De ce unii creştini cotinuă să trăiască în păcat?
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
Nu încape îndoială că ţi-ai pus întrebarea aceasta, când vezi oameni care pretind a fi creştini, dar continuă să trăiască în păcat şi ori sunt făţarnici, ori îşi găsesc scuze diferite pentru păcatul lor. De ce aceşti creştini trăiesc aşa şi de ce ei rămân robii păcatului? Sunt două motive principale pe care doresc să le prezint în acest articol.
Motivul Nr. 1 — Persoana care pretinde a fi creştin(ă) nu este născut(ă) din nou.
Odată, când Domnul Isus Hristos se afla în Ierusalim, s-au întâmplat următoarele:
Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: «Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.» Nicodim I-a zis: «Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să între a doua oară în pântecele maicii sale, şi să se nască?» Isus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să între în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: «Trebuie să vă naşteţi din nou.» (Evanghelia după Ioan 3:1−7)
Naşterea din nou este o condiţie de bază pentru intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, dar şi pentru trăirea unei vieţi curate, pline de biruinţă asupra păcatului. Iată ce spune în această privinţă acelaşi apostol Ioan:
Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. ( Epistola 1 a lui Ioan 3:9−10)
Potrivit pasajului, cine este născut din Dumnezeu nu poate păcătui, iar cine păcătuieşte nu este născut din Dumnezeu. Păcatul şi nasterea din nou nu sunt compatibile una cu ala, nu merg nicicum împreună. Aici nu este vorba despre ceva accidental, ci de un mod de trăire a vieţii în păcat. În continuare, în aceeaşi epistolă, Apostolul Ioan mai spune:
Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. (Epistola 1 a lui Ioan 5:18 )
Omul născut din nou nu se va putea acomoda niciodată cu păcatul, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi nu poate păcătui. Eşti tu născut din nou? Cum este viaţa ta în lumina adevărului Sfintelor Scripturi? Trăieşti în neprihănire, sau trăieşti în păcat? De ai şti ce scrisori primesc uneori de la oameni care se consideră copiii lui Dumnezeu şi care continuă să trăiască în păcat. Prima întrebare care le-o pun şi care vreau să ţi-o pun şi ţie este: Care sunt dovezile naşterii tale din nou şi a prezenţei Duhului lui Dumnezeu în tine? Răspunde la această întrebare... Există totuşi şi cazuri când oameni născuţi din nou au trăit pentru o perioadă în păcat.
Motivul Nr. 2 — Creştinul care nu trăieşte după îndemnurile Duhului Sfânt, ajunge să fie mânat de firea pământească.
La naşterea din nou Duhul Sfânt vine să locuiască în persoana creştinului şi îi dă putere să trăiască în ascultare de Dumnezeu, ca să nu mai păcătuiască. Era imposibil de trăit astfel înainte, când nu aveam Duhul Sfânt, dar acum, este o alegere a noastră să ascultăm sau nu de El. Duhul Sfânt ne îndeamnă la trăire în ascultare de Dumnezeu, dar în acelaşi timp noi rămânem să trăim în firea pământească care ne îndeamnă la păcat. Este alegerea noastră de cine ascultăm şi ce vom face în continuare. Din moment ce am primit Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu spune:
Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Epistola lui Pavel către Romani 8:1)
Unii creştini nu vor să moară pentru firea lor pământească şi de aceea continuă să trăiască în păcate ascunse.
În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, că, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. (Epistola lui Pavel către Romani 8:5−8 )
Ca să le arate creştinilor că ei pot să trăiască liberi de presiunile firii păcătoase, care ne îndeamnă la păcat şi că pot fi biruitori asupra păcatului, Apostolul Pavel a scris în continuare:
Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi. Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu (Epistola lui Pavel către Romani 8:12−14)
Cum este viaţa şi trăirea ta înaintea lui Dumnezeu? Eşti născut din nou? Trăieşti după călăuzirea Duhului lui Dumnezeu sau după îndemnurile firii păcătoase. Ce hotărâri şi decizii ai de luat în urma celor aflate? Ce schimbare trebuie să intervină în viaţa ta? Dacă este nevoie de o schimbare, nu amâna şi fă-o azi.
Loading ...
Într-adevăr, o vorbă din popor spune că «lucrul lăsat de azi pe mâne aşa şi rămâne». Aşa se întâmplă şi cu privire la lucrurile spirituale. Evrei capitolele 3 şi 4 vorbeşte despre odihna în care intră omul atunci când primeşte Duhul Sfânt. Autorul epistolei spune că timpul potrivit pentru intrarea în odihna aceasta este «astăzi când auzi glasul Lui». Dacă astăzi, când auzi glasul Lui, îţi împietreşti inima şi nu te grăbeşti să intri în aceasta odihnă, mâne poate fi prea târziu. De aceea autorul avertizează destinatarii epistolei «nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu». Aşa dar, cei care nu aţi intrat în odihna Domnului, prin credinţă, grăbiţi-vă să o faceti până încă nu-i târziu! Domnul sa va binecuvânteze.
Eu cred si sunt sigur ca fac parte din a doua categorie.
Eu am luat deja hotarirea aceasta si vreau sa ma tin de ea.
Mai ales ca i-am promis lui Dumnezeu ca o rup cu orice pacat (acelea...) , daca imi vindeca mama.
Nicio data nu m-am simtit fortat sa accept si sa savarsesc pacatul, adica nu m-am simtit fara putere. Dar, eu sunt cel care am ales gresit — si am pierdut mult timp in zadar pentru lucruri de nimic
ACESTE RANDURI NU RELATEAZA O OPINIE CI O MARTURIE ZGUDUITOARE,BIBLICA REFERITOR LA REALITATEA SUFLETULUI MEU,PLACEREA IN CARE EL TRAIESTE SI IN CARE SE SCALDA .BIBLIA MI A ARATA CAT DE DECAZUTA MI E STAREA SUFLETULUI DEPARTE DE DUMNEZEU,INPOTRIVITOARE LUI DUMNEZEU SI NICI NU POATE FI ALTFEL ATATA TIMP CAT TRAIESC IN PACAT SI MI TRAG SEVA DIN OMUL VECHI A D A M I C .NU MI-E USOR SA VAD AC REALITATE MA DOARE SIMT DUREREA DESRADACINARI SUFLETULUI DIN ADAM SI INRADACINARII IN CRISTOS CARE ESTE SINGURA SANSA DE AL SATISFACE PE DUMNEZEU SI A TRAI CU DUMNEZEU IN FIECARE CLIPA.DOAR ATUNCI CAND ITI VEZI NIMICNICIA PE CARE O VEZI CU OCHII SPIRITUALI TE POATE ADUCE SA-TI FIE SCARBA DE ASA ZISA VIATA CU DUMNEZEU,NEFERICIT,DEZNADAJDUIT SI IN FIECARE CLIPA ROBIT DE PLACERILE PACATULUI IN CARE SUFLETUL AC DEPRAVAT TOTAL SE POATE SCALDA.MI-E RUSINE DE MINE IN FIECARE ZI CAND DOMNUL IMI DA SA VAD REALITATEA CE O TRAIESC IN AFARA TRAIRII PRIN DUHUL.DE FAPT NU POT ALTFEL CHIAR DACA AS VREA SA TRAIESC ALTFEL NU POT .ACEASTA VREA DUMNEZEU SA-MI SPUNA CA NU POT TRAI ALTFEL ATATA TIMP CAT TRAIESTE CRISTI,ACEST SUFLET IN CARE NIMIC BUN NU LOCUIESTE IN EL TOATE DOMENIILE SUNT CONTAMINATE DE PACAT.SINGURA SANSA DE CARE MA AGAT CU TOATA PUTEREA ESTE CA DUMNEZEU SA MA DEA LA OPARTE T O T A L SI FIUL SAU CEL CARE SI-A DAT VIATA PT MINE CA SA NU MAI TRAIESC eu CI CRISTOS SA TRAIASCA IN MINE SI PRIN MINE.ATUNCI VOI AVEA BIRUINTA IN EL,PUTERE ASUPRA ISPITELOR,FERICIRE CU ADEVARAT NU FABRICATA DE ACEST SUFLET SCARNAV SI DEPRAVAT PRIN NASTERE,ATUNCI MA VOI BUCURA CU ADEVARAT IN CRISTOS.REALITATEA MA ZGUDUIT DIN TEMELII SI DIN CEL TARE CARE MA VEDEAM AM AJUNS CEL MAI DE PLANS SI NU MA ROG ALTCEVA DECAT DOMNUL CEL VESNIC SI SFANT SA AIBA MILA DE MINE SI SA MA SCAPE DE MINE CAT MAI CURAND POSIBIL.SI CUM D-L FACE MINUNI PESTE NOAPTE MI-AR PUTEA ZDROBI EUL SI SA NU MA MAI RIDIC IN VEAC. ACEASTA MARTURIE ESTE PT MINE ADEVARUL FUNDAMENTAL IN CARE A TRAIT SUFLETUL MEU TRAIESTE SI NU VA MAI TRAI MULT TIMP IN LUMEA PACATULUI INTERIOR.
Inainte de a-L intalni pe Domnul m-au interesat lucruri din lume, si comiteam pacate cu fapta,vorba si gandul(doar cele cu fapta le vedeam) datorita firii pacatoase («ce iese din om il spurca, caci din inima ies gandurile rele,curviile,preacurviile,uciderile,hotiile,inselaciunea,rautatea,lacomiile,invidia,mandria,hula,nebunia. Acestea sunt cele ce va spurca» Marcu 7:20−23), iar dupa innoire prin credinta, pot observa clar care sunt pacatele la nivelul gandului, a vorbei si El le-a iertat... dar noi nu prea credem, oamenii nu vreau sa-L creada pe Dumnezeu. Inainte de a avea loc aparitia Sfintei Treimi la botezul lui Iisus, Iisus i-a zis lui Ioan «Lasa-ne caci se cade acum sa implinim toata dreptatea». Nimeni nu ne-a facut dreptate decat Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.
Daca Iisus a ridicat atunci pacatul lumii, atunci mai suntem pacatosi? Cand vom ajunge drepti(fara pacat in inima)?
Daca ne nastem cu adevarat din apa si Duh, suntem in Hristos si nu mai e nici o condamnare.
E greu ca cineva sa renunte la orice conceptie gresita, la ganduri omenesti ori credinte false si sa aiba gandul doar la cele ceresti.
In Ioan El a zis: Duhul Sfant va convinge lumea de pacat — pentru ca ei nu cred in Mine. Ce inseamna? E greu de inteles pt cine n-are calauzirea Duhului.
1 Ioan 5:1 «Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu [..]»
Ioan zice ca toti crestinii sunt nascuti din nou, adica din Dumnezeu. Voi il contraziceti ? De ce ?
Draga Cătălin,
Aşa este, toţi creştinii adevăraţi sunt născuţi din nou, adică toţi cei ce cred şi ascultă de învăţătura Domnului Isus Hristos. Cei care însă zic doar că cred, dar le place să trăiască în păcat au o credinţă asemănătoare dracilor despre care Iacov a scris:
«Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară. Vrei dar să înţelegi om nesocotit că credinţa fără fapte este zadarnică?» (Iacov 2:19−20)
Iar in continuare, in aceeasi Epistolă I a lui Ioan scrie despre cel născut din nou aşa:
«Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră.» (I Ioan 5:3−4)
«Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.» (I Ioan 5:18)
Cu vezi, Dumnezeu nu se contrazice nici odată în mesajul pe care l-a transmis în Sfintele Scripturi.
Noi nu ne putem renaşte fără părinţi.În acest sens, Isus şi Sf.Duh, vin ca părinţi spirituali prin care noi suntem reînăscuţi. Prin primii părinţi ai omenirii (Adam/Eva) noi am moştenit păcatul, prin Isus (al doilea Adama) şi Sf.Duh noi putem căpăta renaşterea spirituală (duhul înfierii).
Dar este firesc să comitem greşeli, deoarece, a fi reînăscut — nu înseamnă a fi desăvărşit sau perfecţi. A recunoaşte imperfecţiunea noastră, nu este o slăbiciune, trebuie să recunoaştem că nu sunt perfect întru totul, că întotdeauna mai am loc pentru a creşte. Suntem copii, care trebuie să crească, copii care trebuie să-şi asculte părinţii. Deşi fizic poate şi arătăm maturi, inima noastră întotdeauna are loc unde să crească.
Deaceea Dumnezeu a dat primul cuvînt omenirii «Creşteţi... (Gen.1:28)». Şi nu a pus aici o limită. Cît trăim pe parcursul vieţii trebuie să continuăm să ne creştem inima, capacitatea noastră de a iubi. «Fiţi desăvărşiţi precum tatăl vostru ceresc este desăvîrşit» (mat.5:48).
Totodată, niciodată nu trebuie să mă îndreptăţesc că comitem greşeli («deoarece toţi sunt aşa», «aşa-i firea»), şi nu trebuie să ascund păcatul, aşa cum a făcut-o Adam, cînd sa ascuns de Dumnezeu, apoi a început să dea vină pe altcineva (pe Eva). Trebuie să recunoaştem că suntem imperfececţi într-o anumită măsură şi că imperfecţiunele noastre, sunt ca nişte amintiri, care ne arată că întotdeauna trebuie să creştem, avem loc pentru a creşte, întotdeauna avem la ce să lucrăm.
De ce unii crestini continua sa traiasca in pacat ? Pentru ca nu stiu ce inseamna cu adevarat sa crezi in Hristos, pentru ca nu stiu ca credinta adevarata asculta, credinta adevarata moare fata de pacat, si astfel sunt inselati. Fara aceasta credinta care rastingneste pacatul in fiecare zi nu putem nici macar sa visam ca vom mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Enorm de multi crestini inteleg gresit conceptul de 'mantuire prin credinta' / 'nu prin fapte', si asta doare. Credinta in invierea lui Hristos fara dezbracarea de haina pacatului si imbracarea cu haina neprihanire este inutila, nu are absolut nici o valoare, si nu scapa pe nimeni de flacarile iadului.