Despre persoana Domnului Isus se vorbeşte foarte mult. Unii cred că este un proroc, alţii cred că a fost un om deosebit, un lider puternic. Evanghelia după Ioan ni-L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului. Scopul cu care evanghelistul a scris acestă Evanghelie este scris la capitolul 20 versetele 30 şi 31:
„ Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
Vreau acum să vedem cum capitolul I din Evanghelia după Ioan ni-L prezintă pe Domnul Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi Hristosul, adică Acel promis de Dumnezeu prin proroci în sfintele Scripturi.
Isus Hristos – Fiul lui Dumnezeu
În primele 18 versete din capitolul 1 a Evangheliei după Ioan, autorul vorbeşte despre Cuvânt prezentându-L ca fiind: Dumnezeu (Ioan 1:1-2), la început(la începutul creaţie El era sau exista deja) (Ioan 1:1), creator (Ioan 1:3, 10), viaţa oamenilor(Ioan 1:4), mântuitor (Ioan 1:12-13). La versetul 14 ni se spune că „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Deci, Cuvântul care este Dumnezeu, creator, mântuitor S-a făcut trup. Atrageţi atenţie la expresia „şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr”, fiindcă în versetul 17 scrie „căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos…”, arătând prin aceasta că Cuvântul, despre care S-a vorbit mai sus şi care S-a făcut trup, este Domnul Isus Hristos.
În acest capitol avem şi mărturia lui Ioan Botezătorul despre Domnul Isus. El mărturiseşte despre Domnul Isus că nu-L cunoştea, dar tocmai pentru aceasta a fost trimis să boteze cu apă pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie făcut cunoscut lui Israel. Dumnezeu i-a dat un semn după care avea să-L cunoască: „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt” (Ioan 1:33). Şi în următorul verset Ioan mărturiseşte: „Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” În versetele 15, 27 şi 30 Ioan Botezătorul mărturiseşte despre Isus că vine după el, dar este înaintea lui, pentru că era înaintea lui. Prin aceasta Ioan Botezătorul arată la preexistenţa Domnului Isus: fiindcă, cu toate că Domnul Isus s-a născut după Ioan şi Şi-a început slujirea după Ioan, totuşi El a existat înainte ca Ioan Botezătorul să fi fost conceput, după cum am văzut în primul verset al capitolului 1 „El era la început”, adică la începutul creaţiei, El fiind chiar creatorul după cum este scris „şi nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). În versetul 23 Ioan Botezătorul mărturiseşte despre sine că el este „glasul celui ce strigă în pustie: „neteziţi calea Domnului”, cum a zis prorocul Isaia”, arătând prin aceasta că Isus, care vine după el, este Domnul, adică Dumnezeu. Vedem mai departe că Ioan Botezătorul îi îndreaptă pe ucenicii săi la Isus, mărturisind că Isus este „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”(Ioan 1:26,29).
Isus Hristos – Fiul Omului
În versetul 51 din acest capitol Domnul Isus se prezintă ca fiind Fiul Omului. Prin aceasta arătând că nu este doar Fiul lui Dumnezeu, ci este şi Fiul Omului, adică este Dumnezeu întrupat, după cum am văzut în versetul 14 din acest capitol. Din versetul 45 aflăm că El este Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.
Să vedem ce au scris Scripturile despre familia şi locul unde avea să se nască Hristosul (Mesia, adică Cel promis). În Vechiul Testament cuvântul „Mesia” îl întâlnim o singură dată la Daniel 9:25. Dar în schimb, în Vechiul Testament se face des referire la „o sămânţă” care potrivit cu Galateni 3:16 este Hristosul. Prima referire la sămânţa promisă o găsim la Geneza 3:15, unde vedem că este vorba despre sămânţa femeii care va zdrobi capul şarpelui. Apoi la Geneza 22:16-18 vedem că Dumnezeu îi promite lui Avraam că „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta”. Avraam a avut mai mulţi fii, dar Dumnezeu specifică la Geneza 17:19, 21:12 că sămânţa va ieşi din Isaac, fiul născut prin făgăduinţă din Sara. Isaac la rândul său a avut şi el doi fii, dar din nou Scripturile ne arată specific că sămânţa va veni din Iacov (Geneza 28:10-14). Iacov a avut 12 fii, dar la Geneza 49:10 se specifică că Mesia va ieşi din Iuda. Din Iuda au ieşit mii de familii, dar la Isaia 11:1-2 din nou se specifică că Cel promis va ieşi din Isai Betleemitul, care l-a rândul său avea 8 fii. La 2 Samuel 7:8-16 vedem că Cel promis de Dumnezeu avea să se nască în casa lui David, cel mai mic fiu a lui Isai. La Matei 1:18-25 se vorbeşte despre naşterea Domnului Isus. Din versetul 20 vedem că Iosif, în casa căruia S-a născut Domnul Isus, este „fiul lui David” (adică din casa lui David). Vedem că Domnul nostru Isus Hristos S-a născut în familia despre care au scris Scripturile că se va naşte Cel promis. Tot din Matei 1:18-25, vedem că la naşterea Domnul Isus s-a împlinit şi prorocia din Isaia 7:14, care zice „fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel, care tîlmăcit înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. (Prin aceasta vedem din nou că, în persoana Domnului Isus, Dumnezeu este cu noi). Potrivit cu Mica 5:2 Cel promis trebuia să se nască în Betleemul lui Iuda. Chiar dacă Isus a crescut în Nazaret, cetatea unde a locuit şi mama Lui până a se căsători (Luca 1:26-27), totuşi El s-a născut în Betleemul lui Iuda, despre acea ne relatează Evanghelia după Luca 2:1-7.
Concluzie
Domnul Isus este Dumnezeu întrupat şi, în ce priveşte trupul, El S-a născut din sămânţa lui David, după cum a fost profeţit despre El în Scripturi, şi S-a născut în Betleemul lui Iuda, la fel, după cum a fost profeţit.
La Romani 1:3-4 apostolul Pavel scrie că Evanghelia lui Dumnezeu
„priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru…”
De aici, dragii mei, vedem cât de importante sunt cunoştinţele, care le-am aflat acum în vestirea Evangheliei! De fapt, dumnezeirea Domnului Isus trebuie să fie miezul mesajului atunci când vestim Evanghelia, fiindcă numai credinţa că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Hristosul ne poate mântui. Şi aici aş vrea să mai adaug că credinţa (din definiţia cuvântului folosit în greacă) implică cunoaşterea unor adevăruri, recunoaşterea a ceea ce ai cunoscut şi încredinţare neclintită în lucrurile pe care le-ai recunoscut. Deci, vedeţi cât de importantă este studierea Bibliei. Domnul să ne aju
te să stăruim în studierea Scripturilor şi să transmitem şi altora adevărurile care pot da viaţă celor care le primesc.
| Despre autor: Anastasia Filat: Este o bucurie să pot spune oamenilor Evanghelia pe acest site. |
Scumpa Doamna Anastasia, va multumasc caci atit de clar si bine ati aratat ca Domnul Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevarat si nu doar cel mai mare proroc sau cel mai bun om de pe ramint.
Este foarte important ca acest adevar sa-l inteleaga si sa-l traiasca toti oamenii.Dar din pacate foarte multi se lasa inselati de Diavolul.
Nu există valoare mai mare decât cea a unei persoane care a realizat idealul creaţiei. Aceasta este valoarea lui Isus care, cu siguranţă, a obţinut cea mai mare valoare imaginată vreodată. Credinţa tradiţională a creştinilor în divinitatea lui Isus este bine întemeiată, deoarece, ca fiinţă umană perfectă, Isus este absolut una cu Dumnezeu. A afirma că Isus nu este altcineva decât un om care a împlinit scopul creaţiei nu înseamnă deloc a reduce din valoarea lui Isus.
Câteva mărturii biblice care susţin ideea că Isus este un om care a împlinit scopul creaţiei. Stă scris:
„Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” – I Timotei 2:5
„Căci, după cum prin neascultarea unui singur om (Adam), cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om (Isus), cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” – Romani 5:19
„Căci dacă moartea a venit prin om (Adam), tot prin om (Isus) a venit şi învierea morţilor.” – I Corintei 15:21
„Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta.” – Fapte 17:31
Astfel Biblia ne demonstrează în mod evident că Isus este un om.
Atunci când Filip l-a rugat pe Isus să i-L arate pe Dumnezeu, Isus i-a răspuns: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?’ Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? ”
Isus poate fi numit Dumnezeu pe drept cuvânt, deoarece, ca om care a realizat scopul creaţiei şi care trăieşte în unitate cu Dumnezeu, el are o natură divină. Cu toate acestea el nu este Dumnezeu Însuşi. Relaţia dintre Dumnezeu şi Isus poate fi considerată asemănătoare cu relaţia dintre suflet şi corp. Deoarece corpul este partenerul obiect substanţial al sufletului, se aseamănă cu sufletul şi acţionează în unitate cu acesta, el poate fi înţeles ca al doilea eu al sufletului; însă corpul nu este sufletul însuşi. Prin analogie, din moment ce Isus este una cu Dumnezeu şi este întruparea lui Dumnezeu, el poate fi considerat Templul în care trăieşte Dumnezeu; însă el nu este Dumnezeu Însuşi . Este adevărat că cel ce l-a văzut pe Isus se poate spune ca L-a văzut pe Dumnezeu, însă Isus nu a intenţionat să spună prin aceste cuvinte că el este Dumnezeu Însuşi.
Despre Isus este scris: „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” Isus a mai spus: „Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. ” Pe baza acestor versete biblice, mulţi creştini au crezut că Isus este Dumnezeu, Creatorul
Biblia îl descrie pe Isus ca fiind Cuvântul care s-a întrupat. Acest verset înseamnă că Isus este întruparea Cuvântului; adică, un om în care Cuvântul a căpătat viaţă. Citim în Biblie că toate făpturile au fost făcute prin Cuvânt, şi mai departe, că lumea a fost făcută prin Isus. Astfel, Isus poate fi numit creator.
Pentru a înţelege semnificaţia acestor versete, trebuie să revedem Facerea. “La început era Cuvîntul…” Dumnezeu la creat pe primii oameni (Adam şi Eva) după chipul şi asemănarea Lui, deci ei urmau să fie întruchiparea cuvîntului lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat lor cuvăntul, dar ei nu l-au primit, ci au primit cuvîntul lui Satan. Astfel Adam şi Eva nu au putut să întruchipeze Cuvîntul lui Dumnezeu.
În urma Căderii totul a trecut din partea lui satan. El a devenit “stăpînul acestei lumi” (Ioan 12:31) şi toate făpturile aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Rom 8:19).
Dumnezeu este o fiinţă spirituală, El nu are o formă anume, dar ca să fie stăpîn asupra lumei formelor, Dumnezeu a creat Omul, ca prin El Dumnezeu să poată stăpîni această Creaţie. Într-un om desăvîrşit se conţin toate elementele universului care rezonează armonios în jurul lui. În acest sens, se poate spune că universul este creat prin intermediul unei fiinţe umane perfecte. Mai mult, Dumnezeu intenţiona ca oamenii să fie creatorii şi stăpânii lumii naturale înzestrându-i cu caracterul şi puterea unui Creator; acestea urmează să fie realizate odată ce ei ating perfecţiunea. Privite din această perspectivă, aceste versete sunt în concordanţă cu înţelegerea despre Isus ca om care a împlinit scopul creaţiei ; ele nu semnifică faptul că Isus este Însuşi Creatorul.
Isus a mai spus: „Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.” Isus a fost urmaşul lui Avraam. Însă în ceea ce priveşte providenţa de restaurare, Isus este strămoşul lui Avraam, deoarece, fiind acel care trebuie să dăruiască renaşterea tuturor oamenilor, el a venit în poziţia de prim strămoş al acestora. Trebuie să înţelegem că spunând acestea, Isus nu avea în vedere că el este Dumnezeu Însuşi. Cât timp a trăit pe pământ, Isus a fost un om care nu se deosebea prin nimic de noi, în afara faptului că era lipsit de păcatul originar. Chiar şi în lumea spirituală, unde a locuit el după învierea sa, Isus trăieşte în chip de spirit, asemenea discipolilor lui. Singura diferenţă dintre ei este că Isus trăieşte ca spirit divin, emanând raze strălucitoare de lumină, în timp ce discipolii lui, ca spirite viaţă reflectă acea lumină.
Este scris că din momentul învierii sale, Isus a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum o făcuse şi în timpul cât s-a aflat pe pământ. Dacă Isus ar fi fost Dumnezeu, cum ar fi putut el mijloci pentru noi înaintea lui Însuşi? Mai mult, Isus Îl numea pe Dumnezeu: „Tată”, recunoscând prin aceasta că el nu era Dumnezeu Însuşi. Dacă Isus ar fi fost Dumnezeu, cum putea el să fie ispitit de Satan, aşa cum s-a şi întâmplat? Putem conchide cu fermitate că Isus nu a fost Dumnezeu Însuşi din cuvintele pe care le-a rostit el pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Dragă Octavian,
Cineva a spus că orice text rupt din context este un pretext.
Cu privire la subiectul studiat. Făcând un studiu profund a Evangheliei după Ioan, ies în evidenţă două lucruri importante:
1. semnele pe care le făcea Domnul Isus dovedeau că El vine de la Dumnezeu. Şi cei mai mulţi văzând semnele pe care le făcea, credeau că El vine de la Dumnezeu.
2. prin mesajul Său Domnul Isus se prezenta ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi prin aceasta se făcea deopotrivă cu Dumnezeu. Acest mesaj pe cei mai mulţi îi depăşea, de aceea unii Îl părăseau, iar cei mai mulţi căutau să-l omoare.
De exemplu, în capitolul 5 din aceiaşi Evanghelie, după ce Domnul Isus a vindecat pe bolnavul de 38 de ani într-o zi de Sabat, la versetul 18 se spune că „Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să -L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.” Deci, ceea cei-i înfuria cel mai mult pe iudei era faptul că Domnul Isus se făcea deopotrivă cu Dumnezeu. Şi aici vreau, încă odată să atrag atenţia la faptul că pentru evrei expresia „Fiul lui Dumnezeu” însemna că se face deopotrivă cu Dumnezeu.
Apoi în cap. 8 care l-ai citat într-un comentariu. Când Domnul Isus le spune că înainte de Avraam „Eu sunt”, foloseşte numele lui Dumnezeu cu care Dumnezeu i s-a prezintat lui Iacov la muntele Horeb în Exod 3:14. Anume din cauza aceasta în versetul următor se spune că „La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca sã arunce în El.” (Ioan 8:59)
Cred că la acest subiect o să mă mai întorc în alte articole.
“Un text rupt din context devine pretext” – John Stott. Domnul sa va sfinteasca pe toti si sa dea sanatate lui Vasile.
Multumesc mult, Andy! Domnul fie cu tine.
Făcând un studiu profund a Evangheliei după Ioan, ies în evidenţă două lucruri importante:
1. semnele pe care le făcea Domnul Isus dovedeau că El vine de la Dumnezeu. Şi cei mai mulţi văzând semnele pe care le făcea, credeau că El vine de la Dumnezeu.
Toate semnele (minunile) pe care le făcea Domnul Isus urmăreau scopul ca El să fie recunoscut de poporul Israel, pentru că era voia lui Dumnezeu ca ei să o facă (Ioan 10:37,36). Cînd a fost întrebat ce să facem ca să săvîrşim lucrările lui Dumnezeu? isus a răspuns “Acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeţi în acela pe care El L-a trimis” (Ioan 6:28,29). Isus nu a spus “Să mă răstigniţi”
Isus le-a reproşat oamenilor care au refuzat să creadă în el, cu toate că ei cunoşteau din Scripturi mărturiile despre el: „Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!” (Ioan 5:39-40). „Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi… dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.” (Ioan 5:43-46)
Prin urmare, răstignirea afost rezultatul nefericit al ignoranţei şi necredinţei oamenilor acelor vremuri, ea nu era nici pe departe necesară îndeplinirii misiunii de Mesia.
Acest lucru este ilustrat clar şi din ultimile cuvinte ale lui Isus pe cruce: “Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac”
2. prin mesajul Său Domnul Isus se prezenta ca fiind Fiul lui Dumnezeu şi prin aceasta se făcea deopotrivă cu Dumnezeu. Acest mesaj pe cei mai mulţi îi depăşea, de aceea unii Îl părăseau, iar cei mai mulţi căutau să-l omoare.
A fi Fiul lui Dumnezeu, sau a fi deopotrivă cu Dumnezeu, nu înseamnă a fi Dumnezeu Însuşi. Omul care a împlinit scopul creaţiei este Omul perfect (desăvîrşit). El este unit în inimă cu Dumnezeu, este Templul lui Dumnezeu, are natură divină, este întruparea vizibilă a lui Dumnezeu invizibil, manifestă un caracter individual, unic, un aspect distinct al caracterisiticilor lui Dumnezeu. Are valoare unicală în întreaga creaţie. Are valoare cosmică, divină, comparabilă cu a lui Dumnezeu. Dar nu este Dumnezeu Însuşi.
Omul care a atins perfecţiunea la nivel individual începe să simtă bucuria şi tristeţea lui Dumnezeu ca pe-ale sale proprii şi nu poate săvârşi păcate care L-ar întrista pe Dumnezeu. De aceea nu poate nicidecum să cadă în păcat.
A afirma că Isus nu este altcineva decît un om care a realizat scopul creaţiei (person. perfectă) nu înseamnă deloc a reduce din valoarea lui Isus. valoarea unui individ perfect este echivalenta cu valoare lui Isus.
… mulţi îi depăşea, de aceea unii Îl părăseau, iar cei mai mulţi căutau să-l omoare.
Chipul lui Isus nu corespundea cu imaginea sau aşteptările tradiţionale pe care le aveau israeliţii aclor timpuri cu privire la Mesia. Ei îl priveau ca pe u tînăr pe al carui tată şi mamă, fraţi şi surori îi cunoşteau. El era considerat fiul unui tîmplar, care nu a primit niciodqtă educaţie (Ioan 7:14,15), care mai tîrziu a început să rostească cuvinte stranii de felul “… Eu m-am pogorît din cer (Ioan 6:24)”, sau cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” (iaon14:9,10). Liderii iudaismului îl priveau ca pe un hulitor, cel care disfiinţează legea şi cel care distruge standarte morale, desparte copiii de părinţi (Luc.14:26), înconjurat de multe femei (Luc 8:2,3) şi care Îşi nega propria mamă (Ioan 2:1-4, Mat 12:46-50). Aşa era privit Isus de oamenii acelor timpuri. Chiar şi minunile pe care le făcea El erau considerate că sunt făcute cu ajutorul lui Belzebul, domnul dracilor (Mat.12:24).
Era foarte greu să crezi în aşa om, cu atît mai mult era greu de urmat. Dar cine îl urma era foarte mult persicutat pînă şi de propria lui familie. Prigonit de toţi, apoi răstignit, greu era să spui că acest Om este Dumnezeu. L-au răstignit anume acei care-L aşteptau.
Deseori îmi pun întrebarea ce-aş face eu în acele timpuri. Aş fi putut să merg în locul lui pe cruce sau aş fi răspuns ca Petru “Nici nu-l cunosc, pentru prima dată îl văd”?
iar dacă mîine va veni un om ciudat care va spune că este Fiul lui Dumnezeu, şi va spune creştinilor şi reprezentanţilor tuturor religilor “Uniţi-vă, căci acuma se apropie Împărăţia Cerului” Că, ceea ce afost scris acum se împlineşte… cu siguranţă mulţi se vor găsi printre cei care vor dori să-l “răstignească”, cu siguranţă că va fi prigonit ca un hulutor, antihrist, lup în piele de oaie… De ce? Deoarece aşteptările creştinismului sunt aceleaşi ca şi ale Israelului.
orice text rupt din context este un pretext…
Dacă se referă la mine vă rog să precizaţi ce anume e rupt din context. Am studiat mult Biblia că să găsesc în interpretarea ei prespectiva corectă şi punctul de vedere a lui Dumnezeu, ceea ce consider cel mai important lucru.
După înţelegerea mea, creştenismulul are rolul celui de al doilea Israel, care trebuie să-L întîlnească pe Mesia la cea de a Doua Venire. Creştenismul trebuie să fie ca o mireasă prigătită pentru întîmpinarea Mirelui. El va veni şi îşi va lua Mireasa. Dar nu va veni ca să izbească privirele (pe nori), mai degrabă va veni ca un hoţ. Deacea Biblia ne îndeamnă să stăm la veghere tot timpul. Cu părere de rău mulţi aşteaptă a doua venire într-un mod miracolos, cu trîmbiţe şi mare gălgie care va fi în ceruri şi toţi îşi vor lua zborul în văzduh şi cred foarte orbeşte în aceasta, fără să vrrea să înţeleagă că Biblia în multe locuri este scrisă în simboluri şi pilde… În loc să aşteptăm răpirea la ceruri, haideţi să cugetăm mai mult asupra Adevărului, mai multă rugăciune şi mai mult efort în desăvîrşirea caracterului (Mat 5:48).
Zice undeva, in Biblie, Iisus ca chiar E Dumnezeu sau doar interpretati voi asta?
măi adi, poate începi a citi evanghelia după Ioan, măcar primul capitol. Că încep să cred că faci comentarii doar de dragul discuţiilor fără rost.
Zice undeva, in Biblie, Iisus ca chiar E Dumnezeu sau doar interpretati voi asta?
Nu, nu, nu…lasa versurile controversate! Zii ce te indeamna credinta ta!!
Ar trebui sa fii capabil sa ma spulberi…la cat te arata aroganta!
măi adi, poate începi a citi evanghelia după Ioan, măcar primul capitol. Că încep să cred că faci comentarii doar de dragul discuţiilor fără rost.
Nu, nu, nu…lasa versurile controversate! Zii ce te indeamna credinta ta!!
Ar trebui sa fii capabil sa ma spulberi…la cat te arata aroganta!
[...] articolul „Isus Hristos – Dumnezeu întrupat” am văzut că Domnul Isus este Cuvântul care s-a făcut trup şi care, la început, era [...]