Cerurilor pe pământ (Mat.4:17), El a avut nevoie mai mult decât orice altceva, de un conducător care să conducă o mie de oameni, şi nu de o mie de oameni care să urmeze un conducător. Un astfel de om a fost Ioan Botezătorul, pe care Dumnezeu l-a crescut şi l-a înzestrat cu o misiune foarte importantă. Pentru ca Isus să fie proclamat ca Mesia, este nevoie de cineva “de tip Ioan Botezătorul”, care va prigăti calea şi inimile oamenilor pentru a-L urma.
Atunci când oamenii L-au întrebat pe Isus ce trebuie să facă pentru a împlini lucrarea lui Dumnezeu, El Le-a răspuns:
„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis.” (Ioan 6:29). Voia lui Dumnezeu pentru acei oameni din acele timpuri a fost că ei să creadă în Acel trimis de Dumnezeu.
Dumnezeu a chemat poporul ales al lui Israel din rândul descendenţilor lui Avraam. El îi proteja, îi educa, şi-i disciplina din când în când, supunându-i la încercări şi suferinţe. Dumnezeu a trimis profeţi pentru a-i sprijini cu promisiunea fermă că într-o bună zi El le va trimite pe Mesia. Atunci când s-a născut Isus, Dumnezeu a anunţat venirea lui. El i-a trimis pe cei trei magi de la Răsărit, precum şi pe Simion, Ana, Ioan Botezătorul şi alţii să mărturisească pe larg despre naşterea, deci şi sosirea lui Mesia. Tpate acestia, au fost prigătite de Dumnezeu, pentru ca poprul Israel să-L primiască pe Mesia.
La 1Cor.2:8 este scris “şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.” Acest verset ne arată, că nimeni nu a înţeles în deplină măsură cine este Isus. La un moment dat, până şi Ioan, cărui Dumnezeu I-a revelat direct cine este Isus (Mat.3:17) a început să se îndoiască, trimiţându-şi discipolii la Isus pentru a-L întreba, „Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?”(Mat. 11:3).
Ioan, a cărui naştere a fost însoţită de miracole şi semne, a agitat întreaga Iudee aflată în aşteptare (Luc. 1:63-66). Mai mult, viaţa ascetică în pustiu a lui Ioan era atât de impresionantă încât mulţi oameni se întrebau în adâncul sufletului lor dacă nu cumva el era Hristos (Luc. 3:15). Scopul cu care Dumnezeu a trimis o asemenea personalitate deosebită ca Ioan Botezătorul să depună mărturie pentru venirea lui Isus ca Mesia, a fost acela de a-i încuraja pe evrei să creadă în Isus. care a fost ales de Dumnezeu să meargă înaintea lui Isus.
După ce Ioan a depus mărturie pentru Isus, el mai mult decât oricine, ar fi trebuit sa îl servească pe Isus, cu devotament, ca discipol, pentru tot restul vieţii sale (Ioan 1:23; Luca 1:75-76). Aceasta a fost misiunea lui. Cu toate acestea, Ioan l-a părăsit pe Isus şi a plecat să boteze separat de acesta. Nu este de mirare că poporul evreu a fost indus în eroare până în punctul în care a crezut că Ioan este Mesia (Luc. 3:15). Liderii săi au fost şi ei încurcaţi la rândul lor (Ioan 1:19-20). Mai mult, între iudei şi discipolii lui Ioan au apărut neânţelegeri asupra faptului cine dintre cei doi botează mai multe persoane (Ioan 3:25-26).
Putem la fel deduce din spusele lui Ioan: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30), că în sufletul său Ioan nu credea că urmează acelaşi destin cu Isus. Dacă Ioan Botezătorul şi Isus ar fi mers împreună, alături, urmând acelaşi destin, cum ar fi putut Ioan să se micşoreze vreodată, dacă Isus ar fi crescut? Într-adevăr, Ioan Botezătorul ar fi trebuit să fie cel mai de seamă apostol al lui Isus, proclamând cu ardoare Scriptura lui Isus. Însă, din cauza orbirii sale, el nu şi-a împlinit misiunea. Dacă Ioan ar fi acţionat cu înţelepciune, el nu l-ar fi părăsit pe Isus, iar faptele lui ar fi fost amintite ca fiind drepte pentru eternitate. Din nefericire, el s-a purtat nesăbuit, a blocat calea poporului evreu către Isus, precum şi calea sa proprie.
Isus nu s-a putut proclama ca Mesia. Evreii pregătiţi şi în special Ioan Botezătorul, l-au respins pe Isus. Oare nu a propovăduit el mai întâi Scriptura către preoţii si scribii din templu? El s-a dus acolo în căutarea oamenilor capabili şi pregătiţi. Isus a trebuit să rătăcească de-a lungul coastei Galileei şi în Samara pentru a-i căuta pe cei care vor asculta Scriptura. Aceştia erau pescarii lipsiţi de educaţie, colectorii de taxe şi prostituatele.
Mesia (Hristos) – înseamnă “Unsul”, alesul să domnească. Mesia este Împăratul Împăraţilor. Din momentul în care Isus a venit pentru a fonda Împărăţia Cerurilor pe pământ (Mat.4:17), El a avut nevoie mai mult decât orice altceva, de un conducător care să conducă o mie de oameni, şi nu de o mie de oameni care să urmeze un conducător. Un astfel de om a fost Ioan Botezătorul, pe care Dumnezeu L-a crescut şi l-a încredinţat o misiune foarte importantă. Pentru ca Isus să fie proclamat ca Mesia, este nevoie de cineva “de tip Ioan Botezătorul”, care va prigăti calea şi inimile oamenilor pentru a-L urma.
Ioan botezătorul şi-a împlinit misiunea sa: el a fost glasul celui ce strigă'n pustie “-Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”. Si dacă ne uităm la marturia lui din evanghelia după Ioan cap. 1 vedem bine ce stia el despre Domnul Isus. Pur şi simplu, el, ca si toţi ceilalţi Israeliţi, se aştepta ca Mesia să vă vină şi să instaureze Împărăţia lui Israel aici pe pământ. Şi Domnul Isus a avut toate şansele să o facă. La Ioan cap. 6 oamenii au vrut cu forţa să-L ia şi să-L facă Împărat. Aceasa l-a făcut pe IOan să se îndoiască în inima lui si sa trimită pe ucenci să întrebe pe Domnul Isus dacă el este Hristosul sau să aştepte pe altul.
Părerile oamenilor despre Mesia erau împărţite. DAca ne uitam doar la capitolul 7 din evanghelia după Ioan, vedem că unii credeau că nimeni nu poate şti de unde va veni Mesia, iar alţii credeau că Mesia trebuie să vină din Betleem. Şi unii şi alţii aveau dreptate, dar ei nu aveau o înţelegere complexă a originii lui Mesia, cu atât mai mult nu cunoşteau planul de mântuire a lui Dumnezeu.
La Matei 11:11 avem mărturia Domnului Isus despre Ioan Botezătorul: “Adevãrat vã spun cã, dintre cei nãscuţi din femei, nu s'a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezãtorul. Totuşi, cel mai mic în Împãrãţia cerurilor este mai mare decît el.” (Ioan Botezătorul nu a experimentat naşterea din nou, fiindcă a trăit în perioada Legământului Legii)
Ioan botezătorul şi-a împlinit misiunea sa: el a fost glasul celui ce strigă'n pustie “-Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”. Si dacă ne uităm la marturia făcută de el in evanghelia după Ioan cap. 1 vedem bine ce stia el despre Domnul Isus. Pur şi simplu, el, ca si toţi ceilalţi Israeliţi, se aştepta ca Mesia să vă vină şi să instaureze Împărăţia lui Israel aici pe pământ. Şi Domnul Isus a avut toate şansele să o facă. La Ioan cap. 6 oamenii au vrut cu forţa să-L ia şi să-L facă Împărat. Aceasa l-a făcut pe IOan să se îndoiască în inima lui si sa trimită pe ucenci să întrebe pe Domnul Isus dacă el este Hristosul sau să aştepte pe altul.
Părerile oamenilor despre Mesia erau împărţite. DAca ne uitam doar la capitolul 7 din evanghelia după Ioan, vedem că unii credeau că nimeni nu poate şti de unde va veni Mesia, iar alţii credeau că Mesia trebuie să vină din Betleem. Şi unii şi alţii aveau dreptate, dar ei nu aveau o înţelegere complexă a originii lui Mesia, cu atât mai mult nu cunoşteau planul de mântuire a lui Dumnezeu.
La Matei 11:11 avem mărturia Domnului Isus despre Ioan Botezătorul: “Adevãrat vã spun cã, dintre cei nãscuţi din femei, nu s'a sculat nici unul mai mare decît Ioan Botezãtorul. Totuşi, cel mai mic în Împãrãţia cerurilor este mai mare decît el.” (Ioan Botezătorul nu a experimentat naşterea din nou, fiindcă a trăit în perioada Legământului Legii)
Aici nu ai dreptate și mă tem că este o învățătură munistă.
Aici nu ai dreptate și mă tem că este o învățătură munistă.
Aici nu ai dreptate și mă tem că este o învățătură munistă.
Aici nu ai dreptate și mă tem că este o învățătură munistă.