Un cititor a acestui portal a scris următorul comentariu la articolul „Isus Hristos – Dumnezeu întrupat”. „După înţelegerea mea, creştinismul are rolul celui de al doilea Israel, care trebuie să-L întîlnească pe Mesia la cea de a Doua Venire. Creştinismul trebuie să fie ca o mireasă prigătită pentru întîmpinarea Mirelui. El va veni şi îşi va lua Mireasa. Dar nu va veni ca să izbească privirele (pe nori), mai degrabă va veni ca un hoţ. Deacea Biblia ne îndeamnă să stăm la veghere tot timpul. Cu părere de rău mulţi aşteaptă a doua venire într-un mod miracolos, cu trîmbiţe şi mare gălgie care va fi în ceruri şi toţi îşi vor lua zborul în văzduh şi cred foarte orbeşte în aceasta, fără să vrrea să înţeleagă că Biblia în multe locuri este scrisă în simboluri şi pilde… În loc să aşteptăm răpirea la ceruri, haideţi să cugetăm mai mult asupra Adevărului, mai multă rugăciune şi mai mult efort în desăvîrşirea caracterului (Mat 5:48).
Biblia într-adevăr scrie despre Biserică că este Mireasa Domnului Isus şi este Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 21:9-11, Efeseni 5:29-32), fiindcă prin credinţă în Domnul Isus noi devenim sămânţa lui Avraam (despre aceasta puteţi citi în articolul „Care este partea neevreilor în Noul Legământ?” ).
În ce priveşte a doua venire a Domnului Isus, se pare că mulţi confundă două evenimente diferite: mă refer la a doua venire a Domnului Isus şi Ziua Domnului. De fapt, iniţial şi eu credeam că a doua venire a Domnului Isus şi Ziua Domnului sunt unul şi acelaşi eveniment. Dar după un studiu profund şi destul de îndelungat a Scripturilor, am înţeles că acestea sunt două evenimente diferite. 
(Apropo, vreau să vă recomand manualul de studiu biblic inductiv „Apocalipsa” în patru părţi. Acest studiu o să vă ajute să înţelegeţi aceste două evenimente şi felul cum se raportează ele unul la altul. Acest studiu face parte din seria „Învăţătură peste învăţătură”, studii care te ajută să descoperi singur adevărurile biblice, oferind direcţii cum să faci o bună observare şi interpretare a textului în contextul întregii Biblii. În aceste manuale nu vei afla părerea autorului asupra unui sau altui subiect: tu singur vei descoperi adevărurile biblice. Şi ceea ce vei descoperi singur, nu vei uita niciodată şi nimeni nu te va putea înşela şi abate de la adevăr.)
Dar un lucru si mai interesant (dacă ne întoarcem la comentariul de mai sus) este că răpirea Bisericii şi a doua venire a Domnului Isus, la fel sunt evenimente diferite. Când Domnul Isus va veni să-Şi ia Biserica, înainte ca Dumnezeu să-Şi verse mânia Sa peste pământ, Domnul Isus Îşi va lua Biserica la cer, fără să coboare pe pământ. A doua venire a Domnului Isus pe pământ este descrisă în Apocalipsa capitolele 19-20. El va veni a doua oară pe pământ, după ce Dumnezeu Îşi va vărsa mânia peste locuitorii pământului care nu au ascultat de Evanghelia Domnului Isus. Şi va veni însoţit de Biserică, va birui pe Antihrist şi prorocul mincinos şi va împărăţi, împreună cu Biserica, timp de 1000 de ani aici pe pământ pentru ca să se împlinească Scripturile cu privire la poporul Israel. Dar acesta nu este subiectul nostru. Acum vreau doar să vedem ce scriu Scripturile despre Răpirea Bisericii şi Ziua Domnului ca să putem face diferenţă între aceste două evenimente.
Cum va fi răpită Biserica la cer
Prima epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni este unicul text din Scripturi în care figurează cuvântul „răpire”. Se pare că credincioşii din Tesalonic erau îngrijoraţi cu privire la cei care au crezut în Domnul Isus şi totuşi au decedat (au adormit în Hristos). De aceea apostolul Pavel le scrie la 1 Tesaloniceni 4:13-18 ce va fi cu cei adormiţi în Hristos (creştinii decedaţi) pentru ca să-i mângâie pe ei şi pentru ca ei să se mângâie unii pe alţii cu aceste cuvinte (1 Tesaloniceni 4:18). Să vedem ce scrie Pavel despre răpirea Bisericii la cer la 1 Tesaloniceni 4:13-18:
Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Aici se vorbeşte despre două grupe de oameni: credincioşii care vor fi în viaţă la venirea Domnului Isus pentru a-Şi lua Biserica la cer şi credincioşii care vor fi adormiţi în Domnul (adică decedaţi). Să vedem cum va fi răpită Biserica la cer pe etape:
I. Răpirea Bisericii va fi anunţată
Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer… (1 Tesaloniceni 4:16)
II. întâi vor învia cei adormiţi în Hristos
Biblia scrie că credincioşii, care au Duhului Sfânt, când mor fizic, trupul lor este supus putrezirii, dar duhul lor merge la Domnul. Lucrul acesta îl vedem bine din cele scrise de apostolul Pavel în epistola sa către Filipeni. El scrie că pentru el moartea este un câştig, fiindcă aceasta ar însemna să se mute şi să fie cu Hristos şi aşa ar fi mult mai bine pentru el decât să rămână în trup(Filipeni 1:21-24). La 1 Tesaloniceni 4:14 apostolul Pavel scrie că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El (adică duhurile lor). Iar la versetul 16 scrie că atunci când Domnul Isus „Se va pogorî din cer, întâi vor învia cei morţi în Hristos”. Cum va fi această înviere din morţi apostolul Pavel descrie în prima sa epistolă către Corinteni. El scrie Corintenilor că „într-o clipeală de ochi morţii vor învia nesupuşi putrezirii (1 Corinteni 15:52) şi la versetul 54 scrie „…trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire”.
III. Toţi împreună vom fi răpiţi la cer
După ce cei morţi în Hristos vor învia „… noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh…” (1 Tesaloniceni 4:17). La 1 Corinteni 15:50-54 apostolul Pavel scrie că, în timp ce cei adormiţi în Hristos vor fi îmbrăcaţi în neputrezire, cei care vor fi rămas vii la venirea Domnului Isus, vor fi schimbaţi: „trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire”. Şi „atunci”, scrie apostolul Pavel, „se va împlini cuvântul scris” la Osea 13:14: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă”.
IV. Vom fi totdeauna cu Domnul
După ce vom întâmpina pe Domnul în văzduh, apostolul Pavel scrie: „… şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 5:17)
Cum va veni Ziua Domnului
Nu doresc să intrăm în detalii prea multe în ce priveşte Ziua Domnului, doresc doar să ne oprim la felul cum va veni ea, fiindcă, anume despre venirea Zilei Do
mnului este scris că va veni va un hoţ noaptea. Despre aceasta este scris tot în prima epistolă a apostolului Pavel către Tesaloniceni. Din 1 Tesaloniceni 5:1-11 vedem că Ziua Domnului pentru cei necredincioşi va veni diferit decât pentru cei credincioşi.
I. pentru cei necredincioşi
La versetele doi şi trei din capitolul 5 a primei sale epistole către Tesaloniceni apostolul Pavel scrie:
„Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.”
Se pare că Ziua Domnului va veni ca un mare prăpăd peste locuitorii pământului. La Amos 5:18-19 Domnul Dumnezeu spune aşa despre Ziua Domnului:
,,Vai de cei ce doresc ,ziua Domnului!” Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric şi nu lumină. Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlneşte un urs, şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!”.
De fapt Ziua Domnului începe cu revărsarea mâniei lui Dumnezeu asupra locuitorilor pământului. La Ţefania 1:15 Ziua Domnului este descrisă în felul următor „ Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură…” La Apocalipsa 11:18 scrie: „Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta.” (contextul: după cea de a şaptea trâmbiţă care a sunat după ce cei doi proroci au fost omorâţi de antihrist, iar după trei zile şi jumătate au înviat şi s-au ridicat la cer,). Iar la Apocalipsa 15:1 scrie: „Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, cari aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.”
II. pentru credincioşi
Pentru ei ziua aceasta nu va veni ca un hoţ noaptea: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” (1 Tesaloniceni 5:4)
Oare de ce pentru cei credincioşi Ziua Domnului nu va veni ca un hoţ noaptea? Le este lor descoperit timpul când are să vină Ziua Domnului? Se pare că nu, căci după ce sfârşeşte de descris cum va fi răpirea, apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor că
„Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”
(1 Tesaloniceni 5:1-2). Deci, pentru cei credincioşi, ca şi pentru cei necredincioşi, timpul venirii Zilei Domnului este ascuns. De ce totuşi apostolul Pavel scrie că pentru cei credincioşi Ziua Domnului nu va veni ca un hoţ noaptea? Răspunsul îl găsim la 1 Tesaloniceni 5:9-10 unde este scris:
„Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.”
Deci, prin credinţă în Domnul Isus, noi suntem mântuiţi de mânia pe care Dumnezeu o va vărsa peste locuitorii pământului în Ziua Domnului. Cum? Înainte de Ziua Domnului Biserica va fi răpită la cer şi în modul acesta va fi mântuită (sau scăpată) de mânia lui Dumnezeu. De aceea, cu toate că credincioşii nu cunosc timpul venirii Zilei Domnului, Ziua aceasta nu-i va prinde ca un hoţ noaptea.
Să fim oameni înţelepţi şi să ne grăbim să intrăm în Legământ cu Domnul Isus pentru ca Ziua Domnului să nu ne prindă ca un hoţ noaptea. Dacă doriţi să ştiţi cum poate un om să intre în legământ cu Domnul Isus puteţi citi articolul „Ce este pocăinţa?”.
| Despre autor: Anastasia Filat: Este o bucurie să pot spune oamenilor Evanghelia pe acest site. |
Şi totuşi, care este Adevărul? Spuneţi că venirea Domnului Isus şi Ziua Domnului sunt două evenimente diferite.
Prorocul Maleahi (Mal.4:1-5) la fel a prorocit despre Ultimele Zile şi despre ziua Domnului. Se spune că totul va arde şi cei răi vor fi ca cenuşa sub tălpile celor care se tem de Demnezeu. Tot aici se spune că înainte de a veni ziua Domnului (acea mare şi înfricoşată) va veni prorocul Ilie… Dar Ilie a şi venit, dar nu aşa cum a fost aşteptat. Cînd cărturarii întrebau de Ilie, Isus le-a spus ucenicilor că Ilie a şi venit (Mat.17:10-13). Deci ziua Domnului a venit o dată cu venirea lui Isus, tot acele timpuri a fost şi Ultimele Zile. E un singur eveniment.
Ultimele zile înseamnă ultimele zile ale răului şi începutul unei noi lumi, o lume a binelui sub stăpînirea lui Dumnezeu. Acel timp a avut loc atunci cînd a venit Isus. Tot acele timpuri se apropie la cea de a Doua Venire, care va veni hristos şi va nimici răul.
Mulţi creştini (ca şi israeliţii) cred că în Ultimele Zile vor avea loc numeroase calamităţi naturale şi schimbări radicale, dincolo de imaginaţia omului, literalmente, aşa cum este scris în Biblie
Care este semnificaţia profeţiei precum că „Cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!” (II Pet. 3:12) în Ultimele Zile? Maleahi, prevestind venirea lui Isus, vorbea despre o zi în care totul va arde în focul judecăţii (Mal. 3:19). Isus a venit pe lume pentru a săvârşi judecata, spunând, „spre judecată am venit în lumea aceasta” (Ioan 9:39, Ioan 5:22); el a mai spus, „Foc am venit să arunc pe pământ” (Luca 12:49). „Focul” reprezintă aici mijlocul prin care se face judecata pe care Isus a venit să o săvârşească pe lume. Cu toate acestea, nu există nici o mărturie precum că Isus ar fi judecat lumea cu foc propriu-zis. Versetele care se referă la foc trebuie să fie simbolice. Este scris, “Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum! (Luc.12:49), „Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul?” (Ier. 23:29) Astfel, judecata prin foc reprezintă judecata prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Să privim câteva dintre exemplele biblice cu privire la judecata prin intermediul Cuvântului: „… cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.” (Ioan 12:48). „…cel fără de lege, pre care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale” (II Tes. 2:8), adusă prin cuvântul său. Mai mult decât atât, „…îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege.” (Isa. 11:4). „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă” (Ioan 5:24). Rezultă că judecata prin foc pe care a venit Isus să o aducă este judecata prin Cuvânt.
Cu privire la răpire… “După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.” (I Tes. 4:17)
„Văzduhul” menţionat în acest verset nu se referă la cerul de deasupra creştetelor noastre. În Biblie‚”pământul” este adesea un simbol pentru lumea decăzută aflată sub stăpânirea răului, în timp ce „Cerul” este adesea un simbol pentru lumea fără de păcat a domniei binelui. Dumnezeu Cel omniprezent cu siguranţă Se află peste tot în lume, cu toate acestea, noi ne rugăm „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri” (Mat. 6:9). Cu toate că Isus s-a născut pe pământ, despre el se spune că este „Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului” (Ioan 3:13). Întâlnirea cu Domnul în văzduh înseamnă că sfinţii îl vor primi pe Domnul în lumea domniei binelui, atunci când Hristos va veni din nou şi va restaura Împărăţia Cerurilor pe pământ prin distrugerea împărăţiei lui Satan.
Semnificaţia versetului despre aceea că Hristos se va reîntoarce pe nori (mat.24:30)
Următorul pasaj este tipic: “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.” – Apoc.1:7
Potrivit acestui verset, toată lumea ar trebui să-l poată vedea pe Hristos când el se reîntoarce. Atunci când Sf. Ştefan a fost martirizat, numai el şi credincioşii care aveau simţurile spirituale deschise au putut să îl vadă pe Isus aşezat de partea dreaptă a lui Dumnezeu. În mod asemănător, dacă ar fi ca Isus să coboare din lumea spirituală, atunci numai credincioşii care au simţurile spirituale deschise vor fi capabili să îl vadă; astfel, nu fiecare îl va vedea pe Hristos când acesta va reveni. Profeţia biblică precum că fiecare va putea să îl vadă pe Domnul poate fi împlinită numai dacă el se reîntoarce în corp. Deoarece un corp din carne şi oase nu poate merge pe nori, norii din verset trebuie să simbolizeze altceva.
În acelaşi pasaj, de asemenea, este scris că chiar şi acei care l-au străpuns pe Isus vor vedea reîntoarcerea lui. Acei care l-au străpuns pe Isus erau soldaţi romani. Totuşi, acei soldaţi romani nu vor putea să îl vadă pe Domnul în momentul întoarcerii lui. Pentru a fi martorii venirii Domnului, acei soldaţi trebuie să fie înviaţi; însă, potrivit Bibliei, acei care vor învia la venirea lui Isus vor fi numai creştinii devotaţi care au participat la prima înviere. Celelalte spirite vor fi înviate numai după ce vor trece cei „o mie de ani” în Împărăţie (Apoc. 20:4,5). Prin urmare, „toţi acei ce l-au străpuns” trebuie sa fie o metaforă care descrie un alt grup de oameni, nu pe soldaţii romani. De fapt, ea se referă la acei creştini care trăiesc în momentul celei de a Doua Veniri, şi care se ţin ferm de credinţa lor că Isus se va întoarce pe nori. Atunci când Hristos se întoarce pe pământ prin intermediul unei naşteri modeste, contrar aşteptărilor lor, ei nu îl vor recunoaşte şi îl vor persecuta. Dacă „cei ce l-au străpuns” reprezintă o metaforă, atunci norii din acelaşi verset ar trebui să fie tot o metaforă.
Ce simbolizează în realitate norii? Norii sunt formaţi prin evaporarea apei impure de pe pământ. În Biblie, apa adesea simbolizează oamenii decăzuţi (Apoc.17:15, Ps.144:7). Putem deduce că norii simbolizează creştinii devotaţi a căror inimi sălăşluiesc în ceruri, şi nu pe pământ, pentru că ei au fost renăscuţi şi ridicaţi din starea lor decăzută. Biblia şi alte sfinte scripturi folosesc, de asemenea, simbolistica norilor pentru a indica mulţimile (Evr.12:1, Ezec 38:9). Câteodată întâlnim această figură de stil în cadrul conversaţiilor zilnice.
Putem concluziona că venirea lui Isus pe nori semnifică faptul că el va răsari din mijlocul unui grup de credincioşi renăscuţi pentru a deveni conducătorul creştinilor, cel de al Doilea Israel. Să ne amintim că atunci când Isus a fost întrebat despre locul reîntoarcerii sale, el a răspuns:
” Unde va fi trupul, acolo se vor strânge vulturii.” Prin aceasta Isus a avut în vedere că el se va reîntoarce în locul unde se vor aduna credincioşii devotaţi, ceea ce semnifică, de fapt, acelaşi lucru ca şi profeţia biblică despre aceea că Hristos se va întoarce pe nori.
Când interpretam norii în acest mod metaforic, este evident că la Prima sa Venire, Isus însuşi a coborât în mod simbolic din Ceruri pe nori. Stă scris: „Omul dintâi (Adam)este din pământ, pământesc; omul al doilea (Isus)este din cer,” (1 cor.15:47) şi „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului.”(Ioan 3:13) Chiar dacă Isus s-a născut pe pământ, din punctul de vedere al providenţei şi al valorii sale adevărate, el, într-adevăr, a venit din Ceruri. Aceasta este, de asemenea, şi semnificaţia adevărată a profeţiei lui Daniel, care a prevestit că Isus va veni pe nori (Dan 7:13).
Din predica lui Petru in Ziua Cincizecimii:
Fapte 2:23 “…pe Omul acesta, dat în mînile voastre, dupã sfatul hotãrît şi dupã ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorît prin mîna celor fărădelege.”
La Zaharia capitolul 12 se vorbeşte despre ZIua Domnului şi a doua venire a Domnului Isus:
Zechariah 12:10 Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugãciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au strãpuns. Îl vor plînge cum plînge cineva pe singurul lui fiu, şi -L vor plînge amarnic, cum plînge cineva pe un întîi nãscut.
Deci, cand Biblia vorbeşte despre cei ce L-au strapuns, se refera la poporul Israel. Mai mult, din textul din Zaharia vedem din nou ca Domnul Isus este Dumnezeu intrupat, fiindcă aici Dumnezeu le spune că ei îşi vor întoarce privile spre “MIne pe care M-au străpuns”, iar la Isaia 49:8 începe in felul urmator: ” Aşa vorbeşte Domnul mai departe…” şi la versetul 16 scrie: “Iatã cã te-am sãpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!” Aici Dumnezeu din nou se referă la răstignirii şi l-a semnul legământului… Cine are urechi sa auda…
dragă Octavian , tu au spus
“„Văzduhul” menţionat în acest verset nu se referă la cerul de deasupra creştetelor noastre. În Biblie‚”pământul” este adesea un simbol pentru lumea decăzută aflată sub stăpânirea răului, în timp ce „Cerul” este adesea un simbol pentru lumea fără de păcat a domniei binelui.”
Spune te rog , cerurile din Genesa 1:1 tot simbolice erau ?
Pavel tot simbolic a fost răpit în al treilea cer ,sau a fost răpit într-un cer simbolic ? Că nu mai înţeleg când e simbol şi când nu .
Te rog vezi ce zice toată Scriptura la un anume subiect şi apoi încearcă să înţelegi ce a spus Dumnezeu . Ştiind că Scriptura nu se contrazice singură .
Analizează toate versetele bine .
Acest portal nu este pentru certuri şi pentru a ajuta creştinii din toată lumea . Ar fi mai constructiv să cooperăm şi nu să ne contrazicem aiurea .
şi dacă omul nu poate merge pe nori în cer , atunci nici Petru nu a mers pe apă . …
Vezi la ce duce coborârea nivelului Bibliei la nivelul nostru …
Vezi Deuteronom 29:29 . Uneori merge şi aşa .
Buna Alexandru. Mă bucur că cercetezi Biblia. Ai dreptate cînd spui că acest portal nu este pentru certuri, dar pentru a ajuta creştinii din toată lumea şi că ar fi mai bine să cooperăm şi nu se ne contrazicem. Îmi expun şi eu opinia pe care o consider adevărată. Adevărat că Scriptura nu se contrazice (oamneii uniori se contrazic).
Ceea ce am scris mai sus nu contrazice deloc ceea ce spune Biblia, numai că unele expresii în Biblie sunt scrise în parabole şi simboluri, expresii metaforice.
Dumnezeu dezvăluie cu mult înainte toate întrebările esenţiale ale Voinţei Lui prin parabole şi simboluri, pentru ca oamenii din oricare epocă să poată înţelege cerinţele providenţei pentru timpul lor şi pentru viitor, în corespundere cu nivelul lor de intelect şi spiritualitate. Faptul că Dumnezeu a folosit parabole şi simboluri în Biblie în mod inevitabil a dat naştere multor interpretări divergente. Aceasta reprezintă cauza principală a faptului că bisericile s-au separat. De aceea, cel mai important lucru în ceea ce priveşte interpretarea Bibliei este găsirea perspectivei corecte
În Iaon 16:25 Isus spune “V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl” sunt şi alte cuvinte în care Isus spune vam vorbit despre lucruri pămînteşti şi nu mă credeţi ce veţi spune dacă voi vorbi despre luvruri cerşti… Spuneai de Deut.29:9 şi este adevărat, sunt lucruri ascunse de Dumnezeu, dar tot Isus spune că orice vom cere de la Tatăl, ne va da (Ioan 16.23)
Cu privire la a Doua Venire. Isus a zis că nimeni nu ştie despre ziua şi ora revenirii sale, nici îngerii, şi nici chiar el (Mat.24:36). Prin urmare, la modul general, se considera nechibzuit să se speculeze pe marginea modului şi a momentului celei de a Doua Veniri.
Cu toate acestea, găsim versete în care se spune: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci” (Amos 3:7), putem deduce că Dumnezeu, cel care cunoaşte ora şi ziua, va destăinui cu siguranţă profeţilor Lui toate secretele despre cea de a Doua Venire, înainte ca El să realizeze lucrarea Sa.
Deşi Isus a spus că Domnul va veni asemenea unui hot, la fel este scris că pentru acei care se află în lumină, Domnul nu va veni pe ascuns, asemenea unui hoţ. Atunci când reflectăm pe marginea evenimentelor din timpul Primei Veniri a lui Isus, ne dăm seama că el a venit ca un hoţ pentru preoţii şi scribii care se aflau în întuneric, însă familiei lui Ioan Botezătorul care era în lumină Dumnezeu i-a dezvăluit clar, în prealabil naşterea lui Isus. Când s-a născut Isus, Dumnezeu a divulgat această taină celor trei înţelepţi, lui Simion, Anei şi păstorilor. Isus a spus:
“Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi, dar, în tot timpul, şi rugaţi-vă ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului”- Luca 21:34-36.
Astfel, Isus a sugerat ferm că secretul despre timpul, locul şi modul reîntoarcerii sale va fi revelat credincioşilor care veghează, pentru ca ei să se pregătească pentru ziua celei de a Doua Veniri.
În cadrul providenţei de restaurare, Dumnezeu întotdeauna a dezvăluit profeţilor Săi ceea ce va face, înainte ca să împlinească Singur acel lucru. Judecata cu potop din timpul lui Noe, distrugerea Sodomei şi a Gomorei şi naşterea lui Isus sunt doar câteva exemple. Prin urmare, în ceea ce priveşte cea de a Doua Venire a Domnului, cu certitudine Dumnezeu va oferi profeţii acelor credincioşi devotaţi care se află în lumină, şi au urechi de auzit şi ochi de văzut. Precum este scris:
„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!” Fapte 2:17
Deci, cum vezi sunt lucruri ascunse de Dumnezeu, dar care vor fi descoperite
Zici că Petru nu a putut merge pe apă… Nu a putut deoarece nu a avut credinţă. Asta i-a spus Isus. Dacă vei avea credinţă vei putea şi tu merge pe ape. Dacă crezi poţi să încerci, iar dacă nu crezi, de ce eşti convins că te vei ridica în “văzduh” şi vei “trăi pe nouri”?
Faptul că Isus va veni pe nori, şi noi cei vii ne vom ridica în văzduh, este Adevărat, deoarece aşa spune Scriptura, dar să crezi literal sau ca expresie metaforică, încearcă să înţelegi singur. Eu mi-am exprimat opinia pe care o consider adevărată şi respect şi opinia ta, deoarece spui ceea ce spune Scriptura.
Mai întrebat despre cerurile din Gen.1:1. Acolo nu este simbol, Dar faptul că a trevut prima zi, a fost o dimineaţă şi o seară, nu înseamnă că Dumnezeu a făcut Cerul şi Pămîntul în 24 de ore. (2Pet.3:8).
Conform Facerii, capitolul 1, crearea cerului şi a pământului a început cu crearea luminii de către Dumnezeu pe când pământul era netocmit şi gol şi era întuneric deasupra adâncului. Dumnezeu a separat apele cele de sub cer şi cele de deasupra lui. Apoi, a separat uscatul de apă, a creat plantele, peştii, păsările, şi mamiferele iar, în final, a creat omenirea. Este scris că a fost necesară o perioadă de şase zile pentru ca Dumnezeu să creeze. De aici putem înţelege că întreg procesul de creare a universului s-a desfăşurat de-a lungul unei perioade de timp reprezentată prin şase zile.
De aici putem deduce că procesul creaţiei descris în Biblie şi procesul creării universului, după cercetările oamenilor de ştiinţă contemporani, practic, coincid. Potrivit acestora, universul era la început într-o stare gazoasă care a condus la apariţia corpurilor cereşti în haosul şi vidul erei anhidre. Când a început epoca ploilor, a fost creat cerul compus din apă, iar apoi, datorită erupţiilor vulcanice, s-a ridicat uscatul din apă şi a apărut uscatul şi oceanele. Apoi au apărut plantele şi animalele de ordin inferior, mai apoi peştii, pasările, mamiferele şi, în final, rasa umană. Vârsta pământului numără câteva miliarde de ani. Având în vedere că procesul creaţiei aşa cum a fost descris în Biblie acum câteva mii de ani, practic coincide cu ultimele descoperiri ale ştiinţei moderne, putem reafirma că textul biblic reprezintă o revelaţie divină.
Am înţeles de aici că universul nu a apărut aşa dintr-odată, fără a fi nevoie de timp, ci apariţia lui a necesitat o perioadă enormă de timp. Prin urmare, putem înţelege că de la începutul şi până la sfârşitul creării universului, cele 6 zile nu au fost 6 zile calculate de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui, ci ele reprezintă şase perioade ale procesului de creaţie.
“Prin urmare, putem înţelege că de la începutul şi până la sfârşitul creării universului, cele 6 zile nu au fost 6 zile calculate de la răsăritul soarelui şi până la asfinţitul lui, ci ele reprezintă şase perioade ale procesului de creaţie.”
Iată aici permite-mi să nu fiu de acord cu sibolismul dumitale .
Astfel încet -încet trecem la evoluţie . Ai mare grijă , Octavian , că ai cam exagerat în căutarea simbolurilor .
Alexandru, ceea ce scriu nu este simbolismul meu, nu este ceva ce vine de la mine. Acesta este Adevărul şi El vine ca o revelaţie de la Dumnezeu. Acest Adevăr, care ne conduce pe calea vieţii, nu poate să apară ca rezultat al unei cercetări complete a textelor religioase sau literare; nici din intelectul uman. Aşa cum este scris în Biblie, “tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi”(Apoc.10:11), acest adevăr apare ca o revelaţie de la Dumnezeu. Eu sunt cel cărui i-a fost transmis acest Adevăr şi care trebuie să transmit mai departe această apa a vieţii celui ce îi este sete. Celor cu “butoiele pline” le sfătui nici să nu se ostinească să citească comentariile mele din categoria Doctrină, Studierea Bibliei…
Nu priviţi din punctul de vedere critic, căutînd acele locuri unde mă veţi putea contrazice, doar numai din motivul că ceea ce scriu nu corespunde cu convingerile sau cunoştinţele pe care le-aţi avut.
Nu încerc să vă conving cu ceva nou, nici să neg ceea ce deja cunoaşteţi, atît doar cît vreau să dau careva explicaţii la unele întrebări foarte dificile întîlnite în Creştinism şi să dau unele răsunsuri la unele dintre întrebările fundamentale ale vieţii.
Acum vreau să dau nişte explicaţii la comintariul de mai sus (“…încet -încet trecem la evoluţie”) .
Căderea omului în păcat reprezintă alunecarea umanităţii în ignoranţă. Oamenii au două aspecte: interior şi exterior, spirit şi corp; la fel şi intelectul are două aspecte: interior şi exterior.
În acelaşi mod, există două feluri de ignoranţă: ignoranţa interioară şi ignoranţa exterioară. În termeni religioşi, ignoranţa interioară este ignoranţa spirituală. Este o ignoranţă în întrebările de genul: Care este originea omului? Care este scopul vieţii? Ce se întâmplă după moarte? Există oare Dumnezeu şi lumea de dincolo? Care este esenţa binelui şi a răului? Ignoranţa exterioară se referă la necunoaşterea lumii naturale, inclusiv a corpului uman. Este ignoranţa ce ţine de întrebările: Care este originea materiei? Care sunt legile naturii ce guvernează toate fenomenele?
De la începuturile istoriei şi până în zilele noastre oamenii au căutat fără încetare adevărul pentru a depăşi ignoranţa şi a căpăta cunoştinţe. Astfel, religia a apărut pentru a depăşi ignoranţa interioară şi a căpăta adevărul interior, iar ştiinţa a apărut pentru a depăşi ignoranţa exterioară şi a căpăta adevărul exterior. Religia şi ştiinţa au fost, fiecare în felul ei, căi de a căuta adevărul pentru a depăşi ambele tipuri de ignoranţă şi a atinge ambele aspecte ale cunoaşterii. Deci, pentru ca omul să se elibereze complet de ignoranţă, să trăiască doar în acord cu dorinţele sufletului originar, care sunt îndreptate spre bine, şi să savureze fericirea eternă, este absolut necesar ca problemele religiei şi ale ştiinţei să fie rezolvate printr-un efort comun şi ambele dimensiuni ale adevărului, cea interioară şi cea exterioară, să se dezvolte în armonie.
Relaţia dintre lumea esenţei şi lumea fenomenelor poate fi comparată cu cea dintre suflet şi corp, ceea ce înseamnă relaţia dintre cauză şi efect, interior şi exterior, partener subiect şi partener obiect. Aşa cum oamenii ating perfecţiunea caracterului numai atunci când spiritul şi corpul sunt total unite, lumea ideală va putea fi realizată numai când cele două lumi, a esenţei şi a fenomenelor, se vor îmbina într-o armonie perfectă. Asemeni relaţiei dintre spirit şi corp, lumea fenomenelor nu poate exista separat de lumea esenţei, iar lumea esenţei nu poate exista separat de lumea fenomenelor. Drept urmare, viaţa de după moarte este inseparabilă de viaţa din această lume şi bucuria spirituală este incompletă fără o fericire fizica autentică.
Odată cu progresul ştiinţei, intelectul uman a devenit extrem de sofisticat, necesitând o cercetare ştiinţifică amplă privind toate lucrurile. Cu toate acestea, doctrinele religioase, care rămân neschimbate, sunt total lipsite de explicaţii ştiinţifice. Altfel spus explicaţiile adevărului interior şi cele ale adevărului exterior nu concordă.
Scopul suprem al religiei poate fi realizat numai atunci când cineva mai întâi crede cu inima şi apoi transpune credinţa în practică. Credinţa însă nu poate apărea în lipsa înţelegerii. De exemplu, studiem sfintele scripturi pentru a le înţelege mai întâi şi a ne consolida astfel credinţa. Isus a săvârşit miracole pentru a ajuta oamenii să înţeleagă că el este Mesia, şi apoi să creadă în el. Înţelegerea este primul pas către cunoaştere. Cu toate acestea, oamenii în ziua de azi nu vor accepta ceea ce nu este logic sau nu are o dovadă reală, adică ce nu poate fi demonstrat ştiinţific. Drept urmare, de vreme ce religiile sunt astăzi incapabile să îndrume oamenii la nivelul înţelegerii, cu atât mai puţin la cel al credinţei, ele, în cele din urmă, nu-şi vor putea atinge menirea. Astfel, chiar şi adevărul interior are nevoie de explicaţii care pot fi demonstrate.
Deci, Religia şi Ştiinţa, ca sufletul şi corpul, care trebuie să fie unite. Fiecare în propia sa sferă, au constituit metodele de cercetare a adevărului (interior şi exterior) pentru a învinge ignoranţa (interioară şi exterioară) şi a obţine cunoştinţe.
Reflectaţi la cele 6 zile din Facerea 1 şi cele 6 perioade istorice, după cercetările oamenilor de ştiinţă contemporani şi vedeţi că ele nu se contrazic, dar se completează. Dacă ţinem cont de 2Pet.3:8 “pentru Domnul, o zi e ca o mie de ani, şi o mie de ani e ca o zi” putem face concluzia, că Universul a fost creat în 6 perioade descrise în biblie ca 6 zile. ceea ce domonstrează că Sfînta Scriptură este într-adevăr o revelaţie de la Dumnezeu, deoarece mii de ani în urmă Scriptura a spus ceea ce descoperă azi ştiinţa.
Altă întrebare, este scris, “a fost o seară, apoi a fost o dimineaţă, aceasta a fost ziua întîi”(Gen.1:5) şi e interesant că în a patra zi a fost creat soarele şi luna. Întrebare: cum în Geneză (intîia carte a lui Moise) a putut să vadă dimineaţa şi seara în primele zile, dacă nu era Soarele? Putea oare să fie dimineaţă fără răsăritul Soarelui şi seara fără apusul lui?
Răspunsul e simplu, dacă înţelegem că aceste zile nu sunt 24 de ore, dar că a fost necesară o anumită perioadă de dezvoltare pentru orice făptură. Dumnezeu sa investit total în crearea Universului şi acum El nu se odihneşte, dar la fel se investeşte pentru restaurarea omenirii. Între Seară şi Dimineaţă este Noapte.
Seara, noaptea şi dimineaţa sunt etapele de formare, creştere şi desăvârşire. Toată creaţia lui Dumnezeu trece printr-un astfel proces de dezvoltare.
Universul era la început într-o stare gazoasă,a început epoca ploilor, iar apoi, datorită erupţiilor vulcanice, s-a ridicat uscatul din apă şi a apărut uscatul şi oceanele. Aici, cerurile sau limpezit şi Moise în revelaţia sa a descris Soarele, luna şi stelele (a parte zi). Apoi a apărut viaţa plantelor şi animalelor de ordin inferior, peştii, pasările, mamiferele (au fost şi dinozauri)şi, în final, rasa umană.
Cer scuze de la moderatori, deoarece prea tare m-am abătut de la subiect “despre răpire” Dar trebuie să trecem de la ignoranţă la cunoaştere şi că adevărul interior (religia) nu trebuie să ignore adevărul exterior (ştiinţa). şi doctinele tradiţionale (religia) necisită explicarea lucrurilor din punct de vedere ştiinţific, întrebuinţind sistema logică de argumente şi dovezi. Inclusiv şi subiectul: răpirea.
Precum şi ştiinţa, bazată pe lumea materiei, lumea efectelor, e necesar să treacă la un nivel mai înalt al cunoaşterii, studiind lumea interioară a cauzei şi esenţei.
Logica , nu faci sens Octavian .
Dacă Dumnezeu a creat soarele în a patra zi . atunci se pare că la tine zilele devin perioade. Dar ce faci cu zilele de după apariţia soarelui ? Căci ele pot fi observate bine .
Dar îţi propun să citeşti încă o dată primul capitol din Genesa
” 3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!“ Şi a fost lumină.
4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despăr it lumina de întunerec.”
Aceste lucruri se petreceau în prima zi a creaţiei . Nu poţi nega că nu era lumină . Era o lumină dar care nu era a soarelui . Căci el ,soarele a apărut mai târziu cu 3 zile .
Vezi că greşeşti .
Apoi , logica ta ne duce mai departe-
“Seara, noaptea şi dimineaţa sunt etapele de formare, creştere şi desăvârşire. Toată creaţia lui Dumnezeu trece printr-un astfel proces de dezvoltare.
Universul era la început într-o stare gazoasă,a început epoca ploilor, iar apoi, datorită erupţiilor vulcanice, s-a ridicat uscatul din apă şi a apărut uscatul şi oceanele. Aici, cerurile sau limpezit şi Moise în revelaţia sa a descris Soarele, luna şi stelele (a parte zi). Apoi a apărut viaţa plantelor şi animalelor de ordin inferior, peştii, pasările, mamiferele (au fost şi dinozauri)şi, în final, rasa umană.”
Greşeşti rău când susţii aşa lucruri . Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea Sa . Care era primul chip a omului ? Homo habilis? Homo erectus? Sau homo sapiens ?
Se pare că la tine se combină perfect faptul că Dumnezeu prin milioane de ani , prin moarte (care scrie Bilbia nu a venit decât după căderea omului în păcat ) prin multe corectări – a ajuns la om de la nişte organisme monocelulare , apoi nu i-au plăcut ,a făcut ormganisme pluricelulare , apoi trilobiţii , apoi …..
Dacă Dumnezeu e atotputernic , nu putea să facă totul printr-un cuvânt ? Da , şi a făcut acest lucrul .
Apoi dacă te uiţi la ştiinţa adevărată , nu la cea evoluţionistă – vei vedea multiple dovezi a fapului că pământul nu are mai mult de 10.000 de ani .
restul sunt doar vorbe goale.
O zi bună .
A trebuit să treacă timp ca să înţeleg bine ceea ce spun… şi nu mă supăr dacă nu sunt înţeles.
Răspund la întrebările de mai sus. Dumnezeu a zis “să fie lumină”… Nu am negat aceasta. Întrebarea mea a fost: cum a putut să fie lumină fără soare? Dacă soarele a fost creat în a 4 zi cum a putut să fie dimineaţă şi seară fără răsăritul şi apusul soarelui în primele zile? Deci soarele a fost de la început (lumina), dar nu se vedea. Abia ” a patra zi” sa văzut clar pe bolta cerului. Observi, cînd e înnourat – soarele nu se vede.
Care este greşala mea nu am înţeles-o, dar răspunsul tău (.. era o lumină dar care nu era a soarelui), nu e complet şi nu răspunde la întrebarea: cum putea să fie dimineaţa şi seara fără soare? cum poate fi zi şi noapte fără soare?
Dar, ideea pe care vroiam să spun, e alta. Acele 6 zile coincid cu cele 6 perioade. Şi acest lucru eu îl văd minunat. E un adevăr care poate împaca religia şi ştiinţa.
Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea sa… Mai întrebat care era primul chip al omului? Homo sapiens? Încerc să răspund, dar nu ştiu dacă am să fiu înţeles… Dumnezeu e Creator. Scopul lui Dumnezeu pentru crearea Omului era să creeze un obiect al dragostei, de la care putea să primească bucurie dăruind iubire. Este scris în Facere că după ce Dumnezeu sfârşea crearea fiecărei făpturi, vedea că aceasta era bună (Facerea 1:4-31). De aici puteam înţelege că Dumnezeu dorea ca întreaga creaţie făurită de El să-I fie partener obiect al binelui. El Îşi dorea ca aceasta să devină partenerul obiect al binelui ca atunci când o va privi, să simtă bucurie.
În ce mod apare bucuria? Aşa noţiuni ca “fericirea” şi “bucuria” nu pot fi atribuite nici unei fiinţe care trăieşte în izolare. Nu putem fi fericiţi de unul singur. Dumnezeu este Părintele Iubirii, dar poate El ore să fie fericit, dacă nu ar exista o fiinţă – oobiect care ar fi în stare să priceapă şi să răspundă la dragostea lui Dumnezeu? El are nevoie de o fiinţă care poate înţelege iubirea la 100%, şi o poate întruchipa. Dumnezeu are nevoie de om – copil care îl reflectă. Oare pot cîinii sau maimuţa să admire Creaţia lui Dumnezeu, apusul sau răsăritul soarelui? Să simtă emoţiile lui Dumnezeu? Omul este acea fiinţă supremă care îi poate aduce bucurie lui Dumnezeu, prin ceea că Îl reflectă pe Dumnezeu, care poate fi sensibil şi receptiv faţă de dragostea lui Dumnezeu. La fel cum părintele simte bucurie atunci cînd apare copilul, aşa au fost şi aşteptările lui Dumnezeu pentru Om.
Dumnezeu dorea că Omul să crească, să moştenească Iubirea lui Dumnezeu, să formeze o familie ideală model pentru întreaga omenire şi cu Iubirea Adevărată să stăpînească toate făpturile (Gen. 1:28). Astfel omul urma să divină întruparea Iubirii lui Dumnezeu.
Deşi Scopul Creaţiei a lui Dumnezeu era să creeze Omul (după chipul şi asemănarea Lui), de ce Dumnezeu nu la creat deodată? De ce Omul nu a fost prima creaţie? Deoarece, motivul creării este Iubirea Adevărată. La fel cum părintele înainte de a da naştere la copil, prigăteşte casa, mediul în care copilul va creşte şi se va simţi bine. La fel şi Dumnezeu, a prigătit totul pentru Om. Ce ar fi dacă omul ar fi fost creat înainte ca să apară viaţa pe pămînt (aer, plante, animale)?…
Omul fiind creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a moştenit şi natura creativă de la Părintele său. Omul tot este un co-creator. Dumnezeu a creat copacul, Omul din copac face dulap sau masă. Crearea tot este un proces. Astăzi, oamenii au creat un mod de viaţă confortabil şi plăcut. A avansat tehnologia, transportul şi comunicaţiile, stăpînirea mării şi uscatului. Dar totul a început să apară de la lucruri mărunte, de la mici descoperiri, mici paşi spre realizari mai mari… Aduc la concluzia, că şi Dumnezeu a început să creeze din nimic, de la la fiinţele mai mici spre cele mai superioare… Orice făptură creată de Dumnezeu este bună, aduce bucurie şi îndeplineşte un anumit scop al existeţei şi ajuta spre realizarea unui scop mai înalt al creaţiei. Pînă a fi fost create animalele pe care le vedem azi, au existat şi alte specii care astăzi nu mai există, dar care erau necesare într-un anumit timp şi au contribuit la existenţa celor care ne înconjoară azi. La fel şi Omul, pînă a fi ajuns el să divină după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi ca să reflecte natura divină a lui Dumnezeu, a trecut nu numai 24 de ore. Chiar dacă existau careva fiinţe pînă la apariţia fiilor lui Dumnezeu (Gen 6.4), ei nu erau după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Omul desăvîrşit, omul care a realizat idealul (scopul) creaţiei, acesta este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Biblia are simbolurile ei , dar nu toate sunt simboluri .
Nu interpreta Biblia după cum vrei .
Cum explici apariţia morţii înainte de căderea omului ?(o contrazicere flagrantă cu Scriptura )
Apoi îţi propun articolul meu .
http://alexcurbet.wordpress.com/2008/05/25/intrebari-%e2%80%93-raspunsuri-1-18-19-aprilie-2008/
Este despre cele 6 zile de creaţie .
O zi bună .
Salut! Biblia are simbolurile ei. Aş vrea să mai spun multe cu privire la tainele Bibliei, dar văd că lucruri care par simple, nu sunt de loc uşor de acceptat sau pur şi simplu de respectat opinia altora. Dar sunt şi eu insistent şi sunt învăţat să-mi ating scopul. Am să mă strădui să fiu explicit şi să pot să-mi argumentez orice afirmaţie. Repet: ceea ce spun nu sunt ideile mele. Acest adevăr, care mă conduce pe calea vieţii, nu poate să apară ca rezultat al unei cercetări complete a textelor religioase sau literare; nici din intelectul uman. Acest adevăr apare ca o revelaţie de la Dumnezeu şi are misiunea să elucideze numeroasele probleme dificile în Creştinism şi să realizeze idealul unei familii mondiale unice. Toţi Îl vor adora şi-L vor sluji pe Dumnezeu ca Părinte şi vor trăi în armonie şi dragoste frăţească. Pentru aceasta trebuie să schimbăm paradigma (modul de gîndire) religioasă şi să acceptăm paradigma lui Dumnezeu. Paradigma religioasă este orientată spre salvarea individuală. „Eu voi fi salvat, răpit, ridicat în Ceruri, iar ceilalţi să ardă în iad dacă nu-L acceptă pe Isus ca Dumnezeu”. Deşi mulţi ar dori să spună că nu este aşa, totuşi, pînă la urmă totul se reduce aici. Pe cînd paradigma lui Dumnezeu este cum de ai salva pe toţi chiar dacă va trebui să merg în iad. Omul lui Dumnezeu înainte de a merge la Ceruri trebuie să treacă prin iad. Aşa a făcut şi Isus cînd sa dus să propovăduiască duhurilor din închisoare (iad) – 1Pet.19-20. Calea spre ceruri trece prin iad. Aşa cum în spital, printre oameni bolnavi sunt şi oameni sănătoşi, care se numesc doctori. La fel şi noi, mergem în iad nu pentru că acolo ne este locul, dar pentru ai ajuta pe alţii să-şi găsească Părintele Ceresc şi să-şi găsească identitatea absolută ca fiind copil a lui Dumnezeu. Pentru a ajunge în iad, nu este necesar să mori. Iadul este pe pămînt şi în lumea spirituală. La fel şi Împărăţia Cerului trebuie să fie pe pămînt şi în ceruri. Iadul este pentru acei oameni care trăiesc în sfera stăpînirii lui satan şi L-au abandonat pe Dumnezeu. Deci, înainte să fim răpiţi la ceruri, haideţi să constrruim cerurile (Împărăţia Cerului) aici pe pămînt. Este scris: ce vei lega pe pămînt, va fi legat şi în ceruri. Ca să fim răpiţi în ceruri, nu este necesar să urcăm pe nori. Norii, cum am scris în comenteriile precidente (6 oct.2008), poate fi şi mulţimea de oameni (Evr.12:1), creştini devotaţi, martori. Haideţi să formăm acel nor ca să-l putem întîmpina pe Hristos la acea de a doua venire.
În Împărăţia lui Dumnezeu nu sunt bariere, ziduri între rase şi religii, deci ca să devenim şi noi cetăţeni ai Cerului, trebuie să privim dincolo de aceste ziduri şi întotdeauna să găsim punctul de vedere a lui Dumnezeu.
Creştinismul este al Doilea Israel. Dacă veţi studia atent istoria israelului şi a creştinismului veţi observa că sunt ca două paralele identice. E ca aceeaşi piesă dintr-un spectacol, dar jucată de personaje diferite, alt decor, alt timp, alte împrejurări, dar aceleaşi situaţie, aceleaşi probleme, aceleaşi greşeli. Am foarte multe să spun la acest subiect, dar nu aici pe portal, posibil particular.
Vreau să amintesc de aşteptările tradiţionale pe care le aveau israeliţii cu privire la Mesia. Ei îl aşteptau demult, încă de pe timpurile lui Avraam. Erau mulţi proroci, mai mari şi mai mici, care vorbeau despre sosirea Lui. Unii din ei au fost primiţi, alţii prigoniţi, alţii omorîţi… Unul dintre acei profeţi, care avea o influenţa mare asupra poporului Israel era Daniel, care zicea că la văzut pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Dan.7:13), era şi Mih.5:2 care spunea că se va naşte în Betleem. Cunoscînd influenţa celor doi proroci, Daniel şi Miheia, putem presupune că ei aşteptau venirea lui Mesia pe nouri. Un semn foarte important pentru Israel era profeţia lui Maleahi 4:5 “Înainte de a veni ziua Domnului va veni prorocul Ilie” Deci, înainte de al fi aşteptat pe Hristos, israeliţii care erau familiari cu Scriptura aşteptau venirea lui Ilie (Mat.17:10). Dar cum îl aştepta israelul pe Ilie? Îl aştepta să vină din nori, deoarece în nori el a fost înălţat cu carul de foc (2Reg 2:11). Şi era o logică în ceea ce credeau ei: ca va veni ziua acea înfricoşată care va arde ca un cuptor, toţi cei răi vor arde (Mal 4:1), va veni şi Ilie în carul său de foc, apoi va veni şi Isus pe nouraşi şi cei care vor credea în Numele Lui va fi salvat. Aceasta a fost paradigma Israelului. Totuşi Isus nu a venit pe nori, s-a născut pe pămînt, deşi este considerat că a venit din Cer (Ioan 3:13), la fel nici Ilie, nu a venit aşa cum a fost aşteptat, dar sa născut pe pămînt, cu alt nume – Ioan (Luc 1:17, Mat.11:14).
… Azi, deşi majoritatea creştinilor cred că Isus se va întoarce pe nori, iar toţi cei răi vor pieri şi totul se va topi de căldura focului (2Pet.3:12), nu este nici o bază pentru a nega posibilitatea naşterii lui în corp.
Dacă Hristos se va naşte în corp, va găsi El oare credinţă pe pămînt? (Luc 18:8)… va trebui să sufere multe… Şi cele mai mari persecuţii va putea să fie din partea creştinismului, care cu siguranţă îl va considera eretic, antihrist, hulitor, la fel cum şi iudeii au procedat cu Isus. Mulţi vor fi dintre cei care fac minuni, prorocesc, scot draci în Numele Lui, dar cărora le va spune curat: Nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă, voi care lucraţi fărădelege.
Sunt astăzi creştini cu o credinţă foarte puternică, cu un spirit foarte puternic, dar care nu vor putea nicicum accepta măcar cu gîndul că Hristos poate să fie deja printre noi, dar va fi cu ochii ţintă spre ceruri, aşteptînd Nunta Mielului, cînd va veni Mirele şi va lua Mireasa (Apocalipsa). Pentru cei care aşteaptă Nunta Mielului , vă sfătui să citiţi pilda nunţii fiului de împărat (Mat.22:8-10). Aşa a fost în timpul lui Isus, cei care-L aşteptau (liderii iudaismului) nu L-a urmat, dar l-au urmat acei pescari şi vameşi, care au devenit apostoli
Pentru Alexandru Curbet
Mai întrebat cum explic moartea înaintea de căderea omului. Este ceva de explicat, dar e la altă temă. Voi explica mai detaliat pe portalul tău unde este scris despre cele 6 zile de creaţie. : http://alexcurbet.wordpress.com/2008/05/25/intrebari-%e2%80%93-raspunsuri-1-18-19-aprilie-2008/
Apropo, mi-am amintit un banc:
Un dialog cu Dumnezeu:
- Doamne, cît este pentru tine o sută de ani?
- O sută de ani e ca o secundă
- Dar cît este pentru tine 100 de euro?
- 100 de euro e ca un ban
- Doamne, dă-mi te rog un ban…
- Aşteaptă o secundă :)