Întrebare:
Am avut o nelămurire in discuție cu ortodocșii despre subiectul morții. In cazul rugăciunii ei spun ca cei sfinți cui sunt adresate rugăciunile defapt nu sunt morți ci sunt adormiți. Dar când merge vorba de înviere, totuși înviază morții. Eu le spun ca doar cei vii pot sa se roage pentru altcineva ci nu morții(sfinții) care sunt si prietenii lui Hristos.Va rog sa dați claritate la acest subiect important: Cand mort înseamna mort si când mort înseamna adormit? Discutia a fost în contextul rugăciunii adică mijlocirii sfinților pentru noi. Va mulțumesc.
Ca să înțelegem, trebuie mai întâi să privim la cuvântul grecesc tradus “adormit”. Acesta este cuvântul grecesc κοιμωνται (koimontai) care se întâlnește de 18 ori în Noul Testament. Cuvântul înseamnă a dormi, a adormi, dar era folosit pe larg și în sens figurat cu privire la cei care au murit cu moartea fizică. Astfel, chiar dacă este folosit de 18 ori acest cuvânt în Noul Testament, doar în trei cazuri se referă la cineva care este adormit cu somnul fizic. Iată aceste trei referințe:
Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam (koimontai) noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi. (Matei 28:11-15)
A doua întrebuințare a acestui cuvânt o găsim în descrierea rugăciunii Domnului Isus în grădina Ghetsimani, înainte de patima Sa.
După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi (koimontai) de întristare (Luca 22:45)
Și în cartea Faptele Apostolilor găsim acest cuvânt întrebuințat în descrierea minunii pe care a săvârșit-o îngerul care a venit să-i elibereze pe apostoli din închisoare:
În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea (koimontai) între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. (Faptele apostolilor 12:6)
În celelalte 15 pasaje din Noul Testament unde este folosit cuvântul grecesc κοιμωνται acesta se referă în mod figurativ la moartea fizică sfinților. Vă invit să mergem prin aceste texte și să urmărim ce avem de învățat din contextul în care a fost întrebuințat acest cuvânt. În unele cazuri, traducătorii bibliei a tradus acest cuvânt cu românescul “mort”.
Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră (koimontai) au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. (Matei 27:51-53)
Din text vedem că termenul “adormit” se referă la moartea fizică a sfinților și care în acest caz au înviat și au ieșit din mormintele lor. Următorul text ne arată și mai bine că termenul “adormit” era folosit în mod figurat cu referință la moartea fizică și tot așa a fost folosit și de Domnul Isus Hristos în cazul morții și învierii lui Lazăr:
După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme (koimontai); dar Mă duc să-l trezesc din somn.” Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme(koimontai) , are să se facă bine.” Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. Atunci Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. (Ioan 11:11-14)
În primul caz, Domnul Isus când a zis (koimontai) s-a referit la moartea fizică a lui Lazăr, în al doilea, când ucenicii au zis (koimontai) ei s-au referit la sensul direct al cuvântului, adică la faptul că Lazăr dormea cu somn normal fizic și că se va trezi și se va face bine.
Sfântul Ștefan, primul martir, a murit prin lapidare și despre moartea lui fizică este scris că a adormit.
Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit (koimontai). (Faptele apostolilor 7:60)
Martirajul Sfântului Ștefan
În următorul pasaj iar este folosit cuvântul grecesc koimontai:
Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit (koimontai). , a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea. (Faptele apostolilor 13:36)
Deci, contextul folosirii cuvântului face clar că se referă la moartea fizică după care vine îngroparea și putrezirea trupului fizic. De șase ori este folosit acest cuvânt în Epistola I a lui Pavel către Corinteni și de fiecare dată cu referire la moartea fizică a sfinților. În primul caz se referă la moartea soțului credincios al unei femei creștine care poate să se căsătorească dacă dorește după moartea fizică a soțului ei despre care se spune că a adormit.
O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar, dacă-i moare (koimontai) bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. (1 Corinteni 7:39)
În textul acesta și traducătorul versiunii ortodoxe a Bibliei în limba română a preferat să folosească cuvântul “va muri” în loc de “va adormi”.
Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri (koimontai), este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. (1 Corinteni 7:39)
Și în traducerea românească versiunea Bartolomeu Anania tot este folosit cuvântul “va muri” în loc de “va adormi”.
Femeia este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă bărbatul ei va muri (koimontai), liberă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. (1 Corinteni 7:39)
Următoarea referință din I Corinteni este cu privire la cei ce au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos dar nu rămân credincioși legământului și iau parte în chip nevrednic la Sfânta Împărtășanie. Ei tot sunt sfinți pentru că au fost sfințiți prin sângele Domnului Isus Hristos când au întrat în Noul Legământ și dacă nu-și vin în fire și nu se pocăiesc, vor fi pedepsiți mai întâi cu neputință, apoi cu boală și dacă nici așa nu-și vin în fire, atunci vor fi pedepsiți cu moarte fizică, adică vor adormi:
Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm (koimontai). (1 Corinteni 11:30)
Bartolomeu Anania în acest pasaj a ales să traducă cuvântul (koimontai) cu “au murit”.
Următoarele patru referințe din 1 Corinteni se găsesc toate în capitolul 15 pe care Pavel l-a dedicat în întregime subiectului învierii celor sfinți, și termenul “adormit” se folosește doar cu privire la creștinii care au întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos. Când vorbește despre arătările Domnului Isus Hristos după învierea sa spune că unii frați (creștini, sfinți) care L-au văzut înviat au adormit, adică au murit fizic.
După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit (koimontai)„. (1 Corinteni 15:6)
Cei care și-au pus nădejdea în Hristos au adormit în El, adică au murit fizic având credință în Domnul Isus pentru învierea trupului lor.
Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare, şi cei ce au adormit (koimontai) în Hristos sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi (koimontai). (1 Corinteni 15:17-20)
Și iarăși, se referă la venirea Domnului Isus și la învierea sfinților și spune că nu toți vom adormi, adică nu toți vom ajunge să vedem moartea fizică pentru că cei ce vor fi vii la venirea Domnului Isus vor fi transformați de odată, fără să treacă prin moartea fizică.
Iată, vă spun o taină: nu vom adormi (koimontai) toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, (1 Corinteni 15:51)
Ultimul text unde este folosit de două ori cuvântul “adormiți” este cel din Epistola I a lui Pavel către Tesaloniceni:
Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit (koimontai), ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit (koimontai) în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi (koimontai). Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:13-17)
Textul arată bine că termenul “adormit” este folosit doar cu privire la moartea fizică a celor credincioși în Domnul Isus Hristos. În versetul 16 spune tot despre cei adormiți că sunt “cei moți în Hristos”. Deci, adormiți înseamnă cei care la momentul morții lor fizice au fost credincioși în Domnul Isus Hristos, adică au fost sfinți.
Toate textele biblice pe care le-am parcurs împreună arată că termenul “adormit” (koimontai) este o figură de stil folosită cu excepție doar cu privire la moartea fizică a credincioșilor în Domnul Isus Hristos care sunt sfinți. Figura aceasta de stil este folosită în mod intenționat pentru a arăta deosebirea între starea de odihnă și pace pe care o au sfinții după moartea lor fizică în comparație cu cei necredincioși care merg în Locuința Morților unde vor fi supuși la chinuri groaznice până în ziua când vor învia și ei ca să se înfățișeze la judecata lui Dumnezeu după care vor fi aruncați în iazul de foc și de pucioasă unde vor fi chinuiți veșnic.
Nici unul din textele în care se vorbește despre sfinții care au adormit în Hristos nu oferă suport pentru a ne ruga la sfinți pentru mântuirea celor morți și nici un alt text din Biblie nu oferă acest suport. Rugăciunea către sfinți nu este o învățătură biblică și nu a fost nici odată practicată sau învățată de apostoli și de creștinii din Biserica primară. Dumnezeu să ne ajute și pe noi să rămânem tari în credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna și să nu adăugăm nimic la învățătura sănătoasă a Mântuitorului. Să o păstrăm așa curată cum a fost lăsată pe paginile Noului Testament.
