Ce spune Biblia despre Maica Domnului?

by Preot Vasile Filat on 23 August , 2009

in Doctrină

Icoana Maicii Domnului de la Bărboi

Întrebare:

Am o întrebare referitoare la credinţa şi venerarea la nivel foarte înalt pe care o fac creştinii ortodocşi cu privinţă la Maria, mama lui Isus. De ce ei consideră ca a fost virgină până la moarte şi că a înviat din morţi şi s-a înălţat la cer. De ce ei consideră că ea nu a avut copii şi că fraţii lui Isus erau sau ucenici sau copiii lui Iosif din prima căsătorie după care el rămăsese văduv? Doar în Evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca sunt menţionate momentele în care fraţi împreună cu Maria au venit la Isus să-l cheme afară? Şi cum se venerează „Maica Domnului” aproape ca şi Dumnezeu când în Vechiul Testament se menţionează că Dumnezeu este Unul Gelos şi nu vrea slava Lui să fie dată nimănui? De ce nu este scris în Biblie foarte concret dacă Maria a mai avut copii după Isus sau nu? Mulţumesc anticipat pentru răspunsul pe care îl voi aştepta cu mare plăcere.

După răstignirea, învierea şi înălţarea Domnului Isus la cer mulţi s-au apucat să scrie diverse lucrări care s-au pretins a fi scrieri sfinte. Dar în Biserică, prin călăuzirea Duhului Sfânt, au fost recunoscute ca şi insuflate de Dumnezeu, doar 27 de cărţi canonice care au fost incluse în Noul Testament. Pe lângă ele au fost multe scrieri care prin conţinutul lor au venit în contradicţie cu cărţile canonice. Aceste scrieri au fost numite „apocrife”, adică scrieri tainice. Ele au dat naştere la multe erezii şi discuţii pe parcursul întregii istorii a Bisericii Creştine. Recent, Dan Brown a folosit câteva din aceste scrieri şi a scris cartea „Codul lui DaVinci” pentru a ataca credinţa creştină.

Creştinii adevăraţi, care au ales să urmeze învăţătura sănătoasă a Domnului Isus Hristos, au la baza credinţei lor cărţile canonice ale Vechiului şi Noului Testament. De aceea, voi răspunde la întrebarea Dvs. doar în baza celor scrise în Sfintele Scripturi, mai concret în Noul Testament unde se găsesc relatările despre Maria, mama lui Isus.

A fost Maria pururea fecioară?

Termenul „pururea fecioară” presupune faptul că Maria a rămas fecioară după naşterea lui Isus Hristos tot aşa cum a fost virgină până la naşterea Lui şi aceasta mai presupune că ea nu a întreţinut nici odată relaţii intime cu soţul ei Iosif şi n-a născut alţi copii. Să vedem ce spune Biblia în acest sens.

Prima relatare o găsim în Evanghelia după Matei:

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: „Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevasta sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Şi el I-a pus numele Isus. (Matei 1:18-25)

Deci, Maria s-a aflat însărcinată înainte ca să locuiască împreună cu Iosif, adică înainte ca să întreţină relaţii intime cu el şi Iosif n-a cunoscut-o (n-a întreţinut relaţii conjugale cu ea) până ce ea a născut un Fiu.

A mai născut Maria alţi copiii după Isus?

Tot în Evanghelia după Matei ni se relatează următoarele:

A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” (Matei 13:54-56)

Deci Isus a avut fraţi şi surori şi nu spune Scriptura că ar fost ceva neobişnuit în familia lor, că Iosif ar mai fi fost căsătorit înainte, că fraţii lui Isus ar fi fost copiii lui din prima căsătorie, sau că aceştia ar fi fost verişorii lui Isus. Dimpotrivă, oamenii nu vedeau la Isus şi familia lor nimic neobişnuit de alţii. Tocmai de aceea şi se mirau de învăţătura Lui.

Despre învierea şi înălţarea Maicii Domnului

În Noul Testament nu există nici o menţiune specifică referitoare la astfel de evenimente, adică învierea şi înălţarea Mariei.

Cum au procedat Apostolii?

În scrierile Noului Testament nu găsim pe apostoli, sau biserica primară, să o fi venerat pe Maica Domnului, sau să fi fost persoana ei parte importantă componentă din închinarea lor. De ar fi fost aşa, ei nu puteau să treacă cu vederea această practică care este foarte răspândită astăzi.

Fecioara Maria ne îndeamnă să ascultăm de Fiul ei

Când se afla la nunta din Cana şi s-a sfârşit vinul, mama lui Isus le-a spus slugilor să facă tot ce le va spune Isus. Cu siguranţă că acesta rămâne a fi cel mai important mesaj al ei pentru toţi oamenii din toate veacurile. Să ne dăm stăruinţele ca să-L cunoaştem pe Domnul Isus şi să facem tot ce ne spune El. Aşa să ne ajute Dumnezeu.




  • nadine123

    Chiar astazi, fiind in trolebus, am auzit cum un nevoias (bolnav) ruga oamenii sa-l ajute (material) in numele Domnului si in numele Maicii Domnului. Chiar atunci mi-a venit exact intrebarea relevata in titlul acestui articol. Ma bucur ca atit de repede Domnul mi-a raspuns la intrebare! Slava Domnului! Domnul sa va binecuvinte, frate Vasile, si toata familia dvs!!!

  • Matyi

    Imi permit sa fac o completare la cele relatate mai sus, pentru a scoate in evidenta modul in care se raporta Domnul Isus la mama Sa:
    “Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” (Ioan 2:4)
    “Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19:26)
    Ce inteleg eu din aceste apelative adresate de Domnul Isus mamei sale, adica “femeie” in loc de “mamă”, este ca misiunea Domnului Isus pe care avea sa o faca pe pamant era una care viza o lume intreaga si nu se putea îngrădi în limitele relatiilor de familie. El este Mântuitorul lumii nu fiul cel mare al Mariei, nici copilul destept si priceput la vorba al unui tâmplar. Pentru Domnul Isus, Maria era doar femeia prin care Dumnezeu, Tatal, a ales sa-L trimita pe Fiul Sau pe pamant, in chip de om. Prin aceasta lucrare, Dumnezeu nu i-a dat Mariei nici un fel de însuşiri deosebite, puteri supranaturale, sau vreun alt rol in lucrarea pe care o desfăşoară pe pământ, cu omenirea. Daca Dumnezeu nu i-a dat nici un rol, noi de ce i-am da ?
    In concluzie, faptul ca, in ciuda celor scrise in Scripturi, personajul Maria, numit fecioara Maria, a ajuns la un rang egal cu Mântuitorul, (sau chiar mai presus pe alocuri) denotă ca este una din lucrarile lui satana prin care duce omenirea naivă in rătăcire. Pentru satana este important sa credem in orice, dar nu in Isus. El, satana, ne indeamna sa ne rugam fecioarei Maria, fiind sigur ca nu ne va fi de folos. Ne indeamna sa ne inchinam la icoane si statui si chiar la preoti, stiind sigur ca prin asta ne va indeparta de Domnul Isus. Ne incurajeaza sa credem in Isus dar sa cerem ajutor de la fecioare si sfinţi stiind ca oricum ne vom rătăci printre iluzii.
    Eu sunt convins ca daca Maria ar putea, ar striga catre noi din Ceruri, sa ne spuna ca: “nu-i mai ascultati pe cei ce ma inalţă pe mine, că nu vă pot ajuta cu nimic, ci credeti in Isus, sa nu ajungeti in iad.”
    VAI DE VOI, TOŢI POPII, CARE DUCEŢI ÎN RĂTĂCIRE ATÂTEA MILIOANE DE OAMENI, URMĂRIND INTERESELE CĂRNII . POCĂIŢI-VĂ, VOI SLUJITORI AI FĂRĂDELEGII ŞI TEMEŢI-VĂ DE DUMNEZEU, CĂCI AMARNICĂ VĂ VA FI OSÂNDA.

  • mioara

    “Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? “

    Am inteles ca in textul original se foloseste termenul de verii, nu fratii.
    Chiar la RVS, Aron Moldovan spunea ca Isus nu a avut frati si surori, cf Bibliei.
    Si chiar daca Maria nu ar fi avut relatii intime cu Iosif asta nu inseamna ca tb sa ne inchinam ei.

  • nadine123

    Chiar astazi, fiind in trolebus, am auzit cum un nevoias (bolnav) ruga oamenii sa-l ajute (material) in numele Domnului si in numele Maicii Domnului. Chiar atunci mi-a venit exact intrebarea relevata in titlul acestui articol. Ma bucur ca atit de repede Domnul mi-a raspuns la intrebare! Slava Domnului! Domnul sa va binecuvinte, frate Vasile, si toata familia dvs!!!

    • cristian

      nu mai smintiti lumea

  • Palosi Marton

    Imi permit sa fac o completare la cele relatate mai sus, pentru a scoate in evidenta modul in care se raporta Domnul Isus la mama Sa:
    “Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” (Ioan 2:4)
    “Când a văzut Isus pe mamă-Sa, şi lângă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19:26)
    Ce inteleg eu din aceste apelative adresate de Domnul Isus mamei sale, adica “femeie” in loc de “mamă”, este ca misiunea Domnului Isus pe care avea sa o faca pe pamant era una care viza o lume intreaga si nu se putea îngrădi în limitele relatiilor de familie. El este Mântuitorul lumii nu fiul cel mare al Mariei, nici copilul destept si priceput la vorba al unui tâmplar. Pentru Domnul Isus, Maria era doar femeia prin care Dumnezeu, Tatal, a ales sa-L trimita pe Fiul Sau pe pamant, in chip de om. Prin aceasta lucrare, Dumnezeu nu i-a dat Mariei nici un fel de însuşiri deosebite, puteri supranaturale, sau vreun alt rol in lucrarea pe care o desfăşoară pe pământ, cu omenirea. Daca Dumnezeu nu i-a dat nici un rol, noi de ce i-am da ?
    In concluzie, faptul ca, in ciuda celor scrise in Scripturi, personajul Maria, numit fecioara Maria, a ajuns la un rang egal cu Mântuitorul, (sau chiar mai presus pe alocuri) denotă ca este una din lucrarile lui satana prin care duce omenirea naivă in rătăcire. Pentru satana este important sa ascultam de oricine, dar nu de Isus. El, satana, ne indeamna sa ne rugam fecioarei Maria, fiind sigur ca nu ne va fi de folos. Ne indeamna sa ne inchinam la icoane si statui si chiar la preoti, stiind sigur ca prin asta ne va indeparta de Domnul Isus. Ne incurajeaza sa credem in Isus dar sa cerem ajutor de la fecioare si sfinţi stiind ca oricum ne vom rătăci printre iluzii.
    Eu sunt convins ca daca Maria ar putea, ar striga catre noi din Ceruri, sa ne spuna ca: “nu-i mai ascultati pe cei ce ma inalţă pe mine, că nu vă pot ajuta cu nimic, ci încredeţi-vă in Isus, sa nu ajungeti in iad.”

    VAI DE VOI, TOŢI POPII, CARE DUCEŢI ÎN RĂTĂCIRE ATÂTEA MILIOANE DE OAMENI, URMĂRIND INTERESELE CĂRNII . POCĂIŢI-VĂ, VOI SLUJITORI AI FĂRĂDELEGII ŞI TEMEŢI-VĂ DE DUMNEZEU, CĂCI AMARNICĂ VĂ VA FI OSÂNDA.

    • Cristian

      cunoasteti ortodoxia si apoi dati cu presupusul,,……ascultati si cu inima nu numai cu ratiunea…cale a de la urechi la inima se pare ca e cea mai lunga…..

  • Octavian

    Inca ceva despre Maria şi copilăria lui Isus… Fiind logodită cu Iosif, îngerul i-a adus vestea că va naşte un fiu, numele căruia îi va fi Isus… Maria răspunde: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul îi răspunde “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri…” (Luc.1). Vreau să remarc, că Duhul Sfânt e spiritul care ne ajută în slăbiciunea noastră, consolează şi mişcă inimele oamenilor…Duhul Sfânt se poate pogorî peste toţi cei care-L caută pe Dumnezeu, cum sa pogorât peste Zaharia (vers.67), peste apostoli (Fap.2:4), Ştefan (Fap.7:55) ş.a., dar cum e posibil să fii însărcinat de la Duhul Sfânt?
    Îngerul o îndreaptă pe Maria în casa lui Zaharia, la ruda ei Elizaveta (vers.36) şi în zilele celea Maria supusă voinţei lui Dumnezeu intră în casa lui Zaharia (vers.40), unde ea este aşteptată, deci Dumnezeu a prigătit locul şi oamenii care trebuiau să o întâlnească (vers.42-45).
    Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă (vers.56)
    Maria însărcinată se întoarce înapoi la Iosif. Ea riscă să fie omorâtă cu pietre. Iosif, a observat că ea nu mai este “fata cea de altă-dată” şi vrea s-o lase pe ascuns (Mat.1:19) ştiind că viaţa ei poate fi în pericol. Dar un înger i se arată în vis şi-i spune s-o ia pe Maria de nevastă. Când s-a trezit Iosif din somn a făcut cum îi poruncise îngerul (deşi nu cred că a fost bucuros s-o facă).
    Visul e vis, dar atunci când vezi realitatea, cum în fiecare lună pântecele Mariei creşte, tot mai mult apărea îndoialâ la Iosif şi îl frământa întrebarile “al cui e copilul?”, “unde şi cu cine a umblat Maria timp de trei luni?”… Maria nu putea să spună alt răspuns decât “de la Duhul Sfânt”. “Bine, dar cum a avut loc acest proces?”, sau “prin cine?”… Maria încerca în fel şi chip să ocolească aceste întrebări, care foarte uşor pot să aducă la certuri…
    Atitudenea lui Iosif atunci când trebuia să nască Maria nu a fost destul de responsabilă. El nu a putut să găsească un loc potrivit pentru copil să se nască, el nu a prigătit nimic condiţii, nici cele mai mici, pentru naşterea lui Mesia, Unicul Fiu a lui Dumnezeu, Împăratul Împăraţilor. Isus s-a născut în iesle, iarna, frig, în paie…

    Isus creştea şi Iosif observa, că acest copil nu era prin nimic deosebit. Nu putea să simtă şi să împărtăşească Iosif bucuria prin asemănare cu copilul. Isus nu era copilul lui Iosif. Anii trec, acea revelaţie şi acel vis se dă uitării. În realitate, Iosif creşte un copil “crescut din flori”. Nicăieri în Biblie noi nu găsim versete ca Isus să simtă iubire din parte părinţilor săi. Maria nu a putut să-şi manifeste deschis dragostea sa faţă de isus ca să nu-l supere pe Iosif şi să nu-i trezească acele suspiciuni. Iosif, fiind bărbat, el dorea să devină şi un tată. Şi cu siguranţă îi era mult mai uşor să-şi iubească proprii copii, decât pe isus. Maria trebuia să aibă grijă mai mult de ceilalţi copii ai lui Iosif, decât de Isus. Astfel, Isus a crescut lipsit de dragostea părintească, dar El nu era lipsit de dragostea lui Dumnezeu. Cu fiice an, El creştea şi-Şi adâncea relaţiile Sale cu Dumnezeu.
    Aproape nimic nu avem descris în Biblie despre copilăria lui Isus, decât un caz întâmplat la vârsta de 12 ani, când părinţii Lui Isus se duceau la Ierusalim să sărbătorească Paştele (Luc 2:41-50) când se întorceau înapoi, părinţii nu L-au băgat de seamă şi n-au observat lipsa lui… Abia după trei zile L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor. Ce fel de ralţii avea Isus cu părinţii săi, dacă nu era băgat de seamă? Oare, îl priveau Iosif şi Maria pe Isus ca pe Mântuitor, Mesia, Împăratul Împăraţilor? Nu. El e tratat ca un copil neascultător “Pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare”. În faţa învăţătorilor lui Israel, ei par nişte părinţi îngrijoraţi. Isus I-a răspuns “Dece m-aţi căutat.Nuştiţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Isus le aminteşte de identitatea Sa, ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

    Reflecţii: Isus, Mesia, trebuia să se nască şi să crească sub protecţia familiei lui Zaharia, mai marele peste preoţi şi a Elisavetei. Familia lui Zaharia trebuiai să-I slujească lui Isus până la sfârşitul viaţii (Luc1:74-75)…
    Maria sa intors la Iosif, astfel a pus viaţa sa în pericol şi a copilului (se vede, că nu de bună voie, relaţiile cu Zaharia şi Elizaveta nu erau de loc uşoare. Zaharia, risca să-şi piardă reputaţia, dacă va proteja o femeie însărcinată. S-ar fi găsit cineva care ar fi privit suspicios la cele întâmplate. Satan încearcă orice mijloace ca să atace).
    Însă, totul a fost prigătit de Dumnezeu, care încerca să ţină totul sub control, iar din cauza iresponsabilităţii umane, Isus a urmat o cale grea fiind respins şi neînţeles de propria Sa familie, de preoţi şi de toţi liderii iudaismului. Ei nu au înţeles pe deplin valoarea şi misiunea Lui. Moartea lui Isus a fost o durere foarte mare pentru Dumnezeu, mai mare decât pierderea lui Adam, dar totodată o nouă cale de Salvare şi de a începe o nouă provedenţă de restaurare a omenirii

  • Octavian

    Inca ceva despre Maria şi copilăria lui Isus… Fiind logodită cu Iosif, îngerul i-a adus vestea că va naşte un fiu, numele căruia îi va fi Isus… Maria răspunde: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul îi răspunde “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri…” (Luc.1). Vreau să remarc, că Duhul Sfânt e spiritul care ne ajută în slăbiciunea noastră, consolează şi mişcă inimele oamenilor…Duhul Sfânt se poate pogorî peste toţi cei care-L caută pe Dumnezeu, cum sa pogorât peste Zaharia (vers.67), peste apostoli (Fap.2:4), Ştefan (Fap.7:55) ş.a., dar cum e posibil să fii însărcinat de la Duhul Sfânt?
    Îngerul o îndreaptă pe Maria în casa lui Zaharia, la ruda ei Elizaveta (vers.36) şi în zilele celea Maria supusă voinţei lui Dumnezeu intră în casa lui Zaharia (vers.40), unde ea este aşteptată, deci Dumnezeu a prigătit locul şi oamenii care trebuiau să o întâlnească (vers.42-45).
    Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă (vers.56)
    Maria însărcinată se întoarce înapoi la Iosif. Ea riscă să fie omorâtă cu pietre. Iosif, a observat că ea nu mai este “fata cea de altă-dată” şi vrea s-o lase pe ascuns (Mat.1:19) ştiind că viaţa ei poate fi în pericol. Dar un înger i se arată în vis şi-i spune s-o ia pe Maria de nevastă. Când s-a trezit Iosif din somn a făcut cum îi poruncise îngerul (deşi nu cred că a fost bucuros s-o facă).
    Visul e vis, dar atunci când vezi realitatea, cum în fiecare lună pântecele Mariei creşte, tot mai mult apărea îndoialâ la Iosif şi îl frământa întrebarile “al cui e copilul?”, “unde şi cu cine a umblat Maria timp de trei luni?”… Maria nu putea să spună alt răspuns decât “de la Duhul Sfânt”. “Bine, dar cum a avut loc acest proces?”, sau “prin cine?”… Maria încerca în fel şi chip să ocolească aceste întrebări, care foarte uşor pot să aducă la certuri…
    Atitudenea lui Iosif atunci când trebuia să nască Maria nu a fost destul de responsabilă. El nu a putut să găsească un loc potrivit pentru copil să se nască, el nu a prigătit nimic condiţii, nici cele mai mici, pentru naşterea lui Mesia, Unicul Fiu a lui Dumnezeu, Împăratul Împăraţilor. Isus s-a născut în iesle, iarna, frig, în paie…

    Isus creştea şi Iosif observa, că acest copil nu era prin nimic deosebit. Nu putea să simtă şi să împărtăşească Iosif bucuria prin asemănare cu copilul. Isus nu era copilul lui Iosif. Anii trec, acea revelaţie şi acel vis se dă uitării. În realitate, Iosif creşte un copil “crescut din flori”. Nicăieri în Biblie noi nu găsim versete ca Isus să simtă iubire din parte părinţilor săi. Maria nu a putut să-şi manifeste deschis dragostea sa faţă de isus ca să nu-l supere pe Iosif şi să nu-i trezească acele suspiciuni. Iosif, fiind bărbat, el dorea să devină şi un tată. Şi cu siguranţă îi era mult mai uşor să-şi iubească proprii copii, decât pe isus. Maria trebuia să aibă grijă mai mult de ceilalţi copii ai lui Iosif, decât de Isus. Astfel, Isus a crescut lipsit de dragostea părintească, dar El nu era lipsit de dragostea lui Dumnezeu. Cu fiice an, El creştea şi-Şi adâncea relaţiile Sale cu Dumnezeu.
    Aproape nimic nu avem descris în Biblie despre copilăria lui Isus, decât un caz întâmplat la vârsta de 12 ani, când părinţii Lui Isus se duceau la Ierusalim să sărbătorească Paştele (Luc 2:41-50) când se întorceau înapoi, părinţii nu L-au băgat de seamă şi n-au observat lipsa lui… Abia după trei zile L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor. Ce fel de ralţii avea Isus cu părinţii săi, dacă nu era băgat de seamă? Oare, îl priveau Iosif şi Maria pe Isus ca pe Mântuitor, Mesia, Împăratul Împăraţilor? Nu. El e tratat ca un copil neascultător “Pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare”. În faţa învăţătorilor lui Israel, ei par nişte părinţi îngrijoraţi. Isus I-a răspuns “Dece m-aţi căutat.Nuştiţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Isus le aminteşte de identitatea Sa, ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

    Reflecţii: Isus, Mesia, trebuia să se nască şi să crească sub protecţia familiei lui Zaharia, mai marele peste preoţi şi a Elisavetei. Familia lui Zaharia trebuiai să-I slujească lui Isus până la sfârşitul viaţii (Luc1:74-75)…
    Maria sa intors la Iosif, astfel a pus viaţa sa în pericol şi a copilului (se vede, că nu de bună voie, relaţiile cu Zaharia şi Elizaveta nu erau de loc uşoare. Zaharia, risca să-şi piardă reputaţia, dacă va proteja o femeie însărcinată. S-ar fi găsit cineva care ar fi privit suspicios la cele întâmplate. Satan încearcă orice mijloace ca să atace).
    Însă, totul a fost prigătit de Dumnezeu, care încerca să ţină totul sub control, iar din cauza iresponsabilităţii umane, Isus a urmat o cale grea fiind respins şi neînţeles de propria Sa familie, de preoţi şi de toţi liderii iudaismului. Ei nu au înţeles pe deplin valoarea şi misiunea Lui. Moartea lui Isus a fost o durere foarte mare pentru Dumnezeu, mai mare decât pierderea lui Adam, dar totodată o nouă cale de Salvare şi de a începe o nouă provedenţă de restaurare a omenirii

  • octavian_ro

    Inca ceva despre Maria şi copilăria lui Isus… Fiind logodită cu Iosif, îngerul i-a adus vestea că va naşte un fiu, numele căruia îi va fi Isus… Maria răspunde: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu şştiu de bărbat?” Îngerul îi răspunde “Duhil Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri…” (Luc.1). Vreau să remarc, că Duhul Sfânt e spiritul care ne ajută în slăbiciunea noastră, consolează şi mişcă inimele oamenilor…Duhul Sfânt se poate pogorî peste toţi cei care-L caută pe Dumnezeu, cum sa pogorât peste Zaharia (vers.67), peste apostoli (Fap.2:4), Ştefan (Fap.7:55) ş.a., dar cum e posibil să fii însărcinat de la Duhul Sfânt?
    Îngerul o îndreaptă pe Maria în casa lui Zaharia, la ruda ei Elizaveta (vers.36) şi în zilele celea Maria supusă voinţei lui Dumnezeu intră în casa lui Zaharia (vers.40), unde ea este aşteptată, deci Dumnezeu a prigătit locul şi oamenii care trebuiau să o întâlnească (vers.42-45).
    Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă (vers.56)
    Maria însărcinată se întoarce înapoi la Iosif. Ea riscă să fie omorâtă cu pietre. Iosif, a observat că ea nu mai este “fata cea de altă-dată şi vrea s-o lase pe ascuns (Mat.1:19), ştiind că viaţa ei poate fi în pericol. Dar un înger i se arată în vis şi-i spune s-o ia pe Maria ne nevastă. Când s-a trezit Iosif din somn a făcut cum îi poruncise îngerul (deşi nu cred că a fost bucuros s-o facă).
    Visul e vis, dar atunci când vezi realitatea, cum în fiecare lună pântecele Mariei creşte, tot mai mult apărea îndoialâ la Iosif şi îl frământa întrebarile “al cui e copilul?”, “unde şi cu cine a umblat Maria timp de trei luni?”… Maria nu putea să spună alt răspuns decât de la Duhul Sfânt. “Bine, dar cum a avut loc acest proces?”… Maria încerca în fel şi chip să ocolească aceste întrebări, care foarte uşor pot să aducă la certuri…
    Atitudenea lui Iosif atunci când trebuia să nască Maria nu a fost destul de responsabilă. El nu a putut să găsească un loc potrivit pentru copil să se nască, el nu a prigătit nimic condiţii, nici cele mai mici, pentru naşterea lui Mesia, Unicul Fiu a lui Dumnezeu, Împăratul Împăraţilor. Isus s-a născut în iesle, iarna, frig, în paie… Acei înţelepţi de la Răsărit nu au rămas să-I slujească.
    Isus creştea şi Iosif observa, că acest copil nu era prin nimic deosebit. Nu putea să simtă şi să împărtăşească Iosif bucuria prin asemănare cu copilul. Isus nu era copilul lui Iosif. Anii trec, acea revelaţie şi acel vis se dă uitării. În realitate, Iosif creşte un copil “crescut din flori”. Nicăieri în Biblie noi nu găsim versete ca Isus să simtă iubire din parte părinţilor săi. Maria nu a putut să-şi manifeste deschis dragostea sa faţă de isus ca să nu-l supere pe Iosif şi să nu-i trezească acele suspiciuni. Iosif, fiind bărbat, el dorea să devină şi un tată. Şi cu siguranţă îi era mult mai uşor să-şi iubească proprii copii, decât pe isus. Maria trebuia să aibă grijă mai mult de ceilalţi copii ai lui Iosif, decât de Isus. Astfel, Isus a crescut lipsit de dragostea părintească, dar El nu era lipsit de dragostea lui Dumnezeu. Cu fiice an, El creştea şi-Şi adâncea relaţiile Sale cu Dumnezeu.
    Aproape nimic nu avem descris în Biblie despre copilăria lui Isus, decât un caz întâmplat la vârsta de 12 ani, când părinţii Lui Isus se duceau la Ierusalim să sărbătorească Paştele (Luc 2:41-50) când se întorceau înapoi, părinţii nu L-au băgat de seamă şi n-au observat lipsa lui… Abia după trei zile L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor. Ce fel de ralţii avea Isus cu părinţii săi, dacă nu era băgat de seamă? Oare, îl priveau Iosif şi Maria pe Isus ca pe Mântuitor, Mesia, Împăratul Împăraţilor? Nu. El e tratat ca un copil neascultător “Pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare”. În faţa învăţătorilor lui Israel, ei par nişte părinţi îngrijoraţi. Isus I-a răspuns “Dece m-aţi căutat.Nuştiţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Isus le aminteşte de identitatea Sa, ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Dar ei n-au înţeles spusele Lui.

    Reflecţii: Isus, Mesia, trebuia să se nască şi să crească sub protecţia familiei lui Zaharia, mai marele peste preoţi şi a Elisavetei. Familia lui Zaharia trebuiai să-I slujească lui Isus până la sfârşitul viaţii (Luc1:74-75)…
    Maria sa intors la Iosif, astfel a pus viaţa sa în pericol şi a copilului (se vede, că nu de bună voie, relaţiile cu Zaharia şi Elizaveta nu erau de loc uşoare. Zaharia, risca să-şi piardă reputaţia, dacă va proteja o femeie însărcinată. S-ar fi găsit cineva care ar fi privit suspicios la cele întâmplate. Satan încearcă orice mijloace ca să atace).
    Însă, totul a fost prigătit de Dumnezeu, care încerca să ţină totul sub control, iar din cauza iresponsabilităţii umane, Isus a urmat o cale grea fiind respins şi neînţeles de propria Sa familie, de preoţi şi de toţi liderii iudaismului. Ei nu au înţeles pe deplin valoarea şi misiunea Lui. Moartea lui Isus a fost o durere foarte mare pentru Dumnezeu, mai mare decât pierderea lui Adam, dar totodată o nouă cale de Salvare şi de a începe o nouă provedenţă de restaurare a omenirii

  • mioara

    “Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? “

    Am inteles ca in textul original se foloseste termenul de verii, nu fratii.
    Chiar la RVS, Aron Moldovan spunea ca Isus nu a avut frati si surori, cf Bibliei.
    Si chiar daca Maria nu ar fi avut relatii intime cu Iosif asta nu inseamna ca tb sa ne inchinam ei.

  • veaceslav

    Imi pare rau de voi, ca suteti inselati.
    Maica Domnului a avut nevoie de un ocrotitor şi de aceea s-a logodit cu dreptul Iosif care avea 80 de ani şi care mai fusese căsătorit o dată şi avusese şi alţi copii, care în Evanghelie sunt numiţi fraţii Domnului. A fost nevoie să se facă aceasta pentru că evreii nu ar fi putut concepe, fiind întunecaţi la minte, că o fecioară ar fi putut naşte fără a avea bărbat, ei ar fi ucis-o cu pietre, aşa cum şi ereticii aruncă cu pietre în Maica Domnului până astăzi. Iosif nu a cunoscut-o pe Maria pentru că acea poartă prin care a intrat împăratul Hristos, precum ne spune Proorocul Iezechiel: acea poartă va fi închisă şi nimeni nu va intra pe ea pentru că Domnul Dumnezeu a intrat pe ea (Iez. 44, 2).
    cititi mai mult pe http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/14/intru
    Doamne Ajuta!!!

  • veaceslav

    Spre deosebire de celelalte femei menţionate în Vechiul şi în Noul Testament, numai Maica Domnului a fost obiectul unor profeţii. Isaia a prezis că Fecioara va naşte pe Mîntuitorul în chip minunat, ca un mare semn dumnezeiesc de izbăvire a poporului ales si de mîntuire a lumii: „Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iată Fecioara va lua în pintece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14).
    Biserica Ortodoxă învaţă că numai lui Dumnezeu în Treime: Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, I se cuvine adorare sau închinare, dar că Maicii Domnului, sfinţilor îngeri, sfinţilor, sfintelor moaşte, sfintelor icoane şi Sfintei Cruci se cuvine să dăm cinstirea potrivită. Întrucît Maica Domnului este cea dintîi dintre sfinţi, ei I se acordă “prea cinstire”, supravenerare. Sfinţilor li se acordă numai “cinstire” sau venerare. În Noul Testament Maica Domnului a fost prea cinstită de Elisabeta, mama Sfîntului Ioan Botezătorul: „Iar cînd a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pîntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfînt. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.” Iar Fecioara Maria, Maica Domnului spune despre Sine „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfînt este numele Lui. (Luca 1, 41-42, 48-49).

  • alexandru

    Faptul că Iosif avea 80 de ani şi că era căsătorit – sunt nişte lucuri fără suport biblic.
    În primul rând , Iosif era logodit cu Maria înainte ca ea să fie însărcinată. Deci ideea despre un ocrotitor în vîrstă nu e valabilă.
    Iar faptul că era căsătorit mai înainte – nu e menţionat nici într-un loc.
    Iar locul din Ezechel 44:1-4 sună cam aşa:
    “Ezekiel 44:1-4 M'a adus înapoi la poarta de afarã a sfîntului Locaş, dinspre rãsãrit. Dar era închisã. 2 Şi Domnul mi-a zis: ,,Poarta aceasta va sta închisã, nu se va deschide, şi nimeni nu va trece pe ea; cãci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va rãmînea închisã! 3 'n ce priveşte pe voivod, voivodul va putea sã şadã supt ea, ca sã mãnînce pînea de jertfã înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dã în tinda por ii, şi va ieşi pe acelaş drum.“ 4 M'a dus apoi la poarta de miazã noapte, înaintea casei Templului. M'am uitat şi iatã cã slava Domnului umplea Casa Domnului! şi am cãzut cu faţa la pãmînt. “
    aici se face referire la uşa Templului. Deci Maria nu este uşa descrisă în Ezechiel 44:2

  • veaceslav

    Imi pare rau de voi, ca suteti inselati.
    Maica Domnului a avut nevoie de un ocrotitor şi de aceea s-a logodit cu dreptul Iosif care avea 80 de ani şi care mai fusese căsătorit o dată şi avusese şi alţi copii, care în Evanghelie sunt numiţi fraţii Domnului. A fost nevoie să se facă aceasta pentru că evreii nu ar fi putut concepe, fiind întunecaţi la minte, că o fecioară ar fi putut naşte fără a avea bărbat, ei ar fi ucis-o cu pietre, aşa cum şi ereticii aruncă cu pietre în Maica Domnului până astăzi. Iosif nu a cunoscut-o pe Maria pentru că acea poartă prin care a intrat împăratul Hristos, precum ne spune Proorocul Iezechiel: acea poartă va fi închisă şi nimeni nu va intra pe ea pentru că Domnul Dumnezeu a intrat pe ea (Iez. 44, 2).
    cititi mai mult pe http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/14/intru
    Doamne Ajuta!!!

  • Octavian

    Veaceslav, nimeni nu pune la îndoială prorociile lui Isaia, că Isus a fost născut de „fecioară” şi prin „Sfântul Duh”. Din acest punct de vedere Maria este cea mai măreaţa dintre femei şi i se cuvine să-i dăm cinstea potrivită. Mai mult, ea a fost cea care a restaurat greşala Evei, care prin neascultarea lui Dumnezeu a mers împotriva voinţei Lui şi a riscat cu viaţa proprie. Restaurarea e procesul invers al căderii. Maria a fost cea care a riscat cu viaţa proprie, pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu… Dar, ea a comis o greşala când sa intors la Iosif, care nu a putut să o iubească nici pe Maria, nici pe Isus, despre ce am scris în comentariul de mai sus.

  • Octavian

    Veaceslav, nimeni nu pune la îndoială prorociile lui Isaia, că Isus a fost născut de „fecioară” şi prin „Sfântul Duh”. Din acest punct de vedere Maria este cea mai măreaţa dintre femei şi i se cuvine să-i dăm cinstea potrivită. Mai mult, ea a fost cea care a restaurat greşala Evei, care prin neascultarea lui Dumnezeu a mers împotriva voinţei Lui şi a riscat cu viaţa proprie. Restaurarea e procesul invers al căderii. Maria a fost cea care a riscat cu viaţa proprie, pentru a împlini voinţa lui Dumnezeu… Dar, ea a comis o greşala când sa intors la Iosif, care nu a putut să o iubească nici pe Maria, nici pe Isus, despre ce am scris în comentariul de mai sus.

  • octavian_ro

    Veaceslav, nimeni nu pune la îndoială prorociile lui Isaia şi că Isus a fost născut de fecioară şi prin Sfântul Duh. Din acest punct de vedere Maria este cea mai măreaţa dintre femei şi i se cuvine să-i dăm
    cinstea potrivită. mai mult ca atât, vreau să mai adaug, ea a fost cea care a restaurat greşala Evei, care prin neascultarea lui Dumnezeu a mers împotriva voinţei lui riscând viaţa proprie (“vei muri negreşit” Gen 2:17). Restaurarea e procesul ivers al căderii. Căderea lui Adam a avut loc ca urmare a greşalei Evei, deci pentru a fi restaurat Adam (sau pentru a se naşte Adam cel fără de păcat, adica Isus), cel care va da renaştere tuturor oamenilor, trebuie să fie mai întâi restaurată Eva. Maria a fost cea care a riscat cu viaţa, urmănd Cuvântul lui Dumnezeu.
    Dar mai sunt femei din VT, din cartea neamului lui Isus Hristos, care au fost vrednice de asemena fapte. Este vorba de Rebeca, soţia lui Isac, care şi-a înşelat soţull şi fiul mai mare, Esau, pentru ca fiul mai mic Iacov să poată primi binecuvântarea lui Isac. Deşi, ea a riscat cu viaţa (Esau dacă ar fi aflat că maica sa Rebeca a fost cea care l-a sfătuit pe Iacov să procedeze astfel, ar fi putut să o omoare aşa cum a dorit moartea fratelui său (Gen 27.41)), Rebeca ştia că ceea ce face este voinţa lui Dumnezeu.
    … iacov (Israel) a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi Zara din Tamar, care continuie spiţa neamului lui Isus (Mat 1:3). Unii ar putea spună cum a fost posibil ca în genealogia lui Hristos să fi fost aşa o femeie ca Tamar, care a comis adulter şi potrivit legii urma să fie omorâtă de Israel. Tamar s-a dat drept o curvă pentru a-l ispiti pe Iuda şi a întreţine relaţii sexuale cu el (Gen 38:14-15). Biblia n-o condamnă pe Tamar, deşi ea a încălcat Legea, dar a făcut nu din propria dorinţă, dar din motivul de a continua genealogia lui Iuda, din care urma să se nască Isus. Deci, Tamar la fel, încalcă legea, îşi înşeală Tatăl (socrul) şi fiul, Şela, care urma conform tradiţiilor iudaice să-i devină soţ (Gen 38:11), riscă cu viaţa, dar o face pentru a realiza voinţa lui Dumnezeu.
    Toate aceste trei femei: Rebeca, Tamar şi Maria, au fost acelea care au purificat linia de sânge, pentru ca Isus (Mesia) să se nască fără de păcatul originar. Resteurarea e procesul invers al Căderei. Căderea a avut din cauza relaţiilor sexuale nepermise a strămoşilor omenirii AA Lucifer, atunci când Adam şi Eva au fost imaturi spiritual. Porunca “nu muşca” ar însemna păstrarea purităţii, adica a nu avea relaţii sexuale, pină la vârsta majoratului, până ce Adam şi Eva ar atinge perfecţiunea individuală. Prima poruncă pe care Dumnezeu I-a dat-o omului a fost: “creşteţi (Gen1:28), apoi înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul”.
    AA Lucifer, a ispitit-o pe Eva, logodnica lui Adam, trezindu-i dorinţa prematură de a cunoaşte dragostea sexuală… Căderea a avut loc din cauza relaţiilor sexuale nepermise de Dumnezeu, omul singur a decis când şi cu cine să intreţină relaţiile sexuale, fiind ispitiţi de satan. Restaurarea trebuie să fie procesul invers; nu omul, ci Dumnezeu decide când şi cu cine trebuie să aibă loc actul sexual.
    Maria (Eva), logodită cu Iosif, l-a părăsit pe Iosif (AA) şi a plecat în casa lui Zaharia, care reprezintă partea lui Dumnezeu, pentru ca să fie născut Adam cel fără de păcat (Isus). Maria a restaurat greşala Evei, deacea i se acordă merite… Dar, ea a comis o mare greşala când sa intors înapoi la Iosif, care nu a putut să o iubească nici pe Maria, nici pe Isus, despre ce am scris în comentariul de mai sus.

  • veaceslav

    In primul rand vreau sa va spun ca oricum nu ati inteles semnificatia Mariei, biblia voastra este modificata si schimbata, pot sa aduc o gramada de cazuri, si deaceea si mergeti pe calea cea gresita, si inca o problema este ca va orientati pe strict ceea ce e scris doar in Biblie, fiti atenti:
    „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Sfînta Scriptură nu cuprinde întreaga Descoperire sau Revelaţie supranaturală, ci numai o parte, fiindcă Descoperirea sau Revelaţia supranaturală este mult mai bogată decît cea cuprinsă în Sfînta Scriptură, după cum mărturiseşte Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan: „Dar sînt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21, 25), sau: „Multe avînd a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (II Ioan, 1, 12). Aceste mărturii ne încredinţează că multe din învăţăturile, din faptele şi din minunile Mîntuitorului nu ni s-au păstrat în scris, ele fiind reţinute şi duse mai departe cu sfinţenie prin viu grai de Sfinţii Apostoli şi apoi şi de urmaşii lor, episcopii şi preoţii, prin Biserica Ortodoxă pînă la noi, şi care vor fi duse mai departe pîna la sfîrşitul timpurilor.

  • veaceslav

    Spre deosebire de celelalte femei menţionate în Vechiul şi în Noul Testament, numai Maica Domnului a fost obiectul unor profeţii. Isaia a prezis că Fecioara va naşte pe Mîntuitorul în chip minunat, ca un mare semn dumnezeiesc de izbăvire a poporului ales si de mîntuire a lumii: „Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iată Fecioara va lua în pintece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14).
    Biserica Ortodoxă învaţă că numai lui Dumnezeu în Treime: Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, I se cuvine adorare sau închinare, dar că Maicii Domnului, sfinţilor îngeri, sfinţilor, sfintelor moaşte, sfintelor icoane şi Sfintei Cruci se cuvine să dăm cinstirea potrivită. Întrucît Maica Domnului este cea dintîi dintre sfinţi, ei I se acordă “prea cinstire”, supravenerare. Sfinţilor li se acordă numai “cinstire” sau venerare. În Noul Testament Maica Domnului a fost prea cinstită de Elisabeta, mama Sfîntului Ioan Botezătorul: „Iar cînd a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pîntecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfînt. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.” Iar Fecioara Maria, Maica Domnului spune despre Sine „Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfînt este numele Lui. (Luca 1, 41-42, 48-49).

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    Faptul că Iosif avea 80 de ani şi că era căsătorit – sunt nişte lucuri fără suport biblic.
    În primul rând , Iosif era logodit cu Maria înainte ca ea să fie însărcinată. Deci ideea despre un ocrotitor în vîrstă nu e valabilă.
    Iar faptul că era căsătorit mai înainte – nu e menţionat nici într-un loc.
    Iar locul din Ezechel 44:1-4 sună cam aşa:
    “Ezekiel 44:1-4 M'a adus înapoi la poarta de afarã a sfîntului Locaş, dinspre rãsãrit. Dar era închisã. 2 Şi Domnul mi-a zis: ,,Poarta aceasta va sta închisã, nu se va deschide, şi nimeni nu va trece pe ea; cãci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea. De aceea va rãmînea închisã! 3 'n ce priveşte pe voivod, voivodul va putea sã şadã supt ea, ca sã mãnînce pînea de jertfã înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dã în tinda por ii, şi va ieşi pe acelaş drum.“ 4 M'a dus apoi la poarta de miazã noapte, înaintea casei Templului. M'am uitat şi iatã cã slava Domnului umplea Casa Domnului! şi am cãzut cu faţa la pãmînt. “
    aici se face referire la uşa Templului. Deci Maria nu este uşa descrisă în Ezechiel 44:2

  • alexandru

    Cred că nu vei putea găsi nici o diferenţă între Biblia care o foloseşte Biserica Protestantă şi cea Ortodoxă, indiferent cât de tare te-ai strădui.
    Nu e nici o problemă că ne conducem DOAR după Biblie, căci e NORMAL să te conduci după Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece vom da socoteală doar lui Dumnezeu.
    Veaceaslav, conduci discuţia într-o altă direcţie şi cu alt scop- de a provoca ceartă, care niciodată nu e binevenită.

  • veaceslav

    ba nu vreau sa ma cert Alexandru, sincer va iubesc si va stimez doar ca vreau sa ajungeti la adevar, caci adevarul e UNUL, doar stiti ca toate celelalte religii se trag de la cea ORIGINALA de la cea apostoleasca si soborniceasca biserica ortodoxa crestina, care are sfinti mari care au spus foarte multe despre ortodoxie. NU INTELEG DE CE VOI II CREDETI PE NISTE OAMENI DE RAND SI NU PE MARII SFINTI AI DOMNULUI CARE AU TRAIT O VIATA CURATA SI CINSTITA??? IN MUNTI SI IN PUSTIURI SI CARE NU AVEAU INTERESE PERSONALE!!!

  • veaceslav

    In primul rand vreau sa va spun ca oricum nu ati inteles semnificatia Mariei, biblia voastra este modificata si schimbata, pot sa aduc o gramada de cazuri, si deaceea si mergeti pe calea cea gresita, si inca o problema este ca va orientati pe strict ceea ce e scris doar in Biblie, fiti atenti:
    „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Sfînta Scriptură nu cuprinde întreaga Descoperire sau Revelaţie supranaturală, ci numai o parte, fiindcă Descoperirea sau Revelaţia supranaturală este mult mai bogată decît cea cuprinsă în Sfînta Scriptură, după cum mărturiseşte Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan: „Dar sînt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21, 25), sau: „Multe avînd a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (II Ioan, 1, 12). Aceste mărturii ne încredinţează că multe din învăţăturile, din faptele şi din minunile Mîntuitorului nu ni s-au păstrat în scris, ele fiind reţinute şi duse mai departe cu sfinţenie prin viu grai de Sfinţii Apostoli şi apoi şi de urmaşii lor, episcopii şi preoţii, prin Biserica Ortodoxă pînă la noi, şi care vor fi duse mai departe pîna la sfîrşitul timpurilor.

    • VIOVALDE

      CREZI CA AI PUTEA CITI (DIN BIBLIA TA ) , SI v.31 DIN IOAN 20 ?

    • cristic

      De ce anume prin Bis. Ortodoxa?

  • Matyi

    Veaceslav a scris:
    “NU INTELEG DE CE VOI II CREDETI PE NISTE OAMENI DE RAND SI NU PE MARII SFINTI AI DOMNULUI CARE AU TRAIT O VIATA CURATA SI CINSTITA??? IN MUNTI SI IN PUSTIURI SI CARE NU AVEAU INTERESE PERSONALE!!!”
    Totusi, cine i-a ridicat la rangul de sfinti pe acesti oameni? Si cine le da dreptul acestor “sfinti” sa adauge la Cuvantul lui Dumnezeu care este un tot intreg si SUFICIENT pentru a calauzi pe orice om spre mantuire. De ce nesocotesti versetul: (Apocalipsa 22:18)  ”Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
    19  Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.”
    Voi adaugati invataturi omenesti la Sfanta Scriptura si va calauziti dupa ele, ca si cum Biblia ar fi prea saraca in informatii ca sa va ajunga. Credeti ca Dumnezeu a facut economie de cuvinte si taine atunci cand a inspirat realizarea Sfintei Scripturi ? Chiar nu va e frica de mania lui Dumnezeu ?
    Cu toate argumentele pe care le-ai prezentat pana acum in favoarea Maicii Domnului, nu ai putut si nu vei putea aduce nici macar un singur verset din Biblie, ca dovada ca Dumnezeu, Isus Hristos sau apostolii ar indemna pe oameni sa se inchine Maicii Domnului, sa o “supravenereze”, sa se roage acesteia asa cum faceti voi. De ce mai e nevoie de inca o “cale” (sau căi) de a ajunge la Dumnezeu ? De ce nu va este deajuns persoana Domnului Isus Cristos, care si-a jertfit viata pentru voi. Care fapta a Maicii Domnului poate fi pusa alaturi de aceasta jertfa suprema ? Ce a facut Maica Domnului pentru omenire ca sa merite venerare ? Alegerea modalitatii prin care Mantuitorul a venit pe pamant a fost a lui Dumnezeu nu a Mariei. Care este , deci, meritul Mariei ? Nu va dati seama că venerând-o pe Maria Îl frustraţi pe Domnul Isus de meritele Sale ?
    Eu iti recomand ca in loc sa pierzi timpul cu invataturi slabe, cere calauzire de la Dumnezeu, prin Duhul Sfant, in rugaciune, ca sa intelegi Biblia asa cum a lasat-o Creatorul tau pentru tine si fii multumit cu Ea.
    Dumnezeu sa te binecuvanteze in deslusirea adevarului sfant.

  • octavian_ro

    Dar acei mari sfinţi nu sunt tot oameni de rând? Toţi liderii religioşi şi sfinţii din trecut aveau marea dorinţă ca oamenii să afle Adevărul şi să se întoarcă la Dumnezeu. Iar dacă cineva a postit şi a trăit în pustiu pentru, ca mai târziu, să stea pe lista celor sfinţi, nu poate fi considerat sfânt.
    Cuvintele lui Isus de la Ioan 5:43. “Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.44. Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava, pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?”
    Aşa se întâmplă şi asta se observă, dragă Veaceslav, prea des auzim cuvinte de genul “Preasfinţitul”, “preacuviosul”, “preacinstita”, “preaslăvitul”… Poate prea-exageraţi şi-i prea veneraţi pe acei care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu nu pentru aşi înălţa numele Său, dar pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
    Desigur, trebuie să respectăm strămoşii şi sfinţii de trecut, pe fundamentul cărora noi îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, dar nu trebuie să facem din ei divinităţi, deaorece, doar Unicul Isus Hristos, a avut un spirit divin, El e acea Lumină dătătoare de viaţă, pe când cei care L-au urmat doar reflectă acea lumină. Chiar dacă îi numim sfinţi, ei nu sunt desăvârşiţi. Dacă cunoşti vre-un sfânt care niciodată n-a păcătuit pe parcursul vieţii, atunci cu inima deschisă aş asculta învăţătura lui.
    Până şi Noe, Avram, Moise, regii Saul, David, Solomon ş.a., precum şi apostolii din NT deşi au fost dedicaţi lui Dumnezeu, ei nu erau perfecţi, ca urmare, au făcut şi unele greşeli. Viaţa lor ne poate servi ca un exemplu din viaţa noastră de credinţă, din care putem învăţa multe. Trebuie să înţelegem foarte bine inima lor în relaţiile cu Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu atunci când i-a chemat, misiunele providenţiale încredinţate lor, dar să nu ne închinăm lor. În credinţă şi unitate cu ei, noi trebuie să parcurgem calea parcursă de ei şi să mergem mai departe.
    Deci şi învăţătura lor trebuie să ne ajute să înţelegem mai bine mesajul Evanghelic a lui Isus Hristos, mai bine să înţelegem personalitatea Lui Isus, dar să nu ne abată, şi să nu-şi creeze nişte culturi ai personalităţii sale sau al altora, ca să-i pictăm pe icoane şi să ne închinăm lor. Apoi să zică cineva că mergem pe un drum greşit dacă urmăm doar Biblia, cum ai afirmat mai sus.

  • veaceslav

    Vai de voi! Voi credeti ca toata Intelepciunea Domnului a incaput in biblie??? credeti ca este cu putinta ca biblia sa contina totul despre Dumnezeu? oare nu se zice: „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Sfînta Scriptură nu cuprinde întreaga Descoperire sau Revelaţie supranaturală, ci numai o parte, fiindcă Descoperirea sau Revelaţia supranaturală este mult mai bogată decît cea cuprinsă în Sfînta Scriptură, după cum mărturiseşte Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan: „Dar sînt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21, 25), sau: „Multe avînd a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (II Ioan, 1, 12). Aceste mărturii ne încredinţează că multe din învăţăturile, din faptele şi din minunile Mîntuitorului nu ni s-au păstrat în scris, ele fiind reţinute şi duse mai departe cu sfinţenie prin viu grai de Sfinţii Apostoli şi apoi şi de urmaşii lor, episcopii şi preoţii, prin Biserica Ortodoxă pînă la noi, şi care vor fi duse mai departe pîna la sfîrşitul timpurilor.
    Referitor la sfinti vai de voi daca credeti ca o faceau pentru slava lor. O faceau pentru Slava Lui Dumnezeu si niciodata un sfant ortodox nu s facea sfant ba se considera cel mai pacatos ditre oameni, ei vedeau cu Duhul cel Sfant, nu cu mintea a multora din voi care incearca prin desteptaciune sa descifreze ceea ce nu o sa intelegeti niciodata. STITI CARE E PROBLEMA VOASTRA SUNTETI MANDRI! mai cititi despre sfinti si o sa va convingeti de multe!!!

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    Cred că nu vei putea găsi nici o diferenţă între Biblia care o foloseşte Biserica Protestantă şi cea Ortodoxă, indiferent cât de tare te-ai strădui.
    Nu e nici o problemă că ne conducem DOAR după Biblie, căci e NORMAL să te conduci după Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece vom da socoteală doar lui Dumnezeu.
    Veaceaslav, conduci discuţia într-o altă direcţie şi cu alt scop- de a provoca ceartă, care niciodată nu e binevenită.

    • Bogdan mihanta

      Veaceaslav, chiar are dreptate, tu esti mai mult decat penibil si nu el, ti-a adus argumente cum ca adevarul nu se gaseste in totalitate numai in Scriptura, cine are urechi de auzit sa auda si ochi de vazut, sa vada

  • veaceslav

    ba nu vreau sa ma cert Alexandru, sincer va iubesc si va stimez doar ca vreau sa ajungeti la adevar, caci adevarul e UNUL, doar stiti ca toate celelalte religii se trag de la cea ORIGINALA de la cea apostoleasca si soborniceasca biserica ortodoxa crestina, care are sfinti mari care au spus foarte multe despre ortodoxie. NU INTELEG DE CE VOI II CREDETI PE NISTE OAMENI DE RAND SI NU PE MARII SFINTI AI DOMNULUI CARE AU TRAIT O VIATA CURATA SI CINSTITA??? IN MUNTI SI IN PUSTIURI SI CARE NU AVEAU INTERESE PERSONALE!!!

    • Octavian

      Dar acei mari sfinţi nu sunt tot oameni? Toţi liderii religioşi şi sfinţii din trecut aveau marea dorinţă ca oamenii să afle Adevărul şi să se întoarcă la Dumnezeu. Iar dacă cineva a postit şi a trăit în pustiu pentru, ca mai târziu, să stea pe lista celor sfinţi, nu poate fi considerat sfânt.
      Cuvintele lui Isus de la Ioan 5:43. “Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.44. Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava, pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?”
      Aşa se întâmplă şi asta se observă, dragă Veaceslav, prea des auzim cuvinte de genul “Preasfinţitul”, “preacuviosul”, “preacinstita”, “preaslăvitul”… Poate prea-exageraţi şi-i prea veneraţi pe acei care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu nu pentru aşi înălţa numele Său, dar pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
      Desigur, trebuie să respectăm strămoşii şi sfinţii de trecut, pe fundamentul cărora noi îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, dar nu trebuie să facem din ei divinităţi, deaorece, doar Unicul Isus Hristos, a avut un spirit divin, El e acea Lumină dătătoare de viaţă, pe când cei care L-au urmat doar reflectă acea lumină. Chiar dacă îi numim sfinţi, ei nu sunt desăvârşiţi. Dacă cunoşti vre-un sfânt care niciodată n-a păcătuit pe parcursul vieţii, atunci cu inima deschisă aş asculta învăţătura lui.
      Până şi Noe, Avram, Moise, regii Saul, David, Solomon ş.a., precum şi apostolii din NT deşi au fost dedicaţi lui Dumnezeu, ei nu erau perfecţi, ca urmare, au făcut şi unele greşeli. Viaţa lor ne poate servi ca un exemplu din viaţa noastră de credinţă, din care putem învăţa multe. Trebuie să înţelegem foarte bine inima lor în relaţiile cu Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu atunci când i-a chemat, misiunele providenţiale încredinţate lor, dar să nu ne închinăm lor. În credinţă şi unitate cu ei, noi trebuie să parcurgem calea parcursă de ei şi să mergem mai departe.
      Deci şi învăţătura lor trebuie să ne ajute să înţelegem mai bine mesajul Evanghelic a lui Isus Hristos, mai bine să înţelegem personalitatea Lui Isus, dar să nu ne abată, şi să nu-şi creeze nişte culite ai personalităţii sale sau al altora, ca să-i pictăm pe icoane şi să ne închinăm lor. Apoi să zică cineva că mergem pe un drum greşit dacă urmăm doar Biblia, cum ai afirmat mai sus.

    • Octavian

      Dar acei mari sfinţi nu sunt tot oameni? Toţi liderii religioşi şi sfinţii din trecut aveau marea dorinţă ca oamenii să afle Adevărul şi să se întoarcă la Dumnezeu. Iar dacă cineva a postit şi a trăit în pustiu pentru, ca mai târziu, să stea pe lista celor sfinţi, nu poate fi considerat sfânt.
      Cuvintele lui Isus de la Ioan 5:43. “Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.44. Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava, pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?”
      Aşa se întâmplă şi asta se observă, dragă Veaceslav, prea des auzim cuvinte de genul “Preasfinţitul”, “preacuviosul”, “preacinstita”, “preaslăvitul”… Poate prea-exageraţi şi-i prea veneraţi pe acei care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu nu pentru aşi înălţa numele Său, dar pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu.
      Desigur, trebuie să respectăm strămoşii şi sfinţii de trecut, pe fundamentul cărora noi îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, dar nu trebuie să facem din ei divinităţi, deaorece, doar Unicul Isus Hristos, a avut un spirit divin, El e acea Lumină dătătoare de viaţă, pe când cei care L-au urmat doar reflectă acea lumină. Chiar dacă îi numim sfinţi, ei nu sunt desăvârşiţi. Dacă cunoşti vre-un sfânt care niciodată n-a păcătuit pe parcursul vieţii, atunci cu inima deschisă aş asculta învăţătura lui.
      Până şi Noe, Avram, Moise, regii Saul, David, Solomon ş.a., precum şi apostolii din NT deşi au fost dedicaţi lui Dumnezeu, ei nu erau perfecţi, ca urmare, au făcut şi unele greşeli. Viaţa lor ne poate servi ca un exemplu din viaţa noastră de credinţă, din care putem învăţa multe. Trebuie să înţelegem foarte bine inima lor în relaţiile cu Dumnezeu, scopul lui Dumnezeu atunci când i-a chemat, misiunele providenţiale încredinţate lor, dar să nu ne închinăm lor. În credinţă şi unitate cu ei, noi trebuie să parcurgem calea parcursă de ei şi să mergem mai departe.
      Deci şi învăţătura lor trebuie să ne ajute să înţelegem mai bine mesajul Evanghelic a lui Isus Hristos, mai bine să înţelegem personalitatea Lui Isus, dar să nu ne abată, şi să nu-şi creeze nişte culite ai personalităţii sale sau al altora, ca să-i pictăm pe icoane şi să ne închinăm lor. Apoi să zică cineva că mergem pe un drum greşit dacă urmăm doar Biblia, cum ai afirmat mai sus.

    • cristic

      pentru ca invataturile lor contrazic Biblia

  • Palosi Marton

    Veaceslav a scris:
    “NU INTELEG DE CE VOI II CREDETI PE NISTE OAMENI DE RAND SI NU PE MARII SFINTI AI DOMNULUI CARE AU TRAIT O VIATA CURATA SI CINSTITA??? IN MUNTI SI IN PUSTIURI SI CARE NU AVEAU INTERESE PERSONALE!!!”
    Totusi, cine i-a ridicat la rangul de sfinti pe acesti oameni? Si cine le da dreptul acestor “mari sfinti” sa adauge la Cuvantul lui Dumnezeu care este un tot intreg si SUFICIENT pentru a calauzi pe orice om spre mantuire. De ce nesocotesti versetul: (Apocalipsa 22:18)  ”Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
    19  Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.”
    Voi adaugati invataturi omenesti la Sfanta Scriptura si va calauziti dupa ele, ca si cum Biblia ar fi prea saraca in informatii ca sa va ajunga. Credeti ca Dumnezeu a facut economie de cuvinte si taine atunci cand a inspirat realizarea Sfintei Scripturi ? Chiar nu va e frica de mânia lui Dumnezeu ?
    Cu toate argumentele pe care le-ai prezentat pana acum in favoarea Maicii Domnului, nu ai putut si nu vei putea aduce nici macar un singur verset din Biblie, ca dovada ca Dumnezeu, Isus Hristos sau apostolii ar indemna pe oameni sa se inchine Maicii Domnului, sa o “supravenereze”, sa se roage acesteia asa cum faceti voi. De ce mai e nevoie de inca o “cale” (sau căi) de a ajunge la Dumnezeu ? De ce nu va este deajuns persoana Domnului Isus Cristos, care si-a jertfit viata pentru voi. Care fapta a Maicii Domnului poate fi pusa alaturi de aceasta jertfa suprema ? Ce a facut Maica Domnului pentru omenire ca sa merite venerare ? Alegerea modalitatii prin care Mantuitorul a venit pe pamant a fost a lui Dumnezeu nu a Mariei. Care este , deci, meritul Mariei ? Nu va dati seama că venerând-o pe Maria Îl frustraţi pe Domnul Isus de meritele Sale ?
    Eu iti recomand ca in loc sa pierzi timpul cu invataturi slabe, cere calauzire de la Dumnezeu, prin Duhul Sfant, in rugaciune, ca sa intelegi Biblia asa cum a lasat-o Creatorul tau pentru tine si fii multumit cu Ea.
    Dumnezeu sa te binecuvanteze in deslusirea adevarului sfant.

    • VIOVALDE

      FOARTE BINA SPUS

  • veaceslav

    Vai de voi! Voi credeti ca toata Intelepciunea Domnului a incaput in biblie??? credeti ca este cu putinta ca biblia sa contina totul despre Dumnezeu? oare nu se zice: „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni 2, 15). Sfînta Scriptură nu cuprinde întreaga Descoperire sau Revelaţie supranaturală, ci numai o parte, fiindcă Descoperirea sau Revelaţia supranaturală este mult mai bogată decît cea cuprinsă în Sfînta Scriptură, după cum mărturiseşte Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan: „Dar sînt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (Ioan 21, 25), sau: „Multe avînd a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină” (II Ioan, 1, 12). Aceste mărturii ne încredinţează că multe din învăţăturile, din faptele şi din minunile Mîntuitorului nu ni s-au păstrat în scris, ele fiind reţinute şi duse mai departe cu sfinţenie prin viu grai de Sfinţii Apostoli şi apoi şi de urmaşii lor, episcopii şi preoţii, prin Biserica Ortodoxă pînă la noi, şi care vor fi duse mai departe pîna la sfîrşitul timpurilor.
    Referitor la sfinti vai de voi daca credeti ca o faceau pentru slava lor. O faceau pentru Slava Lui Dumnezeu si niciodata un sfant ortodox nu s facea sfant ba se considera cel mai pacatos ditre oameni, ei vedeau cu Duhul cel Sfant, nu cu mintea a multora din voi care incearca prin desteptaciune sa descifreze ceea ce nu o sa intelegeti niciodata. STITI CARE E PROBLEMA VOASTRA SUNTETI MANDRI! mai cititi despre sfinti si o sa va convingeti de multe!!!

  • alexandru

    pentru veaceaslav,
    dacă tu ai hotărât să te conduci şi după scrierile sfinţilor părinţi – e alegerea ta. Dar personal am hotărât să mă conduc după Sfintele Scripturi. Deoarece 2 Timotei 3:16-17 îmi spune că Cuvântul lui Dumnezeu îl poate face pe om “vrednic de orice lucrare bună”. Nu vorbeşte de alte surse ci doar despre Cuvântul lui Dumnezeu cel scris, deci se face referire la Scripturi.

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    pentru veaceaslav,
    dacă tu ai hotărât să te conduci şi după scrierile sfinţilor părinţi – e alegerea ta. Dar personal am hotărât să mă conduc după Sfintele Scripturi. Deoarece 2 Timotei 3:16-17 îmi spune că Cuvântul lui Dumnezeu îl poate face pe om “vrednic de orice lucrare bună”. Nu vorbeşte de alte surse ci doar despre Cuvântul lui Dumnezeu cel scris, deci se face referire la Scripturi.

  • mihai_yahoo

    Sa te conduci numai dupa Sfintele Scripturi si sa nu accepti Adevarul in rest – poate fi o inselare asemenea – everilor care se conduceau dupa Lege dar nu acceptau Adevarul.

    Faptul ca Sfanta Fecioara Maria este Imparateasa cerurilor nu contrazice nici Legea si nici Sfintele Scripturi; iar ortodocsii nu o pun mai presus de Dumnezeu in Sfanta Treime.

    Ar fi absurd sa ma iau dupa nenea Gica, si sa ignor scrierile Sfintilor de la Moise, la Sfantul Vasile si mai incoace.
    Sfintii nu au fost facuti de oameni, ci au fost Sfinti de la Dumnezeu – oamenii doar i-au recunoscut sau i-au hulit.

    Dumnezeu sa ne lumineze!

  • Matyi

    Interesant e modul in care pot sa creada unii in legende si basme, fara sa-si dea silinta, macar din pura curiozitate, sa caute si temeiul pentru crezul lor. Crestinii cred in invataturile Domnului avand ca temei tocmai Biblia despre care se stie ca este inspirat, slova cu slova, de Insusi Creatorul.
    Asa cum o cantareata de manele se autointituleaza “Printesa universului” si este acceptata de o multime de oameni, tot asa poate fi si Maica Domnului “Imparateasa cerurilor”( Daca marii sfinti ai ortodocsilor au putut sa faca asemenea afirmatii despre maica Domnului atunci, eu personal, am o retinere fata de integritatea psihica a acestora. Totusi nu cred acest lucru, ci mai degraba cred ca aceste titulaturi extravagante, atribuite unei femei, sunt nascocirea unor minti intunecate de fanatism.

  • octavian_ro

    Ai spus că un sfânt ortodox nu se face sfânt şi se consideră cel mai păcătos dintre oameni. E adevărat, că odată ce aflăm Adevărul, descoperim în noi acea natură contradictorie, acea luptă continuă dintre suflet şi corp. Tindem să alungăm răul şi să urmărim doar binele, dar cu toate acestea, fără să ne dăm seama, suntem conduşi de forţele răului, lăsând la o parte binele dorit de sufletul originar şi săvârşim fapte rele pe care nu dorim să le săvârşim.
    Această stare îi subjugă pe oamenii religioşi şi îi conduce în adâncurile agoniei, unde trăisc un mod de viaţă ascetic despriţuind şi negând realitatea fizică în favoarea fericirii spirituale. Vedem că şi în viaţa ascetică a oamenilor religioşi mai există o asemenea contradicţie, ei sunt incapabili de a se dezice de realitatea acestei lumi sau să oprească dorinţele de plăcerea fizică.
    Atunci de ce ar trebui să-i preasfinţim? Care din ei a trăit o viaţă curată şi cinstită lipsită de păcat (cum ai scris mai sus)? de ce s-au retras ei în munţi şi pustiuri? Nu din cauza că nuştiu cum altfel să lupte cu păcatul? Cine dintre ei au reuşit să-l învingă pe satan? Eu nu cunosc alt învingător din istorie, decât Isus Hristos. Acel care a trăit o viaţă cu adevărat curată şi lipsită de păcat. De acea învăţătura Lui am să o urmez şi a celor care şi-au dedicat viaţa Lui.
    Dacă cunoşti pe altcineva, biruitor în lupta cu satan, atunci bucuros aş face cunoştinţă cu învăţăturile lui. Te rog, doar să-mi spui cine e şi dacă ştii vre-o sursă unde aş putea afla mai multe despre el.

  • Andrei_Vasilita

    “…integritatea psihica a acestora…”

    Deja nu e bine… Nu asa se discuta intre crestini.
    Nu e bine ca punctul de vedere a cuiva sa devina punctul de orbire a altcuiva.
    Asa cum ne aminteste recent, fr. D. Branzai – indemnul lui R. Wurmbrand: oare nu putem gasi noi puncte de convergenta mai degraba decit de divergenta?

    Si eu cred ca Biblia trebuie sa fie singura “Constitutie” a celui ce este ucenic al Domnului Cristos, iar aici nu pot sa incapa multe din invataturile care au devenit parte a Sfintei Traditii anume din cauza testului “Fata in fata cu Biblia” pentru ca il pica. (Autorul a arata acest lucru).

    Stiti… e de constat faptul ca impartasirea de cresinta, convingerile si practica crestinilor ortodocsi pot sa difere mult si foarte mult de la caz la caz, de la gruprui la grupuri, de la perioade istorice la altele etc.
    Si aici vine problema mare – adica testul bunului simt (desigur el nu are prioritate in fata testului confruntarii cu Biblia) – ca imediat in a/a situatie constati (cel putin eu am constat si sunt incredintat) ca e nevoie de un fundament de nezdruncinat: necesitatea revenirii la sursa primara, indistructibila, infailibila si care este singura baza comuna pentru cei care isi spun cresini: Sfinta Scriptura.
    Altfel, din momentul in care includem in ecuatie traditiile diferite, plus statutul/rangul la care sunt ridicate a/a in Biserici in parte – ne trezim in discutii antagoniste si chiar in paruieli de vorbe la care nu ne cheama, ba chiar ne indeamna sa nu le avem intre noi Domnul Isus Cristos (desi pentru puritatea-calitatea credintei sunt de folos).
    Si venim in sfirsit sa constatam ca in ziua de azi, afara de cresterea imoralitatii si inchinarea la “absolutul material”, la indepartarea oamenilor de Cuvintul Domnului mai contribuie si aceste lungi “clarificari”.
    Dar… cred ca in ultimele propozitii am devenit putin neexplicit si deschid usa pentru mai multe clarificari si precizari care nu stiu daca sunt dorite si acceptate.
    Multumesc.

  • mihai_yahoo

    Sa te conduci numai dupa Sfintele Scripturi si sa nu accepti Adevarul in rest – poate fi o inselare asemenea – everilor care se conduceau dupa Lege dar nu acceptau Adevarul.

    Faptul ca Sfanta Fecioara Maria este Imparateasa cerurilor nu contrazice nici Legea si nici Sfintele Scripturi; iar ortodocsii nu o pun mai presus de Dumnezeu in Sfanta Treime.

    Ar fi absurd sa ma iau dupa nenea Gica, si sa ignor scrierile Sfintilor de la Moise, la Sfantul Vasile si mai incoace.
    Sfintii nu au fost facuti de oameni, ci au fost Sfinti de la Dumnezeu – oamenii doar i-au recunoscut sau i-au hulit.

    Dumnezeu sa ne lumineze!

    • VIOVALDE

      Daca continui sa fii acru , cam slaba nadejde sa fii luminat.

  • Palosi Marton

    Interesant e modul in care pot sa creada unii in legende si basme, fara sa-si dea silinta, macar din pura curiozitate, sa caute si temeiul pentru crezul lor. Crestinii cred in invataturile Domnului avand ca temei tocmai Biblia despre care se stie ca este inspirat, slova cu slova, de Insusi Creatorul.
    Asa cum o cantareata de manele se autointituleaza “Printesa universului” si este acceptata de o multime de oameni, tot asa poate fi si Maica Domnului “Imparateasa cerurilor”( Daca marii sfinti ai ortodocsilor au putut sa faca asemenea afirmatii despre maica Domnului atunci, eu personal, am o retinere fata de integritatea psihica a acestora. Totusi nu cred acest lucru, ci mai degraba cred ca aceste titulaturi extravagante, atribuite unei femei, sunt nascocirea unor minti intunecate de fanatism.

    • Anonymous

      vorbesti despre mama Domnului caruia crezi ca ii slujesti. daca tu crezi ca El ca o sa te mangaie pe cap si o sa-ti spuna ‘bravo!’ la infricosatoarea judecata, Dumnezeu sa te apere, atunci!

  • mihai_yahoo

    Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”

    Luca 1:35 Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.


    Ce fel de oameni sunt cei care se gandesc la relatii intime in casa cu un Sfant sau cu cineva asupra caruia s-a pogorat Duhul Sfant?

    Matthew 1:19 >> … Joseph her husband was a righteous man …

  • Octavian

    Ai spus că un sfânt ortodox nu se face sfânt şi se consideră cel mai păcătos dintre oameni. E adevărat, că odată ce aflăm Adevărul, descoperim în noi acea natură contradictorie, acea luptă continuă dintre suflet şi corp. Tindem să alungăm răul şi să urmărim doar binele, dar cu toate acestea, fără să ne dăm seama, suntem conduşi de forţele răului, lăsând la o parte binele dorit de sufletul originar şi săvârşim fapte rele pe care nu dorim să le săvârşim.
    Această stare îi subjugă pe oamenii religioşi şi îi conduce în adâncurile agoniei, unde trăisc un mod de viaţă ascetic despriţuind şi negând realitatea fizică în favoarea fericirii spirituale. Vedem că şi în viaţa ascetică a oamenilor religioşi mai există o asemenea contradicţie, ei sunt incapabili de a se dezice de realitatea acestei lumi sau să oprească dorinţele de plăcerea fizică.
    Atunci de ce ar trebui să-i preasfinţim? Care din ei a trăit o viaţă curată şi cinstită lipsită de păcat (cum ai scris mai sus)? de ce s-au retras ei în munţi şi pustiuri? Nu din cauza că nuştiu cum altfel să lupte cu păcatul? Cine dintre ei au reuşit să-l învingă pe satan? Eu nu cunosc alt învingător din istorie, decât Isus Hristos. Acel care a trăit o viaţă cu adevărat curată şi lipsită de păcat. De acea învăţătura Lui am să o urmez şi a celor care şi-au dedicat viaţa Lui.
    Dacă cunoşti pe altcineva, biruitor în lupta cu satan, atunci bucuros aş face cunoştinţă cu învăţăturile lui. Te rog, doar să-mi spui cine e şi dacă ştii vre-o sursă unde aş putea afla mai multe despre el.

  • Andrei_Vasilita

    “…integritatea psihica a acestora…”

    Deja nu e bine… Nu asa se discuta intre crestini.
    Nu e bine ca punctul de vedere a cuiva sa devina punctul de orbire a altcuiva.
    Asa cum ne aminteste recent, fr. D. Branzai – indemnul lui R. Wurmbrand: oare nu putem gasi noi puncte de convergenta mai degraba decit de divergenta?

    Si eu cred ca Biblia trebuie sa fie singura “Constitutie” a celui ce este ucenic al Domnului Cristos, iar aici nu pot sa incapa multe din invataturile care au devenit parte a Sfintei Traditii anume din cauza testului “Fata in fata cu Biblia” pentru ca il pica. (Autorul a arata acest lucru).

    Stiti… e de constat faptul ca impartasirea de cresinta, convingerile si practica crestinilor ortodocsi pot sa difere mult si foarte mult de la caz la caz, de la gruprui la grupuri, de la perioade istorice la altele etc.
    Si aici vine problema mare – adica testul bunului simt (desigur el nu are prioritate in fata testului confruntarii cu Biblia) – ca imediat in a/a situatie constati (cel putin eu am constat si sunt incredintat) ca e nevoie de un fundament de nezdruncinat: necesitatea revenirii la sursa primara, indistructibila, infailibila si care este singura baza comuna pentru cei care isi spun cresini: Sfinta Scriptura.
    Altfel, din momentul in care includem in ecuatie traditiile diferite, plus statutul/rangul la care sunt ridicate a/a in Biserici in parte – ne trezim in discutii antagoniste si chiar in paruieli de vorbe la care nu ne cheama, ba chiar ne indeamna sa nu le avem intre noi Domnul Isus Cristos (desi pentru puritatea-calitatea credintei sunt de folos).
    Si venim in sfirsit sa constatam ca in ziua de azi, afara de cresterea imoralitatii si inchinarea la “absolutul material”, la indepartarea oamenilor de Cuvintul Domnului mai contribuie si aceste lungi “clarificari”.
    Dar… cred ca in ultimele propozitii am devenit putin neexplicit si deschid usa pentru mai multe clarificari si precizari care nu stiu daca sunt dorite si acceptate.
    Multumesc.

  • Matyi

    mihai_yahoo a scris
    “Ce fel de oameni sunt cei care se gandesc la relatii intime in casa cu un Sfant sau cu cineva asupra caruia s-a pogorat Duhul Sfant”

    Atunci cand un om se pocaieste si il cheama pe Domnul Isus in inima lui, acesta va primi si Duhul Sfant, ca parte inseparabila a Trinitatii (adica a lui Dumnezeu), care va face lucrarea de “nastere din nou” in fiinta acelui credincios. Asta inseamna ca din acea clipa, de cand Duhul Sfant a intrat in viata omului, acesta nu mai poate avea relatii intime cu sotia sa ? Sfintirea este un proces permanent, pe durata unei vieti pamantesti si nu o schimbare spontana in urma careia esti declarat sfant (tot de oameni). Parerea mea este ca atat timp cat omul este nevoit sa traiasca in acest ambalaj, numit trup, nu poate sa fie sfant desavarsit, pentru ca este cu neputinta sa nu pacatuiasca.
    Acest lucru cred ca este valabil si in cazul maicii Domnului. Duhul Sfant s-a pogorat asupra ei sa faca acea lucrare extraordinara, dupa care toate au revenit la normal, adica Maria a ramas tot un om, care a inteles ca trebuie sa se sfinteasca in continuare ca sa fie placuta lui Dumnezeu. Relatia ei cu Mantuitorul a fost una fireasca, de mama, si nimic mai mult. Asta nu o spun de la mine, ci reiese din Scripturi. Daca ar fi fost altfel, cu siguranta ca Dumnezeu nu ar fi omis sa includa in Scripturi si acele aspecte. Daca ne-ar fi de folos sa ne rugam fecioarei Maria, insusi Domnul Isus ne-ar fi indemnat sa o facem. (nu cred ca “I-a scăpat” ceva din marea lucrare pe care trebuia sa o faca si a facut-o pe pamant).
    P.S. o intrebare pentru oricare credincios ortodox: voi ati experimentat nasterea din nou ? Daca da, atunci cand s-a intamplat acest lucru ? In urma carui eveniment sau fapta ? Eu inca n-am auzit pe niciunul sa declare acest lucru. M-as bucura sa intalnesc asemenea ortodocsi.

  • mihai_yahoo

    Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”

    Luca 1:35 Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.


    Ce fel de oameni sunt cei care se gandesc la relatii intime in casa cu un Sfant sau cu cineva asupra caruia s-a pogorat Duhul Sfant?

    Matthew 1:19 >> … Joseph her husband was a righteous man …

  • Palosi Marton

    mihai_yahoo a scris:
    “Ce fel de oameni sunt cei care se gandesc la relatii intime in casa cu un Sfant sau cu cineva asupra caruia s-a pogorat Duhul Sfant”

    Atunci cand un om se pocaieste si il cheama pe Domnul Isus in inima lui, acesta va primi si Duhul Sfant, ca parte inseparabila a Trinitatii (adica a lui Dumnezeu), care va face lucrarea de “nastere din nou” in fiinta acelui credincios. Asta inseamna ca din acea clipa, de cand Duhul Sfant a intrat in viata omului, acesta nu mai poate avea relatii intime cu sotia sa ? Sfintirea este un proces permanent, pe durata unei vieti pamantesti si nu o schimbare spontana in urma careia esti declarat sfant (tot de oameni). Parerea mea este ca atat timp cat omul este nevoit sa traiasca in acest ambalaj, numit trup, nu poate sa fie sfant desavarsit, pentru ca este cu neputinta sa nu pacatuiasca.
    Acest lucru cred ca este valabil si in cazul maicii Domnului. Duhul Sfant s-a pogorat asupra ei sa faca acea lucrare extraordinara, dupa care toate au revenit la normal, adica Maria a ramas tot un om, care a inteles ca trebuie sa se sfinteasca in continuare ca sa fie placuta lui Dumnezeu. Relatia ei cu Mantuitorul a fost una fireasca, de mama, si nimic mai mult. Asta nu o spun de la mine, ci reiese din Scripturi. Daca ar fi fost altfel, cu siguranta ca Dumnezeu nu ar fi omis sa includa in Scripturi si acele aspecte. Daca ne-ar fi de folos sa ne rugam fecioarei Maria, insusi Domnul Isus ne-ar fi indemnat sa o facem. (nu cred ca “I-a scăpat” ceva din marea lucrare pe care trebuia sa o faca si a facut-o pe pamant).
    P.S. o intrebare pentru oricare credincios ortodox: voi ati experimentat nasterea din nou ? Daca da, atunci cand s-a intamplat acest lucru ? In urma carui eveniment sau fapta ? Eu inca n-am auzit pe niciunul sa declare acest lucru. M-as bucura sa intalnesc asemenea ortodocsi.

  • veaceslav

    Matyi – toată binecuvântarea şi cinstirea fără egal a Fecioarei Maria provine din faptul că ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, adică Născătoare de Dumnezeu.

    Îngerul Gavriil se închină Fecioarei Maria şi o numeşte Binecuvântată între femei' (Luca 1, 28), iar Elisabeta, ruda Mariei, o salută prin cuvintele: 'Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău' (Luca 1, 42), numindu-o 'Maica Domnului meu' (Luca 1, 43).
    Tu iti dai seama Insusi Îngerul Gavriil se închină Fecioarei Maria şi o numeşte Binecuvântată între femei' DACA INGERUL GAVRIIL I S-A INCHINAT CINE ESTI TU (NOI) PACATOSII SA NU NE INCHINAM???

    Măreşte, suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (generaţiile) . Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui ' (Luca 1, 46-49).
    AUZI CE ZICE MA VOR FERICI TOATE NEAMURILE??????

    Deşi nu sosise vremea Lui de a face minuni în public, Iisus nu poate refuza rugămintea Mamei Sale de-a ajuta pe cei în lipsă. Văzând puterea mijlocirii Maicii Domnului pe lângă Fiul ei, Biserica o numeşte pe Maica Domnului: ' rugătoare nebiruită ', adic ă nerefuzată, şi îi cere ajutorul în toate slujbele ei liturgice.

    Altă dată, o femeie din popor, auzind cât de înţelept şi frumos vorbea Domnul nostru Iisus Hristos, o fericeşte pe Maica Lui, deşi ea nu era de faţă, zicând: 'fericit este pântecele care te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt'(Luca 11, 27). Femeia aceasta din popor L-a văzut pe El, pe Fiul, dar a fericit-o pe ea, pe Maica Domnului, arătând că poporul credincios nu poate cinsti pe Fiul uitând pe Maica Sa.

    Atitudinea femeii anonime din popor, reprezintă începutul cinstirii Maicii Domnului de către poporul credincios, de către Biserică, după ce mai înainte cinstirea ei a fost începută de către îngerul Gavriil care s-a închinat ei şi a salutat-o cu cuvintele: 'Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!' (Cf. Luca 1, 26 – 29).

    Ca răspuns dat femeii din popor care fericeşte pe mama Sa, Mântuitorul Iisus Hristos confirmă că femeia spune adevărul, dar mai adaugă ceva, şi anume El arată că fericirea şi binecuvântarea maicii Sale se extinde sau trece la toţi credincioşii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc în fapte, adică îi dau naştere prin virtuţile pe care le cultivă în viaţa lor.

    'Iar El (Iisus) a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc ' (Luca 11, 28).

    Prin aceasta, se vede că Maica Domnului este începătoarea şi chipul sau icoana vieţii Bisericii, care poartă în ea Cuvântul lui Dumnezeu şi Viaţa lui Hristos, şi le arată lumii, pentru mântuirea şi fericirea oamenilor. Maica Domnului nu este model de viaţă în Hristos doar pentru femei, ci pentru toţi credincioşii: bărbaţi şi femei. Ea reprezintă umanitatea nouă în Hristos.

    Când Mântuitorul Iisus Hristos era răstignit pe Cruce, înainte de moartea Sa mântuitoare, El nu uită pe mama Sa, ci o încredinţează ucenicului Său iubit Ioan, iar pe el îl încredinţează mamei Sale: 'Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine '(Ioan 19, 26-27).
    Vedem că Iisus n-a zis mamei Sale : iată ucenicul Meu, ci iată fiul tău! Nici ucenicului Ioan nu i-a spus: iată mama Mea, ci iată mama ta! Cu alte cuvinte, ucenicul iubit al Domnului devine fiu duhovnicesc al Maicii Domnului, iar Maica Domnului devine maică duhovnicească a ucenicului iubit. Acolo, în taina Crucii ca iubire mai tare decât moartea, iubire care conţine în ea puterea Învierii, se arată şi taina legăturii dintre Hristos, Maica Domnului şi Biserică.

    Acolo se arată taina mutaţiei sau a trecerii de la maternitatea şi filiaţia după trup la maternitatea şi filiaţia spirituală. Prin cuvintele rostite de Hristos pe Cruce, Maica Domnului devine Maica ucenicilor credincioşi ai lui Hristos, iar cei ce-L iubesc pe Hristos devin fii ai Maicii Domnului. Dar fiii Maicii Domnului sunt într-un mod deosebit, ca fraţi întru Hristos, şi fii duhovniceşti ai Părintelui ceresc. Această înfiere duhovnicească se dăruieşte oamenilor credincioşi prin harul Sfântului Botez (Cf. Romani 6, 3-4 şi 8, 15-16), care se săvârşeşte în Sfânta Biserică.

    În acest sens, Sfânta Evanghelie după Ioan spune: 'Şi celor care L-au primit, care cred în numele Lui (Iisus), le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut' (Ioan 1, 12-13). Iar întrucât Biserica este 'Biserica celor întîi născuţi ' prin harul Duhului Sfânt (Evrei 12, 23), s-a spus că 'cine nu are Biserica drept Mamă nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată ' (Sf. Ciprian al Cartaginei).

    În Troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului Biserica se adresează ei zicând:,, Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre '. Aşadar, Maica Domnului este prezentă permanent în Biserică cu rugăciunile ei şi este chipul Bisericii rugătoare.

    În icoana ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului Iisus poartă pe braţele Sale sufletul Maicii Domnului, ca pe un copil înfăşat în alb, aşa după cum în timpul vieţii pe pământ Maica Domnului poartă pe braţul ei stâng pe Pruncul Iisus şi-L arată lumii cu mâna ei dreaptă în care primeşte binecuvântarea din mâna dreaptă a Fiului. Prin aceasta, Maica Domnului, ca icoană sau chip al vieţii Bisericii care poartă în ea pe Hristos şi-L binevesteşte lumii, ne învaţă că şi Biserica trăieşte din binecuvântarea lui Hristos şi transmite această binecuvântare lumii întregi.

  • veaceslav

    Sfintii au fost cinstiti atit in Vechiul Testament, cit si in Noul Testament. Astfel, Iosua s-a prosternat in fata ingerului Domnului (Iosua V, 14-15); Ilie si Elisei au fost venerati (III Regi XVIII, 7; IV Regi IV, 37). De asemenea, Sfintul Pavel a fost cinstit de temnicerul din Filipi (Fapte XVI, 29). Deci si in Vechiul si in Noul Testament avem cazuri concrete de cinstire a sfintilor, desi abia in Noul Testament avem cazuri de adevarati sfinti, iar Mantuitorul Hristos ne arata ca ei trebuie cinstiti (Matei X, 40).

  • alexandru

    există alt adevăr decât cel din Sfânta Scriptură ? ori pe lîngă Cuvântul lui Dumnezeu mai e nevoie şi de puţină ideologie umană?
    nu am spus şi nici nu afirm că scrierile sfinţilor sunt rele ,doar că nu ele stau la temelia credinţei creştine.

  • veaceslav

    15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
    16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
    17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
    18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
    19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
    20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
    21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
    22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
    23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

  • veaceslav

    Nu intelegi ca religia voastra cauta COMODITATI (fara de post, fara de ascultare,fara de multe jertfe pentru Iisus) ati usurat totul!!! ati ascultat de niste oameni din lume pacatosi care au fost atat de mandri in cat au “corectat” ceea ce nu s-a pierdut niciodata!!!!

  • Octavian

    Veaceslav, respect credinţa ta şi mulţumesc pentru explicaţiile pe care le-ai dat. Ai scris “Maica Domnului, ca icoană sau chip al vieţii Bisericii care poartă în ea pe Hristos şi-L binevesteşte lumii”. E frumos spus, dar anume asta e ceea ce lipseşte pe paginele Sfintelor Scripturi. Maria, Zaharia, Elisaveta, Semion şi toţi cei cărora Dumnezeu le-a dat buna vestire a naşterii lui Hristos ar trebui să-şi dedice întreaga sa viaţă slujindu-L pe Isus, ca pe Fiul lui Dumnezeu şi să mărturisească despre El. Cu părere de rău nu găsim în Biblie acele locuri unde Maria sau Iosif să fi mărturisit despre Isus, dar contrar “Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: “Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21), atunci când mama şi fraţii lui Isus L-au chemat, Isus le-a răspuns “Cine este mama Mea şi fraţii Mei” apoi arătând pe cei care îl înconjurau a zis “oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă”, în Ev.Luca 11:28 femeia din norod strigă “Ferice de pântecele care Te-a purtat, şi de ţâţele pe care le-ai sub!” Isus răspunde: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” Cu alte cuvinte, Isus aduce slavă celor ce ascultă şi împlinesc Cuvântul, dar nu celuia ce L-a născut.
    Veaceslav, recunosc meritul Mariei, care a dat viaţă Mântuitorului, dar cum ne arată Scriptura, ea nu a fost cea care să mărturisească poporului că El este Hristosul, cel promis de Dumnezeu, astfel lăsând nedumerire şi întrebări de felul “Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogorât din cer?” Ioan 6:42. Oamenilor le era greu să-L recunoască pe Isus ca Fiu al Domnului, deoarece ştiau de identitatea lui ca fiu a lui Maria şi a lui Iosif, pe care ei îi cunoşteau. Iar Maria şi Iosif, trebuia să le spună oamenilor despre revelaţia pe care au primit-o de la Dumnezeu cu privire la Isus şi era responsabilitatea lor să facă aceasta.

  • Octavian

    Veaceslav, respect credinţa ta şi mulţumesc pentru explicaţiile pe care le-ai dat. Ai scris “Maica Domnului, ca icoană sau chip al vieţii Bisericii care poartă în ea pe Hristos şi-L binevesteşte lumii”. E frumos spus, dar anume asta e ceea ce lipseşte pe paginele Sfintelor Scripturi. Maria, Zaharia, Elisaveta, Semion şi toţi cei cărora Dumnezeu le-a dat buna vestire a naşterii lui Hristos ar trebui să-şi dedice întreaga sa viaţă slujindu-L pe Isus, ca pe Fiul lui Dumnezeu şi să mărturisească despre El. Cu părere de rău nu găsim în Biblie acele locuri unde Maria sau Iosif să fi mărturisit despre Isus, dar contrar “Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: “Şi-a ieşit din minţi” (Marcu 3:21), atunci când mama şi fraţii lui Isus L-au chemat, Isus le-a răspuns “Cine este mama Mea şi fraţii Mei” apoi arătând pe cei care îl înconjurau a zis “oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă”, în Ev.Luca 11:28 femeia din norod strigă “Ferice de pântecele care Te-a purtat, şi de ţâţele pe care le-ai sub!” Isus răspunde: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” Cu alte cuvinte, Isus aduce slavă celor ce ascultă şi împlinesc Cuvântul, dar nu celuia ce L-a născut.
    Veaceslav, recunosc meritul Mariei, care a dat viaţă Mântuitorului, dar cum ne arată Scriptura, ea nu a fost cea care să mărturisească poporului că El este Hristosul, cel promis de Dumnezeu, astfel lăsând nedumerire şi întrebări de felul “Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogorât din cer?” Ioan 6:42. Oamenilor le era greu să-L recunoască pe Isus ca Fiu al Domnului, deoarece ştiau de identitatea lui ca fiu a lui Maria şi a lui Iosif, pe care ei îi cunoşteau. Iar Maria şi Iosif, trebuia să le spună oamenilor despre revelaţia pe care au primit-o de la Dumnezeu cu privire la Isus şi era responsabilitatea lor să facă aceasta.

  • octavian_ro

    Veaceslav, respect credinţa ta şi mulţumesc pentru explicaţiile pe care le-ai dat. Ai scris “Maica Domnului, ca icoană sau chip al vieţii Bisericii care poartă în ea pe Hristos şi-L binevesteşte lumii”. E frumos spus, dar anume asta e ceea ce lipseşte pe paginele Sfintelor Scripturi. Maria, Zaharia, Elisaveta, Semion şi toţi cei cărora Dumnezeu le-a dat buna vestire a naşterii lui Hristos ar trebui să-şi dedice întreaga sa viaţă slujindu-L pe Isus, ca pe Fiul lui Dumnezeu şi să mărturisească despre El. Cu părere de rău nu găsim în Biblie acele locuri unde Maria sau Iosif să fi mărturisit despre Isus, dar contrar “Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: “Şi-a ieşit din minţi” (Mat.3:21), atunci când mama şi fraţii lui Isus L-au chemat, Isus le-a răspuns “Cine este mama Mea şi fraţii Mei” apoi arătând pe cei care îl înconjurau a zis “oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă”, în Ev.Luca 11:28 femeia din norod strigă “Ferice de pântecele care Te-a purtat, şi de ţâţele pe care le-ai sub!” Isus răspunde: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!” Cu alte cuvinte, Isus aduce slavă celor ce ascultă şi împlinesc Cuvântul, dar nu celuia ce L-a născut.
    Veaceslav, recunosc meritul Mariei, care a dat viaţă Mântuitorului, dar cum ne arată Scriptura, ea nu a fost cea care să mărturisească poporului că El este Hristosul, cel promis de Dumnezeu, astfel lăsând nedumerire şi întrebări de felul “Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogorât din cer?” Ioan 6:42. Oamenilor le era greu să-L recunoască pe Isus ca Fiu al Domnului, deoarece ştiau de identitatea lui ca fiu a lui Maria şi a lui Iosif, pe care ei îi cunoşteau. Iar Maria şi Iosif, trebuia să le spună oamenilor despre revelaţia pe care au primit-o de la Dumnezeu cu privire la Isus şi era responsabilitatea lor să facă aceasta.

  • alexandru

    frumos spus şi sunt deacord în totul cu cele scrise mai sus.

  • veaceslav

    Matyi – toată binecuvântarea şi cinstirea fără egal a Fecioarei Maria provine din faptul că ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, adică Născătoare de Dumnezeu.

    Îngerul Gavriil se închină Fecioarei Maria şi o numeşte Binecuvântată între femei' (Luca 1, 28), iar Elisabeta, ruda Mariei, o salută prin cuvintele: 'Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău' (Luca 1, 42), numindu-o 'Maica Domnului meu' (Luca 1, 43).
    Tu iti dai seama Insusi Îngerul Gavriil se închină Fecioarei Maria şi o numeşte Binecuvântată între femei' DACA INGERUL GAVRIIL I S-A INCHINAT CINE ESTI TU (NOI) PACATOSII SA NU NE INCHINAM???

    Măreşte, suflete al meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (generaţiile) . Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui ' (Luca 1, 46-49).
    AUZI CE ZICE MA VOR FERICI TOATE NEAMURILE??????

    Deşi nu sosise vremea Lui de a face minuni în public, Iisus nu poate refuza rugămintea Mamei Sale de-a ajuta pe cei în lipsă. Văzând puterea mijlocirii Maicii Domnului pe lângă Fiul ei, Biserica o numeşte pe Maica Domnului: ' rugătoare nebiruită ', adic ă nerefuzată, şi îi cere ajutorul în toate slujbele ei liturgice.

    Altă dată, o femeie din popor, auzind cât de înţelept şi frumos vorbea Domnul nostru Iisus Hristos, o fericeşte pe Maica Lui, deşi ea nu era de faţă, zicând: 'fericit este pântecele care te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt'(Luca 11, 27). Femeia aceasta din popor L-a văzut pe El, pe Fiul, dar a fericit-o pe ea, pe Maica Domnului, arătând că poporul credincios nu poate cinsti pe Fiul uitând pe Maica Sa.

    Atitudinea femeii anonime din popor, reprezintă începutul cinstirii Maicii Domnului de către poporul credincios, de către Biserică, după ce mai înainte cinstirea ei a fost începută de către îngerul Gavriil care s-a închinat ei şi a salutat-o cu cuvintele: 'Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!' (Cf. Luca 1, 26 – 29).

    Ca răspuns dat femeii din popor care fericeşte pe mama Sa, Mântuitorul Iisus Hristos confirmă că femeia spune adevărul, dar mai adaugă ceva, şi anume El arată că fericirea şi binecuvântarea maicii Sale se extinde sau trece la toţi credincioşii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc în fapte, adică îi dau naştere prin virtuţile pe care le cultivă în viaţa lor.

    'Iar El (Iisus) a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc ' (Luca 11, 28).

    Prin aceasta, se vede că Maica Domnului este începătoarea şi chipul sau icoana vieţii Bisericii, care poartă în ea Cuvântul lui Dumnezeu şi Viaţa lui Hristos, şi le arată lumii, pentru mântuirea şi fericirea oamenilor. Maica Domnului nu este model de viaţă în Hristos doar pentru femei, ci pentru toţi credincioşii: bărbaţi şi femei. Ea reprezintă umanitatea nouă în Hristos.

    Când Mântuitorul Iisus Hristos era răstignit pe Cruce, înainte de moartea Sa mântuitoare, El nu uită pe mama Sa, ci o încredinţează ucenicului Său iubit Ioan, iar pe el îl încredinţează mamei Sale: 'Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine '(Ioan 19, 26-27).
    Vedem că Iisus n-a zis mamei Sale : iată ucenicul Meu, ci iată fiul tău! Nici ucenicului Ioan nu i-a spus: iată mama Mea, ci iată mama ta! Cu alte cuvinte, ucenicul iubit al Domnului devine fiu duhovnicesc al Maicii Domnului, iar Maica Domnului devine maică duhovnicească a ucenicului iubit. Acolo, în taina Crucii ca iubire mai tare decât moartea, iubire care conţine în ea puterea Învierii, se arată şi taina legăturii dintre Hristos, Maica Domnului şi Biserică.

    Acolo se arată taina mutaţiei sau a trecerii de la maternitatea şi filiaţia după trup la maternitatea şi filiaţia spirituală. Prin cuvintele rostite de Hristos pe Cruce, Maica Domnului devine Maica ucenicilor credincioşi ai lui Hristos, iar cei ce-L iubesc pe Hristos devin fii ai Maicii Domnului. Dar fiii Maicii Domnului sunt într-un mod deosebit, ca fraţi întru Hristos, şi fii duhovniceşti ai Părintelui ceresc. Această înfiere duhovnicească se dăruieşte oamenilor credincioşi prin harul Sfântului Botez (Cf. Romani 6, 3-4 şi 8, 15-16), care se săvârşeşte în Sfânta Biserică.

    În acest sens, Sfânta Evanghelie după Ioan spune: 'Şi celor care L-au primit, care cred în numele Lui (Iisus), le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut' (Ioan 1, 12-13). Iar întrucât Biserica este 'Biserica celor întîi născuţi ' prin harul Duhului Sfânt (Evrei 12, 23), s-a spus că 'cine nu are Biserica drept Mamă nu poate avea pe Dumnezeu ca Tată ' (Sf. Ciprian al Cartaginei).

    În Troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului Biserica se adresează ei zicând:,, Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre '. Aşadar, Maica Domnului este prezentă permanent în Biserică cu rugăciunile ei şi este chipul Bisericii rugătoare.

    În icoana ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului Iisus poartă pe braţele Sale sufletul Maicii Domnului, ca pe un copil înfăşat în alb, aşa după cum în timpul vieţii pe pământ Maica Domnului poartă pe braţul ei stâng pe Pruncul Iisus şi-L arată lumii cu mâna ei dreaptă în care primeşte binecuvântarea din mâna dreaptă a Fiului. Prin aceasta, Maica Domnului, ca icoană sau chip al vieţii Bisericii care poartă în ea pe Hristos şi-L binevesteşte lumii, ne învaţă că şi Biserica trăieşte din binecuvântarea lui Hristos şi transmite această binecuvântare lumii întregi.

    • VIOVALDE

      a o numi pe mama mea ” nascatoarea mea “, implica recunoasterea adevarului ca a existat inainte sa ma nasca pe mine , nu-i asa ?
      a o numi pe Maria “nascatoare de Dumnezeu” – dupa logica ta – ce ar putea insemna?

  • veaceslav

    V-am spus doar ca biblia voastra e modificata toata:

    (Mat.3:21) este adaugat nustiu de unde. In biblia ortodoxa nu este asa ceva

    Luca 11:28 tu zici ca e scris: “Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!”
    DAR IN REALITATE in BBLIA ORTODOXA ORIGINALA E: “Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”

    Vai si vai de voi, ca sunteti pacaliti de diavol!!!
    Credeti in ceva ce putea fi modificat adica biblia si nu credeti in multimea sfintilor ce au trait si ni-au lasat ADEVRAUL lafel si BIBLIA cea CCORECTA!!!!

  • veaceslav

    Sfintii au fost cinstiti atit in Vechiul Testament, cit si in Noul Testament. Astfel, Iosua s-a prosternat in fata ingerului Domnului (Iosua V, 14-15); Ilie si Elisei au fost venerati (III Regi XVIII, 7; IV Regi IV, 37). De asemenea, Sfintul Pavel a fost cinstit de temnicerul din Filipi (Fapte XVI, 29). Deci si in Vechiul si in Noul Testament avem cazuri concrete de cinstire a sfintilor, desi abia in Noul Testament avem cazuri de adevarati sfinti, iar Mantuitorul Hristos ne arata ca ei trebuie cinstiti (Matei X, 40).

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    există alt adevăr decât cel din Sfânta Scriptură ? ori pe lîngă Cuvântul lui Dumnezeu mai e nevoie şi de puţină ideologie umană?
    nu am spus şi nici nu afirm că scrierile sfinţilor sunt rele ,doar că nu ele stau la temelia credinţei creştine.

  • veaceslav

    15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
    16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
    17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
    18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
    19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
    20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
    21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
    22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
    23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

  • veaceslav

    Nu intelegi ca religia voastra cauta COMODITATI (fara de post, fara de ascultare,fara de multe jertfe pentru Iisus) ati usurat totul!!! ati ascultat de niste oameni din lume pacatosi care au fost atat de mandri in cat au “corectat” ceea ce nu s-a pierdut niciodata!!!!

  • Matyi

    Am tot respectul pentru tine veaceslav, pentru ca ai o râvnă mare in sustinerea crezului tau, dar trebuie sa recunosc ca in disputa aceasta despre maica Domnului nu se va ajunge la un numitor comun. Fiecare crede ca detine adevarul, spre deosebire de celalalt.
    Fratele Ocatavian a facut o greseala in mod involuntar, scriind Matei 3:21 in loc de Marcu 3:21. Prin asta nu trebuie sa intelegi ca s-a modificat Biblia. A fost probabil o eroare de tastare, in virtutea inertiei. Important este ca ceea ce a citat exista in Biblie si nu este inventat.
    Iar diferenta intre expresiile “ferice de…” si “fericit este…” nu este de esenta, ci exprima acelasi lucru. Biblia ortodoxa a fost scrisa in dialectul limbii române din vremea respectiva. Acest dialect nu mai este folosit de nimeni dintre cei care creaza literatură. In consecinţă, s-a impus necesitatea unei noi traduceri, adaptata CA FORMĂ, la cerintele limbii române moderne, contemporane. Daca copii nostrii invata limba si literatura română moderna, cum ar putea intelege expresiile invechite din Biblia veche de sute de ani ? Si toate aceste transcrieri si imbunatatiri, DE FORMA, au avut binecuvantarea lui Dumnezeu, pentru ca este Cuvantul Lui, si nu putea permite ca cineva sa-si bata joc de el.
    In esenta si ca valoare spirituala si istorica nu s-a schimbat nimic in Biblie. Dovada stau milioanele de crestini, nascuti din nou, de pretutindeni, care au gasit adevarul si calauzirea in Biblie.
    In concluyie si in final, apreciez ca toate argumentele pe care le-ai prezentat in sustinerea divinitatii maicii Domnului, le-ai facut prin deductie si analogie. Cuvantul lui Dumnezeu este da si amin ! Daca El a poruncit ceva, atunci acel lucru este sfant si obligatoriu. Daca nu a poruncit un lucru, atunci acel lucru nu trebuie sa-l faci. Inchinarea la maica Domnului si la sfinti nu a fost poruncita de Dumnezeu, deci nu trebuie sa o faca nimeni.

  • veaceslav

    Bine Matyi, termin atunci cu comentariile, vad ca oricum nu va pot convinge, va vreau doar binele, sincer, va rog sa ma iertati daca v-am suparat cu ceva, va doresc sa ajugeti sa-l cunoasteti cu adevarat pe Dumnezeu! o sa ma rog pentru voi!
    Doamne ajuta!

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    frumos spus şi sunt deacord în totul cu cele scrise mai sus.

  • octavian_ro

    Mulţumesc Matyi, am găsit greşeala şi am corectat-o.
    Veaceslav să ştii că argumentele tale m-au ajutat să înţeleg mai bine care sunt temeile de ce creştinii ortodocşi au un respect atât de profund pentru Maica Domnului şi mă bucur că sunt şi acei oameni care pot explica. Am înţeles că ignoranţa şi nedorinţa de a înţelege crezul a altor religii, trezesc tensiuni, conflicte şi mari bariere între religii din cauza cărora Părintele Nostru Ceresc simte o mare durere, pe când cel mai mult Îşi doreşte pacea între copiii Săi.
    Deşi, se pare că, nu am ajuns la un numitor comun, lecţia am însuşit-o ambele părţi. Îţi doresc sincer, ca crezul tău să aducă roade în viaţa ta şi să primeşti toate binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ţi le dea.

  • veaceslav

    V-am spus doar ca biblia voastra e modificata toata:

    (Mat.3:21) este adaugat nustiu de unde. In biblia ortodoxa nu este asa ceva

    Luca 11:28 tu zici ca e scris: “Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L păzesc!”
    DAR IN REALITATE in BBLIA ORTODOXA ORIGINALA E: “Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.”

    Vai si vai de voi, ca sunteti pacaliti de diavol!!!
    Credeti in ceva ce putea fi modificat adica biblia si nu credeti in multimea sfintilor ce au trait si ni-au lasat ADEVRAUL lafel si BIBLIA cea CCORECTA!!!!

  • Palosi Marton

    Am tot respectul pentru tine veaceslav, pentru ca ai o râvnă mare in sustinerea crezului tau, dar trebuie sa recunosc ca in disputa aceasta despre maica Domnului nu se va ajunge la un numitor comun. Fiecare crede ca detine adevarul, spre deosebire de celalalt.
    Fratele Ocatavian a facut o greseala in mod involuntar, scriind Matei 3:21 in loc de Marcu 3:21. Prin asta nu trebuie sa intelegi ca s-a modificat Biblia. A fost probabil o eroare de tastare, in virtutea inertiei. Important este ca ceea ce a citat exista in Biblie si nu este inventat.
    Iar diferenta intre expresiile “ferice de…” si “fericit este…” nu este de esenta, ci exprima acelasi lucru. Biblia ortodoxa a fost scrisa in dialectul limbii române din vremea respectiva. Acest dialect nu mai este folosit de nimeni dintre cei care creaza literatură. In consecinţă, s-a impus necesitatea unei noi traduceri, adaptata CA FORMĂ, la cerintele limbii române moderne, contemporane. Daca copiii nostrii invata limba si literatura română moderna, cum ar putea intelege expresiile invechite din Biblia veche de sute de ani ? Si toate aceste transcrieri si imbunatatiri, DE FORMA, au avut binecuvantarea lui Dumnezeu, pentru ca este Cuvantul Lui, si nu putea permite ca cineva sa-si bata joc de el.
    In esenta si ca valoare spirituala si istorica nu s-a schimbat nimic in Biblie. Dovada stau milioanele de crestini, nascuti din nou, de pretutindeni, care au gasit adevarul si calauzirea in Biblie.
    In concluzie si in final, apreciez ca toate argumentele pe care le-ai prezentat in sustinerea divinitatii maicii Domnului, le-ai facut prin deductie si analogie. Cuvantul lui Dumnezeu este da si amin ! Daca El a poruncit ceva, atunci acel lucru este sfant si obligatoriu. Daca nu a poruncit un lucru, atunci acel lucru nu trebuie sa-l faci. Inchinarea la maica Domnului si la sfinti nu a fost poruncita de Dumnezeu, deci nu trebuie sa o faca nimeni.

    • Anonymous

      @’In concluzie si in final, apreciez ca toate argumentele pe care le-ai prezentat in sustinerea divinitatii maicii Domnului, le-ai facut prin deductie si analogie.’

      Tu chiar n-ai citit argumentele pe care le-a adus veaceslav. :O

      Cititorilor ce cred ca biblia ortodoxa e pentru antici le atrag atentia ca exista varianta Anania a bibliei ortodoxe, care are un ‘dialect’ foarte contemporan.

  • veaceslav

    Bine Matyi, termin atunci cu comentariile, vad ca oricum nu va pot convinge, va vreau doar binele, sincer, va rog sa ma iertati daca v-am suparat cu ceva, va doresc sa ajugeti sa-l cunoasteti cu adevarat pe Dumnezeu! o sa ma rog pentru voi!
    Doamne ajuta!

    • Octavian

      Mulţumesc Matyi, am găsit greşeala şi am corectat-o.
      Veaceslav să ştii că argumentele tale m-au ajutat să înţeleg mai bine care sunt temeile de ce creştinii ortodocşi au un respect atât de profund pentru Maica Domnului şi mă bucur că sunt şi acei oameni care pot explica. Am înţeles că ignoranţa şi nedorinţa de a înţelege crezul a altor religii, trezesc tensiuni, conflicte şi mari bariere între religii din cauza cărora Părintele Nostru Ceresc simte o mare durere, pe când cel mai mult Îşi doreşte pacea între copiii Săi.
      Deşi, se pare că, nu am ajuns la un numitor comun, lecţia am însuşit-o ambele părţi. Îţi doresc sincer, ca crezul tău să aducă roade în viaţa ta şi să primeşti toate binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ţi le dea.

    • Octavian

      Mulţumesc Matyi, am găsit greşeala şi am corectat-o.
      Veaceslav să ştii că argumentele tale m-au ajutat să înţeleg mai bine care sunt temeile de ce creştinii ortodocşi au un respect atât de profund pentru Maica Domnului şi mă bucur că sunt şi acei oameni care pot explica. Am înţeles că ignoranţa şi nedorinţa de a înţelege crezul a altor religii, trezesc tensiuni, conflicte şi mari bariere între religii din cauza cărora Părintele Nostru Ceresc simte o mare durere, pe când cel mai mult Îşi doreşte pacea între copiii Săi.
      Deşi, se pare că, nu am ajuns la un numitor comun, lecţia am însuşit-o ambele părţi. Îţi doresc sincer, ca crezul tău să aducă roade în viaţa ta şi să primeşti toate binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ţi le dea.

    • Octavian

      Mulţumesc Matyi, am găsit greşeala şi am corectat-o.
      Veaceslav să ştii că argumentele tale m-au ajutat să înţeleg mai bine care sunt temeile de ce creştinii ortodocşi au un respect atât de profund pentru Maica Domnului şi mă bucur că sunt şi acei oameni care pot explica. Am înţeles că ignoranţa şi nedorinţa de a înţelege crezul a altor religii, trezesc tensiuni, conflicte şi mari bariere între religii din cauza cărora Părintele Nostru Ceresc simte o mare durere, pe când cel mai mult Îşi doreşte pacea între copiii Săi.
      Deşi, se pare că, nu am ajuns la un numitor comun, lecţia am însuşit-o ambele părţi. Îţi doresc sincer, ca crezul tău să aducă roade în viaţa ta şi să primeşti toate binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ţi le dea.

  • gheorghe

    Si eu sunt bucuros de aceasta discutie, mai ales ma bucur de tonul respectuos al forumistilor. Ca si Octavian, simt ca Veaceslav este un exemplu de crestin ortodox plin de ravna si sincer.

    Oricum, Veaceslav, sa presupunem ca este bine sa credem in traditie (predanie). Tu sustii acest punct de vedere cu un text izolat din Tesaloniceni. Pe de alta parte, Iisus Hristos a condamnat traditia (Mat 15:2, 3, 6; Marcu 7:4, 8, 9, 13) iar acelasi Apostol Pavel spune sa ne ferim de filozofie desartavenita prin traditia oamenilor (Col 2:8). Deci, traditia poate fi si un lucru bun (vezi referinta ta din Tesaloniceni), dar poate fi foarte paguboasa si chiar vrajmasa Cuvantului lui Dumnezeu (vezi referintele la Iisus Hristos). cum, deci, distingem intre cele doua posibilitati? Doara daca lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa fie ceea ce a fost intentionat de Dumnezeu – standardul adevarului. Deci, daca o datina sau predanie nu este sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie, ea nu este decat o predanie si o invatatura omeneasca. Deci daca cuvintele si invataturile parintilor bisericesti, care sunt bune de multe ori, sunt in armonie cu Sfintele Scripturi atunci le putem primi ca un exemplu de trai crestinesc. Dar daca parintii bisericesti difera sau chiar contrazic Cuvantul lui Dumnezeu, eu aleg Biblia. Altfel Dumnezeu nu poate avea descoperiri contradictorii: El nu poate spune una in Biblie si alta in predicile unor parinti bisericesti.

    Crucial este ca Biblia nu sustine o abordare a traditiei asemanatoare cu a Bisericii catolice sau Ortodoxe (cele doua au pozitii asemanatoare aici). Irineu, cel care a pus temelia pentru actuala doctrina a traditiei, a formulat ideea transmiterii prin viu grai a invataturilor crestine in PUBLIC, pentru a lupta astfel impotriva gnosticilor, care sustineau ca apostolii au transmis niste invataturi aditionale celor gasite in NT pe care ei, gnosticii, le pastrau in taina si le impartatseau celor initiati. In alte cuvinte, Irineu le raspundea gnosticilor: noi nu avem invataturi tainice in biserica, ci toate invataturile noastre sunt PUBLICE, bazate pe transmiterea invataurilor apostolilor de la generatie la generatie. Si acuma, dupa ce Irineu i-a invins pe gnostici, Biserica Ortodoxa a imbratisat tocmai abordarea gnosticilor: episcopii si preotii lor detin niste invataturi aparte de Biblie care le parvin printr-un lant separat de traditie… Pai ce facem noi? Adevarata traditie este transmiterea PUBLICA a adevarurilor Bibliei prin predicarea acestor adevaruri in mod Public, iara aceste adevaruri nu pot fi niciodata diferite de invataturile apostolilor si a intregii Scripturi. A fi adevarat ortodoxie este tocami a ramane credincios acestor invataturi si a le transmite mai departe prin propovaduirea Sfintelor Scripturi, tezaurul invataturilor lui Iisus Hristos si al apostolilior Sai.

  • gheorghe

    Si eu sunt bucuros de aceasta discutie, mai ales ma bucur de tonul respectuos al forumistilor. Ca si Octavian, simt ca Veaceslav este un exemplu de crestin ortodox plin de ravna si sincer.

    Oricum, Veaceslav, sa presupunem ca este bine sa credem in traditie (predanie). Tu sustii acest punct de vedere cu un text izolat din Tesaloniceni. Pe de alta parte, Iisus Hristos a condamnat traditia (Mat 15:2, 3, 6; Marcu 7:4, 8, 9, 13) iar acelasi Apostol Pavel spune sa ne ferim de filozofie desartavenita prin traditia oamenilor (Col 2:8). Deci, traditia poate fi si un lucru bun (vezi referinta ta din Tesaloniceni), dar poate fi foarte paguboasa si chiar vrajmasa Cuvantului lui Dumnezeu (vezi referintele la Iisus Hristos). cum, deci, distingem intre cele doua posibilitati? Doara daca lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa fie ceea ce a fost intentionat de Dumnezeu – standardul adevarului. Deci, daca o datina sau predanie nu este sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie, ea nu este decat o predanie si o invatatura omeneasca. Deci daca cuvintele si invataturile parintilor bisericesti, care sunt bune de multe ori, sunt in armonie cu Sfintele Scripturi atunci le putem primi ca un exemplu de trai crestinesc. Dar daca parintii bisericesti difera sau chiar contrazic Cuvantul lui Dumnezeu, eu aleg Biblia. Altfel Dumnezeu nu poate avea descoperiri contradictorii: El nu poate spune una in Biblie si alta in predicile unor parinti bisericesti.

    Crucial este ca Biblia nu sustine o abordare a traditiei asemanatoare cu a Bisericii catolice sau Ortodoxe (cele doua au pozitii asemanatoare aici). Irineu, cel care a pus temelia pentru actuala doctrina a traditiei, a formulat ideea transmiterii prin viu grai a invataturilor crestine in PUBLIC, pentru a lupta astfel impotriva gnosticilor, care sustineau ca apostolii au transmis niste invataturi aditionale celor gasite in NT pe care ei, gnosticii, le pastrau in taina si le impartatseau celor initiati. In alte cuvinte, Irineu le raspundea gnosticilor: noi nu avem invataturi tainice in biserica, ci toate invataturile noastre sunt PUBLICE, bazate pe transmiterea invataurilor apostolilor de la generatie la generatie. Si acuma, dupa ce Irineu i-a invins pe gnostici, Biserica Ortodoxa a imbratisat tocmai abordarea gnosticilor: episcopii si preotii lor detin niste invataturi aparte de Biblie care le parvin printr-un lant separat de traditie… Pai ce facem noi? Adevarata traditie este transmiterea PUBLICA a adevarurilor Bibliei prin predicarea acestor adevaruri in mod Public, iara aceste adevaruri nu pot fi niciodata diferite de invataturile apostolilor si a intregii Scripturi. A fi adevarat ortodoxie este tocami a ramane credincios acestor invataturi si a le transmite mai departe prin propovaduirea Sfintelor Scripturi, tezaurul invataturilor lui Iisus Hristos si al apostolilior Sai.

  • gheorghe

    Si eu sunt bucuros de aceasta discutie, mai ales ma bucur de tonul respectuos al forumistilor. Ca si Octavian, simt ca Veaceslav este un exemplu de crestin ortodox plin de ravna si sincer.

    Oricum, Veaceslav, sa presupunem ca este bine sa credem in traditie (predanie). Tu sustii acest punct de vedere cu un text izolat din Tesaloniceni. Pe de alta parte, Iisus Hristos a condamnat traditia (Mat 15:2, 3, 6; Marcu 7:4, 8, 9, 13) iar acelasi Apostol Pavel spune sa ne ferim de filozofie desartavenita prin traditia oamenilor (Col 2:8). Deci, traditia poate fi si un lucru bun (vezi referinta ta din Tesaloniceni), dar poate fi foarte paguboasa si chiar vrajmasa Cuvantului lui Dumnezeu (vezi referintele la Iisus Hristos). cum, deci, distingem intre cele doua posibilitati? Doara daca lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa fie ceea ce a fost intentionat de Dumnezeu – standardul adevarului. Deci, daca o datina sau predanie nu este sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie, ea nu este decat o predanie si o invatatura omeneasca. Deci daca cuvintele si invataturile parintilor bisericesti, care sunt bune de multe ori, sunt in armonie cu Sfintele Scripturi atunci le putem primi ca un exemplu de trai crestinesc. Dar daca parintii bisericesti difera sau chiar contrazic Cuvantul lui Dumnezeu, eu aleg Biblia. Altfel Dumnezeu nu poate avea descoperiri contradictorii: El nu poate spune una in Biblie si alta in predicile unor parinti bisericesti.

    Crucial este ca Biblia nu sustine o abordare a traditiei asemanatoare cu a Bisericii catolice sau Ortodoxe (cele doua au pozitii asemanatoare aici). Irineu, cel care a pus temelia pentru actuala doctrina a traditiei, a formulat ideea transmiterii prin viu grai a invataturilor crestine in PUBLIC, pentru a lupta astfel impotriva gnosticilor, care sustineau ca apostolii au transmis niste invataturi aditionale celor gasite in NT pe care ei, gnosticii, le pastrau in taina si le impartatseau celor initiati. In alte cuvinte, Irineu le raspundea gnosticilor: noi nu avem invataturi tainice in biserica, ci toate invataturile noastre sunt PUBLICE, bazate pe transmiterea invataurilor apostolilor de la generatie la generatie. Si acuma, dupa ce Irineu i-a invins pe gnostici, Biserica Ortodoxa a imbratisat tocmai abordarea gnosticilor: episcopii si preotii lor detin niste invataturi aparte de Biblie care le parvin printr-un lant separat de traditie… Pai ce facem noi? Adevarata traditie este transmiterea PUBLICA a adevarurilor Bibliei prin predicarea acestor adevaruri in mod Public, iara aceste adevaruri nu pot fi niciodata diferite de invataturile apostolilor si a intregii Scripturi. A fi adevarat ortodoxie este tocami a ramane credincios acestor invataturi si a le transmite mai departe prin propovaduirea Sfintelor Scripturi, tezaurul invataturilor lui Iisus Hristos si al apostolilior Sai.

  • gheorghe

    Si eu sunt bucuros de aceasta discutie, mai ales ma bucur de tonul respectuos al forumistilor. Ca si Octavian, simt ca Veaceslav este un exemplu de crestin ortodox plin de ravna si sincer.

    Oricum, Veaceslav, sa presupunem ca este bine sa credem in traditie (predanie). Tu sustii acest punct de vedere cu un text izolat din Tesaloniceni. Pe de alta parte, Iisus Hristos a condamnat traditia (Mat 15:2, 3, 6; Marcu 7:4, 8, 9, 13) iar acelasi Apostol Pavel spune sa ne ferim de filozofie desartavenita prin traditia oamenilor (Col 2:8). Deci, traditia poate fi si un lucru bun (vezi referinta ta din Tesaloniceni), dar poate fi foarte paguboasa si chiar vrajmasa Cuvantului lui Dumnezeu (vezi referintele la Iisus Hristos). cum, deci, distingem intre cele doua posibilitati? Doara daca lasam Cuvantul lui Dumnezeu sa fie ceea ce a fost intentionat de Dumnezeu – standardul adevarului. Deci, daca o datina sau predanie nu este sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie, ea nu este decat o predanie si o invatatura omeneasca. Deci daca cuvintele si invataturile parintilor bisericesti, care sunt bune de multe ori, sunt in armonie cu Sfintele Scripturi atunci le putem primi ca un exemplu de trai crestinesc. Dar daca parintii bisericesti difera sau chiar contrazic Cuvantul lui Dumnezeu, eu aleg Biblia. Altfel Dumnezeu nu poate avea descoperiri contradictorii: El nu poate spune una in Biblie si alta in predicile unor parinti bisericesti.

    Crucial este ca Biblia nu sustine o abordare a traditiei asemanatoare cu a Bisericii catolice sau Ortodoxe (cele doua au pozitii asemanatoare aici). Irineu, cel care a pus temelia pentru actuala doctrina a traditiei, a formulat ideea transmiterii prin viu grai a invataturilor crestine in PUBLIC, pentru a lupta astfel impotriva gnosticilor, care sustineau ca apostolii au transmis niste invataturi aditionale celor gasite in NT pe care ei, gnosticii, le pastrau in taina si le impartatseau celor initiati. In alte cuvinte, Irineu le raspundea gnosticilor: noi nu avem invataturi tainice in biserica, ci toate invataturile noastre sunt PUBLICE, bazate pe transmiterea invataurilor apostolilor de la generatie la generatie. Si acuma, dupa ce Irineu i-a invins pe gnostici, Biserica Ortodoxa a imbratisat tocmai abordarea gnosticilor: episcopii si preotii lor detin niste invataturi aparte de Biblie care le parvin printr-un lant separat de traditie… Pai ce facem noi? Adevarata traditie este transmiterea PUBLICA a adevarurilor Bibliei prin predicarea acestor adevaruri in mod Public, iara aceste adevaruri nu pot fi niciodata diferite de invataturile apostolilor si a intregii Scripturi. A fi adevarat ortodoxie este tocami a ramane credincios acestor invataturi si a le transmite mai departe prin propovaduirea Sfintelor Scripturi, tezaurul invataturilor lui Iisus Hristos si al apostolilior Sai.

  • mariata

    tot in biblie – si extrag fragmentul din varianta protestanta a bibliei, sa nu fie cu indoiala – gasim faptul ca si ingerul Gabriel o are la mare cinste pe Maica Domnului caci ii zice:
    'Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”'

    nu va spune nimic asta?

  • mariata

    apropos de Wurmbrandt, despre care ai pomenit, tare mult l-ar ajuta pe Palosi Marton sa caute sa afle despre Valeriu Gafencu, ar putea afla de el chiar din vreo scriere a lui Wurmbrandt, e imposibil ca Wurmbrandt sa nu-l fi pomenit pe undeva. si-apoi sa mai discute…

  • mariata

    fiecare ortodox 'experimenteaza' 'nasterea din nou' – botezul pocaintei la fiecare spovedanie, dar numai un ortodox poate cunoaste acest lucru. :)
    in ceea ce-o priveste pe Maica Domnului, Dumnezeu nu ar fi ales-o sa-I nasca Fiul daca nu era 'vas sfintit', poate Cel Sfant sa se nasca dintr-o mama intinata? Te asigur ca nici eu nici tu nu o sa putem vreodata ajunge la masura sfinteniei ei. Si apoi, dupa ce L-ai purtat pe cel Sfant in tine (Fiul, nu numai Duhul Sfant) e de la sine inteles ca alta placere nu mai ai pe lumea asta decat pe Dumnezeu. Dar ochiul stramb si ceea ce-i drept stramba. Iarta-ma, dar chiar asa e.

  • mariata

    voi aveti multe informatii chiar in biblia voastra pe care le ignorati. va place, in schimb sa vorbiti, asa, de amorul artei. dar o judecata este pentru toti.
    Dumnezeu sa v-ajute!

  • mariata

    @'Cred că nu vei putea găsi nici o diferenţă între Biblia care o foloseşte Biserica Protestantă şi cea Ortodoxă, indiferent cât de tare te-ai strădui.'

    un lucru am gasit eu si m-a uimit tare, cand dupa ani de ratacire in protestantism, am revenit la credinta-mama, ortodoxia; si anume faptul ca prin 'Tatal nostru', ortodoxul nu cerea 'painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi' ci 'painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi', cu alte cuvinte, ortodoxul nu isi face griji pentru hrana trupeasca, ci pentru hrana duhovniceasca, ca stie ca fara de ea sufletul moare si ce i-ar mai folosi omului un suflet mort?

  • mariata

    tot in biblie – si extrag fragmentul din varianta protestanta a bibliei, sa nu fie cu indoiala – gasim faptul ca si ingerul Gabriel o are la mare cinste pe Maica Domnului caci ii zice:
    'Luca 1:28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”'

    nu va spune nimic asta?

  • mariata

    vorbesti despre mama Domnului caruia crezi ca ii slujesti. daca tu crezi ca El ca o sa te mangaie pe cap si o sa-ti spuna 'bravo!' la infricosatoarea judecata, Dumnezeu sa te apere, atunci!

  • mariata

    apropos de Wurmbrandt, despre care ai pomenit, tare mult l-ar ajuta pe Palosi Marton sa caute sa afle despre Valeriu Gafencu, ar putea afla de el chiar din vreo scriere a lui Wurmbrandt, e imposibil ca Wurmbrandt sa nu-l fi pomenit pe undeva. si-apoi sa mai discute…

  • Palosi Marton

    Ba da, dar mie-mi spune altceva decat tie. A fi binecuvantata intre femei nu inseamna a avea imediat puteri supranaturale. Nu se foloseste nici un superlativ la dresa ei, cum ar fi “cea mai” binecuvantata, sau cea dintâi dintre femei. Binecuvantat sunt si eu si oricine face voia Domnului.
    In ce priveste plecaciunea, era adresata cu scopul de a cinsti lucrarea pe care o facea Dumnezeu si nu cu scopul de a preamari pe Maria.
    Una e sa desprinzi intelesul real al Scripturii si alta e sa fortezi un inteles anume urmarit cu un scop subiectiv.

  • mariata

    fiecare ortodox 'experimenteaza' 'nasterea din nou' – botezul pocaintei la fiecare spovedanie, dar numai un ortodox poate cunoaste acest lucru. :)
    in ceea ce-o priveste pe Maica Domnului, Dumnezeu nu ar fi ales-o sa-I nasca Fiul daca nu era 'vas sfintit', poate Cel Sfant sa se nasca dintr-o mama intinata? Te asigur ca nici eu nici tu nu o sa putem vreodata ajunge la masura sfinteniei ei. Si apoi, dupa ce L-ai purtat pe cel Sfant in tine (Fiul, nu numai Duhul Sfant) e de la sine inteles ca alta placere nu mai ai pe lumea asta decat pe Dumnezeu. Dar ochiul stramb si ceea ce-i drept stramba. Iarta-ma, dar chiar asa e.

  • Palosi Marton

    Mariata, se pare ca ai talente de romancier, pentru ca sti sa interpretezi lucrurile intr-un mod fantezist.
    “Painea pentru toate zilele” sau “Painea spre fiinta” inseamna acelasi lucru draga. E deosebire de dialect. Scopul principal pentru care s-a reeditat o traducere a Bibliei a fost actualizareaa la noul dialect al limbii romane si nu pentru a se introduce modificari de context, asa cum insinuezi tu.
    Marea problema se gaseste la nivelul tau de cultura si intelegere. Faptul ca faci “slalom” intre religii denota de fapt nu cautarea lui Dumnezeu ci cautarea unei personalitati.
    “credinta-mama” zici tu !!! Asta tot in Biblia ortodoxa ai gasit-o surioara ? de ce nu i-am spune “credinta-tata”, daca Dumnezeu e de gen masculin ?
    Pocaieste-te si nu mai cauta “hibe” la altii.

    • Anonymous

      Mda, oare si Hristos avea talente de romancier?

      32. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
      33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.
      34. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta.
      35. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. (Ioan 6)

      Dragutule, esti impertinent nu cu mine, ci cu Mantuitorul, si eu am incheiat orice dialog cu tine. Ai o multime de lacune pe care mie mi-ar fi imposibil sa ti le rezolv, dar daca esti de buna credinta, o sa se indure Dumnezeu de tine si o sa ti le rezolvi tu cumva.

      Numai bine!

  • mariata

    @'In concluzie si in final, apreciez ca toate argumentele pe care le-ai prezentat in sustinerea divinitatii maicii Domnului, le-ai facut prin deductie si analogie.'

    Tu chiar n-ai citit argumentele pe care le-a adus veaceslav. :O

    Cititorilor ce cred ca biblia ortodoxa e pentru antici le atrag atentia ca exista varianta Anania a bibliei ortodoxe, care are un 'dialect' foarte contemporan.

  • Palosi Marton

    Atata timp cat am o relatie personala cu insusi Mantuitorul, Isus Cristos, nu vad cu ce m-ar ajuta cunoasterea altor oameni, care sunt si ei oameni ca si mine.
    Priveste la Domnul nu la oameni, căci de la El primesti binecuvantarea.

  • mariata

    voi aveti multe informatii chiar in biblia voastra pe care le ignorati. va place, in schimb sa vorbiti, asa, de amorul artei. dar o judecata este pentru toti.
    Dumnezeu sa v-ajute!

  • mariata

    @'Cred că nu vei putea găsi nici o diferenţă între Biblia care o foloseşte Biserica Protestantă şi cea Ortodoxă, indiferent cât de tare te-ai strădui.'

    un lucru am gasit eu si m-a uimit tare, cand dupa ani de ratacire in protestantism, am revenit la credinta-mama, ortodoxia; si anume faptul ca prin 'Tatal nostru', ortodoxul nu cerea 'painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi' ci 'painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi', cu alte cuvinte, ortodoxul nu isi face griji pentru hrana trupeasca, ci pentru hrana duhovniceasca, ca stie ca fara de ea sufletul moare si ce i-ar mai folosi omului un suflet mort?

  • Palosi Marton

    mariata a scis:
    “dar numai un ortodox poate cunoaste acest lucru.”

    Sunt de acord cu tine pentru ca numai un ortodox poate inghesui pe câţiva centimetri pătraţi atâtea inepţii despre Cuvântul Domnului.
    Toata viata o sa va tot naşteţi din nou prin spovedanie si la urma tot nemântuiţi o sa plecati de pe pamânt. Nasterea din nou o experimenteaza un om o singura data in viata, atunci cand e botezat cu Duhul sfânt.
    Masura sfinteniei lui Maria n-aveti de unde sa stiti cât a fost de mare. A fost o femeie credincioasa si sfintita pentru lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu prin ea. Fiecare om este sfinţit atunci când isi predă viata in mâna Domnului, pentru ca devine un copil al lui Dumnezeu.
    Toate atributele pe care le specificaţi despre Maria sunt exclusiv nişte analogii si deducţii subiective, ce urmăresc un singur scop, acela de a justifica doctrina (greşită) ortodoxă.
    Sa-ti fie clar un lucru: tot ce a dorit Dumnezeu sa facem pentru a fi dupa voia Lui, ne-a comunicat-o prin Scripturi sub forma unor porunci clare, pentru a nu lasa loc de interpretari. Ceea ce nu e poruncit in mod explicit nu are valoare de lege. Dimpotriva, este o ofensa la adresa Lui. Inchinarea la Maria si toţi sfinţii de pe icoane aduce cu sine osânda.

  • Palosi Marton

    Mariata, daca tot faci referire la Biblia ortodoxa, ca si cum ar fi mai buna, eu cred ca religia ortodoxa o incalca si pe aceea si incalca toate versiunile la un loc. In nici una din traducerile Bibliei nu vei gasi ca trebuie sa te rogi catre Maria si ca trebuie sa saruti crucile si icoanele, ca trebuie sa botezi copiii mici, ca popa are putere de a-ti ierta pacatele, ca sfantu' Anton te apara de rele, etc.
    In schimb vei gasi in toate versiunile ca trebuie sa te pocaiesti. Esti tu pocaita ?

  • Palosi Marton

    Ba da, dar mie-mi spune altceva decat tie. A fi binecuvantata intre femei nu inseamna a avea imediat puteri supranaturale. Nu se foloseste nici un superlativ la dresa ei, cum ar fi “cea mai” binecuvantata, sau cea dintâi dintre femei. Binecuvantat sunt si eu si oricine face voia Domnului.
    In ce priveste plecaciunea, era adresata cu scopul de a cinsti lucrarea pe care o facea Dumnezeu si nu cu scopul de a preamari pe Maria.
    Una e sa desprinzi intelesul real al Scripturii si alta e sa fortezi un inteles anume urmarit cu un scop subiectiv.

  • Palosi Marton

    Mariata, se pare ca ai talente de romancier, pentru ca sti sa interpretezi lucrurile intr-un mod fantezist.
    “Painea pentru toate zilele” sau “Painea spre fiinta” inseamna acelasi lucru draga. E deosebire de dialect. Scopul principal pentru care s-a reeditat o traducere a Bibliei a fost actualizareaa la noul dialect al limbii romane si nu pentru a se introduce modificari de context, asa cum insinuezi tu.
    Marea problema se gaseste la nivelul tau de cultura si intelegere. Faptul ca faci “slalom” intre religii denota de fapt nu cautarea lui Dumnezeu ci cautarea unei personalitati.
    “credinta-mama” zici tu !!! Asta tot in Biblia ortodoxa ai gasit-o surioara ? de ce nu i-am spune “credinta-tata”, daca Dumnezeu e de gen masculin ?
    Pocaieste-te si nu mai cauta “hibe” la altii.

  • Palosi Marton

    Atata timp cat am o relatie personala cu insusi Mantuitorul, Isus Cristos, nu vad cu ce m-ar ajuta cunoasterea altor oameni, care sunt si ei oameni ca si mine.
    Priveste la Domnul nu la oameni, căci de la El primesti binecuvantarea.

  • Palosi Marton

    mariata a scis:
    “dar numai un ortodox poate cunoaste acest lucru.”

    Sunt de acord cu tine pentru ca numai un ortodox poate inghesui pe câţiva centimetri pătraţi atâtea inepţii despre Cuvântul Domnului.
    Toata viata o sa va tot naşteţi din nou prin spovedanie si la urma tot nemântuiţi o sa plecati de pe pamânt. Nasterea din nou o experimenteaza un om o singura data in viata, atunci cand e botezat cu Duhul sfânt.
    Masura sfinteniei lui Maria n-aveti de unde sa stiti cât a fost de mare. A fost o femeie credincioasa si sfintita pentru lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu prin ea. Fiecare om este sfinţit atunci când isi predă viata in mâna Domnului, pentru ca devine un copil al lui Dumnezeu.
    Toate atributele pe care le specificaţi despre Maria sunt exclusiv nişte analogii si deducţii subiective, ce urmăresc un singur scop, acela de a justifica doctrina (greşită) ortodoxă.
    Sa-ti fie clar un lucru: tot ce a dorit Dumnezeu sa facem pentru a fi dupa voia Lui, ne-a comunicat-o prin Scripturi sub forma unor porunci clare, pentru a nu lasa loc de interpretari. Ceea ce nu e poruncit in mod explicit nu are valoare de lege. Dimpotriva, este o ofensa la adresa Lui. Inchinarea la Maria si toţi sfinţii de pe icoane aduce cu sine osânda.

  • Palosi Marton

    Mariata, daca tot faci referire la Biblia ortodoxa, ca si cum ar fi mai buna, eu cred ca religia ortodoxa o incalca si pe aceea si incalca toate versiunile la un loc. In nici una din traducerile Bibliei nu vei gasi ca trebuie sa te rogi catre Maria si ca trebuie sa saruti crucile si icoanele, ca trebuie sa botezi copiii mici, ca popa are putere de a-ti ierta pacatele, ca sfantu' Anton te apara de rele, etc.
    In schimb vei gasi in toate versiunile ca trebuie sa te pocaiesti. Esti tu pocaita ?

  • Anonymous

    Mărturii din Sfânta Scriptură

    Accepţiunea principală a pururea-fecioriei Maicii Domnului este dată de înţelegerea Fecioarei Maria ca fiind noul Chivot al Legământului, o creaţie care, cumva, L-a putut cuprinde pe Dumnezeu Cel necuprins. Motivul pentru care Dreptul Iosif, (“Logodnicul”, cum îl numeşte Tradiţia) nu a avut relaţii maritale cu ea este că el a văzut-o ca fiind aleasă, pusă deoparte pentru a fi folosită de Dumnezeu (tot astfel cum ar putea cineva înţelege Arca sau Chivotul Legământului), astfel că pântecele ei fusese, într-un anume sens, transformat într-un templu. Limbajul folosit în Noul Testament pentru a face referire la Fecioara Maria se aseamănă cu cel folosit pentru Arca din vechime:
    Dintr-un email care a circulat pe Internet :
    Pentru prima dată prezenţa lui Dumnezeu s-a pogorît asupra unei persoane, făcând din ea o nouă Arcă (sau Chivot) a(l) Legământului… Rene Laurentin vorbeşte de subtila utilizare a imaginilor referitoare la Chivot [la începutul Evangheliei după Luca]. De exemplu, arată cum în II Regi 6 există o referire la faptul că Arca legământului a călătorit spre dealurile (munţii) lui Iuda. Aceeaşi frază este folosită pentru a descrie călătoria Mariei: “sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda… (Luca 1, 39). Și David, şi Maria, “sculându-se… s-au dus”. Laurentin merge mai departe cu descrierea: când, la II Regi 6,2 şi Luca 1, 39, Chivotul şi Maria ajung la destinaţie, ambele sunt întâmpinate cu “strigăte de bucurie”. Iar cuvântul folosit pentru a exprima “închinarea” Elisabetei, anafametezein, este unul foarte rar. Este folosit numai în legătură cu vechile ceremonii liturgice având în centru Chivotul Legământului. Tradus literal, înseamnă ‘a striga cu glas tare’, ‘a proclama’ sau ‘a intona’.
    Elisabeta o salută pe Maria în acelaşi fel în care a fost întâmpinat Chivotul Legământului. Intrarea Chivotului şi cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casă. După cum casa lui Obed-edom a fost binecuvântată, tot astfel Elisabeta consideră că şi casa ei este binecuvântată. Laurentin continuă: vorbeşte despre modul în care atât David, cât şi Elisabeta reacţionează cu uimire/teamă (awe): “Cum va intra chivotul Domnului la mine?”, spune David la II Regi 6, 9; iar Elisabeta, de asemenea, zice “Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” Chivotul Legământului şi Maica Domnului nostru sunt, într-un anumit sens, două moduri de a privi aceeaşi realitate – realitate care devine mai limpede şi mai personală odată cu Maica Domnului. În sfârşit, atât Chivotul, cât şi Maria rămân în casele respective câte trei luni (II Regi 6, 11 şi Luca 1, 56).
    La Luca 1 și 2 apar: vestirea Arhanghelului Gavriil către Zaharia și, șase luni mai târziu, bunavestire a acestuia către Maria; mai apoi, după alte nouă luni, nașterea lui Iisus și, după alte 40 de zile, aducerea Lui la templu. Dacă se adună cele 180 de zile ale primelor șase luni cu cele 270 de zile ale celor nouă luni și patruzeci de zile pentru aducerea la Templu, rezultatul este 490, număr foarte rar care se găsește într-una din cele mai impresionante profeții din Vechiul Testament, cea de la [Cartea profetului Daniel|Daniel] 9. Evanghelistul Luca dă încă o dată o indicație în plus, ceea ce înseamnă, pentru cei care sunt dispuși să cerceteze înțelesurile mai adânci ale textului pentru a descoperi toate sensurile inspirate de Dumnezeu, ca să arate ce a făcut El ca să instituie un Nou Legământ spre mântuirea oamenilor, întru Hristos și Preabinecuvântata Lui Maică.
    Acesta este Chivotul Legământului. Acum să ne întoarcem și să încheiem cu Apocalipsa 11 și 12. Aici Fecioara Maria este Chivotul Legământului. Este adevăratul TABERNACOL. Ea este imaginea Noului Ierusalim. Cum este descris Noul Ierusalim, la sfârșitul Apocalipsei? Ca o mireasă neîntinată, dar și ca maică a copiilor lui Dumnezeu. Deci cum poate fi cineva feciorelnic, neîntinat și în același timp să aibă odrasle, ca o maică? Pare imposibil pentru natura umană, dar nu pentru Maria, nu doar ca Maica Domnului Iisus, ci și, după cum aflăm de la Ioan 19, la Răstignire și în Apocalipsa 12, 17, ca aceea care a devenit, după Har, Maica tuturor copiilor lui Dumnezeu.
    Cum dar Domnul Hristos ar putea avea frați? Mulți înțeleg istoria Dreptului Iosif și a Fecioarei Maria ca pe cea a unor tineri căsătoriți care se pregătesc să-și înceapă viata împreună. Dar Tradiția Bisericii spune altceva. Dreptul Iosif era mult mai bătrân decât Fecioara Maria, era văduv și avusese copii din prima sa căsătorie, astfel încât fiii lui erau, într-un anumit sens, frații lui Iisus. Iar faptul că aceștia erau cu mult mai vârstnici decât El poate explica în parte și modul în care L-au tratat, ca pe un mezin al familiei, oarecum ieșit din minți. Iosif o ia pe Maria oarecum sub tutela lui deoarece, trăind pe lângă Templu ca fecioară închinată lui Dumnezeu, ea nu putea ieși în lume de una singură. De aceea Iosif, un om drept, respectat, a fost ales să o ia la el. Aceasta explică și de ce ideea că ei ar fi trebuit să aibă relații intime este falsă: căci Ea alesese deja fecioria pentru toată viața, iar el era un bărbat mult mai în vârstă, care avusese deja copii și a cărui soață murise. O altă posibilă explicație pentru existența unor “frați” ai Domnului este aceea (exprimată de Fericitul Ieronim) conform căreia aceștia ar fi fost fiii lui Cleopa, fratele Sf. Iosif, care murise și ai cărui copii și văduvă erau, conform tradiției mozaice, în custodia lui.
    Mai mult, atât termenul evreiesc, cât și termenul grecesc folosiți pentru “frate” sunt adesea folosiți pentru a desemna rude care nu erau ceea ce se înțelege în română prin “frați” putea fi vorba de veri, unchi sau alte rude. De exemplu, Avraam și Lot sunt numiți adelphoi în Facerea 14,14 din Septuaginta (traducerea grecească a Vechiului Testament), deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi “frați”. Iacov si Laban sunt și ei numiți “frați” (Facerea 29, 15), deși Laban era unchiul lui Iacov. În orice caz, cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul “frați” din limba română (problema se reproduce în toate limbile romanice și în engleză).
    În plus, nu există nici un loc din Scriptură în care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit “fiul Mariei”.

  • Anonymous

    Unii folosesc acel “până ce” din Scriptură (“…și n-a cunoscut-o pe ea până ce [în greacă = eos] a dat naștere Fiului său cel întâi-născut…” (Matei 1,25; Luca 2,7)) pentru a afirma că, după ce I-a dat naștere lui Dumnezeu-Omul, Sf. Iosif ar fi “cunoscut-o” în sens marital. Din nou, este vorba de o problemă de traducere.

    Se pare că acest verset este adesea tradus ca “nu a cunoscut-o pe ea decât după ce…” Dar acesta nu era sensul corect. În originalul grecesc, eos indică sensul real, care este: “nu a avut relații intime cu ea înainte ca ea să nască”. Evanghelistul face această afirmație pentru a ne asigura că Iosif nu a participat deloc la zămislirea lui Iisus. Textul indică doar că, în ceea ce privește nașterea lui Iisus, întrucât nu avusese mai înainte relații cu Maria, Iosif nu era tatăl lui Iisus. Aceasta e doar o formulare comună, utilizarea unui mod de exprimare familiar. Același termen este folosit în acelasi sens în Biblie cu alte ocazii, ca expresie comună și în mod clar nu înseamnă ceea ce heterodocșii (neortodocșii) pretind că înseamnă. Astfel, la II Regi 6,23 citim: “Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până [eos] în ziua morţii ei”. Oare asta înseamnă că a avut copii după ce a murit? Desigur că nu! Și nici Iosif nu a “cunoscut-o” pe Maria după nașterea lui Iisus. La Facere 8, 7 citim că Noe “a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce [eos] a secat apa de pe pământ”. Ori, știm din Scriptură că de fapt corbul nu s-a mai întors niciodată pe Arcă. Un alt exemplu din Biblie: la Marcu 12, 36 se spune: “Şezi de-a dreapta Mea până ce [eos] voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale”. Oare asta înseamnă că Hristos nu va mai sta la dreapta slavei Tatălui după ce vrăjmașii Săi vor fi fost biruiți? Desigur că nu! Astfel, Biblia nu spune că “Iosif nu a cunoscut-o până ce L-a adus pe lume pe Fiul său cel întâi-născut, dar după aceea da”. Scriptura spune pur și simplu că “nu a cunoscut-o pe ea până ce (înainte ca ea) nu a dat naștere Fiului său Cel întâi-născut”, ceea ce înseamnă, pur și simplu, că “nu Iosif era tatăl. Nu o cunoscuse înainte ca ea să fie însărcinată, astfel că nu luase parte la zămislirea lui Iisus”.
    O altă mărturie din Scriptură este aceea că, pe Cruce fiind, Domnul a încredințat-o pe preasfânta Sa Maică Sfântului Apostol Ioan (Ioan 19, 26). Pare o atitudine foarte practică, dar trebuie să ne amintim că Legea mozaică ar fi stabilit ca ea să fie încredințată copiilor ei naturali, întrucât întâiul-născut era pe moarte. Hristos, care a împlinit mereu Legea în chip desăvârșit nu ar fi încălcat-o sub nici un aspect. Astfel că atunci când a încredințat-o pe mama Sa ucenicului Său, a făcut aceasta numai pentru că nu avea alți copii care să o ia în casa lor, dar fiind că Sf. Iosif murise de mai multă vreme.

  • Anonymous

    Mărturii din Biserica primelor veacuri

    Biserica a continuat să o numească Fecioară pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) chiar și după ce se presupune, cum zic unii, că ar fi avut alți copii. Ar fi destul de ciudat să continui să numești o femeie “Fecioară” sau “Pururea Fecioară” dacă tu te găseai, în Biserică, în prezența altor odrasle ale acesteia.
    În plus, în cele mai timpurii Liturghii ale Bisericii, Ea este mereu numită “Pururea Fecioara”. Referiri la pururea-fecioria Ei se găsesc și în scrierile unor Părinți ca Petru al Alexandriei, Epifanie de Salamina, Atanasie cel Mare, Didim cel Orb, Ieronim, Chiril al Alexandriei, Leon cel Mare, Sofronie al Ierusalimului, Ioan Damaschin, Ioan Casian, Efrem Sirul și în capitulele celui de-al Cincilea Sinod Ecumenic (al II-lea din Constantinopol) din anul 553 d.Hr. Practic, aceste indicații se găsesc peste tot. Iată, de exemplu, ce spune Sf. Ambrozie al Milanului: “Fecioara nu a căutat mângâiere în nașterea altor copii” (A se vedea Scrisoarea 63; NPNF v.10, pg. 473). Există multe astfel de citate. Oricine este familiarizat cu scrierile Părinților Bisericii știu că Maica Domnului este adesea numită “Fecioara” și “Pururea Fecioara”.
    Hipolit era un învățat, episcop și mucenic care a trăit în sau lângă Roma și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare.
    Iată câteva fragmente din ce scria el (cca. 210? d.Hr.) în privința Preabinecuvântatei Maici a lui Dumnezeu:
    Dar credinciosul evlavios mărturisește că, în ceea ce privește mântuirea noastră… Făcătorul tuturor S-a întrupat, având suflet rațional și trup sensibil, din Preasfânta, Pururea Fecioara Maria, prin zămislire neîntinată, fără schimbare, și S-a făcut Om după natură, în afară de răutate: Același era Dumnezeu adevărat și Același era Om adevărat; Același era, după natură, Dumnezeu și Om desăvârșit (Împotriva lui Beron și Helix, Fragmentul VIII).
    Observați că Hipolit o numește pe Maria preasfântă și pururea-fecioară. Dat fiind că spune aceasta doar în treacăt, putem fi siguri că nu introducea aici nici o învățătură nouă, așa încât putem considera că a se referi la Maica Domnului în acești termeni era un lucru comun încă dinainte de momentul în care scria Hipolit.
    Tot astfel, ei au propovăduit venirea în trup a lui Dumnezeu, venit în lume, prin naștere și creștere, prin neprihănita Maria, purtătoarea de Dumnezeu, și în chipul vieții și propovăduirii Lui între oameni…” (Un discurs despre sfârșitul lumii)
    Hipolit se referă aici în mod comun la Maria ca fiind neprihănită și de Dumnezeu purtătoare. Putem presupune că acesta este echivalentul termenului “Theotokos” din limba greacă, termen care se traduce prin “Purtătoare de Dumnezeu” sau, în traducerea comună, “Maica lui Dumnezeu” (Fiul). Această denumire este recunoscută oficial de Sinodul de la Efes.
    Sf. Efrem (sec. al IV-lea):
    Unii îndrăznesc să susțină că, după nașterea Mântuitorului, Maria ar fi devenit întru totul soața lui Iosif. Cum ar fi putut, ea care era adăpost al Duhului, ea care fusese umbrită de puterea dumnezeiască să se facă soață a unui muritor și să dea naștere la prunci întru dureri, după vechiul blestem? Căci prin Maria, cea “binecuvântată între femei”, blestemul dintru început, după care cea care năștea în dureri nu putea fi numită binecuvântată, a fost ridicat. După cum Domnul a intrat prin ușile închise, tot astfel a ieșit din pântecele Maicii Sale, căci această Fecioară L-a purtat cu adevărat și pe deplin fără dureri.”
    Al II-lea Sinod de la Constantinopol, 553 d.Hr., Capitolul II:
    Dacă cineva nu va mărturisi că Cuvântul lui Dumnezeu are două nașteri, una din veșnicie, de la Tatăl, fără timp și fără trup, și cealaltă în zilele din urmă, coborând din Ceruri și luând trup din sfânta și slăvita Maria, Maica lui Dumnezeu și Pururea Fecioară și născut din ea: să fie anatema.
    Vechile denumiri date de creștini Mariei, cel de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) și Meter Theou (Maica lui Dumnezeu) nu trebuie înțelese ca și cum ea L-ar fi creat în vreun fel pe Dumnezeu. Nici chiar mamele care dau naștere unor simpli oameni nu se poate spune că își creează propriii copii. Aceste nume date Fecioarei sunt mai degrabă afirmația faptului că Hristos, Cel pe care L-a purtat în pântece, este cu adevărat Dumnezeu, “Omul-Dumnezeu” (Theanthropos în greacă). Ea nu este nici originea Lui, nici sursa dumnezeirii Sale, dar se poate spune despre ea că ea este, literal, născătoare de Dumnezeu. Dacă afirmăm că Iisus Hristos este Dumnezeu, atunci trebuie să o numim Theotokos, deoarece I-a dat naștere lui Dumnezeu Însuși. Nestorie, ereticul din Biserica veche, pentru că nu putea concepe ideea că o creatură a putut da naștere Creatorului, a refuzat să o numească Theotokos, preferând să îi spună Christotokos (adică doar purtătoare, născătoare de Hristos, nu de Dumnezeu). Dar acest scandal nu se află oare chiar în inima tainei Întrupării? Doctrina lui Nestorie insista asupra separării între Logosul divin și omul Iisus, afirmând că Fiul lui Dumnezeu doar ar fi locuit, într-un anume sens, într-un om, iar nu că “Dumnezeu S-a făcut om”, după cum spune învățătura creștină dintotdeauna. Dacă Cel care S-a aflat în pântecele Mariei era Dumnezeu, atunci pe Ea trebuie să o numim Theotokos.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Nu este de mirare că îngerul Gabriel s-a plecat înaintea lui Maria pentru că Sfânta Scriptură când vorbește despre îngeri zice: “Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:14)”

    • Viovalde

      Domnul sa te binecuvinteze , de departe se vede ca Bunul Dumnezeu ti-a dat har si intelepciune .

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Nu este de mirare că îngerul Gabriel s-a plecat înaintea lui Maria pentru că Sfânta Scriptură când vorbește despre îngeri zice: “Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea? (Evrei 1:14)”

  • mariata

    Mărturii ale reformatorilor protestanţi despre Maica Domnului

    Deşi Biserica Ortodoxă nu urmează învăţăturile reformatorilor protestanţi, modul în care văd ei pururea-fecioria Maicii Domnului este unul din punctele pe care aceştia le au în comun cu Ortodoxia. Unii dintre fondatorii Reformei protestante credeau în pururea-fecioria Maicii Domnului.
    Jean Calvin:
    El afirmă că [Maria lui Cleopa] era sora mamei lui Iisus şi, astfel, adoptă terminologia ebraică, conform căreia verii şi alte rude sunt desemnaţi şi ei cu cuvântul folosit pentru fraţi – Jean Calvin, Comentariu la Evanghelia după Ioan, referitor la pasajul: Ioan 19, 25.
    Cuvântul fraţi pe care l-am menţionat mai înainte se foloseşte, conform limbii ebraice, pentru a indica orice fel de rude; şi astfel Helvidius dovedeşte o nemăsurată ignoranţă atunci când ajunge la concluzia că Maria trebuie să fi avut mulţi copii, fiindcă “fraţii” lui Hristos sunt menţionaţi uneori. – Jean Calvin, Comentariu asupra concordanţei Evangheliştilor Matei, Marcu şi Luca, vol. II, p. 215 (asupra pasajului: Matei 13, 55).
    [Notă: Helvidius a fost un creştin din secolul al V-lea care a negat pururea-fecioria Mariei, care a fost admonestat şi ale cărui idei au fost demontate de Fericitul Ieronim în tratatul său Asupra pururea fecioriei Maicii Domnului, împotriva lui Helvidius.]
    Huldrych Zwingli:
    Să dau un exemplu: învăţaţi, prin lumina credinţei, că Hristos S-a născut dintr-o fecioară, ştim că acest lucru este adevărat, şi nu avem nici un dubiu că acei care au încercat să considere această afirmaţie drept o figură de stil se înşelau în mod categoric, şi declarăm absurde lucrurile pe care Helvidius şi alţii le-au inventat despre pururea-feciorie. – Huldrych Zwingli. “Friendly Exegesis, that is, Exposition of the Matter of the Eucharist to Martin Luther, February 1527″, in Selected Writings of Huldrych Zwingli, Volume Two, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.275.
    Apoi, mintea evlavioasă găseşte minunate bucurii în căutarea motivelor pentru care Mielul a ales să se nască dintr-o pururea-fecioară; dar în ceea ce priveşte acest lucru [Zwingli se referă la Prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie], se îngrozeşte. – Huldrych Zwingli. “Subsidiary Essay on the Eucharist, August 1525″, in Selected Writings of Huldrych Zwingli, Vol. 2, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.217.
    Martin Luther:
    A fost pusă în circulaţie o nouă minciună cu privire la mine. Se zice că, prin predică şi prin scris, aş fi afirmat că Maria, Maica lui Dumnezeu nu a fost fecioară nici înainte, nici după ce I-a dat naştere lui Hristos, ci că aş fi spus că L-a zămislit pe Hristos de la Iosif şi că ar fi avut mai mulţi copii după aceasta. – Martin Luther, “That Jesus Christ Was Born a Jew”, in Luther's Works, vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p.199.
    Forma de exprimare folosită de Matei este cea comună, cum aş zice eu: 'Faraon nu l-a crezut pe Moise până ce s-a înecat în Marea Roşie.' De aici nu rezultă că Faraon l-a crezut mai târziu, după ce s-a înecat; dimpotrivă, înseamnă că nu a crezut niciodată. Tot astfel, atunci când Matei spune că Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până ce nu L-a născut pe Fiul. Și iarăşi: Marea Roşie l-a înconjurat pe Faraon până să apuce să treacă. Nici de aici nu rezultă că Faraon a reuşit mai târziu să treacă Marea Roşie, ci că nu a trecut-o deloc. Tot astfel, când Matei zice: 'Și s-a aflat purtând în pântece, până să fi fost ei împreună', nu rezultă că ulterior Maria ar fi avut relaţii cu Iosif, ci că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. – Martin Luther, “That Jesus Christ Was Born a Jew”, in Luther's Works, vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p. 212.
    John Wesley:
    Cred că El S-a făcut om, alăturând natura divină şi pe cea umană într-o singură persoană; că a fost zămislit prin lucrarea deosebită a Sfântului Duh, şi născut din binecuvântata Fecioară Maria care a rămas fecioară nestricată şi neîntinată atât înainte cât şi după ce I-a dat naştere (lui Hristos). – John Wesley, Scrisoare către un romano-catolic.
    Protestanţii care neagă pururea-fecioria Maicii Domnului se găsesc în dezacord cu propriii lor învăţători în materie de credinţă.

  • mariata

    @'Masura sfinteniei lui Maria n-aveti de unde sa stiti cât a fost de mare. A fost o femeie credincioasa si sfintita pentru lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu prin ea. Fiecare om este sfinţit atunci când isi predă viata in mâna Domnului, pentru ca devine un copil al lui Dumnezeu.'

    Te inseli in aceasta comparatie, nici un alt om nu l-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu.

    Iisus intrupandu-se a angajat ontologic omenirea intr-o transformare, intr-o schimbare care a facut-o apta de comunicarea cu Dumnezeu si de impartasirea de stra lucirea dumnezeiasca. Iar cel dintai reprezentant al omenirii care, ontologic a beneficiat de aceasta schimbare si deschidere spre Dumnezeu, pana la masura desavarsirii, este Maica Domnului.

    Maria este cea mai apropiata de Hristos si prin aceasta este cea dintai dintre oameni care a ajuns la starea de indumnezeire, la care toti suntem chemati sa ajungem. Ea este modelul realizat. In ea s-au revarsat mai intai si mai mult decat in oricine darurile lui Hristos.

  • mariata

    Atunci s-ar putea indica un moment in Sf Scriptura in care vreun inger (daca nu chiar Gabriel) sa se adreseze in aceeasi maniera unui om, nu?

  • mariata

    Mărturii din Sfânta Scriptură

    Accepţiunea principală a pururea-fecioriei Maicii Domnului este dată de înţelegerea Fecioarei Maria ca fiind noul Chivot al Legământului, o creaţie care, cumva, L-a putut cuprinde pe Dumnezeu Cel necuprins. Motivul pentru care Dreptul Iosif, (“Logodnicul”, cum îl numeşte Tradiţia) nu a avut relaţii maritale cu ea este că el a văzut-o ca fiind aleasă, pusă deoparte pentru a fi folosită de Dumnezeu (tot astfel cum ar putea cineva înţelege Arca sau Chivotul Legământului), astfel că pântecele ei fusese, într-un anume sens, transformat într-un templu. Limbajul folosit în Noul Testament pentru a face referire la Fecioara Maria se aseamănă cu cel folosit pentru Arca din vechime:
    Dintr-un email care a circulat pe Internet :
    Pentru prima dată prezenţa lui Dumnezeu s-a pogorît asupra unei persoane, făcând din ea o nouă Arcă (sau Chivot) a(l) Legământului… Rene Laurentin vorbeşte de subtila utilizare a imaginilor referitoare la Chivot [la începutul Evangheliei după Luca]. De exemplu, arată cum în II Regi 6 există o referire la faptul că Arca legământului a călătorit spre dealurile (munţii) lui Iuda. Aceeaşi frază este folosită pentru a descrie călătoria Mariei: “sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda… (Luca 1, 39). Și David, şi Maria, “sculându-se… s-au dus”. Laurentin merge mai departe cu descrierea: când, la II Regi 6,2 şi Luca 1, 39, Chivotul şi Maria ajung la destinaţie, ambele sunt întâmpinate cu “strigăte de bucurie”. Iar cuvântul folosit pentru a exprima “închinarea” Elisabetei, anafametezein, este unul foarte rar. Este folosit numai în legătură cu vechile ceremonii liturgice având în centru Chivotul Legământului. Tradus literal, înseamnă 'a striga cu glas tare', 'a proclama' sau 'a intona'.
    Elisabeta o salută pe Maria în acelaşi fel în care a fost întâmpinat Chivotul Legământului. Intrarea Chivotului şi cea a Mariei sunt percepute ca o binecuvântare pentru întreaga casă. După cum casa lui Obed-edom a fost binecuvântată, tot astfel Elisabeta consideră că şi casa ei este binecuvântată. Laurentin continuă: vorbeşte despre modul în care atât David, cât şi Elisabeta reacţionează cu uimire/teamă (awe): “Cum va intra chivotul Domnului la mine?”, spune David la II Regi 6, 9; iar Elisabeta, de asemenea, zice “Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?” Chivotul Legământului şi Maica Domnului nostru sunt, într-un anumit sens, două moduri de a privi aceeaşi realitate – realitate care devine mai limpede şi mai personală odată cu Maica Domnului. În sfârşit, atât Chivotul, cât şi Maria rămân în casele respective câte trei luni (II Regi 6, 11 şi Luca 1, 56).
    La Luca 1 și 2 apar: vestirea Arhanghelului Gavriil către Zaharia și, șase luni mai târziu, bunavestire a acestuia către Maria; mai apoi, după alte nouă luni, nașterea lui Iisus și, după alte 40 de zile, aducerea Lui la templu. Dacă se adună cele 180 de zile ale primelor șase luni cu cele 270 de zile ale celor nouă luni și patruzeci de zile pentru aducerea la Templu, rezultatul este 490, număr foarte rar care se găsește într-una din cele mai impresionante profeții din Vechiul Testament, cea de la [Cartea profetului Daniel|Daniel] 9. Evanghelistul Luca dă încă o dată o indicație în plus, ceea ce înseamnă, pentru cei care sunt dispuși să cerceteze înțelesurile mai adânci ale textului pentru a descoperi toate sensurile inspirate de Dumnezeu, ca să arate ce a făcut El ca să instituie un Nou Legământ spre mântuirea oamenilor, întru Hristos și Preabinecuvântata Lui Maică.
    Acesta este Chivotul Legământului. Acum să ne întoarcem și să încheiem cu Apocalipsa 11 și 12. Aici Fecioara Maria este Chivotul Legământului. Este adevăratul TABERNACOL. Ea este imaginea Noului Ierusalim. Cum este descris Noul Ierusalim, la sfârșitul Apocalipsei? Ca o mireasă neîntinată, dar și ca maică a copiilor lui Dumnezeu. Deci cum poate fi cineva feciorelnic, neîntinat și în același timp să aibă odrasle, ca o maică? Pare imposibil pentru natura umană, dar nu pentru Maria, nu doar ca Maica Domnului Iisus, ci și, după cum aflăm de la Ioan 19, la Răstignire și în Apocalipsa 12, 17, ca aceea care a devenit, după Har, Maica tuturor copiilor lui Dumnezeu.
    Cum dar Domnul Hristos ar putea avea frați? Mulți înțeleg istoria Dreptului Iosif și a Fecioarei Maria ca pe cea a unor tineri căsătoriți care se pregătesc să-și înceapă viata împreună. Dar Tradiția Bisericii spune altceva. Dreptul Iosif era mult mai bătrân decât Fecioara Maria, era văduv și avusese copii din prima sa căsătorie, astfel încât fiii lui erau, într-un anumit sens, frații lui Iisus. Iar faptul că aceștia erau cu mult mai vârstnici decât El poate explica în parte și modul în care L-au tratat, ca pe un mezin al familiei, oarecum ieșit din minți. Iosif o ia pe Maria oarecum sub tutela lui deoarece, trăind pe lângă Templu ca fecioară închinată lui Dumnezeu, ea nu putea ieși în lume de una singură. De aceea Iosif, un om drept, respectat, a fost ales să o ia la el. Aceasta explică și de ce ideea că ei ar fi trebuit să aibă relații intime este falsă: căci Ea alesese deja fecioria pentru toată viața, iar el era un bărbat mult mai în vârstă, care avusese deja copii și a cărui soață murise. O altă posibilă explicație pentru existența unor “frați” ai Domnului este aceea (exprimată de Fericitul Ieronim) conform căreia aceștia ar fi fost fiii lui Cleopa, fratele Sf. Iosif, care murise și ai cărui copii și văduvă erau, conform tradiției mozaice, în custodia lui.
    Mai mult, atât termenul evreiesc, cât și termenul grecesc folosiți pentru “frate” sunt adesea folosiți pentru a desemna rude care nu erau ceea ce se înțelege în română prin “frați” putea fi vorba de veri, unchi sau alte rude. De exemplu, Avraam și Lot sunt numiți adelphoi în Facerea 14,14 din Septuaginta (traducerea grecească a Vechiului Testament), deși ei sigur nu erau ceea ce noi am numi “frați”. Iacov si Laban sunt și ei numiți “frați” (Facerea 29, 15), deși Laban era unchiul lui Iacov. În orice caz, cuvântul folosit nu înseamnă exact același lucru cu termenul “frați” din limba română (problema se reproduce în toate limbile romanice și în engleză).
    În plus, nu există nici un loc din Scriptură în care altcineva decât Dumnezeu-Omul Iisus Hristos să fie numit “fiul Mariei”.

  • mariata

    Unii folosesc acel “până ce” din Scriptură (“…și n-a cunoscut-o pe ea până ce [în greacă = eos] a dat naștere Fiului său cel întâi-născut…” (Matei 1,25; Luca 2,7)) pentru a afirma că, după ce I-a dat naștere lui Dumnezeu-Omul, Sf. Iosif ar fi “cunoscut-o” în sens marital. Din nou, este vorba de o problemă de traducere.

    Se pare că acest verset este adesea tradus ca “nu a cunoscut-o pe ea decât după ce…” Dar acesta nu era sensul corect. În originalul grecesc, eos indică sensul real, care este: “nu a avut relații intime cu ea înainte ca ea să nască”. Evanghelistul face această afirmație pentru a ne asigura că Iosif nu a participat deloc la zămislirea lui Iisus. Textul indică doar că, în ceea ce privește nașterea lui Iisus, întrucât nu avusese mai înainte relații cu Maria, Iosif nu era tatăl lui Iisus. Aceasta e doar o formulare comună, utilizarea unui mod de exprimare familiar. Același termen este folosit în acelasi sens în Biblie cu alte ocazii, ca expresie comună și în mod clar nu înseamnă ceea ce heterodocșii (neortodocșii) pretind că înseamnă. Astfel, la II Regi 6,23 citim: “Şi Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii până [eos] în ziua morţii ei”. Oare asta înseamnă că a avut copii după ce a murit? Desigur că nu! Și nici Iosif nu a “cunoscut-o” pe Maria după nașterea lui Iisus. La Facere 8, 7 citim că Noe “a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce [eos] a secat apa de pe pământ”. Ori, știm din Scriptură că de fapt corbul nu s-a mai întors niciodată pe Arcă. Un alt exemplu din Biblie: la Marcu 12, 36 se spune: “Şezi de-a dreapta Mea până ce [eos] voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale”. Oare asta înseamnă că Hristos nu va mai sta la dreapta slavei Tatălui după ce vrăjmașii Săi vor fi fost biruiți? Desigur că nu! Astfel, Biblia nu spune că “Iosif nu a cunoscut-o până ce L-a adus pe lume pe Fiul său cel întâi-născut, dar după aceea da”. Scriptura spune pur și simplu că “nu a cunoscut-o pe ea până ce (înainte ca ea) nu a dat naștere Fiului său Cel întâi-născut”, ceea ce înseamnă, pur și simplu, că “nu Iosif era tatăl. Nu o cunoscuse înainte ca ea să fie însărcinată, astfel că nu luase parte la zămislirea lui Iisus”.
    O altă mărturie din Scriptură este aceea că, pe Cruce fiind, Domnul a încredințat-o pe preasfânta Sa Maică Sfântului Apostol Ioan (Ioan 19, 26). Pare o atitudine foarte practică, dar trebuie să ne amintim că Legea mozaică ar fi stabilit ca ea să fie încredințată copiilor ei naturali, întrucât întâiul-născut era pe moarte. Hristos, care a împlinit mereu Legea în chip desăvârșit nu ar fi încălcat-o sub nici un aspect. Astfel că atunci când a încredințat-o pe mama Sa ucenicului Său, a făcut aceasta numai pentru că nu avea alți copii care să o ia în casa lor, dar fiind că Sf. Iosif murise de mai multă vreme.

  • mariata

    Mărturii din Biserica primelor veacuri

    Biserica a continuat să o numească Fecioară pe Născătoarea de Dumnezeu (Theotokos) chiar și după ce se presupune, cum zic unii, că ar fi avut alți copii. Ar fi destul de ciudat să continui să numești o femeie “Fecioară” sau “Pururea Fecioară” dacă tu te găseai, în Biserică, în prezența altor odrasle ale acesteia.
    În plus, în cele mai timpurii Liturghii ale Bisericii, Ea este mereu numită “Pururea Fecioara”. Referiri la pururea-fecioria Ei se găsesc și în scrierile unor Părinți ca Petru al Alexandriei, Epifanie de Salamina, Atanasie cel Mare, Didim cel Orb, Ieronim, Chiril al Alexandriei, Leon cel Mare, Sofronie al Ierusalimului, Ioan Damaschin, Ioan Casian, Efrem Sirul și în capitulele celui de-al Cincilea Sinod Ecumenic (al II-lea din Constantinopol) din anul 553 d.Hr. Practic, aceste indicații se găsesc peste tot. Iată, de exemplu, ce spune Sf. Ambrozie al Milanului: “Fecioara nu a căutat mângâiere în nașterea altor copii” (A se vedea Scrisoarea 63; NPNF v.10, pg. 473). Există multe astfel de citate. Oricine este familiarizat cu scrierile Părinților Bisericii știu că Maica Domnului este adesea numită “Fecioara” și “Pururea Fecioara”.
    Hipolit era un învățat, episcop și mucenic care a trăit în sau lângă Roma și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare.
    Iată câteva fragmente din ce scria el (cca. 210? d.Hr.) în privința Preabinecuvântatei Maici a lui Dumnezeu:
    Dar credinciosul evlavios mărturisește că, în ceea ce privește mântuirea noastră… Făcătorul tuturor S-a întrupat, având suflet rațional și trup sensibil, din Preasfânta, Pururea Fecioara Maria, prin zămislire neîntinată, fără schimbare, și S-a făcut Om după natură, în afară de răutate: Același era Dumnezeu adevărat și Același era Om adevărat; Același era, după natură, Dumnezeu și Om desăvârșit (Împotriva lui Beron și Helix, Fragmentul VIII).
    Observați că Hipolit o numește pe Maria preasfântă și pururea-fecioară. Dat fiind că spune aceasta doar în treacăt, putem fi siguri că nu introducea aici nici o învățătură nouă, așa încât putem considera că a se referi la Maica Domnului în acești termeni era un lucru comun încă dinainte de momentul în care scria Hipolit.
    Tot astfel, ei au propovăduit venirea în trup a lui Dumnezeu, venit în lume, prin naștere și creștere, prin neprihănita Maria, purtătoarea de Dumnezeu, și în chipul vieții și propovăduirii Lui între oameni…” (Un discurs despre sfârșitul lumii)
    Hipolit se referă aici în mod comun la Maria ca fiind neprihănită și de Dumnezeu purtătoare. Putem presupune că acesta este echivalentul termenului “Theotokos” din limba greacă, termen care se traduce prin “Purtătoare de Dumnezeu” sau, în traducerea comună, “Maica lui Dumnezeu” (Fiul). Această denumire este recunoscută oficial de Sinodul de la Efes.
    Sf. Efrem (sec. al IV-lea):
    Unii îndrăznesc să susțină că, după nașterea Mântuitorului, Maria ar fi devenit întru totul soața lui Iosif. Cum ar fi putut, ea care era adăpost al Duhului, ea care fusese umbrită de puterea dumnezeiască să se facă soață a unui muritor și să dea naștere la prunci întru dureri, după vechiul blestem? Căci prin Maria, cea “binecuvântată între femei”, blestemul dintru început, după care cea care năștea în dureri nu putea fi numită binecuvântată, a fost ridicat. După cum Domnul a intrat prin ușile închise, tot astfel a ieșit din pântecele Maicii Sale, căci această Fecioară L-a purtat cu adevărat și pe deplin fără dureri.”
    Al II-lea Sinod de la Constantinopol, 553 d.Hr., Capitolul II:
    Dacă cineva nu va mărturisi că Cuvântul lui Dumnezeu are două nașteri, una din veșnicie, de la Tatăl, fără timp și fără trup, și cealaltă în zilele din urmă, coborând din Ceruri și luând trup din sfânta și slăvita Maria, Maica lui Dumnezeu și Pururea Fecioară și născut din ea: să fie anatema.
    Vechile denumiri date de creștini Mariei, cel de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) și Meter Theou (Maica lui Dumnezeu) nu trebuie înțelese ca și cum ea L-ar fi creat în vreun fel pe Dumnezeu. Nici chiar mamele care dau naștere unor simpli oameni nu se poate spune că își creează propriii copii. Aceste nume date Fecioarei sunt mai degrabă afirmația faptului că Hristos, Cel pe care L-a purtat în pântece, este cu adevărat Dumnezeu, “Omul-Dumnezeu” (Theanthropos în greacă). Ea nu este nici originea Lui, nici sursa dumnezeirii Sale, dar se poate spune despre ea că ea este, literal, născătoare de Dumnezeu. Dacă afirmăm că Iisus Hristos este Dumnezeu, atunci trebuie să o numim Theotokos, deoarece I-a dat naștere lui Dumnezeu Însuși. Nestorie, ereticul din Biserica veche, pentru că nu putea concepe ideea că o creatură a putut da naștere Creatorului, a refuzat să o numească Theotokos, preferând să îi spună Christotokos (adică doar purtătoare, născătoare de Hristos, nu de Dumnezeu). Dar acest scandal nu se află oare chiar în inima tainei Întrupării? Doctrina lui Nestorie insista asupra separării între Logosul divin și omul Iisus, afirmând că Fiul lui Dumnezeu doar ar fi locuit, într-un anume sens, într-un om, iar nu că “Dumnezeu S-a făcut om”, după cum spune învățătura creștină dintotdeauna. Dacă Cel care S-a aflat în pântecele Mariei era Dumnezeu, atunci pe Ea trebuie să o numim Theotokos.

  • mariata

    Mărturii ale reformatorilor protestanţi despre Maica Domnului

    Deşi Biserica Ortodoxă nu urmează învăţăturile reformatorilor protestanţi, modul în care văd ei pururea-fecioria Maicii Domnului este unul din punctele pe care aceştia le au în comun cu Ortodoxia. Unii dintre fondatorii Reformei protestante credeau în pururea-fecioria Maicii Domnului.
    Jean Calvin:
    El afirmă că [Maria lui Cleopa] era sora mamei lui Iisus şi, astfel, adoptă terminologia ebraică, conform căreia verii şi alte rude sunt desemnaţi şi ei cu cuvântul folosit pentru fraţi – Jean Calvin, Comentariu la Evanghelia după Ioan, referitor la pasajul: Ioan 19, 25.
    Cuvântul fraţi pe care l-am menţionat mai înainte se foloseşte, conform limbii ebraice, pentru a indica orice fel de rude; şi astfel Helvidius dovedeşte o nemăsurată ignoranţă atunci când ajunge la concluzia că Maria trebuie să fi avut mulţi copii, fiindcă “fraţii” lui Hristos sunt menţionaţi uneori. – Jean Calvin, Comentariu asupra concordanţei Evangheliştilor Matei, Marcu şi Luca, vol. II, p. 215 (asupra pasajului: Matei 13, 55).
    [Notă: Helvidius a fost un creştin din secolul al V-lea care a negat pururea-fecioria Mariei, care a fost admonestat şi ale cărui idei au fost demontate de Fericitul Ieronim în tratatul său Asupra pururea fecioriei Maicii Domnului, împotriva lui Helvidius.]
    Huldrych Zwingli:
    Să dau un exemplu: învăţaţi, prin lumina credinţei, că Hristos S-a născut dintr-o fecioară, ştim că acest lucru este adevărat, şi nu avem nici un dubiu că acei care au încercat să considere această afirmaţie drept o figură de stil se înşelau în mod categoric, şi declarăm absurde lucrurile pe care Helvidius şi alţii le-au inventat despre pururea-feciorie. – Huldrych Zwingli. “Friendly Exegesis, that is, Exposition of the Matter of the Eucharist to Martin Luther, February 1527″, in Selected Writings of Huldrych Zwingli, Volume Two, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.275.
    Apoi, mintea evlavioasă găseşte minunate bucurii în căutarea motivelor pentru care Mielul a ales să se nască dintr-o pururea-fecioară; dar în ceea ce priveşte acest lucru [Zwingli se referă la Prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie], se îngrozeşte. – Huldrych Zwingli. “Subsidiary Essay on the Eucharist, August 1525″, in Selected Writings of Huldrych Zwingli, Vol. 2, trans. and ed. by H. Wayne Pipkin, Pickwick Publications, 1984 p.217.
    Martin Luther:
    A fost pusă în circulaţie o nouă minciună cu privire la mine. Se zice că, prin predică şi prin scris, aş fi afirmat că Maria, Maica lui Dumnezeu nu a fost fecioară nici înainte, nici după ce I-a dat naştere lui Hristos, ci că aş fi spus că L-a zămislit pe Hristos de la Iosif şi că ar fi avut mai mulţi copii după aceasta. – Martin Luther, “That Jesus Christ Was Born a Jew”, in Luther's Works, vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p.199.
    Forma de exprimare folosită de Matei este cea comună, cum aş zice eu: 'Faraon nu l-a crezut pe Moise până ce s-a înecat în Marea Roşie.' De aici nu rezultă că Faraon l-a crezut mai târziu, după ce s-a înecat; dimpotrivă, înseamnă că nu a crezut niciodată. Tot astfel, atunci când Matei spune că Iosif nu a cunoscut-o pe Maria până ce nu L-a născut pe Fiul. Și iarăşi: Marea Roşie l-a înconjurat pe Faraon până să apuce să treacă. Nici de aici nu rezultă că Faraon a reuşit mai târziu să treacă Marea Roşie, ci că nu a trecut-o deloc. Tot astfel, când Matei zice: 'Și s-a aflat purtând în pântece, până să fi fost ei împreună', nu rezultă că ulterior Maria ar fi avut relaţii cu Iosif, ci că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. – Martin Luther, “That Jesus Christ Was Born a Jew”, in Luther's Works, vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p. 212.
    John Wesley:
    Cred că El S-a făcut om, alăturând natura divină şi pe cea umană într-o singură persoană; că a fost zămislit prin lucrarea deosebită a Sfântului Duh, şi născut din binecuvântata Fecioară Maria care a rămas fecioară nestricată şi neîntinată atât înainte cât şi după ce I-a dat naştere (lui Hristos). – John Wesley, Scrisoare către un romano-catolic.
    Protestanţii care neagă pururea-fecioria Maicii Domnului se găsesc în dezacord cu propriii lor învăţători în materie de credinţă.

  • mariata

    @'Masura sfinteniei lui Maria n-aveti de unde sa stiti cât a fost de mare. A fost o femeie credincioasa si sfintita pentru lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu prin ea. Fiecare om este sfinţit atunci când isi predă viata in mâna Domnului, pentru ca devine un copil al lui Dumnezeu.'

    Te inseli in aceasta comparatie, nici un alt om nu l-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu.

    Iisus intrupandu-se a angajat ontologic omenirea intr-o transformare, intr-o schimbare care a facut-o apta de comunicarea cu Dumnezeu si de impartasirea de stra lucirea dumnezeiasca. Iar cel dintai reprezentant al omenirii care, ontologic a beneficiat de aceasta schimbare si deschidere spre Dumnezeu, pana la masura desavarsirii, este Maica Domnului.

    Maria este cea mai apropiata de Hristos si prin aceasta este cea dintai dintre oameni care a ajuns la starea de indumnezeire, la care toti suntem chemati sa ajungem. Ea este modelul realizat. In ea s-au revarsat mai intai si mai mult decat in oricine darurile lui Hristos.

  • mariata

    Atunci s-ar putea indica un moment in Sf Scriptura in care vreun inger (daca nu chiar Gabriel) sa se adreseze in aceeasi maniera unui om, nu?

  • Palosi Marton

    @ mariata,
    Si daca ar fi asa cum zici, ca Maria a ramas pururea fecioara, la ce ne-ar folosi noua acest lucru ??? De ce va agăţaţi cu atata incăpăţânare de acest aspect, avand in vedere ca nu are nici cea mai mica semnificatie in lucrarea de mantuire a oamenilor.
    Ce are a face virginitatea Mariei cu mantuirea oamenilor, cu iertarea pacatelor, cu viata vesnica, cu pocainta ????
    La ce-mi foloseste mie azi, că Maria a plecat de pe pamant virgină ??? Nu schimbă cu nimic datele problemei pentru ca Maria nu are putere de a ierta pacatele, de a interveni la Dumnezeu prin mijlocire, nu poate raspunde la rugaciuni.
    Faptul ca tu aduci argumente din explicatii, interpretari, comentarii, filozofari, facute de oameni, inca nu dovedeste absolut nimic. Baza este Scriptura si in ea se afla adevarul.
    Incearca ma degraba sa-ti concentrezi atentia spre a le spune la oameni despre pocainta si nu despre lucruri fara importanta.

    • Anonymous

      Acum o dai cotita? Mai bine recunoaste ca articolul acesta e mincinos,. Si dupa ce o sa recunoasteti asta, poate o sa primiti si intelegerea unor lucruri de care nu sunteti vrednici momentan.

  • Palosi Marton

    Mariata, tu chiar nu constientizezi semnificatiile cuvintelor tale ? Am impresia ca ai asimilat o multime de expresii, in mod mecanic, de la invatatorii tai si le transmiti mai departe, fara sa-ti fi dat silinta, macar un minut, sa le intelegi logica si rationamentul.
    Exemplu:
    “cel dintai reprezentant al omenirii…”
    “cea mai apropiata de Hristos”
    “cea dintai dintre oameni”
    “a ajuns la starea de indumnezeire”
    “Ea este modelul”
    …….. si toate astea intr-o singura fraza (!!!)
    Prin analogie, daca eu reusesc sa conving pe cineva sa creada in Dumnezeu si sa se pocaiasca, inseamna ca eu prin aceasta sunt deja un sfant si merit laude ? Nicidecum. Inseamna ca Dumnezeu a facut o lucrare in viata acelui om si s-a folosit de mine. Deci tot meritul este al lui Dumnezeu. Noi, oamenii, suntem doar niste vase de lucru, cu intrebuintari diferite, dupa alegerea lui Dumnezeu.
    La fel este si cu Maria, care a fost aleasa de Dumnezeu pentru lucrarea de nastere a Mantuitorului, dupa care rolul ei s-a sfarsit. Si-a primit rasplata pentru credinciosia ei si se afla alaturi de sfintii Domnului. Mai mult de atat nu se poate afirma despre ea, oricat ati vrea voi sa fortati lucrurile. Nu iti dai seama ca toate afirmatiile despre Maria sunt pure fantezii fara temei in Scriptura, ca urmare a dorintei fanatice de a sustine un mit, o varianta mai placuta pentru voi. (?)

  • Palosi Marton

    Si tu dintr-un mod de adresare anumit, tragi concluzii dupa imaginatia ta. Faci deductii pentru a-ti construi propriul adevar.
    Lucrurile de care avem nevoie sa le stim si in care sa credem, sunt afirmate explicit in Scripturi, fara a fi nevoie de deductii si imaginatie.
    Daca Maria ar avea un asa mare rol dumnezeiesc in lucrarea Lui Dumnezeu, incat oamenii sa trebuiasca sa i se inchine, sa-i adreseze rugaciuni, sa ceara mijlocire, sa ceara vindecare, nu crezi ca Dumnezeu ne-ar fi lasat scris mult mai clar si categoric in Scripturi acest lucru ??? Daca inchinarea la fecioara Maria este de o importanta vitala pentru mantuirea omului, de ce nu ne-a spus-o Dumnezeu ca sa inteleaga fiecare om, chiar si protestantii ???. De ce nu exista scris in Biblie clar si concis: credeti in fecioara Maria, inaltati rugaciuni catre Maria, incredeti-va in Maria, Maria va poate conduce la mantuire, Maria mijloceste pentru voi, Maria va asculta rugaciunile, Maria vindeca de boala, Maria iarta pacatele, s.a.m.d. ???
    Scrie ceva din acestea in Biblie ? NU scrie. De ce ? Raspunde tu.
    A omis cumva Dumnezeu acest lucru extraordinar de important pentru omenire ? Raspunde tu.

    • Anonymous

      Baietele, am scris pe undeva pe aici cum e cu ‘propriul adevar’, si cu alte nelamuriri care te bantuie. Du-te si mai revizuieste-ti din cunostinte, ok?

    • VIOVALDE

      o completare daca i-mi este permisa : LUCA 11:27-28 .

  • Palosi Marton

    @ mariata,
    Si daca ar fi asa cum zici, ca Maria a ramas pururea fecioara, la ce ne-ar folosi noua acest lucru ??? De ce va agăţaţi cu atata incăpăţânare de acest aspect, avand in vedere ca nu are nici cea mai mica semnificatie in lucrarea de mantuire a oamenilor.
    Ce are a face virginitatea Mariei cu mantuirea oamenilor, cu iertarea pacatelor, cu viata vesnica, cu pocainta ????
    La ce-mi foloseste mie azi, că Maria a plecat de pe pamant virgină ??? Nu schimbă cu nimic datele problemei pentru ca Maria nu are putere de a ierta pacatele, de a interveni la Dumnezeu prin mijlocire, nu poate raspunde la rugaciuni.
    Faptul ca tu aduci argumente din explicatii, interpretari, comentarii, filozofari, facute de oameni, inca nu dovedeste absolut nimic. Baza este Scriptura si in ea se afla adevarul.
    Incearca ma degraba sa-ti concentrezi atentia spre a le spune la oameni despre pocainta si nu despre lucruri fara importanta.

  • Palosi Marton

    Mariata, tu chiar nu constientizezi semnificatiile cuvintelor tale ? Am impresia ca ai asimilat o multime de expresii, in mod mecanic, de la invatatorii tai si le transmiti mai departe, fara sa-ti fi dat silinta, macar un minut, sa le intelegi logica si rationamentul.
    Exemplu:
    “cel dintai reprezentant al omenirii…”
    “cea mai apropiata de Hristos”
    “cea dintai dintre oameni”
    “a ajuns la starea de indumnezeire”
    “Ea este modelul”
    …….. si toate astea intr-o singura fraza (!!!)
    Prin analogie, daca eu reusesc sa conving pe cineva sa creada in Dumnezeu si sa se pocaiasca, inseamna ca eu prin aceasta sunt deja un sfant si merit laude ? Nicidecum. Inseamna ca Dumnezeu a facut o lucrare in viata acelui om si s-a folosit de mine. Deci tot meritul este al lui Dumnezeu. Noi, oamenii, suntem doar niste vase de lucru, cu intrebuintari diferite, dupa alegerea lui Dumnezeu.
    La fel este si cu Maria, care a fost aleasa de Dumnezeu pentru lucrarea de nastere a Mantuitorului, dupa care rolul ei s-a sfarsit. Si-a primit rasplata pentru credinciosia ei si se afla alaturi de sfintii Domnului. Mai mult de atat nu se poate afirma despre ea, oricat ati vrea voi sa fortati lucrurile. Nu iti dai seama ca toate afirmatiile despre Maria sunt pure fantezii fara temei in Scriptura, ca urmare a dorintei fanatice de a sustine un mit, o varianta mai placuta pentru voi. (?)

  • Palosi Marton

    Si tu dintr-un mod de adresare anumit, tragi concluzii dupa imaginatia ta. Faci deductii pentru a-ti construi propriul adevar.
    Lucrurile de care avem nevoie sa le stim si in care sa credem, sunt afirmate explicit in Scripturi, fara a fi nevoie de deductii si imaginatie.
    Daca Maria ar avea un asa mare rol dumnezeiesc in lucrarea Lui Dumnezeu, incat oamenii sa trebuiasca sa i se inchine, sa-i adreseze rugaciuni, sa ceara mijlocire, sa ceara vindecare, nu crezi ca Dumnezeu ne-ar fi lasat scris mult mai clar si categoric in Scripturi acest lucru ??? Daca inchinarea la fecioara Maria este de o importanta vitala pentru mantuirea omului, de ce nu ne-a spus-o Dumnezeu ca sa inteleaga fiecare om, chiar si protestantii ???. De ce nu exista scris in Biblie clar si concis: credeti in fecioara Maria, inaltati rugaciuni catre Maria, incredeti-va in Maria, Maria va poate conduce la mantuire, Maria mijloceste pentru voi, Maria va asculta rugaciunile, Maria vindeca de boala, Maria iarta pacatele, s.a.m.d. ???
    Scrie ceva din acestea in Biblie ? NU scrie. De ce ? Raspunde tu.
    A omis cumva Dumnezeu acest lucru extraordinar de important pentru omenire ? Raspunde tu.

  • mariata

    DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA din Părintele Cleopa în CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ, p. 179-180

    Preotul: Ascultă, frate, unele din mărturiile Sfintei Scripturi care ne arată nouă că suntem datori de a supravenera şi a ne închina Preasfintei Fecioare Maria:
    1. Mai întâi noi o supravenerăm şi ne închinăm Preasfintei Fecioare Maria, pentru că însuşi Dumnezeu a învrednicit-o pe ea de cinstea cea mai mare, de a fi Maică Fiului Său şi a naşte pe Mesia; şi a vestit lucrul acesta prin proorocii Săi (vezi Fac. 3, 15; Isaia 7, 14; Ier. 23, 5-6; 31, 4; Iez. 44, 1-3 ş.a.).
    2. Noi cinstim şi ne închinăm Preasfintei Fecioare Maria, deoarece însuşi Arhanghelul Gavriil, când a fost trimis de la Dumnezeu să-i binevestească că va naşte pe Mesia, Mântuitorul lumii, i s-a închinat ei şi a numit-o pe ea plină de har şi binecuvântată între femei (Luca 1, 26-29).
    3. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că şi Sfânta Elisabeta, maica Sfântului loan Botezătorul, a cinstit-o pe ea şi a numit-o: Maică a Domnului şi binecuvântată între femei (Luca 1, 40-43).
    4. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului, pentru că şi Fiul ei, Hristos Dumnezeul nostru, a cinstit-o pe ea din copilărie şi i S-a supus ei (Luca 2, 51).
    5. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului şi pururea Fecioara Maria, pentru că şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, chiar atunci când era în chinuri, răstignit pe Cruce, a avut mare grijă de ea şi a dat-o pe ea în seama celui mai iubit ucenic al Său, spre a-i purta de grijă la cele de trebuinţă (loan 19, 26-27).
    6. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că şi oamenii din mulţime au cinstit-o şi au fericit-o pe ea, iar Fiul ei a întărit această cinstire, zicând aşa este (Luca 11, 27-28).
    7. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului, pentru că ea însăşi prin Duhul Sfânt a mărturisit că i-a făcut ei mărire Cel puternic şi că de acum o vor ferici (pe ea) toate neamurile (Luca 1, 48-49).
    8. Noi cinstim pe Maica Domnului, căci a fost cinstită şi ascultată de Fiul ei, ca mamă a Lui; căci Iisus Mântuitorul, plinind porunca care zice: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta (Deut. 5, 16), a cinstit pe mama Sa şi a purtat grijă de ea în
    toată vremea vieţii Sale, până şi la moartea Sa de pe Cruce (Ioan 19, 26-27).
    9. Noi cinstim pe Maica Domnului şi o preavenerăm, pentru că ea va sta în ziua Judecăţii de apoi de-a dreapta Sfintei Treimi, după mărturia Sfântului Duh care zice: De faţă a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 11-14).
    10. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că ea a fost preacinstită de Dumnezeu mai mult decât toată făptura, deoarece a născut pe Ziditorul tuturor făpturilor văzute şi nevăzute, Care ne-a răscumpărat pe noi din moarte (Rom 5, 17-19; 3, 23-24).
    11. Noi cinstim pe Maica Domnului, căci ea, zămislind de la Duhul Sfânt şi fiind umbrită de puterea Celui Preaînalt, a fost curăţită cu totul de păcate, mai mult decât oricare alt sfânt ce stă înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu a avut numai un dar de la Dumnezeu, ci a fost plină de har (Luca 1, 29-35).
    12. Noi cinstim pe Maica Domnului mai mult decât pe oricare alt sfânt, deoarece înţelegem că ea a născut şi a alăptat pe Sfântul Sfinţilor, pe lisus Hristos, Dumnezeul nostru şi Mântuitorul nostru (Dan. 9, 24; I Regi 2, 2).
    13. Noi cinstim pe Preacurata Fecioară Maria, căci şi Biserica lui Hristos o cinsteşte şi-i cântă ei „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii…” (Axion).
    Iată, frate, puţine din cele prea multe mărturii ce se găsesc în Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură despre preavenerarea (preacinstirea) Fecioarei Maria. Cred că acum te-ai lămurit şi în această privinţă.

  • mariata

    Mântuitorul Însuşi ne arată că Sfânta Fecioară este nu numai Maica Sa după trup, ci “femeia” noii creaţii. Aşa cum Adam o numeşte pe Eva femeie (“Şi a zis Adam: Iată, aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea: ea se va numi femeie” Fac. 2, 23), tot aşa, în momentele hotărâtoare ale lucrării Sale de mântuire, Domnul i se adresează Maicii Sale cu apelativul femeie: “Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie” (In. 2, 4) la nunta din Cana, unde pune început minunilor Sale. Iisus Îşi dezvăluie deja misiunea de a preface creaţia veche, de a transforma “apa” lumii celei vechi în “vinul cel bun” al Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi, imediat, înainte de a putea zice: “Săvârşitu-s-a” (In. 19, 30), deci înainte de a-Şi fi încheiat lucrarea de mântuire a lumii, Domnul foloseşte, încă o dată, acest mod de adresare către Maica Sa: “Deci Iisus văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!” (In. 19, 26-27). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul o face pe Maica Sa Maică a tuturor “ucenicilor iubiţi” ai Săi, adică Maică a tuturor credincioşilor. De aceea, după Înălţarea Fiului ei la cer, locul său este în mijlocul Bisericii: “Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui”, Fp. Ap. 1, 14.

    “Întru Adormire lumea nu ai părăsit”, îi cântăm în acelaşi tropar al Sărbătorii. Iar laitmotivul celor 12 icoase ale Maicii Domnului îl constituie cuvintele: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!”. Mărturisim astfel prezenţa spirituală a Maicii Domnului în lume, purtarea ei de grijă faţă de oameni, mijlocirea ei în rugăciune pentru binele şi pentru mântuirea lor. Pe scurt, o mărturisim pe Maica Domnului şi ca Maică a noastră, plină de grijă şi de dragoste, izvor nesecat de milostivire pentru toţi cei necăjiţi şi împovăraţi. Dintre toţi Evangheliştii, Sfântul Evanghelist Ioan ne-o prezintă pe Maica Domnului în episodul nunţii din Cana , ca mijlocitoare în rugăciune către Fiul ei: “… Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: nu mai au vin. A zis ei Iisus: ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, Femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune El…” (In. 2, 1-11). Maica Domnului devansează timpul; “ceasul Meu nu a venit încă” (Ioan 2, 4) este schimbat prin rugăciunea Maicii Domnului. Ea modifică planul lui Dumnezeu; ceasul era fixat de Dumnezeu Tatăl, dar Maica Domnului comprimă timpul în favoarea persoanelor umane. Iisus binecuvintează nunta prin prezenţa Sa, iar ea amplifică bucuria prin mijlocirea ei. Fiul n-o poate refuza şi ascultă de ea, nu caută binele propriu ci arată iubirea de oameni care este însuşi motivul întrupării Sale. Între ceasul fixat de Tatăl Ceresc şi mijlocirea Maicii pământeşti, El ascultă de ea pentru a ne arăta puterea rugăciunii ei şi a Bisericii pe care ea o reprezintă iconic. Convingerea că El o ascultă e mai mare decât orice explicaţie şi nu se predică pe sine ci tot pe El: “Să faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5) – predica ei cea mai concentrată în care conţinutul cuvântării ei este Fiul pentru că ea cunoaşte taina întrupării Lui ca iubire pentru oameni. Deci Maica Domnului este rugătoare nebiruită, nerefuzată, către Fiul ei.

  • mariata

    Nu te supara, dar daca tu i-ai convinge pe unii sa se pocaiasca in maniera pe care o intelegi tu, persoanele respective ar fi lipsite de logica si rationament. :) Pocainta ta vorbeste prin tine. Vorbesti despre Dumnezeu si habar n-ai cine e.
    Oare asta intelegi:

    20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
    21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
    22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
    23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea. (Mt 7)

    Ma indoiesc…

  • mariata

    ‘Protestantii afirma adesea ca ei “cred doar în Biblie”, dar apar anumite întrebari în legatura cu felul lor de a folosi Biblia. De exemplu, de ce scriu protestantii atât de multe carti despre doctrina si viata crestina, daca Biblia este singura carte necesara? Daca Biblia ar fi fost cu totul suficienta pentru propria ei întelegere, de ce nu se marginesc protestantii la a înmâna Biblii la oameni? Daca este “cu totul suficienta”, de ce nu produce ea aceleasi concluzii si învataturi în diferitele grupuri de protestanti? De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decât de Biblie? De ce se mai da învatatura sau se mai predica, în loc de a se citi doar Biblia la oameni? Raspunsul, pe care protestantii nu îl admit, este ca ei înteleg instinctiv ca Biblia nu poate fi înteleasa în izolare. De fapt, fiecare grup protestant are propria lui traditie, cu toate ca în general faptul acesta nu este recunoscut. Nu este un accident ca toti baptistii au aceeasi credinta,si ca toti penticostalii au aceeasi credinta, care este diferita de cea a baptistilor. Baptistii sau penticostalii nu dobândesc fiecare în mod individual aceeasi credinta, ci fiecare este învatat sa creada în acelasi fel, în conformitate cu o anumita traditie. Întrebarea este deci nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditie pe care o folosim pentru a interpreta Biblia. Care traditie prezinta mai mare credibilitate, Traditia Apostolica a Bisericii Ortodoxe, ori miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma protestanta.’
    ‘În studiile biblice protestante se specifica (cred ca de data aceasta în mod corect) ca atunci când studiezi Biblia, trebuie sa iei în considerare, printre altele, tipul de literatura al unui pasaj particular, pentru ca diferite tipuri de literatura au scopuri diferite. Trebuie sa iei în considerare subiectul si scopul cartii sau al pasajului. În Noul Testament exista patru mari categorii de genuri literare: evanghelii, naratiune istorica (Faptele Apostolilor), epistole si scrieri apocaliptice sau profetice (Apocalipsa). Evangheliile au fost scrise ca sa aduca marturie despre viata, moartea si învierea lui Hristos. Naratiunea istorica povesteste istoria poporului lui Dumnezeu, dar si viata unor persoane importante din acea istorie si ne arata providenta lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor. Epistolele au fost scrise în primul rând pentru a raspunde în mod specific unor probleme care au aparut în biserici. Lucrurile întelese si asupra carora toti erau de acord nu erau în general abordate în detaliu. Punctele teologice abordate în epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit întelese; chestiunile legate de închinare erau abordate numai în relatie cu alte probleme (de exemplu în 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu în istorie.

    Sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente în Noul Testament nu au ca subiect principal închinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre închinarea în Biserica. Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de închinare a poporului Israel (în Levitic sau în Psalmi), dar Noul Testament nu contine decât scurte mentiuni cu privire la închinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine în slujbele lor – istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se închinau într-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele închinarii evreilor. Chiar si cele câteva pasaje din Noul Testament care se refera la închinare arata ca, departe de a fi niste “harismatici” galagiosi, crestinii Noului Testament se închinau într-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se închinau în Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si în sinagoga (Fapte 18:4).

    Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor – ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor întrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricât ar fi fost de convenabil, nu întâlnim asa ceva în Scriptura.

    Sa nu fim gresit întelesi. Intentia nu este sa diminuam în nici un fel importanta Sfintei Scripturi – Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva! În Biserica Ortodoxa Scriptura este considerata ca fiind pe deplin inspirata, fara eroare si cu autoritate; dar Biblia nu contine în ea însasi fiecare subiect important pentru Biserica. Asa cum am mai aratat, Noul Testament da putine detalii cu privire la închinare, un subiect destul de important. Dar aceeasi Biserica pastratoare a Sfintei Scripturi este Biserica liturghiei, care ne-a transmis peste veacuri felul în care sa ne închinam.

    Daca punem la îndoiala credinciosia ei în ce priveste pastrarea felului de închinare mostenit de la Apostoli, de ce nu am pune la îndoiala credinciosia ei în pastrarea Scripturilor?’

  • mariata

    nu ortodocsii au rastalmacit in mii de feluri 'adevarul' din Sfanta Scriptura, voi protestantii l-ati rastalmacit. La noi el a ramas acelasi dintotdeauna tocmai datorita Sfintilor Parinti, prin grija Duhului Sfant. dar voi il aveti in cel putin 20 de mii de variante. oare din cauza de 'ideologie umana'? ai si tu oleaca de dreptate…

  • mariata

    Aud?

  • alaandrei

    Mai multi oameni unii fiind dntre neamuri au convins pe Domnul Isus sa Isi schimbe parerea sau planurile pe toti ei sai veneram?

  • mariata

    Mda, oare si Hristos avea talente de romancier?

    32. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
    33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.
    34. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta.
    35. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. (Ioan 6)

    Dragutule, esti impertinent nu cu mine, ci cu Mantuitorul, si eu am incheiat orice dialog cu tine. Ai o multime de lacune pe care mie mi-ar fi imposibil sa ti le rezolv, dar daca esti de buna credinta, o sa se indure Dumnezeu de tine si o sa ti le rezolvi tu cumva.

    Numai bine!

  • mariata

    Acum o dai cotita? Mai bine recunoaste ca articolul acesta e mincinos,. Si dupa ce o sa recunoasteti asta, poate o sa primiti si intelegerea unor lucruri de care nu sunteti vrednici momentan.

  • mariata

    DESPRE PREACINSTIREA SFINTEI FECIOARE MARIA din Părintele Cleopa în CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ, p. 179-180

    Preotul: Ascultă, frate, unele din mărturiile Sfintei Scripturi care ne arată nouă că suntem datori de a supravenera şi a ne închina Preasfintei Fecioare Maria:
    1. Mai întâi noi o supravenerăm şi ne închinăm Preasfintei Fecioare Maria, pentru că însuşi Dumnezeu a învrednicit-o pe ea de cinstea cea mai mare, de a fi Maică Fiului Său şi a naşte pe Mesia; şi a vestit lucrul acesta prin proorocii Săi (vezi Fac. 3, 15; Isaia 7, 14; Ier. 23, 5-6; 31, 4; Iez. 44, 1-3 ş.a.).
    2. Noi cinstim şi ne închinăm Preasfintei Fecioare Maria, deoarece însuşi Arhanghelul Gavriil, când a fost trimis de la Dumnezeu să-i binevestească că va naşte pe Mesia, Mântuitorul lumii, i s-a închinat ei şi a numit-o pe ea plină de har şi binecuvântată între femei (Luca 1, 26-29).
    3. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că şi Sfânta Elisabeta, maica Sfântului loan Botezătorul, a cinstit-o pe ea şi a numit-o: Maică a Domnului şi binecuvântată între femei (Luca 1, 40-43).
    4. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului, pentru că şi Fiul ei, Hristos Dumnezeul nostru, a cinstit-o pe ea din copilărie şi i S-a supus ei (Luca 2, 51).
    5. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului şi pururea Fecioara Maria, pentru că şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, chiar atunci când era în chinuri, răstignit pe Cruce, a avut mare grijă de ea şi a dat-o pe ea în seama celui mai iubit ucenic al Său, spre a-i purta de grijă la cele de trebuinţă (loan 19, 26-27).
    6. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că şi oamenii din mulţime au cinstit-o şi au fericit-o pe ea, iar Fiul ei a întărit această cinstire, zicând aşa este (Luca 11, 27-28).
    7. Noi cinstim şi preavenerăm pe Maica Domnului, pentru că ea însăşi prin Duhul Sfânt a mărturisit că i-a făcut ei mărire Cel puternic şi că de acum o vor ferici (pe ea) toate neamurile (Luca 1, 48-49).
    8. Noi cinstim pe Maica Domnului, căci a fost cinstită şi ascultată de Fiul ei, ca mamă a Lui; căci Iisus Mântuitorul, plinind porunca care zice: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta (Deut. 5, 16), a cinstit pe mama Sa şi a purtat grijă de ea în
    toată vremea vieţii Sale, până şi la moartea Sa de pe Cruce (Ioan 19, 26-27).
    9. Noi cinstim pe Maica Domnului şi o preavenerăm, pentru că ea va sta în ziua Judecăţii de apoi de-a dreapta Sfintei Treimi, după mărturia Sfântului Duh care zice: De faţă a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită şi prea înfrumuseţată (Ps. 44, 11-14).
    10. Noi cinstim pe Maica Domnului, pentru că ea a fost preacinstită de Dumnezeu mai mult decât toată făptura, deoarece a născut pe Ziditorul tuturor făpturilor văzute şi nevăzute, Care ne-a răscumpărat pe noi din moarte (Rom 5, 17-19; 3, 23-24).
    11. Noi cinstim pe Maica Domnului, căci ea, zămislind de la Duhul Sfânt şi fiind umbrită de puterea Celui Preaînalt, a fost curăţită cu totul de păcate, mai mult decât oricare alt sfânt ce stă înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu a avut numai un dar de la Dumnezeu, ci a fost plină de har (Luca 1, 29-35).
    12. Noi cinstim pe Maica Domnului mai mult decât pe oricare alt sfânt, deoarece înţelegem că ea a născut şi a alăptat pe Sfântul Sfinţilor, pe lisus Hristos, Dumnezeul nostru şi Mântuitorul nostru (Dan. 9, 24; I Regi 2, 2).
    13. Noi cinstim pe Preacurata Fecioară Maria, căci şi Biserica lui Hristos o cinsteşte şi-i cântă ei „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii…” (Axion).
    Iată, frate, puţine din cele prea multe mărturii ce se găsesc în Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură despre preavenerarea (preacinstirea) Fecioarei Maria. Cred că acum te-ai lămurit şi în această privinţă.

  • mariata

    Mântuitorul Însuşi ne arată că Sfânta Fecioară este nu numai Maica Sa după trup, ci “femeia” noii creaţii. Aşa cum Adam o numeşte pe Eva femeie (“Şi a zis Adam: Iată, aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea: ea se va numi femeie” Fac. 2, 23), tot aşa, în momentele hotărâtoare ale lucrării Sale de mântuire, Domnul i se adresează Maicii Sale cu apelativul femeie: “Ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie” (In. 2, 4) la nunta din Cana, unde pune început minunilor Sale. Iisus Îşi dezvăluie deja misiunea de a preface creaţia veche, de a transforma “apa” lumii celei vechi în “vinul cel bun” al Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi, imediat, înainte de a putea zice: “Săvârşitu-s-a” (In. 19, 30), deci înainte de a-Şi fi încheiat lucrarea de mântuire a lumii, Domnul foloseşte, încă o dată, acest mod de adresare către Maica Sa: “Deci Iisus văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta!” (In. 19, 26-27). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul o face pe Maica Sa Maică a tuturor “ucenicilor iubiţi” ai Săi, adică Maică a tuturor credincioşilor. De aceea, după Înălţarea Fiului ei la cer, locul său este în mijlocul Bisericii: “Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui”, Fp. Ap. 1, 14.

    “Întru Adormire lumea nu ai părăsit”, îi cântăm în acelaşi tropar al Sărbătorii. Iar laitmotivul celor 12 icoase ale Maicii Domnului îl constituie cuvintele: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!”. Mărturisim astfel prezenţa spirituală a Maicii Domnului în lume, purtarea ei de grijă faţă de oameni, mijlocirea ei în rugăciune pentru binele şi pentru mântuirea lor. Pe scurt, o mărturisim pe Maica Domnului şi ca Maică a noastră, plină de grijă şi de dragoste, izvor nesecat de milostivire pentru toţi cei necăjiţi şi împovăraţi. Dintre toţi Evangheliştii, Sfântul Evanghelist Ioan ne-o prezintă pe Maica Domnului în episodul nunţii din Cana , ca mijlocitoare în rugăciune către Fiul ei: “… Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: nu mai au vin. A zis ei Iisus: ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, Femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune El…” (In. 2, 1-11). Maica Domnului devansează timpul; “ceasul Meu nu a venit încă” (Ioan 2, 4) este schimbat prin rugăciunea Maicii Domnului. Ea modifică planul lui Dumnezeu; ceasul era fixat de Dumnezeu Tatăl, dar Maica Domnului comprimă timpul în favoarea persoanelor umane. Iisus binecuvintează nunta prin prezenţa Sa, iar ea amplifică bucuria prin mijlocirea ei. Fiul n-o poate refuza şi ascultă de ea, nu caută binele propriu ci arată iubirea de oameni care este însuşi motivul întrupării Sale. Între ceasul fixat de Tatăl Ceresc şi mijlocirea Maicii pământeşti, El ascultă de ea pentru a ne arăta puterea rugăciunii ei şi a Bisericii pe care ea o reprezintă iconic. Convingerea că El o ascultă e mai mare decât orice explicaţie şi nu se predică pe sine ci tot pe El: “Să faceţi orice vă va spune” (Ioan 2, 5) – predica ei cea mai concentrată în care conţinutul cuvântării ei este Fiul pentru că ea cunoaşte taina întrupării Lui ca iubire pentru oameni. Deci Maica Domnului este rugătoare nebiruită, nerefuzată, către Fiul ei.

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    sute de variante de traducere sunt la americani, dar in R.Moldova şi România se foloseşte cel mai des traducerea Cornilescu.

    • Anonymous

      nu ma refer la ‘traduceri’ ale Bibliei, ci la interpretarea ei!

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    “Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor “

    - nu e aşa,cărţile dogmatice sunt Evanghelia după Ioan, Epistolele către Romani, Evrei, Efeseni.
    Încurci ceva.
    Eu cred că Biblia are răspunsurile pentru fiecare subiect ce este improtant. Pentru cele neimportante sunt păreri proprii.

    • Anonymous

      era vorba despre ‘prezentarea completa’ a dogmelor.
      Daca Biblia are raspunsurile pentru fiecare subiect ce este important de ce un adventist si un penticostal nu cad de acord asupra multor lucruri ‘importante’, ca adevarul e unul singur!

      Pentru ca Duhul Sfant i-a parasit de mult, si ei interpreteaza dupa capul lor.

      ‘Din primele zile ale Reformei, protestantii au fost obligati sa se confrunte cu faptul ca numai prin Biblie si ratiunea individuala, oamenii nu puteau ajunge de acord cu privire la chestiuni fundamentale de doctrina. Chiar si în timpul vietii lui Martin Luther s-au ridicat zeci de grupuri, toate pretinzând loialitate fata de Scriptura, dar care nu puteau cadea de acord cu privire la învatatura Bibliei. Luther a stat cu mult curaj în fata Dietei din Worms si a afirmat ca nu-si va schimba pozitia decât daca cineva l-ar convinge pe baza Scripturii sau a ratiunii; mai târziu, când Anabaptistii, care se deosebeau de luterani doar în câteva puncte, au cerut sa li se acorde aceeasi îngaduinta, luteranii i-au macelarit cu miile. Iata ce a ramas din “dreptul fiecarui individ sa înteleaga singur Scriptura”! În ciuda problemei evidente pe care o punea farâmitarea Protestantismului, protestantii nu au dat înapoi în ce priveste Sola Scriptura, ci au tras concluzia ca cei cu care nu sunt de acord, cu alte cuvinte cei aflati în afara propriului lor grup nu interpreteaza în mod corect Scriptura. S-au facut o serie de încercari pentru a rezolva aceasta problema. O metoda de a reversa multiplicare incredibila a schismelor nu s-a gasit înca, dar protestantii continua sa caute cheia miraculoasa care sa le rezolve problema. Sa examinam în continuare cele mai populare metode de interpretare a Bibliei, preferate de diferite grupuri protestante.

      METODA 1
      Interpreteaza toate textele în mod literal – întelesul lor este clar
      Aceasta abordare a fost fara îndoiala prima folosita de reformatori, cu toate ca destul de curând au înteles ca ea nu este suficienta pentru a rezolva problemele puse de Sola Scriptura. Cu toate ca s-a soldat de la început cu un esec, aceasta abordare este cea mai populara printre fundamentalistii, evanghelicii si harismaticii mai putin educati. O maxima des folosita de acestia este “Biblia spune ce vrea sa zica si zice ce vrea sa spuna”. Dar atunci când este vorba de texte cu care în general protestantii nu sunt de acord, cum ar fi puterea de a ierta pacatele (Ioan 20:23), euharistia (“Acesta este trupul meu… acesta este sângele meu” – Matei 26, 26, 28), sau învatatura lui Pavel ca femeile sa-si acopere capul în biserica (1 Corinteni 11:1-16), dintr-o data Biblia nu mai spune ce vrea sa zica, si întelesul nu mai este cel literal.
      METODA 2
      Duhul Sfânt da întelegerea corecta
      Confruntati cu multimea grupurilor care s-au ridicat sub standardul Reformei si care nu puteau cadea de acord unele cu altele în ce priveste întelesul Scripturii, protestantii au gasit o a doua solutie a problemei, aceea ca Duhul Sfânt îi calauzeste pe protestantii evlaviosi sa interpreteze în mod corect Scriptura. În mod evident, cei care nu erau de acord cu ei nu puteau fi calauziti de Duhul Sfânt. Rezultatul a fost ca unele grupuri protestante le trateaza pe altele ca nefiind crestini. Dar, daca aceasta abordare ar fi corecta, atunci am fi ramas în istorie cu un singur grup protestant care sa fi interpretat corect Scriptura. Care, din miile de grupuri, ar fi acesta? Raspunsul depinde de protestantul pe care îl întrebi. De un lucru putem fi siguri: el crede ca grupul lui este cel care are dreptate.
      Totusi, în zilele noastre este mult mai probabil sa întâlnesti protestanti care au o vedere ceva mai relativa cu privire la Adevar si nu mai sustin ca gruparea lor este singura care are dreptate. Odata ce numarul denominatiilor a crescut, a devenit din ce în ce mai dificil pentru orice grupare protestanta sa sustina ca singura detine adevarul, cu toate ca exista înca grupari care o fac. O atitudine mai moderna este aceea ca, în numele “dragostei” aceste “diferente” nu mai au importanta. Probabil fiecare grupare detine o mica “parte din Adevar”, dar nici una din ele întreg Adevarul. A aparut astfel erezia ecumenica. Exista chiar grupuri de “crestini” care nu se opresc la aceste eforturi ecumenice de a recunoaste adevarul altor grupari crestine. Acesti “crestini” cred ca toate religiile detin mici “parti din Adevar”. Concluzia este ca pentru a descoperi întreg Adevarul, fiecare grupare trebuie sa renunte la “diferentele” ei, si unindu-si “partea ei de Adevar” cu alte “parti de Adevar” sa ajunga la întregul Adevar!
      METODA 3
      Textele clare le interpreteaza pe cele neclare
      La prima vedere aceasta pare raspunsul perfect la întrebarea cum sa interpretam Biblia: textele clare sa le interpreteze pe cele care nu sunt clare. Logica acestei metode este simpla, ideea fiind ca daca un pasaj prezinta o învatatura într-o maniera obscura, atunci acea învatatura este clar prezentata în alta parte a Scripturii. Foloseste textele clare pentru a le elucida pe cele mai putin clare. Asa au precizat învatatii de la Tubingen în prima lor scrisoare catre Patriarhul Ieremia al II-lea:
      Deci o cale mai buna de interpretare a Scripturii nu poate fi gasita decât aceea ca Scriptura sa interpreteze Scriptura, adica prin ea însasi. Caci aceeasi Scriptura a fost dictata de acelasi Duh, care Îsi întelege voia si poate mai bine decât oricine sa-Si precizeze întelesul.
      Oricât ar parea de promitatoare, aceasta metoda s-a dovedit insuficienta sa rezolve problema haosului si a farâmitarii lumii protestante. Punctul ei slab este criteriul dupa care se clasifica textele “clare” si cele “neclare”. Baptistii, care cred ca este imposibil pentru un crestin sa-si piarda mântuirea odata ce este “mântuit”, descopere o serie de texte care “în mod clar” întaresc învatatura lor cu privire la “siguranta mântuirii” – de exemplu “Caci darurile si chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi” (Romani 11:29) si “Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri în veac, si din mâna Mea nimeni nu le va rapi.” (Ioan 10:27,28). Dar atunci când întâlnesc texte care par a indica faptul ca mântuirea se poate pierde, ca de exemplu “Si tu, fiul omului, spune fiilor poporului tau: Dreptatea dreptului nu-l va scapa în ziua pacatuirii lui si nelegiuitul nu va cadea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua pacatuirii sale nu va putea ramâne cu viata pentru dreptatea sa.” (Ezechiel 33:12), ei folosesc textul “clar” pentru a-l lamuri pe cel “neclar”. Metodistii, dupa care credinciosii îsi pot pierde mântuirea daca Îi întorc spatele lui Dumnezeu, nu considera aceste texte din urma sunt ”neclare”, si dimpotriva, le folosesc pe acestea pentru a clarifica textele “clare” ale baptistilor. În felul acesta, baptistii si metodistii îsi arata unii altora texte, neputând întelege de ce ceilalti nu înteleg ceea ce lor li se pare foarte “clar”.
      METODA 4
      Exegeza critica-istorica
      Înecati într-o mare de diviziuni si opinii subiective, protestantii apeleaza la o metoda mai intelectuala si cu un aer de obiectivitate. Pe masura ce timpul trecea si farâmitarea crestea, stiinta si ratiunea au devenit standardele prin care teologii protestanti au sperat sa creeze o anumita consecventa în interpretarile lor. Aceasta abordare “stiintifica”, care a ajuns sa predomine studiile protestante, iar în secolul nostru chiar si cele catolice, este cunoscuta sub numele de “Exegeza Critica-istorica”. Dupa aparitia Iluminismului, stiinta parea a fi capabila sa rezolve toate problemele omenirii. Studiile protestante au început sa aplice metodologia si filozofia stiintelor în teologie si studiul Bibliei. Începând cu vremea iluminismului, savantii protestanti au analizat fiecare aspect al Bibliei: istoria, manuscrisele, limbile biblice, etc. Privind Scriptura ca pe un santier arheologic, acesti savanti au cautat sa analizeze fiecare fragment si osisor folosind cele mai moderne metode stiintifice. Trebuie sa recunoastem ca aceste studii au adus multe cunostinte folositoare. Din nefericire, aceasta metodologie a produs si erori grave, dar fiind prezentata cu o aura de obiectivitate stiintifica multi crestini sunt fascinati de farmecul ei.
      Ca si alte metode folosite de protestanti, aceasta metoda cauta sa înteleaga Biblia, ignorând în acelasi timp Traditia. Exista nu una, ci multe metode de exegeza protestanta, si toate îsi propun acelasi scop, acela de a “lasa Biblia sa se explice pe ea însasi”. Desigur, nici un crestin nu s-ar putea opune la ceea ce “spune” Scriptura, daca prin aceste metode ea s-ar explica singura. Problema este ca acei care îsi asuma rolul de purtatori de cuvânt ai Bibliei o filtreaza prin prisma propriilor lor prejudecati protestante. Afirmând ca sunt obiectivi, ei interpreteaza Scriptura în conformitate cu bagajul lor de traditii si dogme, indiferent daca sunt fundamentalisti sau liberali rationalisti. Ceea ce au facut savantii protestanti a fost (folosind o expresie a lui Albert Schweitzer) sa se uite în fântâna istoriei pentru a gasi întelesul Bibliei. Ei au scris volume peste volume cu privire la acest subiect, dar din pacate si-au vazut doar propriile lor reflectii.
      Savantii protestanti (atât cei “liberali”, cât si cei “conservativi”) au gresit aplicând în mod eronat metodologiile empirice pe tarâmul teologiei si al studiilor biblice. Pentru a descrie aceste eforturi, folosesc aici termenul de Empirism într-un sens larg, care se refera la modul rationalist si materialist de a vedea lumea, caracteristic gândirii Vestice. Sistemele pozitiviste de gândire (empiricismul fiind unul dintre acestea) încearca sa se bazeze pe o cunoastere “certa”. Empirismul este sistemul dupa care întreaga cunoastere este bazata pe experienta si doar afirmatiile care sunt stabilite pe baza unei metode stiintifice de observare pot fi considerate drept sigure. La metodele de observare si experimentare se adauga principiul îndoielii metodologice, cel mai bun exemplu fiind filozoful francez Rene Descartes, care îsi începe discursul filozofic cu observatia ca totul poate fi pus la îndoiala, cu exceptia propriei existente (“Gândesc, deci exist”), acesta fiind punctul de plecare al unui sistem filozofic bazat pe un adevar care nu poate fi pus la îndoiala. La început, reformatorii s-au multumit cu presupunerea ca Biblia este baza sigura pe care se poate sprijini filozofia si teologia. Dar, pe masura ce spiritul Iluminismului devenea tot mai prevalent, savantii protestanti au început sa supuna chiar si Biblia metodelor de investigatie rationaliste – încercând sa stabileasca ce se poate cunoaste “în mod sigur” din Biblie. Savantii protestanti liberali au desavârsit acest proces, înlaturând una dupa alta toate “învelisurile exterioare” si au ramas doar cu propriile lor opinii si propriul lor sentimentalism ca baza pentru ce le-a ramas din credinta lor.
      Protestantii conservatori au fost mult mai putin consistenti în abordarea lor rationalista. Ei au pastrat o anumita reverenta fata de Scriptura si o credinta în inspiratia ei. Totusi, în mod esential, chiar si printre cei mai convinsi fundamentalisti, metoda lor este în mod esential înradacinata în acelasi spirit rationalist ca cel al liberalilor. Un prim exemplu poate fi întâlnit printre asa-numitii fundamentalisti dispensationalisti, care sustin ca în diferitele stadii ale istoriei Dumnezeu i-a tratat pe oameni în conformitate cu anumite dispensatii, cum ar fi cea “Adamica”, “a potopului”, “Mozaica”, “Davidica”, etc. Se poate vedea ca exista un graunte de adevar în aceasta teorie, dar ei merg dincolo de Vechiul Testament si învata ca acum suntem sub o alta dispensatie decât a crestinilor din primul veac. Cu toate ca minunile au fost prezente în “perioada Noului Testament”, ele nu mai au loc astazi. Fara a avea nici o baza scripturala, aceasta metoda este foarte convenabila, caci le permite sa accepte minunile consemnate în Biblie si sa ramâna empiristi în viata de fiecare zi. Cu toate ca discutarea unei astfel de metode pare a fi doar de interes academic si ca ea nu influenteaza pe protestantul de rând, acesta este de fapt atins de un astfel de rationalism.
      Marea eroare a asa-zisei metode “stiintifice” de abordare a Scripturii consta în adoptarea prejudecatilor empiriste în studiul istoriei, Scripturii si al teologiei. Metodele empirice functioneaza bine când sunt aplicate corect în stiintele naturale, dar atunci când sunt aplicate acolo unde nu au cum sa functioneze, ca de exemplu în cazul momentelor unice ale istoriei (care nu pot fi repetate si testate), ele nu pot produce rezultate consistente sau corecte. Oamenii de stiinta nu au putut inventa un telescop care sa priveasca în lumea spiritelor, dar cu toate acestea, anumiti savanti protestanti afirma ca, în lumina stiintei, existenta demonilor si a Diavolului a fost infirmata. Daca Diavolul ar aparea înaintea unui empirist cu o furca în mâna si colorat în rosu, el ar gasi o explicatie care sa se conformeze conceptiei lui despre lume. Cu toate ca astfel de empiristi se mândresc cu “mintea lor deschisa”, ei sunt atât de orbiti de propriilor lor presupuneri, încât nu pot vedea nimic care nu se conformeaza conceptiilor lor despre realitate. Aplicat în mod consecvent, empirismul ar discredita întreaga cunoastere (inclusiv pe el însusi), dar îsi permite în mod convenabil sa fie inconsecvent, deoarece “reputatia pe care o are pentru rigoarea lui stiintifica depaseste defectele pe care le are în fundamentul lui”.
      Legatura care exista între concluziile extrem de diferite ale protestantilor conservatori si ale savantilor protestanti liberali este greu de perceput – mai ales de catre fundamentalistii conservatori! Cu toate ca acestia se vad pe ei însisi în completa opozitie fata de protestantismul liberal, de fapt ei folosesc aceleasi metode în studiul Scripturii ca si liberalii, si împreuna cu acestea, aceleasi presupuneri filozofice fundamentale. În felul acesta, diferentele dintre “liberali” si “conservatori” nu sunt diferente în presupuneri fundamentale, ci în limita la care ei le duc la concluziile lor logice.
      Daca exegeza protestanta ar fi cu adevarat “stiintifica”, asa cum se pretinde, atunci rezultatele ei ar fi întotdeauna aceleasi. Daca metodele ei ar constitui “tehnologii nepartinitoare” (cum le vad unii) atunci indiferent cine le-ar folosi, ar ele ar duce la aceleasi concluzii. Dar ce descoperim atunci când analizam stadiul curent al studiilor protestante? Chiar si dupa parerea “expertilor”, cercetarea biblica protestanta este în criza. Aceasta criza este cel mai bine ilustrata de un cunoscut savant protestat, specialist în Vechiul Testament, Gerhard Hasel (în studiul sau cu privire la istoria si starea actuala a teologiei Vechiului Testament: “Teologia Vechiului Testament: Subiecte în dezbaterea curenta”), care arata ca în anii 70 cinci noi teologii ale Vechiului Testament au aparut la lumina, “dar nici una din ele nu este de acord cu celelalte în ce priveste metodele si abordarea”. Faptul uimitor este ca în ciuda pretentiilor de rigoare al studiilor biblice protestante, poti alege la întâmplare aproape orice concluzie si vei gasi “studii riguroase” care sa o sustina. Cu alte cuvinte, poti alege orice concluzie pe care o preferi la un anumit moment, si poti gasi un doctor în teologie care sa o justifice. Evident, aceasta nu este “stiinta” în acelasi sens cu matematica sau chimia! Avem deci de a face cu o disciplina a cunoasterii care se prezinta ca “stiinta obiectiva”, dar care de fapt este o pseudo-stiinta ce ascunde perspective filozofice si teologice aflate în competitie unele cu altele. Este o pseudo-stiinta pentru ca, oamenii de stiinta neputând dezvolta instrumente care sa-L examineze sau sa-L înteleaga pe Dumnezeu, un studiu stiintific al teologiei sau al interpretarii Bibliei este imposibil. Aceasta nu înseamna ca nu pot exista studii riguroase si folositoare; înseamna numai ca, sub camuflajul studiilor istorice si lingvistice legitime, ascunse în spatele pretentiilor stiintifice, metodele protestante de cercetare a Bibliei sunt produsul si instrumentul prejudecatilor teologice si filozofice protestante.
      Cu o subiectivitate care depaseste speculatiile psihanalizei Freudiene, savantii protestanti aleg în mod subiectiv “fapte” si “dovezi” care se potrivesc intentiilor lor si apoi îsi aplica metodele pentru a ajunge la concluzii predeterminate de baza prejudecatilor lor. În acelasi timp, savantii protestanti, atât cei “liberali” cât si cei “conservativi” se descriu pe ei însisi ca “oameni de stiinta” nepartinitori. Mai mult decât atât, deoarece universitatile moderne nu dau doctorate celor care doar repeta adevarul neschimbat, acesti savanti se întrec unii pe altii în producerea unor teorii originale. Aceasta este chiar esenta ereziei: noutate, opinie personala aroganta, auto-înselare.’

    • Anonymous

      ‘METODA ORTODOXA DE CAUTARE A ADEVARULUI

      bordarea Ortodoxa a Bibliei nu este bazata pe o cercetare „stiintifica” a Bibliei. Pretentia ei de a întelege Scriptura nu provine din faptul ca ar dispune de informatii arheologice mai complete, ci dintr-o relatie speciala cu Autorul Scripturii. Biserica Ortodoxa este trupul lui Hristos, stâlpul si temelia Adevarului si mijlocul prin care Dumnezeu a scris si a pastrat Scripturile. Biserica Ortodoxa întelege Biblia deoarece ea este mostenitoarea unei traditii vii care începe cu Adam si se continua pâna în ziua de azi. Adevarul acestui fapt nu poate fi „demonstrat” în laborator. Omul trebuie sa fie convins de Duhul Sfânt si sa experimenteze viata lui Dumnezeu în Biserica.
      Întrebarea pe care o pun în acest punct protestantii este de unde stim ca traditia ortodoxa este cea dreapta, sau, chiar mai mult, daca exista o astfel de traditie adevarata. În primul rând, protestantii ar trebui sa studieze istoria Bisericii. Ei vor descoperi acolo ca exista o singura Biserica. Aceasta a fost de la început credinta Bisericii. Crezul Nicean declara acest adevar într-un mod neechivoc: „Cred în una sfânta, soborniceasca si apostolica Biserica.” Aceasta declaratie, pe care cele mai multe denominatii protestante spun ca o accepta, nu s-a referit niciodata la vreo „biserica” invizibila si pluralista, cu mii de neîntelegeri doctrinare. Sinodul care a canonizat Crezul (ca de altfel si Scriptura) i-a anatemizat pe cei din afara Bisericii, indiferent daca erau eretici, ca de exemplu montanistii, sau schismatici ca donatistii. Ei nu au spus, „Nu suntem de acord cu montanistii din punct de vedere doctrinar, dar ei fac parte din Biserica asemenea noua.” Din contra, acestia au fost exclusi din comuniunea cu Biserica si au fost reprimiti în Biserica doar prin Sfântul Botez (în cazul ereticilor) sau prin miruire (în cazul schismaticilor) (Al doilea Sinod Ecumenic, Canonul VII). Chiar si rugaciunile comune cu cei din afara Bisericii erau interzise (Canoanele Sfintilor Apostoli, canoanele XLV, XLVI). Spre deosebire de protestanti care fac eroi din cei care se rup de un grup pentru a forma unul nou, în Biserica din primele veacuri aceasta era considerata ca unul din cele mai grave pacate. Asa cum a avertizat Sf. Ignatiu de Antiohia (un ucenic al Apostolului Ioan), „Sa nu va înselati fratilor, nici unul din cei care urmeaza pe altul într-o schisma nu va mosteni Împaratia lui Dumnezeu, nici unul care urmeaza învataturile eretice nu este de partea patimilor” (catre Filadelfieni, 5:3).
      Motivul însasi al miscarii protestante a fost existenta abuzurilor papale, care nu au existat înainte ca Vestul Roman sa se fi desprins de Ortodoxia Rasariteana. Multi teologi protestanti moderni au început sa priveasca din nou la acest prim mileniu al Crestinismului nedivizat si sa descopere marea comoara pe care Vestul a pierdut-o (ca rezultat, multi devin ortodocsi).
      Evident, una din urmatoarele afirmatii este adevarata: (1) nu exista o Traditie corecta si deci portile iadului au biruit Biserica si atât Evangheliile cât si crezul Nicean gresesc, (2) adevarata credinta se gaseste în papism, cu dogmele lui schimbatoare definite de un Papa infailibil, sau (3) Biserica Ortodoxa este Biserica fondata de Hristos, care a pastrat cu credinta Traditia Apostolica. Protestanti au de ales între relativism, Catolicism sau Ortodoxie.

      Pentru ca baza teologica pe care o constituie Sola Scriptura a produs doar rupturi si certuri, multi protestanti au renuntat la ideea unitatii crestine si considera drept ridicola ipoteza ca ar exista o singura credinta. Confruntati cu afirmatii tari ca cele citate mai sus, ei sustin ca acestea nu se potrivesc dragostei crestine. Lipsindu-le unitatea, ei încearca sa creeze o falsa unitate prin filozofia relativista a ecumenismului, în care singura credinta atacata este aceea care face afirmatii categorice cu privire la Adevar. Dar aceasta nu este dragostea crestina a Bisericii ci sentimentalism umanistic. Dragostea este esenta Bisericii. Hristos nu a venit pentru a stabili o noua scoala de gândire, ci, asa cum El Însusi a spus, a venit pentru a-Si zidi Biserica pe care portile iadului nu o vor birui (Matei 16:17). Aceasta noua comunitate a Bisericii a creat o unire a unor persoane individuale, o unire organica si nu una mecanica. Aceasta unitate este posibila numai prin noua viata adusa de Duhul Sfânt si experimentata mistic în viata Bisericii.
      Credinta crestina îi uneste pe credinciosi cu Hristos, formând un trup armonios din indivizi separati. Hristos modeleaza acest trup facându-se cunoscut fiecarui membru si dându-i Duhul Harului într-o maniera tangibila… Daca legatura cu trupul lui Hristos se rupe, atunci personalitatea izolata si învaluita în propriul egoism va fi lipsita de influenta benefica si bogata a Duhului Sfânt, care locuieste în Biserica.
      Biserica este una pentru ca este trupul lui Hristos si ontologic nu poate fi despartita. Biserica este una, dupa cum Tatal si Fiul sunt una. Cu toate ca aceasta conceptie de unitate pare a fi imposibila, ea nu este asa pentru aceia care au trecut dincolo de concepte si i-au trait realitatea. Cu toate ca aceasta pare a fi o învatatura greu de acceptat, este o realitate în Biserica Ortodoxa, dar cere din partea fiecaruia lepadare de sine, umilinta si dragoste.
      Credinta noastra în unitatea Bisericii are doua aspecte, unul istoric si altul prezent. Când Apostolii, de exemplu, au parasit aceasta viata, ei nu au parasit unitatea Bisericii. Ei fac acum parte din Biserica tot atât ca si atunci când erau prezenti în trup. Când sarbatorim Euharistia în orice biserica locala, nu o facem singuri, ci cu întreaga Biserica, cea de pe pamânt si cea din cer. Sfintii din cer sunt chiar mai aproape de noi decât cei pe care îi putem vedea si atinge. În felul acesta, în Biserica Ortodoxa nu suntem învatati doar de cei pe în trup pe care Dumnezeu ni i-a dat ca învatatori, ci de catre toti învatatorii din cer si de pe pamânt. Suntem astazi învatati tot atât de catre Ioan Gura de Aur ca si de catre episcopul nostru local. Implicatia asupra studiului Scripturii este aceea ca nu o interpretam fiecare individual (2 Petru 1:20), ci ca Biserica. (N.T: Acest text apare neclar în traducerea protestanta a lui Cornilescu. Traducerea Ortodoxa este mai precisa: „Aceasta stiind mai dinainte ca nici o prorocie a Scripturii nu se tâlcuieste dupa socotinta fiecaruia”.) Acest fel de a ne raporta la Scriptura a primit o definitie clasica din partea Sf. Vincent de Lerins:
      Aici cineva poate întreba: din moment ce canonul Scripturii este complet si suficient în sine însusi, de ce mai este necesar sa adaugam autoritatea interpretarii eclesiale? De fapt – trebuie sa raspundem noi – din cauza adâncimii Sfintei Scripturi, ea nu este universal interpretata în acelasi fel de toti. Acelasi text este interpretat diferit de diferite persoane, asa încât cineva ar putea trage concluzia ca exista tot atâtea interpretari cât sunt oameni… Tocmai din cauza acestor multe distorsiuni cauzate de diferite erori este necesar ca interpretarea scrierilor profetice si apostolice sa fie facuta în armonie cu întelesul eclesial si universal.
      Chiar în Biserica Catolica, trebuie folosita multa grija pentru a ne tine de ceea ce s-a crezut pretutindeni, din totdeauna si de catre toti. Aceasta este într-adevar catolicitatea, asa cum indica însasi etimologia numelui, ceva care implica universalitate. Aceasta regula este aplicata atunci când folosim principiile de universalitate, vechime si consens. În ce priveste universalitatea o facem marturisind acea credinta pe care o marturiseste întreaga Biserica, de pretutindeni. În ce priveste vechimea, o facem proclamând acele adevaruri pe care stramosii si parintii nostri le-au declarat ca inviolabile. În ce priveste consensul, o facem adoptând acele definitii si afirmatii acceptate de toti sau aproape toti episcopii.
      În acest fel de abordare a Scripturii individul nu se straduieste sa fie original, ci sa înteleaga ceea ce este deja prezent în traditiile Bisericii. Avem obligatia de a nu pasi dincolo de limitele pe care le-au definit Parintii Bisericii, ci de a transmite cu credinciosie traditia pe care am primit-o. Aceasta cere mult studiu si multa gândire, si mai mult decât atât, cere sa ne cufundam în viata mistica a Bisericii. De aceea, Sf. Augustin vorbind despre cum sa interpretam Scripturile (Despre Doctrina Crestina, Cartile I-IV) se ocupa mult mai mult de calitatile celui care studiaza Scriptura decât de cunoasterea intelectuala pe care acesta trebuie sa o posede:
      Unul care Îl iubeste pe Dumnezeu cu toata inima si este lipsit de mândrie, care este interesat sa caute Împaratia lui Dumnezeu prin credinta si reverenta, nu prin mândrie sau pofta, care are o inima evlavioasa, o minte curata, moarta fata de lume; care nu se teme si nici nu cauta sa placa oamenilor, care cauta doar cunoasterea si unirea cu Hristos, care flamânzeste si înseteaza dupa neprihanire, si care se angajeaza constant în lucrari ale milei si iubirii.
      Cu un astfel de standard înalt, ne vom baza si mai mult pe calauzirea Sfintilor Parinti care au posedat aceste virtuti, si nu ne vom însela singuri crezând ca suntem interpreti ai Sfintei Scripturi mai capabili sau mai întelepti decât ei.
      Ce se poate spune despre lucrarile savantilor protestanti? În masura în care aceste lucrari ne ajuta sa întelegem istoria si cadrul anumitor pasaje obscure, ele sunt în armonie cu Sfânta Traditie si ne sunt de folos.
      Asa scria Sf. Grigore de Nazianz cu privire la scrierile pagâne, „Dupa cum din anumite reptile putem extrage medicamente folositoare, tot asa din scrierile seculare putem extrage principii de cercetare si speculatie, respingând în acelasi timp idolatria lor…” În felul acesta, evitând sa ne închinam falsilor zei ai Individualismului, Modernitatii si Mândriei Academice, întelegând presupunerile folosite si folosind acele lucruri care arunca lumina istorica sau lingvistica asupra Scripturii, vom întelege mai bine Traditia. Dar aceste studii protestante sunt gresite atunci când speculeaza dincolo de textele canonice si impun idei straine în întelegerea Scripturii, cazând în dezacord cu Sfânta Traditie, cu acea credinta a Bisericii „din totdeauna si de pretutindeni”.

      Daca protestantii vad aceasta abordare drept aroganta sau naiva, ei trebuie sa observe mai întâi aroganta si naivitatea acelor savanti care se cred calificati sa nege (sau, în cele mai multe cazuri sa ignore) doua mii de ani de învatatura crestina. Da oare un titlu de doctor în teologie o mai adânca întelegere a tainelor lui Dumnezeu decât întelepciunea totala a milioane de credinciosi si a Parintilor Bisericii care L-au slujit cu credinciosie pe Dumnezeu, care au îndurat torturi, martiraj, batjocuri si închisoare pentru credinta lor? Este oare crestinismul învatat în confortul unei biblioteci sau atunci când cineva îsi poarta crucea? Adevarata aroganta este a acelora care, fara a încerca macar sa afle ce este Sfânta Traditie, decid singuri ca ei stiu mai bine, ca doar acum a aparut cineva care a înteles pentru prima oara cu adevarat ce vrea sa spuna Scriptura.’

    • Anonymous

      ‘CONCLUZIE
      Sfânta Scriptura este punctul cel mai înalt al Sfintei Traditii a Bisericii, dar înaltimea la care se ridica se bazeaza pe muntele pe care este asezata. Luata din contextul Sfintei Traditii, stânca Scripturii devine o bucata de lut care primeste orice forma impusa de cel care o manipuleaza. Scripturii nu i se da cinste atunci când este abuzata si deformata, chiar daca aceste denaturari se fac în numele autoritatii ei. Trebuie sa citim Biblia; ea este cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca sa-i întelegem mesajul trebuie sa ne asezam cu umilinta la picioarele sfintilor care s-au dovedit „împlinitori, nu numai ascultatori ai cuvântului” (Iacov 1:22), si care prin vietile lor s-au dovedit vrednici de a interpreta Scriptura. Atunci când avem întrebari cu privire la scrierile Apostolilor, sa mergem la acei care i-au cunoscut pe Apostoli, la sfinti ca Ignatiu din Antiohia si Policarp. Sa întrebam Biserica, daca vrem sa nu fim aroganti, daca vrem sa nu ne auto-amagim.’

      deci mai usor cu presupunerile voastre mincinoase, ok?

  • mariata

    Nu te supara, dar daca tu i-ai convinge pe unii sa se pocaiasca in maniera pe care o intelegi tu, persoanele respective ar fi lipsite de logica si rationament. :) Pocainta ta vorbeste prin tine. Vorbesti despre Dumnezeu si habar n-ai cine e.
    Oare asta intelegi:

    20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
    21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.
    22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
    23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea. (Mt 7)

    Ma indoiesc…

  • mariata

    ‘Protestantii afirma adesea ca ei “cred doar în Biblie”, dar apar anumite întrebari în legatura cu felul lor de a folosi Biblia. De exemplu, de ce scriu protestantii atât de multe carti despre doctrina si viata crestina, daca Biblia este singura carte necesara? Daca Biblia ar fi fost cu totul suficienta pentru propria ei întelegere, de ce nu se marginesc protestantii la a înmâna Biblii la oameni? Daca este “cu totul suficienta”, de ce nu produce ea aceleasi concluzii si învataturi în diferitele grupuri de protestanti? De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decât de Biblie? De ce se mai da învatatura sau se mai predica, în loc de a se citi doar Biblia la oameni? Raspunsul, pe care protestantii nu îl admit, este ca ei înteleg instinctiv ca Biblia nu poate fi înteleasa în izolare. De fapt, fiecare grup protestant are propria lui traditie, cu toate ca în general faptul acesta nu este recunoscut. Nu este un accident ca toti baptistii au aceeasi credinta,si ca toti penticostalii au aceeasi credinta, care este diferita de cea a baptistilor. Baptistii sau penticostalii nu dobândesc fiecare în mod individual aceeasi credinta, ci fiecare este învatat sa creada în acelasi fel, în conformitate cu o anumita traditie. Întrebarea este deci nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditie pe care o folosim pentru a interpreta Biblia. Care traditie prezinta mai mare credibilitate, Traditia Apostolica a Bisericii Ortodoxe, ori miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma protestanta.’
    ‘În studiile biblice protestante se specifica (cred ca de data aceasta în mod corect) ca atunci când studiezi Biblia, trebuie sa iei în considerare, printre altele, tipul de literatura al unui pasaj particular, pentru ca diferite tipuri de literatura au scopuri diferite. Trebuie sa iei în considerare subiectul si scopul cartii sau al pasajului. În Noul Testament exista patru mari categorii de genuri literare: evanghelii, naratiune istorica (Faptele Apostolilor), epistole si scrieri apocaliptice sau profetice (Apocalipsa). Evangheliile au fost scrise ca sa aduca marturie despre viata, moartea si învierea lui Hristos. Naratiunea istorica povesteste istoria poporului lui Dumnezeu, dar si viata unor persoane importante din acea istorie si ne arata providenta lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor. Epistolele au fost scrise în primul rând pentru a raspunde în mod specific unor probleme care au aparut în biserici. Lucrurile întelese si asupra carora toti erau de acord nu erau în general abordate în detaliu. Punctele teologice abordate în epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit întelese; chestiunile legate de închinare erau abordate numai în relatie cu alte probleme (de exemplu în 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu în istorie.

    Sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente în Noul Testament nu au ca subiect principal închinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre închinarea în Biserica. Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de închinare a poporului Israel (în Levitic sau în Psalmi), dar Noul Testament nu contine decât scurte mentiuni cu privire la închinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine în slujbele lor – istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se închinau într-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele închinarii evreilor. Chiar si cele câteva pasaje din Noul Testament care se refera la închinare arata ca, departe de a fi niste “harismatici” galagiosi, crestinii Noului Testament se închinau într-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se închinau în Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si în sinagoga (Fapte 18:4).

    Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor – ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor întrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricât ar fi fost de convenabil, nu întâlnim asa ceva în Scriptura.

    Sa nu fim gresit întelesi. Intentia nu este sa diminuam în nici un fel importanta Sfintei Scripturi – Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva! În Biserica Ortodoxa Scriptura este considerata ca fiind pe deplin inspirata, fara eroare si cu autoritate; dar Biblia nu contine în ea însasi fiecare subiect important pentru Biserica. Asa cum am mai aratat, Noul Testament da putine detalii cu privire la închinare, un subiect destul de important. Dar aceeasi Biserica pastratoare a Sfintei Scripturi este Biserica liturghiei, care ne-a transmis peste veacuri felul în care sa ne închinam.

    Daca punem la îndoiala credinciosia ei în ce priveste pastrarea felului de închinare mostenit de la Apostoli, de ce nu am pune la îndoiala credinciosia ei în pastrarea Scripturilor?’

  • mariata

    nu ortodocsii au rastalmacit in mii de feluri 'adevarul' din Sfanta Scriptura, voi protestantii l-ati rastalmacit. La noi el a ramas acelasi dintotdeauna tocmai datorita Sfintilor Parinti, prin grija Duhului Sfant. dar voi il aveti in cel putin 20 de mii de variante. oare din cauza de 'ideologie umana'? ai si tu oleaca de dreptate…

  • mariata

    Aud?

  • mariata

    Baietele, am scris pe undeva pe aici cum e cu 'propriul adevar', si cu alte nelamuriri care te bantuie. Du-te si mai revizuieste-ti din cunostinte, ok?

  • alaandrei

    Mai multi oameni unii fiind dntre neamuri au convins pe Domnul Isus sa Isi schimbe parerea sau planurile pe toti ei sai veneram?

  • alexandru

    sute de variante de traducere sunt la americani, dar in R.Moldova şi România se foloseşte cel mai des traducerea Cornilescu.

  • alexandru

    “Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor “

    - nu e aşa,cărţile dogmatice sunt Evanghelia după Ioan, Epistolele către Romani, Evrei, Efeseni.
    Încurci ceva.
    Eu cred că Biblia are răspunsurile pentru fiecare subiect ce este improtant. Pentru cele neimportante sunt păreri proprii.

  • mariata

    ia uite ce zice chiar strabunicul vostru, Luther, despre Maica Domnului: '[She is the] highest woman and the noblest gem in Christianity after Christ'. Chiar el a zis despre ea ca e 'Maica spirituala' a crestinilor.
    Reciteste si toate prostiile (strabunicul tau spiritual le-a numit 'blasfemii' si e de parere ca ar trebui sa-ti ceri scuze de la Maica Domnului) pe care le-ai scris cu degetelele tale, si… mediteaza la ele.

    In his sermon of August 15, 1522, the last time Martin Luther preached on the Feast of the Assumption, he stated:

    There can be no doubt that the Virgin Mary is in heaven. How it happened we do not know. And since the Holy Spirit has told us nothing about it, we can make of it no article of faith . . . It is enough to know that she lives in Christ.

    The veneration of Mary is inscribed in the very depths of the human heart. (Sermon, September 1, 1522).

    [She is the] highest woman and the noblest gem in Christianity after Christ . . . She is nobility, wisdom, and holiness personified. We can never honor her enough. Still honor and praise must be given to her in such a way as to injure neither Christ nor the Scriptures. (Sermon, Christmas, 1531).

    No woman is like you. You are more than Eve or Sarah, blessed above all nobility, wisdom, and sanctity. (Sermon, Feast of the Visitation, 1537).

    One should honor Mary as she herself wished and as she expressed it in the Magnificat. She praised God for his deeds. How then can we praise her? The true honor of Mary is the honor of God, the praise of God's grace . . . Mary is nothing for the sake of herself, but for the sake of Christ . . . Mary does not wish that we come to her, but through her to God. (Explanation of the Magnificat, 1521).

    Luther gives the Blessed Virgin the exalted position of “Spiritual Mother” for Christians:

    It is the consolation and the superabundant goodness of God, that man is able to exult in such a treasure. Mary is his true Mother .. (Sermon, Christmas, 1522)

    Mary is the Mother of Jesus and the Mother of all of us even though it was Christ alone who reposed on her knees . . . If he is ours, we ought to be in his situation; there where he is, we ought also to be and all that he has ought to be ours, and his mother is also our mother. (Sermon, Christmas, 1529).

    “. . . in the resolutions of the 95 theses Luther rejects every blasphemy against the Virgin, and thinks that one should ask for pardon for any evil said or thought against her.” (Ref: Wm. J. Cole, “Was Luther a Devotee of Mary?” in Marian Studies 1970, p. 116:)

  • mariata

    daca iti lasi ironia la o parte, iti raspund, ok?

    mai, copii, puneti mana si cunoasteti-va istoria religioasa, voi parca v-ati fi nascut azi. Preot Vasile Fartat, iti dai seama ca tot ceea ce scrii matale aici o sa-i duca pe multi in inselare, si tu o sa dai socoteala in fata lui Dumnezeu pentru 'oile' pe care I le pierzi? Sau nici nu-ti pasa?

  • mariata

    nu ma refer la 'traduceri' ale Bibliei, ci la interpretarea ei!

  • mariata

    era vorba despre 'prezentarea completa' a dogmelor.
    Daca Biblia are raspunsurile pentru fiecare subiect ce este important de ce un adventist si un penticostal nu cad de acord asupra multor lucruri 'importante', ca adevarul e unul singur!

    Pentru ca Duhul Sfant i-a parasit de mult, si ei interpreteaza dupa capul lor.

    'Din primele zile ale Reformei, protestantii au fost obligati sa se confrunte cu faptul ca numai prin Biblie si ratiunea individuala, oamenii nu puteau ajunge de acord cu privire la chestiuni fundamentale de doctrina. Chiar si în timpul vietii lui Martin Luther s-au ridicat zeci de grupuri, toate pretinzând loialitate fata de Scriptura, dar care nu puteau cadea de acord cu privire la învatatura Bibliei. Luther a stat cu mult curaj în fata Dietei din Worms si a afirmat ca nu-si va schimba pozitia decât daca cineva l-ar convinge pe baza Scripturii sau a ratiunii; mai târziu, când Anabaptistii, care se deosebeau de luterani doar în câteva puncte, au cerut sa li se acorde aceeasi îngaduinta, luteranii i-au macelarit cu miile. Iata ce a ramas din “dreptul fiecarui individ sa înteleaga singur Scriptura”! În ciuda problemei evidente pe care o punea farâmitarea Protestantismului, protestantii nu au dat înapoi în ce priveste Sola Scriptura, ci au tras concluzia ca cei cu care nu sunt de acord, cu alte cuvinte cei aflati în afara propriului lor grup nu interpreteaza în mod corect Scriptura. S-au facut o serie de încercari pentru a rezolva aceasta problema. O metoda de a reversa multiplicare incredibila a schismelor nu s-a gasit înca, dar protestantii continua sa caute cheia miraculoasa care sa le rezolve problema. Sa examinam în continuare cele mai populare metode de interpretare a Bibliei, preferate de diferite grupuri protestante.

    METODA 1
    Interpreteaza toate textele în mod literal – întelesul lor este clar
    Aceasta abordare a fost fara îndoiala prima folosita de reformatori, cu toate ca destul de curând au înteles ca ea nu este suficienta pentru a rezolva problemele puse de Sola Scriptura. Cu toate ca s-a soldat de la început cu un esec, aceasta abordare este cea mai populara printre fundamentalistii, evanghelicii si harismaticii mai putin educati. O maxima des folosita de acestia este “Biblia spune ce vrea sa zica si zice ce vrea sa spuna”. Dar atunci când este vorba de texte cu care în general protestantii nu sunt de acord, cum ar fi puterea de a ierta pacatele (Ioan 20:23), euharistia (“Acesta este trupul meu… acesta este sângele meu” – Matei 26, 26, 28), sau învatatura lui Pavel ca femeile sa-si acopere capul în biserica (1 Corinteni 11:1-16), dintr-o data Biblia nu mai spune ce vrea sa zica, si întelesul nu mai este cel literal.
    METODA 2
    Duhul Sfânt da întelegerea corecta
    Confruntati cu multimea grupurilor care s-au ridicat sub standardul Reformei si care nu puteau cadea de acord unele cu altele în ce priveste întelesul Scripturii, protestantii au gasit o a doua solutie a problemei, aceea ca Duhul Sfânt îi calauzeste pe protestantii evlaviosi sa interpreteze în mod corect Scriptura. În mod evident, cei care nu erau de acord cu ei nu puteau fi calauziti de Duhul Sfânt. Rezultatul a fost ca unele grupuri protestante le trateaza pe altele ca nefiind crestini. Dar, daca aceasta abordare ar fi corecta, atunci am fi ramas în istorie cu un singur grup protestant care sa fi interpretat corect Scriptura. Care, din miile de grupuri, ar fi acesta? Raspunsul depinde de protestantul pe care îl întrebi. De un lucru putem fi siguri: el crede ca grupul lui este cel care are dreptate.
    Totusi, în zilele noastre este mult mai probabil sa întâlnesti protestanti care au o vedere ceva mai relativa cu privire la Adevar si nu mai sustin ca gruparea lor este singura care are dreptate. Odata ce numarul denominatiilor a crescut, a devenit din ce în ce mai dificil pentru orice grupare protestanta sa sustina ca singura detine adevarul, cu toate ca exista înca grupari care o fac. O atitudine mai moderna este aceea ca, în numele “dragostei” aceste “diferente” nu mai au importanta. Probabil fiecare grupare detine o mica “parte din Adevar”, dar nici una din ele întreg Adevarul. A aparut astfel erezia ecumenica. Exista chiar grupuri de “crestini” care nu se opresc la aceste eforturi ecumenice de a recunoaste adevarul altor grupari crestine. Acesti “crestini” cred ca toate religiile detin mici “parti din Adevar”. Concluzia este ca pentru a descoperi întreg Adevarul, fiecare grupare trebuie sa renunte la “diferentele” ei, si unindu-si “partea ei de Adevar” cu alte “parti de Adevar” sa ajunga la întregul Adevar!
    METODA 3
    Textele clare le interpreteaza pe cele neclare
    La prima vedere aceasta pare raspunsul perfect la întrebarea cum sa interpretam Biblia: textele clare sa le interpreteze pe cele care nu sunt clare. Logica acestei metode este simpla, ideea fiind ca daca un pasaj prezinta o învatatura într-o maniera obscura, atunci acea învatatura este clar prezentata în alta parte a Scripturii. Foloseste textele clare pentru a le elucida pe cele mai putin clare. Asa au precizat învatatii de la Tubingen în prima lor scrisoare catre Patriarhul Ieremia al II-lea:
    Deci o cale mai buna de interpretare a Scripturii nu poate fi gasita decât aceea ca Scriptura sa interpreteze Scriptura, adica prin ea însasi. Caci aceeasi Scriptura a fost dictata de acelasi Duh, care Îsi întelege voia si poate mai bine decât oricine sa-Si precizeze întelesul.
    Oricât ar parea de promitatoare, aceasta metoda s-a dovedit insuficienta sa rezolve problema haosului si a farâmitarii lumii protestante. Punctul ei slab este criteriul dupa care se clasifica textele “clare” si cele “neclare”. Baptistii, care cred ca este imposibil pentru un crestin sa-si piarda mântuirea odata ce este “mântuit”, descopere o serie de texte care “în mod clar” întaresc învatatura lor cu privire la “siguranta mântuirii” – de exemplu “Caci darurile si chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi” (Romani 11:29) si “Oile Mele asculta de glasul Meu si Eu le cunosc pe ele, si ele vin dupa Mine si Eu le dau viata vesnica si nu vor pieri în veac, si din mâna Mea nimeni nu le va rapi.” (Ioan 10:27,28). Dar atunci când întâlnesc texte care par a indica faptul ca mântuirea se poate pierde, ca de exemplu “Si tu, fiul omului, spune fiilor poporului tau: Dreptatea dreptului nu-l va scapa în ziua pacatuirii lui si nelegiuitul nu va cadea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua pacatuirii sale nu va putea ramâne cu viata pentru dreptatea sa.” (Ezechiel 33:12), ei folosesc textul “clar” pentru a-l lamuri pe cel “neclar”. Metodistii, dupa care credinciosii îsi pot pierde mântuirea daca Îi întorc spatele lui Dumnezeu, nu considera aceste texte din urma sunt ”neclare”, si dimpotriva, le folosesc pe acestea pentru a clarifica textele “clare” ale baptistilor. În felul acesta, baptistii si metodistii îsi arata unii altora texte, neputând întelege de ce ceilalti nu înteleg ceea ce lor li se pare foarte “clar”.
    METODA 4
    Exegeza critica-istorica
    Înecati într-o mare de diviziuni si opinii subiective, protestantii apeleaza la o metoda mai intelectuala si cu un aer de obiectivitate. Pe masura ce timpul trecea si farâmitarea crestea, stiinta si ratiunea au devenit standardele prin care teologii protestanti au sperat sa creeze o anumita consecventa în interpretarile lor. Aceasta abordare “stiintifica”, care a ajuns sa predomine studiile protestante, iar în secolul nostru chiar si cele catolice, este cunoscuta sub numele de “Exegeza Critica-istorica”. Dupa aparitia Iluminismului, stiinta parea a fi capabila sa rezolve toate problemele omenirii. Studiile protestante au început sa aplice metodologia si filozofia stiintelor în teologie si studiul Bibliei. Începând cu vremea iluminismului, savantii protestanti au analizat fiecare
    aspect al Bibliei: istoria, manuscrisele, l
    imbile biblice, etc. Privind Scriptura ca pe un santier arheologic, acesti savanti au cautat sa analizeze fiecare fragment si osisor folosind cele mai moderne metode stiintifice. Trebuie sa recunoastem ca aceste studii au adus multe cunostinte folositoare. Din nefericire, aceasta metodologie a produs si erori grave, dar fiind prezentata cu o aura de obiectivitate stiintifica multi crestini sunt fascinati de farmecul ei.
    Ca si alte metode folosite de protestanti, aceasta metoda cauta sa înteleaga Biblia, ignorând în acelasi timp Traditia. Exista nu una, ci multe metode de exegeza protestanta, si toate îsi propun acelasi scop, acela de a “lasa Biblia sa se explice pe ea însasi”. Desigur, nici un crestin nu s-ar putea opune la ceea ce “spune” Scriptura, daca prin aceste metode ea s-ar explica singura. Problema este ca acei care îsi asuma rolul de purtatori de cuvânt ai Bibliei o filtreaza prin prisma propriilor lor prejudecati protestante. Afirmând ca sunt obiectivi, ei interpreteaza Scriptura în conformitate cu bagajul lor de traditii si dogme, indiferent daca sunt fundamentalisti sau liberali rationalisti. Ceea ce au facut savantii protestanti a fost (folosind o expresie a lui Albert Schweitzer) sa se uite în fântâna istoriei pentru a gasi întelesul Bibliei. Ei au scris volume peste volume cu privire la acest subiect, dar din pacate si-au vazut doar propriile lor reflectii.
    Savantii protestanti (atât cei “liberali”, cât si cei “conservativi”) au gresit aplicând în mod eronat metodologiile empirice pe tarâmul teologiei si al studiilor biblice. Pentru a descrie aceste eforturi, folosesc aici termenul de Empirism într-un sens larg, care se refera la modul rationalist si materialist de a vedea lumea, caracteristic gândirii Vestice. Sistemele pozitiviste de gândire (empiricismul fiind unul dintre acestea) încearca sa se bazeze pe o cunoastere “certa”. Empirismul este sistemul dupa care întreaga cunoastere este bazata pe experienta si doar afirmatiile care sunt stabilite pe baza unei metode stiintifice de observare pot fi considerate drept sigure. La metodele de observare si experimentare se adauga principiul îndoielii metodologice, cel mai bun exemplu fiind filozoful francez Rene Descartes, care îsi începe discursul filozofic cu observatia ca totul poate fi pus la îndoiala, cu exceptia propriei existente (“Gândesc, deci exist”), acesta fiind punctul de plecare al unui sistem filozofic bazat pe un adevar care nu poate fi pus la îndoiala. La început, reformatorii s-au multumit cu presupunerea ca Biblia este baza sigura pe care se poate sprijini filozofia si teologia. Dar, pe masura ce spiritul Iluminismului devenea tot mai prevalent, savantii protestanti au început sa supuna chiar si Biblia metodelor de investigatie rationaliste – încercând sa stabileasca ce se poate cunoaste “în mod sigur” din Biblie. Savantii protestanti liberali au desavârsit acest proces, înlaturând una dupa alta toate “învelisurile exterioare” si au ramas doar cu propriile lor opinii si propriul lor sentimentalism ca baza pentru ce le-a ramas din credinta lor.
    Protestantii conservatori au fost mult mai putin consistenti în abordarea lor rationalista. Ei au pastrat o anumita reverenta fata de Scriptura si o credinta în inspiratia ei. Totusi, în mod esential, chiar si printre cei mai convinsi fundamentalisti, metoda lor este în mod esential înradacinata în acelasi spirit rationalist ca cel al liberalilor. Un prim exemplu poate fi întâlnit printre asa-numitii fundamentalisti dispensationalisti, care sustin ca în diferitele stadii ale istoriei Dumnezeu i-a tratat pe oameni în conformitate cu anumite dispensatii, cum ar fi cea “Adamica”, “a potopului”, “Mozaica”, “Davidica”, etc. Se poate vedea ca exista un graunte de adevar în aceasta teorie, dar ei merg dincolo de Vechiul Testament si învata ca acum suntem sub o alta dispensatie decât a crestinilor din primul veac. Cu toate ca minunile au fost prezente în “perioada Noului Testament”, ele nu mai au loc astazi. Fara a avea nici o baza scripturala, aceasta metoda este foarte convenabila, caci le permite sa accepte minunile consemnate în Biblie si sa ramâna empiristi în viata de fiecare zi. Cu toate ca discutarea unei astfel de metode pare a fi doar de interes academic si ca ea nu influenteaza pe protestantul de rând, acesta este de fapt atins de un astfel de rationalism.
    Marea eroare a asa-zisei metode “stiintifice” de abordare a Scripturii consta în adoptarea prejudecatilor empiriste în studiul istoriei, Scripturii si al teologiei. Metodele empirice functioneaza bine când sunt aplicate corect în stiintele naturale, dar atunci când sunt aplicate acolo unde nu au cum sa functioneze, ca de exemplu în cazul momentelor unice ale istoriei (care nu pot fi repetate si testate), ele nu pot produce rezultate consistente sau corecte. Oamenii de stiinta nu au putut inventa un telescop care sa priveasca în lumea spiritelor, dar cu toate acestea, anumiti savanti protestanti afirma ca, în lumina stiintei, existenta demonilor si a Diavolului a fost infirmata. Daca Diavolul ar aparea înaintea unui empirist cu o furca în mâna si colorat în rosu, el ar gasi o explicatie care sa se conformeze conceptiei lui despre lume. Cu toate ca astfel de empiristi se mândresc cu “mintea lor deschisa”, ei sunt atât de orbiti de propriilor lor presupuneri, încât nu pot vedea nimic care nu se conformeaza conceptiilor lor despre realitate. Aplicat în mod consecvent, empirismul ar discredita întreaga cunoastere (inclusiv pe el însusi), dar îsi permite în mod convenabil sa fie inconsecvent, deoarece “reputatia pe care o are pentru rigoarea lui stiintifica depaseste defectele pe care le are în fundamentul lui”.
    Legatura care exista între concluziile extrem de diferite ale protestantilor conservatori si ale savantilor protestanti liberali este greu de perceput – mai ales de catre fundamentalistii conservatori! Cu toate ca acestia se vad pe ei însisi în completa opozitie fata de protestantismul liberal, de fapt ei folosesc aceleasi metode în studiul Scripturii ca si liberalii, si împreuna cu acestea, aceleasi presupuneri filozofice fundamentale. În felul acesta, diferentele dintre “liberali” si “conservatori” nu sunt diferente în presupuneri fundamentale, ci în limita la care ei le duc la concluziile lor logice.
    Daca exegeza protestanta ar fi cu adevarat “stiintifica”, asa cum se pretinde, atunci rezultatele ei ar fi întotdeauna aceleasi. Daca metodele ei ar constitui “tehnologii nepartinitoare” (cum le vad unii) atunci indiferent cine le-ar folosi, ar ele ar duce la aceleasi concluzii. Dar ce descoperim atunci când analizam stadiul curent al studiilor protestante? Chiar si dupa parerea “expertilor”, cercetarea biblica protestanta este în criza. Aceasta criza este cel mai bine ilustrata de un cunoscut savant protestat, specialist în Vechiul Testament, Gerhard Hasel (în studiul sau cu privire la istoria si starea actuala a teologiei Vechiului Testament: “Teologia Vechiului Testament: Subiecte în dezbaterea curenta”), care arata ca în anii 70 cinci noi teologii ale Vechiului Testament au aparut la lumina, “dar nici una din ele nu este de acord cu celelalte în ce priveste metodele si abordarea”. Faptul uimitor este ca în ciuda pretentiilor de rigoare al studiilor biblice protestante, poti alege la întâmplare aproape orice concluzie si vei gasi “studii riguroase” care sa o sustina. Cu alte cuvinte, poti alege orice concluzie pe care o preferi la un anumit moment, si poti gasi un doctor în teologie care sa o justifice. Evident, aceasta nu este “stiinta” în acelasi sens cu matematica sau chimia! Avem deci de a face cu o disciplina a cunoasterii care se prezinta ca “stiinta obiectiva”, dar care de fapt este o pseudo-stiinta ce ascunde perspective filozofice si teologice aflate în competitie unele cu altele. Este o pseudo-stiinta pentru ca, oamenii de stiinta neputând dezvolta instrumente care sa-L examineze sau sa-L înteleaga pe Dumnezeu,
    un studiu st
    iintific al teologiei sau al interpretarii Bibliei este imposibil. Aceasta nu înseamna ca nu pot exista studii riguroase si folositoare; înseamna numai ca, sub camuflajul studiilor istorice si lingvistice legitime, ascunse în spatele pretentiilor stiintifice, metodele protestante de cercetare a Bibliei sunt produsul si instrumentul prejudecatilor teologice si filozofice protestante.
    Cu o subiectivitate care depaseste speculatiile psihanalizei Freudiene, savantii protestanti aleg în mod subiectiv “fapte” si “dovezi” care se potrivesc intentiilor lor si apoi îsi aplica metodele pentru a ajunge la concluzii predeterminate de baza prejudecatilor lor. În acelasi timp, savantii protestanti, atât cei “liberali” cât si cei “conservativi” se descriu pe ei însisi ca “oameni de stiinta” nepartinitori. Mai mult decât atât, deoarece universitatile moderne nu dau doctorate celor care doar repeta adevarul neschimbat, acesti savanti se întrec unii pe altii în producerea unor teorii originale. Aceasta este chiar esenta ereziei: noutate, opinie personala aroganta, auto-înselare.'

  • mariata

    'METODA ORTODOXA DE CAUTARE A ADEVARULUI

    bordarea Ortodoxa a Bibliei nu este bazata pe o cercetare „stiintifica” a Bibliei. Pretentia ei de a întelege Scriptura nu provine din faptul ca ar dispune de informatii arheologice mai complete, ci dintr-o relatie speciala cu Autorul Scripturii. Biserica Ortodoxa este trupul lui Hristos, stâlpul si temelia Adevarului si mijlocul prin care Dumnezeu a scris si a pastrat Scripturile. Biserica Ortodoxa întelege Biblia deoarece ea este mostenitoarea unei traditii vii care începe cu Adam si se continua pâna în ziua de azi. Adevarul acestui fapt nu poate fi „demonstrat” în laborator. Omul trebuie sa fie convins de Duhul Sfânt si sa experimenteze viata lui Dumnezeu în Biserica.
    Întrebarea pe care o pun în acest punct protestantii este de unde stim ca traditia ortodoxa este cea dreapta, sau, chiar mai mult, daca exista o astfel de traditie adevarata. În primul rând, protestantii ar trebui sa studieze istoria Bisericii. Ei vor descoperi acolo ca exista o singura Biserica. Aceasta a fost de la început credinta Bisericii. Crezul Nicean declara acest adevar într-un mod neechivoc: „Cred în una sfânta, soborniceasca si apostolica Biserica.” Aceasta declaratie, pe care cele mai multe denominatii protestante spun ca o accepta, nu s-a referit niciodata la vreo „biserica” invizibila si pluralista, cu mii de neîntelegeri doctrinare. Sinodul care a canonizat Crezul (ca de altfel si Scriptura) i-a anatemizat pe cei din afara Bisericii, indiferent daca erau eretici, ca de exemplu montanistii, sau schismatici ca donatistii. Ei nu au spus, „Nu suntem de acord cu montanistii din punct de vedere doctrinar, dar ei fac parte din Biserica asemenea noua.” Din contra, acestia au fost exclusi din comuniunea cu Biserica si au fost reprimiti în Biserica doar prin Sfântul Botez (în cazul ereticilor) sau prin miruire (în cazul schismaticilor) (Al doilea Sinod Ecumenic, Canonul VII). Chiar si rugaciunile comune cu cei din afara Bisericii erau interzise (Canoanele Sfintilor Apostoli, canoanele XLV, XLVI). Spre deosebire de protestanti care fac eroi din cei care se rup de un grup pentru a forma unul nou, în Biserica din primele veacuri aceasta era considerata ca unul din cele mai grave pacate. Asa cum a avertizat Sf. Ignatiu de Antiohia (un ucenic al Apostolului Ioan), „Sa nu va înselati fratilor, nici unul din cei care urmeaza pe altul într-o schisma nu va mosteni Împaratia lui Dumnezeu, nici unul care urmeaza învataturile eretice nu este de partea patimilor” (catre Filadelfieni, 5:3).
    Motivul însasi al miscarii protestante a fost existenta abuzurilor papale, care nu au existat înainte ca Vestul Roman sa se fi desprins de Ortodoxia Rasariteana. Multi teologi protestanti moderni au început sa priveasca din nou la acest prim mileniu al Crestinismului nedivizat si sa descopere marea comoara pe care Vestul a pierdut-o (ca rezultat, multi devin ortodocsi).
    Evident, una din urmatoarele afirmatii este adevarata: (1) nu exista o Traditie corecta si deci portile iadului au biruit Biserica si atât Evangheliile cât si crezul Nicean gresesc, (2) adevarata credinta se gaseste în papism, cu dogmele lui schimbatoare definite de un Papa infailibil, sau (3) Biserica Ortodoxa este Biserica fondata de Hristos, care a pastrat cu credinta Traditia Apostolica. Protestanti au de ales între relativism, Catolicism sau Ortodoxie.

    Pentru ca baza teologica pe care o constituie Sola Scriptura a produs doar rupturi si certuri, multi protestanti au renuntat la ideea unitatii crestine si considera drept ridicola ipoteza ca ar exista o singura credinta. Confruntati cu afirmatii tari ca cele citate mai sus, ei sustin ca acestea nu se potrivesc dragostei crestine. Lipsindu-le unitatea, ei încearca sa creeze o falsa unitate prin filozofia relativista a ecumenismului, în care singura credinta atacata este aceea care face afirmatii categorice cu privire la Adevar. Dar aceasta nu este dragostea crestina a Bisericii ci sentimentalism umanistic. Dragostea este esenta Bisericii. Hristos nu a venit pentru a stabili o noua scoala de gândire, ci, asa cum El Însusi a spus, a venit pentru a-Si zidi Biserica pe care portile iadului nu o vor birui (Matei 16:17). Aceasta noua comunitate a Bisericii a creat o unire a unor persoane individuale, o unire organica si nu una mecanica. Aceasta unitate este posibila numai prin noua viata adusa de Duhul Sfânt si experimentata mistic în viata Bisericii.
    Credinta crestina îi uneste pe credinciosi cu Hristos, formând un trup armonios din indivizi separati. Hristos modeleaza acest trup facându-se cunoscut fiecarui membru si dându-i Duhul Harului într-o maniera tangibila… Daca legatura cu trupul lui Hristos se rupe, atunci personalitatea izolata si învaluita în propriul egoism va fi lipsita de influenta benefica si bogata a Duhului Sfânt, care locuieste în Biserica.
    Biserica este una pentru ca este trupul lui Hristos si ontologic nu poate fi despartita. Biserica este una, dupa cum Tatal si Fiul sunt una. Cu toate ca aceasta conceptie de unitate pare a fi imposibila, ea nu este asa pentru aceia care au trecut dincolo de concepte si i-au trait realitatea. Cu toate ca aceasta pare a fi o învatatura greu de acceptat, este o realitate în Biserica Ortodoxa, dar cere din partea fiecaruia lepadare de sine, umilinta si dragoste.
    Credinta noastra în unitatea Bisericii are doua aspecte, unul istoric si altul prezent. Când Apostolii, de exemplu, au parasit aceasta viata, ei nu au parasit unitatea Bisericii. Ei fac acum parte din Biserica tot atât ca si atunci când erau prezenti în trup. Când sarbatorim Euharistia în orice biserica locala, nu o facem singuri, ci cu întreaga Biserica, cea de pe pamânt si cea din cer. Sfintii din cer sunt chiar mai aproape de noi decât cei pe care îi putem vedea si atinge. În felul acesta, în Biserica Ortodoxa nu suntem învatati doar de cei pe în trup pe care Dumnezeu ni i-a dat ca învatatori, ci de catre toti învatatorii din cer si de pe pamânt. Suntem astazi învatati tot atât de catre Ioan Gura de Aur ca si de catre episcopul nostru local. Implicatia asupra studiului Scripturii este aceea ca nu o interpretam fiecare individual (2 Petru 1:20), ci ca Biserica. (N.T: Acest text apare neclar în traducerea protestanta a lui Cornilescu. Traducerea Ortodoxa este mai precisa: „Aceasta stiind mai dinainte ca nici o prorocie a Scripturii nu se tâlcuieste dupa socotinta fiecaruia”.) Acest fel de a ne raporta la Scriptura a primit o definitie clasica din partea Sf. Vincent de Lerins:
    Aici cineva poate întreba: din moment ce canonul Scripturii este complet si suficient în sine însusi, de ce mai este necesar sa adaugam autoritatea interpretarii eclesiale? De fapt – trebuie sa raspundem noi – din cauza adâncimii Sfintei Scripturi, ea nu este universal interpretata în acelasi fel de toti. Acelasi text este interpretat diferit de diferite persoane, asa încât cineva ar putea trage concluzia ca exista tot atâtea interpretari cât sunt oameni… Tocmai din cauza acestor multe distorsiuni cauzate de diferite erori este necesar ca interpretarea scrierilor profetice si apostolice sa fie facuta în armonie cu întelesul eclesial si universal.
    Chiar în Biserica Catolica, trebuie folosita multa grija pentru a ne tine de ceea ce s-a crezut pretutindeni, din totdeauna si de catre toti. Aceasta este într-adevar catolicitatea, asa cum indica însasi etimologia numelui, ceva care implica universalitate. Aceasta regula este aplicata atunci când folosim principiile de universalitate, vechime si consens. În ce priveste universalitatea o facem marturisind acea credinta pe care o marturiseste întreaga Biserica, de pretutindeni. În ce priveste vechimea, o facem proclamând acele adevaruri pe care stramosii si parintii nostri le-au declarat ca inviolabile. În ce priveste consensul, o facem adoptând acele definitii si afirmatii acceptate de toti sau aproape toti episcopii.
    În acest fel de abordare a Scripturii individul nu se straduieste sa
    fie original, ci sa întel
    eaga ceea ce este deja prezent în traditiile Bisericii. Avem obligatia de a nu pasi dincolo de limitele pe care le-au definit Parintii Bisericii, ci de a transmite cu credinciosie traditia pe care am primit-o. Aceasta cere mult studiu si multa gândire, si mai mult decât atât, cere sa ne cufundam în viata mistica a Bisericii. De aceea, Sf. Augustin vorbind despre cum sa interpretam Scripturile (Despre Doctrina Crestina, Cartile I-IV) se ocupa mult mai mult de calitatile celui care studiaza Scriptura decât de cunoasterea intelectuala pe care acesta trebuie sa o posede:
    Unul care Îl iubeste pe Dumnezeu cu toata inima si este lipsit de mândrie, care este interesat sa caute Împaratia lui Dumnezeu prin credinta si reverenta, nu prin mândrie sau pofta, care are o inima evlavioasa, o minte curata, moarta fata de lume; care nu se teme si nici nu cauta sa placa oamenilor, care cauta doar cunoasterea si unirea cu Hristos, care flamânzeste si înseteaza dupa neprihanire, si care se angajeaza constant în lucrari ale milei si iubirii.
    Cu un astfel de standard înalt, ne vom baza si mai mult pe calauzirea Sfintilor Parinti care au posedat aceste virtuti, si nu ne vom însela singuri crezând ca suntem interpreti ai Sfintei Scripturi mai capabili sau mai întelepti decât ei.
    Ce se poate spune despre lucrarile savantilor protestanti? În masura în care aceste lucrari ne ajuta sa întelegem istoria si cadrul anumitor pasaje obscure, ele sunt în armonie cu Sfânta Traditie si ne sunt de folos.
    Asa scria Sf. Grigore de Nazianz cu privire la scrierile pagâne, „Dupa cum din anumite reptile putem extrage medicamente folositoare, tot asa din scrierile seculare putem extrage principii de cercetare si speculatie, respingând în acelasi timp idolatria lor…” În felul acesta, evitând sa ne închinam falsilor zei ai Individualismului, Modernitatii si Mândriei Academice, întelegând presupunerile folosite si folosind acele lucruri care arunca lumina istorica sau lingvistica asupra Scripturii, vom întelege mai bine Traditia. Dar aceste studii protestante sunt gresite atunci când speculeaza dincolo de textele canonice si impun idei straine în întelegerea Scripturii, cazând în dezacord cu Sfânta Traditie, cu acea credinta a Bisericii „din totdeauna si de pretutindeni”.

    Daca protestantii vad aceasta abordare drept aroganta sau naiva, ei trebuie sa observe mai întâi aroganta si naivitatea acelor savanti care se cred calificati sa nege (sau, în cele mai multe cazuri sa ignore) doua mii de ani de învatatura crestina. Da oare un titlu de doctor în teologie o mai adânca întelegere a tainelor lui Dumnezeu decât întelepciunea totala a milioane de credinciosi si a Parintilor Bisericii care L-au slujit cu credinciosie pe Dumnezeu, care au îndurat torturi, martiraj, batjocuri si închisoare pentru credinta lor? Este oare crestinismul învatat în confortul unei biblioteci sau atunci când cineva îsi poarta crucea? Adevarata aroganta este a acelora care, fara a încerca macar sa afle ce este Sfânta Traditie, decid singuri ca ei stiu mai bine, ca doar acum a aparut cineva care a înteles pentru prima oara cu adevarat ce vrea sa spuna Scriptura.'

  • mariata

    'CONCLUZIE
    Sfânta Scriptura este punctul cel mai înalt al Sfintei Traditii a Bisericii, dar înaltimea la care se ridica se bazeaza pe muntele pe care este asezata. Luata din contextul Sfintei Traditii, stânca Scripturii devine o bucata de lut care primeste orice forma impusa de cel care o manipuleaza. Scripturii nu i se da cinste atunci când este abuzata si deformata, chiar daca aceste denaturari se fac în numele autoritatii ei. Trebuie sa citim Biblia; ea este cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca sa-i întelegem mesajul trebuie sa ne asezam cu umilinta la picioarele sfintilor care s-au dovedit „împlinitori, nu numai ascultatori ai cuvântului” (Iacov 1:22), si care prin vietile lor s-au dovedit vrednici de a interpreta Scriptura. Atunci când avem întrebari cu privire la scrierile Apostolilor, sa mergem la acei care i-au cunoscut pe Apostoli, la sfinti ca Ignatiu din Antiohia si Policarp. Sa întrebam Biserica, daca vrem sa nu fim aroganti, daca vrem sa nu ne auto-amagim.'

    deci mai usor cu presupunerile voastre mincinoase, ok?

  • mariata

    ia uite ce zice chiar strabunicul vostru, Luther, despre Maica Domnului: '[She is the] highest woman and the noblest gem in Christianity after Christ'. Chiar el a zis despre ea ca e 'Maica spirituala' a crestinilor.
    Reciteste si toate prostiile (strabunicul tau spiritual le-a numit 'blasfemii' si e de parere ca ar trebui sa-ti ceri scuze de la Maica Domnului) pe care le-ai scris cu degetelele tale, si… mediteaza la ele.

    In his sermon of August 15, 1522, the last time Martin Luther preached on the Feast of the Assumption, he stated:

    There can be no doubt that the Virgin Mary is in heaven. How it happened we do not know. And since the Holy Spirit has told us nothing about it, we can make of it no article of faith . . . It is enough to know that she lives in Christ.

    The veneration of Mary is inscribed in the very depths of the human heart. (Sermon, September 1, 1522).

    [She is the] highest woman and the noblest gem in Christianity after Christ . . . She is nobility, wisdom, and holiness personified. We can never honor her enough. Still honor and praise must be given to her in such a way as to injure neither Christ nor the Scriptures. (Sermon, Christmas, 1531).

    No woman is like you. You are more than Eve or Sarah, blessed above all nobility, wisdom, and sanctity. (Sermon, Feast of the Visitation, 1537).

    One should honor Mary as she herself wished and as she expressed it in the Magnificat. She praised God for his deeds. How then can we praise her? The true honor of Mary is the honor of God, the praise of God's grace . . . Mary is nothing for the sake of herself, but for the sake of Christ . . . Mary does not wish that we come to her, but through her to God. (Explanation of the Magnificat, 1521).

    Luther gives the Blessed Virgin the exalted position of “Spiritual Mother” for Christians:

    It is the consolation and the superabundant goodness of God, that man is able to exult in such a treasure. Mary is his true Mother .. (Sermon, Christmas, 1522)

    Mary is the Mother of Jesus and the Mother of all of us even though it was Christ alone who reposed on her knees . . . If he is ours, we ought to be in his situation; there where he is, we ought also to be and all that he has ought to be ours, and his mother is also our mother. (Sermon, Christmas, 1529).

    “. . . in the resolutions of the 95 theses Luther rejects every blasphemy against the Virgin, and thinks that one should ask for pardon for any evil said or thought against her.” (Ref: Wm. J. Cole, “Was Luther a Devotee of Mary?” in Marian Studies 1970, p. 116:)

  • mariata

    daca iti lasi ironia la o parte, iti raspund, ok?

    mai, copii, puneti mana si cunoasteti-va istoria religioasa, voi parca v-ati fi nascut azi. Preot Vasile Fartat, iti dai seama ca tot ceea ce scrii matale aici o sa-i duca pe multi in inselare, si tu o sa dai socoteala in fata lui Dumnezeu pentru 'oile' pe care I le pierzi? Sau nici nu-ti pasa?

  • Guest

    Sa inteleg ca esti foarte culta si mult inaintata in varsta daca ii numesti copii :)

    Insa, daca e sa citim ce argumente ai adus…hmmmm…a spus nu stiu cine, nu stiu din ce perioada de timp… Oare asta e ceea ce iai tu la baza? Ceea ce spune cineva? Omul este inselator, totul in viata e relativ, dar unicul Dumnezeu este absolut. Cine te incurca sa crezi in ceea ce vrei? Nimeni!

    • Anonymous

      :O Waw, se vede ca ai si citit argumentele ‘inselatoare’ pe care le-am adus.

  • manuteo

    Sa inteleg ca esti foarte culta si mult inaintata in varsta daca ii numesti copii :)

    Insa, daca e sa citim ce argumente ai adus…hmmmm…a spus nu stiu cine, nu stiu din ce perioada de timp… Oare asta e ceea ce iai tu la baza? Ceea ce spune cineva? Omul este inselator, totul in viata e relativ, dar unicul Dumnezeu este absolut. Cine te incurca sa crezi in ceea ce vrei? Nimeni!

  • mioara

    Apocalipsa 22
    8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
    Apoc 19.10;Apoc 19.10;

    9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
    Dan 8.26

    Nu e o pb sa o cinstesti pe Maria, mama Domnului. Problema apare cand o iei drept Mijlocitoare intre tine(om pacatos) si Dumnezeu .

    Marcu 3:35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

    • Anonymous

      Mai, chiar si Sf Apostol Pavel indemna crestinii sa mijloceasca la Dumnezeu pentru fratii lor de credinta (Cautati si convingeti-va, chiar de mai multe ori e adus in Noul Testament indemn crestinilor sa se roage unul pentru altul.)!!!
      Aceasta mijlocire o cer si crestinii de la Maica Domnului. Nu-i cer ei sa-i mantuiasca si sa-i duca in imparatia lui Dumnezeu. Nu! Ii cer sa se roage lui Dumnezeu pentru ei, precum s-a rugat de Fiul ei la nunta din Cana, iar acesta i-a ascultat rugamintea. Deci, atentie!
      Mijlocirea pe care a facut-o Mantuitorul nostru e mijlocirea de rascumparare, e Jertfa pe Cruce, care a deschis cerurile ce pana la ea fusesera inchise, si ne-a rascumparat din stapanirea duhurilor vrajmase lui Dumnezeu, in care ne-a aruncat pacatul lui Adam. De aceea si zice scriptura ca nimeni nu vine la Dumnezeu decat prin Hristos, ca El e singurul Mijlocitor. Nu contesta nimeni acest lucru, si cinstirea Maicii Domnului nu-l contrazice.

      Inchinarea in sens de venerare, e diferita de inchinarea in sens de adorare, care numai lui Dumnezeu i se cuvine!
      Sunt doua notiuni diferite, de ce nu intelegeti? Cand un tanar se aseaza in genunchi in fata in fata iubitei ca s-o ceara de nevasta inseamna ca i se inchina? Doar zice clar: “m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. ” Ioan vroia sa i se inchine ingerului ca lui Dumnezeu, sa-i dea Slava cum numai lui Dumnezeu i se cuvine a i se da Slava, chiar el zice ca s-a aruncat la picioarele ingerului ca sa i se inchine…. E asa greu?

  • mioara

    Coloseni 4:6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
    Col 3.16;Mar 9.50;1Pet 3.15;
    1Petru 3:15 Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,
    Ps 119.46;Fapt 4.8;Col 4.6;2Tim 2.25

  • mioara

    Romani 14:10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
    Mat 25.31-32;Fapt 10.42;Fapt 17.31;2Cor 5.10;Iuda 14-15
    Romani 14:13 Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
    1Cor 8.9-13;1Cor 10.32;

    1Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
    Mat 16.23;1Corinteni 1.18-23;Rom 8.5-7;Iuda 19;

    1Corinteni 2:15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
    Prov 28.5;1Tes 5.21;1Ioan 4.

    • Anonymous

      Prin pasajele pe care le-ati ales – fara a avea deloc in gand sa ma judecati pe mine, stiu – s-ar nimeri mai bine sa-i mustrati pe fratii Dvs. de credinta care spun lucruri neadevarate despre Maica Mantuitorul nostru.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Dragă Mariata,

    Și de ce recurgi tu la astfel de manipulari? De ce pui alte lucruri deopotrivă cu Sfintele Scripturi? Dacă ai citit Noul Testament în întregime, unde ai văzut tu această practică și astfel de cuvinte ca cele pe care le-ai scris la adresa Fecioarei Maria?

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Draga Mariata,

    Dar oare nu tu erai cea care în comentariile precedente te exprimai că nu acccepti interpretari bazate pe logica si rationament? Ce vrei să spui acum?

    • Anonymous

      Exact ceea ce am zis.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Draga mariata,

    Daca cunoști engleza, atunci cele postate de tine mai sus nu sunt nici pe departe în prijinul la ceea ce incerci sa ne convingi.

    • Anonymous

      Glumiti? Chiar daca nu m-au pasionat niciodata limbile straine si nu le-am studiat cu placere, cred ca am inteles ce vor sa spuna fragmentele in engleza. Si chiar daca traducerea mea nu-i profesionista, vi le traduc sa vedeti si Dvs. ca nu aveti dreptate in ceea ce sustineti:

      Nu poate fi nici un dubiu ca Fecioara Maria este in rai. Cum s-a intamplat, noi nu stim. Si din moment ce Duhul Sfant nu ne-a spus nimic despre acest lucru, nu putem face din el un crez (probabil Luther combatea dogma catolica conform careia Maria s-ar fi stramutat cu trupul la cer, crez care nu e dogma in biserica Ortodoxa). Dar ne este de ajuns sa credem ca ea traieste (deci nu e moarta cum credeti voi!) intru Hristos.

      Venerarea Mariei e inscrisa in strafundurile cele mai adanci ale inimii umane. (!)

      Ea este femeia cea mai distinsa si e cea mai pretioasa piatra a crestinatatii dupa Hristos. Ea este nobletea, intelepciunea si sfintenia intruchipata. N-o vom putea cinsti niciodata indeajuns, insa cinstea si laudele trebuie sa i le dam in asa fel incat sa nu-l ofensam nici pe Hristos, nici Scripturile.

      Maria ar trebui cinstita precum ea insasi a dorit si a exprimat in ‘Magnificant’. Ea i-a dat slava lui Dumnezeu pentru faptele Sale. Cum, asadar o putem lauda pe ea? Adevarata cinstire a ei este cinstirea lui Dumnezeu, lauda Slavei Lui… Maria nu e nimic prin ea insasi, doar prin Hristos. Maria nu doreste sa venim la ea, dar prin ea la Dumnezeu.

      Maria e mama lui Hristos si mama noastra a tuturor, chiar daca numai Hristos s-a odihnit pe genunchii ei. Daca El este al nostru, trebuie si noi sa fim in situatia Lui, astfel ca unde este El, acolo trebuie sa fim si noi, si tot ce are El, trebuie sa fie al nostru, si mama Lui este de asemeni si mama noastra.

      ‘… Luther respinge orice blasfemie impotriva Fecioarei, si crede ca ei ar trebui sa i se ceara iertare pentru orice rau gandit sau spus impotriva ei.’

      Nici macar Luther, asadar:
      - nu nega pururea fecioria Mariei,
      - nu nega faptul ca e in rai, desi nu putea demonstra scripturistic cum a ajuns acolo, dar oricum, o considera vie cu duhul, nu moarta cum o considerati voi!
      - nu contesta faptul ca trebuie cinstita dar cinstea ce i se cuvine nu trebuie sa fie asemeni celei aduse lui Dumnezeu (am explicat si eu ca lui Dumnezeu ortodocsii i se inchina ca unui Creator si Mantuitor, iar pe Maica Domnului o venereaza, ca pe una ce a cunoscut si a facut voia Lui si ale carei rugaciuni au fost si sunt ascultate de Dumnezeu)
      - nu contesta faptul ca e cea mai pretioasa persoana a crestinatatii, dupa Hristos, ca e sfanta si inteleapta
      - nu nega faptul ca e Mama noastra, a crestinilor
      - sustinea ca negarea pururea fecioriei ei e o blasfemie pentru care trebuie sa i se ceara iertare

      Cum se face ca toate acestea ‘nu sunt nici pe departe în sprijinul’ a ‘ceea ce’ am spus eu?

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Tocmai pentru că îmi pasă am ales să prezint adevărul din Sfintele Scripturi, unicul care ne poate duce la mântuire prin credință în Domnul Isus Hristos.

  • Palosi Marton

    @ mariata,
    Apreciez efortul tau prin care ai cules atatea texte de pe internet prin care sa transmiti ceea ce n-ai putut prin cuvintele si cunostintele tale proprii. Vezi, si prin asta se vede o discrepanta mare intre ortodocsi si pocaiti. Pocaitii vorbesc prin credinta personala, din convingere si ca urmare a unei experiente personale cu Mantuitorul. Pocaitii se folosesc de sfanta Scriptura pentru a argumenta convingerile lor.
    Ortodocsii se lasa calauziti de invataturile omenesti, teorii, filozofări, fara sa le confrunte cu Cuvantul lui Dumnezeu.
    Revenind la fecioara Maria, dupa atatea citate lungi pe care le-ai prezentat aici, tot n-ai reusit sa argumentezi biblic statutul dumnezeiesc al ei. Absolut toate parerile voastre se bazeaza pe analogii si deductii nescripturale. Eu as dori sa ne prezinti doar un singur verset din Biblie, cat de mic sa fie, din care sa intelegem clar ca trebuie sa ne rugam la fecioara Maria, ca trebuie sa o veneram, ca ea poate sa ne ajute cu ceva, ca ea mijloceste la Tatal. UN SINGUR VERSET daca ne dai eu ma voi inchina in fata fiecarui ortodox si in fata fiecarei statui a fecioarei. Acest verset nu exista deci nu ai cum sa-l gasesti. Poate in invataturile traditiei si a “sfintilor parinti” exista asa ceva dar pentru crestini nu au valoare. Domnul Isus ne indeamna asa:
    “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)
    De ce ne-ar indemna sa cercetam Scripturile daca ar sti ca si asa nu le putem intelege ? De ce nu ne-a indemnat mai degraba sa apelam la stramosii nostri mai intelepti si la sfaturile lor ca sa stim ce sa credem ?? Poti raspunde la astea ?
    Oare rolul Duhului sfant nu este acela de a lumina mintea pentru a intelege Cuvantul Domnului ? Ce zici ? Sau si Duhul sfant face discriminare si părtinire intre oameni ?
    Ai scris la un moment dat, sau, ma rog, ai citat ca toti trebuie sa creada intr-o singura biserica ( si aceea se pare ca e ortodoxa ), dar ai omis versetul din Biblie care se spune asa:
    “căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.” (1 Corinteni 11:19)
    La ce partide se refera ? La cele politice sau la confesiuni ?
    Daca toti am accepta versiunea ortodoxa a intelegerii scripturilor si nu ne-am mai da silinta sa cercetam noi insine dupa adevarurile Scripturilor, am fi vinovati de ignoranta si am rata mantuirea.
    Biserica ortodoxa nu urmareste indrumarea spre mantuire a sufletelor ratacite si salvarea lor de la pierzarea vesnica, ci urmareste interese de grup, din cele mai egoiste si perfide, prin care sa fie satisfacut un nivel de trai cat mai confortabil al unei pleiade de popi si “preafericiti” din elita cultului.
    Iata cateva versete in sustinerea afirmatiei mele:

    Matei 23:13  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.

    Luca 11:52  Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.”

    Matei 23:14  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.

    Matei 23:15  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât Sunteţi voi înşivă.

    Matei 23:25  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru Sunt pline de răpire şi de necumpătare.

    Matei 23:27  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru Sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

    Luca 6:26  Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!

    Luca 11:44  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”

  • mioara

    Apocalipsa 22
    8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
    Apoc 19.10;Apoc 19.10;

    9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
    Dan 8.26

    Nu e o pb sa o cinstesti pe Maria, mama Domnului. Problema apare cand o iei drept Mijlocitoare intre tine(om pacatos) si Dumnezeu .

    Marcu 3:35 Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

  • mioara

    Coloseni 4:6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.
    Col 3.16;Mar 9.50;1Pet 3.15;
    1Petru 3:15 Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,
    Ps 119.46;Fapt 4.8;Col 4.6;2Tim 2.25

  • mioara

    Romani 14:10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
    Mat 25.31-32;Fapt 10.42;Fapt 17.31;2Cor 5.10;Iuda 14-15
    Romani 14:13 Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
    1Cor 8.9-13;1Cor 10.32;

    1Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
    Mat 16.23;1Corinteni 1.18-23;Rom 8.5-7;Iuda 19;

    1Corinteni 2:15 Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
    Prov 28.5;1Tes 5.21;1Ioan 4.

  • Palosi Marton

    Prin versetul:
    “Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.” (Ioan 19:27)
    mariata a tras urmatoarea concluzie:
    “Mântuitorul o face pe Maica Sa Maică a tuturor “ucenicilor iubiţi” ai Săi, adică Maică a tuturor credincioşilor”
    Aceasta este exact ceea ce afirmam in repatate randuri: O ANALOGIE nescripturala. Isus s-a referit la un singur om, in persoana ucenicului, si ucenicul se pare ca reprezinta intreaga omenire. Ciudat mod de intelegere. !!!
    Domnul Isus a incredintat-o pe mama Lui, pe Maria, in grija unei persoane de incredere, care sa-i poarte de grija dupa ce El va muri.
    Ucenicul a inteles mesajul si de aceea a luat-o pe Maria la el acasa.
    In ce priveste apelativul de “femeie”, este clar ca buna ziua ca Isus nu a vrut sa accentueze relatia pamanteasca dintre o mama si un fiu, intrucat El nu era legat cu relatii firesti de nici un om de pe pamant, cu toate ca s-a nascut din femeie, dar a fost zamislit prin Duhul.
    Eu, daca as apela-o pe mama mea cu cuvantul “femeie”, cu siguranta ca s-ar supara pe mine, asemenea oricarei mame. Dar eu ma adresez mamei mele cu cuvantul “mama” tocmai pentru a da expresie recunoasterii mele ca ea este mama mea fireasca, trupeasca. Isus nu putea sa faca asta pentru ca natura lui nu era fireasca ci natura Lui era divina si nu putea sa o considere pe Maria ca o autoritate deasupra Lui, chemand-o cu apelativul “mama”. Cu alte cuvinte, Isus este Dumnezeu si Dumnezeu nu are mamă.
    Daca tot ai dat citat din pasajul care relateaza nunta din Cana, observa te rog cu mai multa atentie ce se scrie axolo, adica:

    “Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice”.(Ioan 2:5)

    Daca Maria a indemnat pe oameni sa faca orice zice Isus, voi de ce nu ascultati de sfatul ei si sa faceti orice va spune Isus ?
    Aici nu mai e analogie ci este cat se poate de clar pentru toti si nu e nevoie de talmacire din partea “sfintilor parinti”.

    Ai mai scris (citat): “…ea amplifică bucuria prin mijlocirea ei. Fiul n-o poate refuza şi ascultă de ea…”

    Iata o blasfemie cum nu se poate mai mare: Isus asculta de Maria, pentru ca nu o poate refuza, chipurile. Nu o poate refuza probabil pentru ca i-a ramas dator de la faza cu naşterea, adica daca Maria nu vroia sa-L nască, rămânea omenirea fara Mantuitor si fara salvare. Isus îi este foarte recunoscator Mariei pentru ca L-a adus pe lume si asa a putut sa-si faca lucrarea de rascumparare a pacatelor. Iata ca aflam ceva nou si interesant din aceasta “explicatie”, cum ca de fapt Maria este autorul de drept al lucrarii de rascumparare si meritul mai mare este al ei. (Mare-i gradina Ta Doamne…!!!)
    Cam pe asemenea presupuneri absurde este construita religia nationala a românilor, cea stramoseasca. Din asemenea minciuni traiesc boiereste o armata intreaga de “preafericiti” cu ţoale de mii de euro si cu coroare scumpe pe cap, din valoarea carora s-ar putea hrani si imbrăca mii de copii orfani si necăjiţi.
    Vedeti toti, cu ochii vostri, cum exploateaza la maxim naivitatea voastra, acesti popi meschini, si totusi nu va treziti la realitate. Veti merita pe deplin fiecare clipă de osândă care vă este pregatită. Vă complaceţi in ignoranţă si rătăcire, in necunoştinţă si lamentare.
    Dumnezeu nu se lasă înşelat. Slăvit să fie Numele Lui cel mare si sfânt.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Dragă Mariata,

    Și de ce recurgi tu la astfel de manipulari? De ce pui alte lucruri deopotrivă cu Sfintele Scripturi? Dacă ai citit Noul Testament în întregime, unde ai văzut tu această practică și astfel de cuvinte ca cele pe care le-ai scris la adresa Fecioarei Maria?

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Draga Mariata,

    Dar oare nu tu erai cea care în comentariile precedente te exprimai că nu acccepti interpretari bazate pe logica si rationament? Ce vrei să spui acum?

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Draga mariata,

    Daca cunoști engleza, atunci cele postate de tine mai sus nu sunt nici pe departe în prijinul la ceea ce incerci sa ne convingi.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Tocmai pentru că îmi pasă am ales să prezint adevărul din Sfintele Scripturi, unicul care ne poate duce la mântuire prin credință în Domnul Isus Hristos.

  • Palosi Marton

    Draga Mioara,
    ai scris:
    “Nu e o pb sa o cinstesti pe Maria, mama Domnului.”

    Nu am de gand sa te contrazic, dar eu as merge mai departe cu prudenta in ceea ce priveste relatia cu personajele biblice. Depinde ce intelegi tu prin cinstire. Vezi ca ortodocsi inteleg a cinsti, prin inchinare si venerare. Noi, pocaitii, nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria. Eu zic ca E o problema.
    Fii binecunantata !

  • Palosi Marton

    @ mariata,
    Apreciez efortul tau prin care ai cules atatea texte de pe internet prin care sa transmiti ceea ce n-ai putut prin cuvintele si cunostintele tale proprii. Vezi, si prin asta se vede o discrepanta mare intre ortodocsi si pocaiti. Pocaitii vorbesc prin credinta personala, din convingere si ca urmare a unei experiente personale cu Mantuitorul. Pocaitii se folosesc de sfanta Scriptura pentru a argumenta convingerile lor.
    Ortodocsii se lasa calauziti de invataturile omenesti, teorii, filozofări, fara sa le confrunte cu Cuvantul lui Dumnezeu.
    Revenind la fecioara Maria, dupa atatea citate lungi pe care le-ai prezentat aici, tot n-ai reusit sa argumentezi biblic statutul dumnezeiesc al ei. Absolut toate parerile voastre se bazeaza pe analogii si deductii nescripturale. Eu as dori sa ne prezinti doar un singur verset din Biblie, cat de mic sa fie, din care sa intelegem clar ca trebuie sa ne rugam la fecioara Maria, ca trebuie sa o veneram, ca ea poate sa ne ajute cu ceva, ca ea mijloceste la Tatal. UN SINGUR VERSET daca ne dai eu ma voi inchina in fata fiecarui ortodox si in fata fiecarei statui a fecioarei. Acest verset nu exista deci nu ai cum sa-l gasesti. Poate in invataturile traditiei si a “sfintilor parinti” exista asa ceva dar pentru crestini nu au valoare. Domnul Isus ne indeamna asa:
    “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5:39)
    De ce ne-ar indemna sa cercetam Scripturile daca ar sti ca si asa nu le putem intelege ? De ce nu ne-a indemnat mai degraba sa apelam la stramosii nostri mai intelepti si la sfaturile lor ca sa stim ce sa credem ?? Poti raspunde la astea ?
    Oare rolul Duhului sfant nu este acela de a lumina mintea pentru a intelege Cuvantul Domnului ? Ce zici ? Sau si Duhul sfant face discriminare si părtinire intre oameni ?
    Ai scris la un moment dat, sau, ma rog, ai citat ca toti trebuie sa creada intr-o singura biserica ( si aceea se pare ca e ortodoxa ), dar ai omis versetul din Biblie care se spune asa:
    “căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.” (1 Corinteni 11:19)
    La ce partide se refera ? La cele politice sau la confesiuni ?
    Daca toti am accepta versiunea ortodoxa a intelegerii scripturilor si nu ne-am mai da silinta sa cercetam noi insine dupa adevarurile Scripturilor, am fi vinovati de ignoranta si am rata mantuirea.
    Biserica ortodoxa nu urmareste indrumarea spre mantuire a sufletelor ratacite si salvarea lor de la pierzarea vesnica, ci urmareste interese de grup, din cele mai egoiste si perfide, prin care sa fie satisfacut un nivel de trai cat mai confortabil al unei pleiade de popi si “preafericiti” din elita cultului.
    Iata cateva versete in sustinerea afirmatiei mele:

    Matei 23:13  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.

    Luca 11:52  Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.”

    Matei 23:14  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă.

    Matei 23:15  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât Sunteţi voi înşivă.

    Matei 23:25  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru Sunt pline de răpire şi de necumpătare.

    Matei 23:27  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele văruite, cari, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru Sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.

    Luca 6:26  Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!

    Luca 11:44  Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi Sunteţi ca mormintele, care nu se văd, şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”

  • Palosi Marton

    Prin versetul:
    “Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.” (Ioan 19:27)
    mariata a tras urmatoarea concluzie:
    “Mântuitorul o face pe Maica Sa Maică a tuturor “ucenicilor iubiţi” ai Săi, adică Maică a tuturor credincioşilor”
    Aceasta este exact ceea ce afirmam in repatate randuri: O ANALOGIE nescripturala. Isus s-a referit la un singur om, in persoana ucenicului, si ucenicul se pare ca reprezinta intreaga omenire. Ciudat mod de intelegere. !!!
    Domnul Isus a incredintat-o pe mama Lui, pe Maria, in grija unei persoane de incredere, care sa-i poarte de grija dupa ce El va muri.
    Ucenicul a inteles mesajul si de aceea a luat-o pe Maria la el acasa.
    In ce priveste apelativul de “femeie”, este clar ca buna ziua ca Isus nu a vrut sa accentueze relatia pamanteasca dintre o mama si un fiu, intrucat El nu era legat cu relatii firesti de nici un om de pe pamant, cu toate ca s-a nascut din femeie, dar a fost zamislit prin Duhul.
    Eu, daca as apela-o pe mama mea cu cuvantul “femeie”, cu siguranta ca s-ar supara pe mine, asemenea oricarei mame. Dar eu ma adresez mamei mele cu cuvantul “mama” tocmai pentru a da expresie recunoasterii mele ca ea este mama mea fireasca, trupeasca. Isus nu putea sa faca asta pentru ca natura lui nu era fireasca ci natura Lui era divina si nu putea sa o considere pe Maria ca o autoritate deasupra Lui, chemand-o cu apelativul “mama”. Cu alte cuvinte, Isus este Dumnezeu si Dumnezeu nu are mamă.
    Daca tot ai dat citat din pasajul care relateaza nunta din Cana, observa te rog cu mai multa atentie ce se scrie axolo, adica:

    “Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice”.(Ioan 2:5)

    Daca Maria a indemnat pe oameni sa faca orice zice Isus, voi de ce nu ascultati de sfatul ei si sa faceti orice va spune Isus ?
    Aici nu mai e analogie ci este cat se poate de clar pentru toti si nu e nevoie de talmacire din partea “sfintilor parinti”.

    Ai mai scris (citat): “…ea amplifică bucuria prin mijlocirea ei. Fiul n-o poate refuza şi ascultă de ea…”

    Iata o blasfemie cum nu se poate mai mare: Isus asculta de Maria, pentru ca nu o poate refuza, chipurile. Nu o poate refuza probabil pentru ca i-a ramas dator de la faza cu naşterea, adica daca Maria nu vroia sa-L nască, rămânea omenirea fara Mantuitor si fara salvare. Isus îi este foarte recunoscator Mariei pentru ca L-a adus pe lume si asa a putut sa-si faca lucrarea de rascumparare a pacatelor. Iata ca aflam ceva nou si interesant din aceasta “explicatie”, cum ca de fapt Maria este autorul de drept al lucrarii de rascumparare si meritul mai mare este al ei. (Mare-i gradina Ta Doamne…!!!)
    Cam pe asemenea presupuneri absurde este construita religia nationala a românilor, cea stramoseasca. Din asemenea minciuni traiesc boiereste o armata intreaga de “preafericiti” cu ţoale de mii de euro si cu coroare scumpe pe cap, din valoarea carora s-ar putea hrani si imbrăca mii de copii orfani si necăjiţi.
    Vedeti toti, cu ochii vostri, cum exploateaza la maxim naivitatea voastra, acesti popi meschini, si totusi nu va treziti la realitate. Veti merita pe deplin fiecare clipă de osândă care vă este pregatită. Vă complaceţi in ignoranţă si rătăcire, in necunoştinţă si lamentare.
    Dumnezeu nu se lasă înşelat. Slăvit să fie Numele Lui cel mare si sfânt.

  • Palosi Marton

    Draga Mioara,
    ai scris:
    “Nu e o pb sa o cinstesti pe Maria, mama Domnului.”

    Nu am de gand sa te contrazic, dar eu as merge mai departe cu prudenta in ceea ce priveste relatia cu personajele biblice. Depinde ce intelegi tu prin cinstire. Vezi ca ortodocsi inteleg a cinsti, prin inchinare si venerare. Noi, pocaitii, nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria. Eu zic ca E o problema.
    Fii binecunantata !

  • mariata

    Vad ca nici nu te-ai sinchisit sa le citesti din moment ce zici ca ortodocsii se lasa calauziti 'Ortodocsii se lasa calauziti de invataturile omenesti, teorii, filozofări, fara sa le confrunte cu Cuvantul lui Dumnezeu.' Tocmai, ca NU se lasa calauziti de inselatoarea minte omeneasca. Cei care fac asta, sunteti voi. Duhul Sfant a fost mereu prezent in mijlocul Bisericii Ortodoxe, si prin El am dobandit toate cunostintele despre Dumnezeu. Sf Traditie nu contrazice Sf Scriptura. Tocmai interpretarea pe care o dati voi scripturii o contrazice. Biblia nu zice ca Maria nu ar fi fost pururea fecioara, si am adus argumente suficiente pentru a-ti demonstra lucrul asta. Nici unul din argumentele voastre n-a stat in picioare argumentelor pe care le-am adus (chiar si citate – pentru ce sa inventez roata si sa mai zic o data ce au zis altii inaintea mea?), insa voi va tineti de interpretarea voastra blasfemiatoare si eronata. Toate acuzatiile pe care le aduci impotriva mea te incrimineaza de fapt pe tine. :)

  • mariata

    Daca intentia Dvs. e sa prezentati adevarul, atunci de ce prezentati minciuni? De ce o ponegriti pe insasi Maicuta Domnului Iisus Hristos? Nu a zis El sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti? Ea nu e aproapele nostru? Asa va aratati dragostea fata de aproapele, spunand lucruri mincinoase despre el?

    Oricum, eu mi-am terminat treaba aici. :) Il rog pe Dumnezeu sa ne primeasca pe toti in imparatia Sa si pe voi sa ma iertati.

  • mariata

    Ceea ce ai dedus tu eu nu am afirmat!!!
    Nu am afirmat ca Maica Domnului e co-mantuitor alaturi de Dumnezeu!! Nu am afirmat nici celelalte lucruri care intr-adevar sunt blasfemii si pe care nici nu-mi permit sa le citez sau repet dar despre care tu vorbesti cu asa usurinta. Hristos a ascultat de rugaciunea Maicii Sale! Asta vroia sa spuna articolul. Undeva in scriptura scrie ca Dumnezeu asculta rugaciunea celui drept, deci pe astfel de considerent si Hristos a ascultat rugaciunea Maicii Sale, mai ales ca era facuta pentru oameni, din inima ei induiosata de nevoia lor.

    Cat despre Maica tuturor, am mai repetat, chiar Luther, strabunicul vostru a numit-o Maica Spirituala a tuturor crestinilor. Gandeste-te putin, ea L-a nascut pe Mantuitorul. Eva e maica noastra trupeasca, pentru ca din ea ne tragem toti, dar Maica Domnului e cu adevarat maica spirituala a crestinilor pentru ca din ea S-a nascut Cel prin care noi ne putem mantui. E atat de simplu…

  • mariata

    Ce fel de manipulari? Ce 'alte lucruri' pun deopotriva cu Sfintele scripturi?
    In Noul Testament am citit ca Mantuitorul L-a luat pe talhar in rai. Daca L-a luat in rai pe talhar, cred ca a luat-o si pe Maica Sa.
    In Noul Testament am citit despre porunca iubirii de aproapele si de rugaciunea pentru ei care e bine primita de Dumnezeu, e adevarat ca spre deosebire de voi, ce credeti ca omul dupa ce moare se duce sa traga un somn bun, noi credem ca sufletul ramane constient. [pentru a intari cele spuse, aduc urmatorul argument din biblie care demonstreaza ca si sufletele mortilor din Vechiul Testament erau constiente: I Petru 3:18-20
    1 Petru 3:18
    Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
    1 Petru 3:19
    în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
    1 Petru 3:20
    care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.]
    Atata timp cat sufletul e constient dupa moarte, cei care mor si ajung in rai, cu Dumnezeu (precum talharul), pot sa se roage la Dumnezeu pentru ceilalti, din dragoste pentru ei (precum poruncea Sf Ap Pavel). Pe acest considerent, ortodocsii cer Maicii Domnului sa se roage la Fiul lui Dumnezeu pentru ca Acesta sa le asculte lor rugaciunile. In acest fel se manifesta cinstirea (venerarea) care i se face Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa, si nicidecum nu egaleaza inchinarea facuta fata de Dumnezeu si care se cheama adorare!! Mantuitorul ne-a dat porunca sa ne iubim unii pe altii si Sf Ap Pavel ne indemna sa ne rugam unii pentru altii, iar pentru noi, ortodocsii, legatura intru Hristos pe care o avem unii cu altii, nu e desfiintata de moarte, cum e la voi. Credeti ca Dumnezeu ne-a creat si ne-a mantuit ca sa ne trimita la culcare?

    Sa va dea Domnul duhul discernamantului si o inima neadormita!

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Draga mariata,

    Nu este adevărat. Nu am ponegrit pe Maica Domnului Isus cu nimic cand am prezentat ce spune Biblia despre ea.

    • Anonymous

      PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ♢ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej. – Pref. po- + neg

      A afirma un neadevar despre cineva inseamna a-l ponegri. Si va mai spun inca o data, Biblia nu afirma ca nu a fost pururea fecioara, lucrul asta il sustine articolul Dvs interpretand gresit un fragment biblic.

  • mariata

    @'Noi, pocaitii, nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria.'

    Voi nu sunteti legati unul de altul prin legatura care este Hristos? Pai atunci n-ai inteles nimic din taina Jertfei Domnului.

  • mariata

    Vad ca nici nu te-ai sinchisit sa le citesti din moment ce zici ca ortodocsii se lasa calauziti 'Ortodocsii se lasa calauziti de invataturile omenesti, teorii, filozofări, fara sa le confrunte cu Cuvantul lui Dumnezeu.' Tocmai, ca NU se lasa calauziti de inselatoarea minte omeneasca. Cei care fac asta, sunteti voi. Duhul Sfant a fost mereu prezent in mijlocul Bisericii Ortodoxe, si prin El am dobandit toate cunostintele despre Dumnezeu. Sf Traditie nu contrazice Sf Scriptura. Tocmai interpretarea pe care o dati voi scripturii o contrazice. Biblia nu zice ca Maria nu ar fi fost pururea fecioara, si am adus argumente suficiente pentru a-ti demonstra lucrul asta. Nici unul din argumentele voastre n-a stat in picioare argumentelor pe care le-am adus (chiar si citate – pentru ce sa inventez roata si sa mai zic o data ce au zis altii inaintea mea?), insa voi va tineti de interpretarea voastra blasfemiatoare si eronata. Toate acuzatiile pe care le aduci impotriva mea te incrimineaza de fapt pe tine. :)

  • mariata

    :O Waw, se vede ca ai si citit argumentele 'inselatoare' pe care le-am adus.

  • mariata

    Prin pasajele pe care le-ati ales – fara a avea deloc in gand sa ma judecati pe mine, stiu – s-ar nimeri mai bine sa-i mustrati pe fratii Dvs. de credinta care spun lucruri neadevarate despre Maica Mantuitorul nostru.

  • mariata

    :) La un moment dat Sf Ap Pavel vorbeste despre tinuta femeii in biserica si dupa ce le spune femeilor care trebuie sa fie podoaba lor, incheie spunand ca ''sfintele femei de odinioara” se impodobeau in maniera pe care tocmai le-o descrisese. Ceea ce m-a dus cu gandul ca 'femeile de odinioara' despre care zicea erau niste modele de virtute pentru astelalte, incepatoarele. Iata cu ce te ajuta cunoasterea altor oameni. Unii sunt adevarate exemple de virtute pentru ceilalti, intocmai ca Valeriu Gafencu care bolnav in temnita comunista, i-a dat portia lui de streptomicina (obtinuta foarte greu – poate stii ceva despre inchisorile comuniste din Romania) lui Wurmbrandt, bolnav si el. Wurmbrand a supravietuit inchisorii, Gafencu nu, desi Gafencu avea mai multa nevoie de medicament, boala lui fiind mai avansata. Asta e dragostea ce se jertfeste pentru aproapele, spre care ne indeamna Hristos. Sunt atatia semeni de-ai nostri care au mers pe urmele Mantuitorului, punandu-se in slujba aproapelui, de la care poti invata si pe tine nu te intereseaza.
    Nu poti avea o relatie personala cu Insusi Mantuitorul daca nu te intereseaza aproapele, Mantuitorul insista asupra acestui lucru: daca nu intelegi durerea celuilalt, daca gol fiind, nu-l imbraci, daca flamand fiind nu-l hranesti, daca insetat fiind nu-i dai se bea, daca in nevoie aflandu-se nu-i ajuti nevoia inseamna ca nu-l cunosti pe Hristos, ca nu-i cunosti dragostea jertfelnica. Relatia cu Hristos se dobandeste prin dragostea fata de aproapele care nu se invata citind despre ea, ci daruind-o celuilalt si empatizand cu durerea lui. Sunt pasaje scripturistice care confirma cele ce zic eu, si nu e nevoie sa ti le indic, ca trebuie sa le stii si tu. Hristos e in semenul tau, daca nu vrei sa-l cunosti pe semenul tau, pentru care Hristos s-a jertfit, cum il poti cunoaste atunci pe Hristos?
    Am citit un alt articol de aici de pe blog, articol in care d-l Vasile Fartat le explica tinerilor cum sa se pazeasca curati in zilele noastre, si le indica sa cerceteze scripturile. Ce folos ca un tanar cerceteaza scripturile si nu se lasa patruns de mesajul lor pentru a le face lucratoare in viata sa? Cu adevarat va fi recunoscut de Hristos cel care face lucratoare credinta sa ('credinta fara fapte e moarta') si o pune in slujba aproapelui. La restul le va zice:
    'plecati de aici ca nu va cunosc pe voi. am fost flamand si nu mi-ati dat sa mananc, am fost insetat si nu mi-ati dat sa beau, am fost gol si nu m-ati imbracat'.

    Dumnezeu sa-ti ajute sa ai o relatie deplina cu El!

  • mariata

    Daca intentia Dvs. e sa prezentati adevarul, atunci de ce prezentati minciuni? De ce o ponegriti pe insasi Maicuta Domnului Iisus Hristos? Nu a zis El sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti? Ea nu e aproapele nostru? Asa va aratati dragostea fata de aproapele, spunand lucruri mincinoase despre el?

    Oricum, eu mi-am terminat treaba aici. :) Il rog pe Dumnezeu sa ne primeasca pe toti in imparatia Sa si pe voi sa ma iertati.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Hai să le luăm acum încetișor și pe rând:

    1. Nu știu la cine te referi când spui voi și noi, dar nu am văzut cineva să-ți demonstreze aici că creștinii după moartea fizică “se duc să tragă un somn bun” și că sufletul nu rămâne conștient. Este ceva care ți-a asumat singură și învinuiești pe nedrept și tocmai acesta este unul din procedeiele de manipulare pe care le folosești. Nu mai fă așa. Eu cred ca sufletul creștinului, după moartea lui fizică rămâne conștient, așa cum întreaga Biblie învață.

    2. Nu are temei biblic învățătura pe care încerci să o impui precum că trebuie să ne rugăm Maicii Domnului sau sfinților ca ei să mijlocească pentru noi. Unde ai văzut în Noul Testament? Arată-mi cazuri specifice când creștinii din Noul Testament s-au rugat Maicii Domnului sau altor sfinți plecați din viață cerându-le să mijlocească pentru ei?

    Acum, fii cinstită și cu curăție de inimă și nu fugi la alt subiect până nu răspunzi la întrebările care ți-au pus aici.

    Apoi, mai vezi odată și răspunde și la întrebările pe care ți le-am pus cu privire la comentariul tău despre aghiazmă și argumentarea biblică pe care ai încercat să o faci acolo http://www.moldovacrestina.net/doctrina/biblia-

    • Anonymous

      Daca ati fi citit tot ce am postat aici, ati fi stiut ca prin ‘voi’ ma refer la protestanti, iar prin ‘noi’ la ortodocsi. Habar nu aveam ca voi, cei ce sustineti invatatura promovata de acest site, credeti in constienta sufletului dupa moarte. Dar chiar si daca aveti aceasta credinta, inca nu mi-e clar in ce fel vedeti voi sufletul dupa moarte. Daca imi lamuriti acest aspect in ceea ce va priveste, va raspund la pct. 2. Iar faptul ca n-o sa ‘fug la alt subiect’ (nici nu aveam de gand, mi-a ajuns cat am vazut) si ca o sa va raspund, nu are absolut nici o legatura cu faptul de-a fi cinstit sau cu inima curata.

      • Anonymous

        Pacat ca nu mi-ati raspuns, eram chiar interesata.

      • Anonymous

        Pacat ca nu mi-ati raspuns, eram chiar interesata.

    • Anonymous

      Daca ati fi citit tot ce am postat aici, ati fi stiut ca prin ‘voi’ ma refer la protestanti, iar prin ‘noi’ la ortodocsi. Habar nu aveam ca voi, cei ce sustineti invatatura promovata de acest site, credeti in constienta sufletului dupa moarte. Dar chiar si daca aveti aceasta credinta, inca nu mi-e clar in ce fel vedeti voi sufletul dupa moarte. Daca imi lamuriti acest aspect in ceea ce va priveste, va raspund la pct. 2. Iar faptul ca n-o sa ‘fug la alt subiect’ (nici nu aveam de gand, mi-a ajuns cat am vazut) si ca o sa va raspund, nu are absolut nici o legatura cu faptul de-a fi cinstit sau cu inima curata.

  • mariata

    Ceea ce ai dedus tu eu nu am afirmat!!!
    Nu am afirmat ca Maica Domnului e co-mantuitor alaturi de Dumnezeu!! Nu am afirmat nici celelalte lucruri care intr-adevar sunt blasfemii si pe care nici nu-mi permit sa le citez sau repet dar despre care tu vorbesti cu asa usurinta. Hristos a ascultat de rugaciunea Maicii Sale! Asta vroia sa spuna articolul. Undeva in scriptura scrie ca Dumnezeu asculta rugaciunea celui drept, deci pe astfel de considerent si Hristos a ascultat rugaciunea Maicii Sale, mai ales ca era facuta pentru oameni, din inima ei induiosata de nevoia lor.

    Cat despre Maica tuturor, am mai repetat, chiar Luther, strabunicul vostru a numit-o Maica Spirituala a tuturor crestinilor. Gandeste-te putin, ea L-a nascut pe Mantuitorul. Eva e maica noastra trupeasca, pentru ca din ea ne tragem toti, dar Maica Domnului e cu adevarat maica spirituala a crestinilor pentru ca din ea S-a nascut Cel prin care noi ne putem mantui. E atat de simplu…

  • mariata

    Ce fel de manipulari? Ce 'alte lucruri' pun deopotriva cu Sfintele scripturi?
    In Noul Testament am citit ca Mantuitorul L-a luat pe talhar in rai. Daca L-a luat in rai pe talhar, cred ca a luat-o si pe Maica Sa.
    In Noul Testament am citit despre porunca iubirii de aproapele si de rugaciunea pentru ei care e bine primita de Dumnezeu, e adevarat ca spre deosebire de voi, ce credeti ca omul dupa ce moare se duce sa traga un somn bun, noi credem ca sufletul ramane constient. [pentru a intari cele spuse, aduc urmatorul argument din biblie care demonstreaza ca si sufletele mortilor din Vechiul Testament erau constiente: I Petru 3:18-20
    1 Petru 3:18
    Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
    1 Petru 3:19
    în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
    1 Petru 3:20
    care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.]
    Atata timp cat sufletul e constient dupa moarte, cei care mor si ajung in rai, cu Dumnezeu (precum talharul), pot sa se roage la Dumnezeu pentru ceilalti, din dragoste pentru ei (precum poruncea Sf Ap Pavel). Pe acest considerent, ortodocsii cer Maicii Domnului sa se roage la Fiul lui Dumnezeu pentru ca Acesta sa le asculte lor rugaciunile. In acest fel se manifesta cinstirea (venerarea) care i se face Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa, si nicidecum nu egaleaza inchinarea facuta fata de Dumnezeu si care se cheama adorare!! Mantuitorul ne-a dat porunca sa ne iubim unii pe altii si Sf Ap Pavel ne indemna sa ne rugam unii pentru altii, iar pentru noi, ortodocsii, legatura intru Hristos pe care o avem unii cu altii, nu e desfiintata de moarte, cum e la voi. Credeti ca Dumnezeu ne-a creat si ne-a mantuit ca sa ne trimita la culcare?

    Sa va dea Domnul duhul discernamantului si o inima neadormita!

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Draga mariata,

    Nu este adevărat. Nu am ponegrit pe Maica Domnului Isus cu nimic cand am prezentat ce spune Biblia despre ea.

  • mariata

    Mai, chiar si Sf Apostol Pavel indemna crestinii sa mijloceasca la Dumnezeu pentru fratii lor de credinta (Cautati si convingeti-va, chiar de mai multe ori e adus in Noul Testament indemn crestinilor sa se roage unul pentru altul.)!!!
    Aceasta mijlocire o cer si crestinii de la Maica Domnului. Nu-i cer ei sa-i mantuiasca si sa-i duca in imparatia lui Dumnezeu. Nu! Ii cer sa se roage lui Dumnezeu pentru ei, precum s-a rugat de Fiul ei la nunta din Cana, iar acesta i-a ascultat rugamintea. Deci, atentie!
    Mijlocirea pe care a facut-o Mantuitorul nostru e mijlocirea de rascumparare, e Jertfa pe Cruce, care a deschis cerurile ce pana la ea fusesera inchise, si ne-a rascumparat din stapanirea duhurilor vrajmase lui Dumnezeu, in care ne-a aruncat pacatul lui Adam. De aceea si zice scriptura ca nimeni nu vine la Dumnezeu decat prin Hristos, ca El e singurul Mijlocitor. Nu contesta nimeni acest lucru, si cinstirea Maicii Domnului nu-l contrazice.

    Inchinarea in sens de venerare, e diferita de inchinarea in sens de adorare, care numai lui Dumnezeu i se cuvine!
    Sunt doua notiuni diferite, de ce nu intelegeti? Cand un tanar se aseaza in genunchi in fata in fata iubitei ca s-o ceara de nevasta inseamna ca i se inchina? Doar zice clar: “m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. ” Ioan vroia sa i se inchine ingerului ca lui Dumnezeu, sa-i dea Slava cum numai lui Dumnezeu i se cuvine a i se da Slava, chiar el zice ca s-a aruncat la picioarele ingerului ca sa i se inchine…. E asa greu?

  • mariata

    @'Noi, pocaitii, nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria.'

    Voi nu sunteti legati unul de altul prin legatura care este Hristos? Pai atunci n-ai inteles nimic din taina Jertfei Domnului.

  • mariata

    Exact ceea ce am zis.

  • mariata

    :) La un moment dat Sf Ap Pavel vorbeste despre tinuta femeii in biserica si dupa ce le spune femeilor care trebuie sa fie podoaba lor, incheie spunand ca ''sfintele femei de odinioara” se impodobeau in maniera pe care tocmai le-o descrisese. Ceea ce m-a dus cu gandul ca 'femeile de odinioara' despre care zicea erau niste modele de virtute pentru astelalte, incepatoarele. Iata cu ce te ajuta cunoasterea altor oameni. Unii sunt adevarate exemple de virtute pentru ceilalti, intocmai ca Valeriu Gafencu care bolnav in temnita comunista, i-a dat portia lui de streptomicina (obtinuta foarte greu – poate stii ceva despre inchisorile comuniste din Romania) lui Wurmbrandt, bolnav si el. Wurmbrand a supravietuit inchisorii, Gafencu nu, desi Gafencu avea mai multa nevoie de medicament, boala lui fiind mai avansata. Asta e dragostea ce se jertfeste pentru aproapele, spre care ne indeamna Hristos. Sunt atatia semeni de-ai nostri care au mers pe urmele Mantuitorului, punandu-se in slujba aproapelui, de la care poti invata si pe tine nu te intereseaza.
    Nu poti avea o relatie personala cu Insusi Mantuitorul daca nu te intereseaza aproapele, Mantuitorul insista asupra acestui lucru: daca nu intelegi durerea celuilalt, daca gol fiind, nu-l imbraci, daca flamand fiind nu-l hranesti, daca insetat fiind nu-i dai se bea, daca in nevoie aflandu-se nu-i ajuti nevoia inseamna ca nu-l cunosti pe Hristos, ca nu-i cunosti dragostea jertfelnica. Relatia cu Hristos se dobandeste prin dragostea fata de aproapele care nu se invata citind despre ea, ci daruind-o celuilalt si empatizand cu durerea lui. Sunt pasaje scripturistice care confirma cele ce zic eu, si nu e nevoie sa ti le indic, ca trebuie sa le stii si tu. Hristos e in semenul tau, daca nu vrei sa-l cunosti pe semenul tau, pentru care Hristos s-a jertfit, cum il poti cunoaste atunci pe Hristos?
    Am citit un alt articol de aici de pe blog, articol in care d-l Vasile Fartat le explica tinerilor cum sa se pazeasca curati in zilele noastre, si le indica sa cerceteze scripturile. Ce folos ca un tanar cerceteaza scripturile si nu se lasa patruns de mesajul lor pentru a le face lucratoare in viata sa? Cu adevarat va fi recunoscut de Hristos cel care face lucratoare credinta sa ('credinta fara fapte e moarta') si o pune in slujba aproapelui. La restul le va zice:
    'plecati de aici ca nu va cunosc pe voi. am fost flamand si nu mi-ati dat sa mananc, am fost insetat si nu mi-ati dat sa beau, am fost gol si nu m-ati imbracat'.

    Dumnezeu sa-ti ajute sa ai o relatie deplina cu El!

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Hai să le luăm acum încetișor și pe rând:

    1. Nu știu la cine te referi când spui voi și noi, dar nu am văzut cineva să-ți demonstreze aici că creștinii după moartea fizică “se duc să tragă un somn bun” și că sufletul nu rămâne conștient. Este ceva care ți-a asumat singură și învinuiești pe nedrept și tocmai acesta este unul din procedeiele de manipulare pe care le folosești. Nu mai fă așa. Eu cred ca sufletul creștinului, după moartea lui fizică rămâne conștient, așa cum întreaga Biblie învață.

    2. Nu are temei biblic învățătura pe care încerci să o impui precum că trebuie să ne rugăm Maicii Domnului sau sfinților ca ei să mijlocească pentru noi. Unde ai văzut în Noul Testament? Arată-mi cazuri specifice când creștinii din Noul Testament s-au rugat Maicii Domnului sau altor sfinți plecați din viață cerându-le să mijlocească pentru ei?

    Acum, fii cinstită și cu curăție de inimă și nu fugi la alt subiect până nu răspunzi la întrebările care ți-au pus aici.

    Apoi, mai vezi odată și răspunde și la întrebările pe care ți le-am pus cu privire la comentariul tău despre aghiazmă și argumentarea biblică pe care ai încercat să o faci acolo http://www.moldovacrestina.net/doctrina/biblia-

  • mioara

    Iar te grabesti sa tragi concluzii pripite. Niciodata un neoprotestant nu va folosi termenul “a cinsti” in sensul(ortodox/catolic) de a i se inchina, venera. Imi cinstesc apostolii, imi cinstesc parintii, imi cinstesc pastorii( adica ii stimez, ii respect), surorile, fratii.

    Nu cred ca tb sa fugim de cuvantul “a cinsti” mai ales ca este folosit in Bibile si avem si chiar o porunca in acest sens.

    Exod 20:12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

    Deuteronom 5:16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

  • mioara

    Mantuirea oamenilor nu este conditionata de venerarea mamei Domnului si noi o iubim si respectam pe mama Domnului Isus, pe apostoli, pe toti cei care au adus mesajul curat al evangheliei pana la noi.

  • Palosi Marton

    Am ascultat si eu marturiile lui Wurmbrandt despre perioada petrecuta in inchisoare si acea intamplare cu streptomicina este exact invers de cum o sti tu. Wurmbrandt a cedat medicamentele celuilalt. Wurmbrandt a supravietuit prin credinta si nu prin medicamente.
    Referitor la semenul nostru, ai o intelegere gresita (iarasi), pentru ca in aceasta accepţiune nu intra cei care au plecat deja de pe pamant si se afla in Rai sau iad. Semenul nostru este omul de langa noi, aproapele nostru, pământenii tangibili.
    Vezi DEX-ul cum explica:
    SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; s.m. v. seamăn; s. aproapele.
    Fiintele care sunt in Cer nu mai seamana cu noi pentru ca ele au o infatisare diferita, nemateriala. Deci eu nu am nimic de'a face cu Maria.

    • Anonymous

      ok, sa zicem ca tu deocamdata nu poti intelege ca moartea nu desfiinteaza legatura intru Hristos dintre credinciosi, atunci foloseste-te doar de exemplul de virtute pe care il poti invata de la ceilalti.
      in legatura cu Wurmbrandt si cu Gafencu, te inseli. Uite cum au stat lucrurile (Fragmente din “Intorcerea la Hristos” de Ion Ianolide:):

      Treptat apele tulburi din sufletul lui W. se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar înca nu vazuse tot. Urma să fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca înca o data dovada adevaratului crestinism.

      In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis să patrunda în sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R.. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau să o vada ca pe o minune, iar medicii savarseau un întreg protocol când o manevrau. R. a decis să dea aceasta streptomicina lui Valeriu.

      - Iti multumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu.

      - Eu nu sunt atât de grav bolnav si condamnarea mea este mica. Am toate sansele să supravietuiesc. Deci te rog să o primesti! a insistat R..

      B. a auzit si a spus :

      - Avem datoria sa-l salvam pe W.! El este un apostol al lui Hristos si poate fi de folos oamenilor. Propun deci sa-i dam lui streptomicina.

      Situatia era delicata, căci atât pastorul cat si Valeriu erau primii candidati la moarte apropiata.

      - O voi da lui Valeriu, a hotarat stapanul medicamentului.

      Valeriu a ascultat linistit si a spus :

      - Iata un prilej în care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.

      - Nu! s-a impotrivit R.. Raman la prima mea hotarare. Dorim să traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!

      - Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.

      A luat deci streptomicina si a daruit-o, la rândul sau, lui W.. Era atât de ferm în gestul lui, încat nici R. si nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W.. El traieste, iar Valeriu s-a stins din viata.

  • Palosi Marton

    Ce legatura este intre relatia cu Hristos si relatia cu Maria ? Se pare ca taina jertfei pentru tine a ramas o taina ca n-ai inteles-o. Pentru mine nu mai e o taina demult. Jertfa Domnului a fost infaptuita pentru rascumpararea pacatelor celor de pe pamant, nu pentru a crea legaturi intre pamanteni si sfintii din Ceruri.

  • Palosi Marton

    Mariata a scris:
    “din inima ei induiosata de nevoia lor.”

    Chiar crezi ca problema cea mare a Mariei si a Domnului Isus la acel eveniment al nuntii din Cana a fost satisfacerea nevoii de vin a beţivilor ? Nevoia de bautura a provocat acea induioşare ? Hai sa fim seriosi. Acel eveniment a fost menit sa demonstreze natura divina a Domnului Isus si puterea Lui supranaturala prin care putea sa faca orice minune. Acel eveniment a fost unul izolat in care ni se relateaza un dialog intre Isus si mama Lui si din care nu reiese nicidecum ca Isus s-ar supune dorintelor Mariei, asa cum vrei tu sa interpretezi, ci dimpotriva:
    “Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” (Ioan 2:4)
    Deci Isus nu are de-a face nimic cu Maria, in ce priveste cele sfinte, legate de lucrarea sa de Rascumparare. Chiar nu ai observat acest verset ?
    Daca Isus nu are a face nimic cu Maria, noi de ce am avea ???

  • mioara

    Iar te grabesti sa tragi concluzii pripite. Niciodata un neoprotestant nu va folosi termenul “a cinsti” in sensul(ortodox/catolic) de a i se inchina, venera. Imi cinstesc apostolii, imi cinstesc parintii, imi cinstesc pastorii( adica ii stimez, ii respect), surorile, fratii.

    Nu cred ca tb sa fugim de cuvantul “a cinsti” mai ales ca este folosit in Bibile si avem si chiar o porunca in acest sens.

    Exod 20:12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

    Deuteronom 5:16 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, cum ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, ca sa ai zile multe si sa fii fericit in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau.

  • Palosi Marton

    Mariata a scris:
    “Maica Domnului e cu adevarat maica spirituala a crestinilor”

    De ce crezi ca omenirea ar avea nevoie de o mamă spirituala ? Din toata Biblia reiese ca omenirea are un Tată ceresc, un Tată spiritual, dar nu pomeneste de o mama spirituala. Nu-ti dai seama ca toate afirmatiile tale sunt pură ficţiune si ca nu au temei Biblic ? Chiar nu te ingrijorează faptul ca ortodocşii adauga la Scripturi si acest lucru este interzis categoric ?
    Daca ati inventat mama spirituala a omenirii de ce nu intregiti “familia” spirituala si spuneti-ne cine sunt ceilalti membrii ai familiei, adica bunicul spiritual, bunica spirituala, verisorii spirituali, matusa si unchiul spiritual ??? Chiar sunt curios.

  • Palosi Marton

    Pentru mariata:
    se pare ca ai epuizat argumentele biblice si ai apelat la metoda copilareasca pe care o foloseam in copilarie, cand ne ocăream unii pe alţii, strigând cam asa:
    “Cine spune ăla e !, Cine spune ăla e !, Cine spune ăla e !, ……”

    ………jalnic !!!

  • mioara

    Mantuirea oamenilor nu este conditionata de venerarea mamei Domnului si noi o iubim si respectam pe mama Domnului Isus, pe apostoli, pe toti cei care au adus mesajul curat al evangheliei pana la noi.

  • Palosi Marton

    Am ascultat si eu marturiile lui Wurmbrandt despre perioada petrecuta in inchisoare si acea intamplare cu streptomicina este exact invers de cum o sti tu. Wurmbrandt a cedat medicamentele celuilalt. Wurmbrandt a supravietuit prin credinta si nu prin medicamente.
    Referitor la semenul nostru, ai o intelegere gresita (iarasi), pentru ca in aceasta accepţiune nu intra cei care au plecat deja de pe pamant si se afla in Rai sau iad. Semenul nostru este omul de langa noi, aproapele nostru, pământenii tangibili.
    Vezi DEX-ul cum explica:
    SÉMEN ~i m. mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; s.m. v. seamăn; s. aproapele.
    Fiintele care sunt in Cer nu mai seamana cu noi pentru ca ele au o infatisare diferita, nemateriala. Deci eu nu am nimic de'a face cu Maria.

  • Palosi Marton

    Ce legatura este intre relatia cu Hristos si relatia cu Maria ? Se pare ca taina jertfei pentru tine a ramas o taina ca n-ai inteles-o. Pentru mine nu mai e o taina demult. Jertfa Domnului a fost infaptuita pentru rascumpararea pacatelor celor de pe pamant, nu pentru a crea legaturi intre pamanteni si sfintii din Ceruri.

  • Palosi Marton

    Mariata a scris:
    “din inima ei induiosata de nevoia lor.”

    Chiar crezi ca problema cea mare a Mariei si a Domnului Isus la acel eveniment al nuntii din Cana a fost satisfacerea nevoii de vin a beţivilor ? Nevoia de bautura a provocat acea induioşare ? Hai sa fim seriosi. Acel eveniment a fost menit sa demonstreze natura divina a Domnului Isus si puterea Lui supranaturala prin care putea sa faca orice minune. Acel eveniment a fost unul izolat in care ni se relateaza un dialog intre Isus si mama Lui si din care nu reiese nicidecum ca Isus s-ar supune dorintelor Mariei, asa cum vrei tu sa interpretezi, ci dimpotriva:
    “Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” (Ioan 2:4)
    Deci Isus nu are de-a face nimic cu Maria, in ce priveste cele sfinte, legate de lucrarea sa de Rascumparare. Chiar nu ai observat acest verset ?
    Daca Isus nu are a face nimic cu Maria, noi de ce am avea ???

  • Palosi Marton

    Mariata a scris:
    “Maica Domnului e cu adevarat maica spirituala a crestinilor”

    De ce crezi ca omenirea ar avea nevoie de o mamă spirituala ? Din toata Biblia reiese ca omenirea are un Tată ceresc, un Tată spiritual, dar nu pomeneste de o mama spirituala. Nu-ti dai seama ca toate afirmatiile tale sunt pură ficţiune si ca nu au temei Biblic ? Chiar nu te ingrijorează faptul ca ortodocşii adauga la Scripturi si acest lucru este interzis categoric ?
    Daca ati inventat mama spirituala a omenirii de ce nu intregiti “familia” spirituala si spuneti-ne cine sunt ceilalti membrii ai familiei, adica bunicul spiritual, bunica spirituala, verisorii spirituali, matusa si unchiul spiritual ??? Chiar sunt curios.

  • Palosi Marton

    Pentru mariata:
    se pare ca ai epuizat argumentele biblice si ai apelat la metoda copilareasca pe care o foloseam in copilarie, cand ne ocăream unii pe alţii, strigând cam asa:
    “Cine spune ăla e !, Cine spune ăla e !, Cine spune ăla e !, ……”

    ………jalnic !!!

  • mariata

    Glumiti? Chiar daca nu m-au pasionat niciodata limbile straine si nu le-am studiat cu placere, cred ca am inteles ce vor sa spuna fragmentele in engleza. Si chiar daca traducerea mea nu-i profesionista, vi le traduc sa vedeti si Dvs. ca nu aveti dreptate in ceea ce sustineti:

    Nu poate fi nici un dubiu ca Fecioara Maria este in rai. Cum s-a intamplat, noi nu stim. Si din moment ce Duhul Sfant nu ne-a spus nimic despre acest lucru, nu putem face din el un crez (probabil Luther combatea dogma catolica conform careia Maria s-ar fi stramutat cu trupul la cer, crez care nu e dogma in biserica Ortodoxa). Dar ne este de ajuns sa credem ca ea traieste (deci nu e moarta cum credeti voi!) intru Hristos.

    Venerarea Mariei e inscrisa in strafundurile cele mai adanci ale inimii umane. (!)

    Ea este femeia cea mai distinsa si e cea mai pretioasa piatra a crestinatatii dupa Hristos. Ea este nobletea, intelepciunea si sfintenia intruchipata. N-o vom putea cinsti niciodata indeajuns, insa cinstea si laudele trebuie sa i le dam in asa fel incat sa nu-l ofensam nici pe Hristos, nici Scripturile.

    Maria ar trebui cinstita precum ea insasi a dorit si a exprimat in 'Magnificant'. Ea i-a dat slava lui Dumnezeu pentru faptele Sale. Cum, asadar o putem lauda pe ea? Adevarata cinstire a ei este cinstirea lui Dumnezeu, lauda Slavei Lui… Maria nu e nimic prin ea insasi, doar prin Hristos. Maria nu doreste sa venim la ea, dar prin ea la Dumnezeu.

    Maria e mama lui Hristos si mama noastra a tuturor, chiar daca numai Hristos s-a odihnit pe genunchii ei. Daca El este al nostru, trebuie si noi sa fim in situatia Lui, astfel ca unde este El, acolo trebuie sa fim si noi, si tot ce are El, trebuie sa fie al nostru, si mama Lui este de asemeni si mama noastra.

    '… Luther respinge orice blasfemie impotriva Fecioarei, si crede ca ei ar trebui sa i se ceara iertare pentru orice rau gandit sau spus impotriva ei.'

    Nici macar Luther, asadar:
    - nu nega pururea fecioria Mariei,
    - nu nega faptul ca e in rai, desi nu putea demonstra scripturistic cum a ajuns acolo, dar oricum, o considera vie cu duhul, nu moarta cum o considerati voi!
    - nu contesta faptul ca trebuie cinstita dar cinstea ce i se cuvine nu trebuie sa fie asemeni celei aduse lui Dumnezeu (am explicat si eu ca lui Dumnezeu ortodocsii i se inchina ca unui Creator si Mantuitor, iar pe Maica Domnului o venereaza, ca pe una ce a cunoscut si a facut voia Lui si ale carei rugaciuni au fost si sunt ascultate de Dumnezeu)
    - nu contesta faptul ca e cea mai pretioasa persoana a crestinatatii, dupa Hristos, ca e sfanta si inteleapta
    - nu nega faptul ca e Mama noastra, a crestinilor
    - sustinea ca negarea pururea fecioriei ei e o blasfemie pentru care trebuie sa i se ceara iertare

    Cum se face ca toate acestea 'nu sunt nici pe departe în sprijinul' a 'ceea ce' am spus eu?

  • mariata

    PONEGRÍ, ponegresc, vb. IV. Tranz. A vorbi pe cineva de rău; a bârfi, a defăima, a calomnia. ♢ Refl. recipr. Se ponegresc cu orice prilej. – Pref. po- + neg

    A afirma un neadevar despre cineva inseamna a-l ponegri. Si va mai spun inca o data, Biblia nu afirma ca nu a fost pururea fecioara, lucrul asta il sustine articolul Dvs interpretand gresit un fragment biblic.

  • mariata

    Poate te ajuta mai mult fragmentul asta:

    “6. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
    27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.” (II Corinteni 12)

    Din ceea ce zici nu pari a te vedea un madular din trupul lui Hristos. Iar trupul lui Hristos e format din toti credinciosii crestini, vii sau adormiti intru Domnul.

  • mariata

    Poate te ajuta mai mult fragmentul asta:

    “6. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
    27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.” (II Corinteni 12)

    Din ceea ce zici nu pari a te vedea un madular din trupul lui Hristos. Iar trupul lui Hristos e format din toti credinciosii crestini, vii sau adormiti intru Domnul.

  • mariata

    ok, sa zicem ca tu deocamdata nu poti intelege ca moartea nu desfiinteaza legatura intru Hristos dintre credinciosi, atunci foloseste-te doar de exemplul de virtute pe care il poti invata de la ceilalti.
    in legatura cu Wurmbrandt si cu Gafencu, te inseli. Uite cum au stat lucrurile (Fragmente din “Intorcerea la Hristos” de Ion Ianolide:):

    Treptat apele tulburi din sufletul lui W. se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar înca nu vazuse tot. Urma să fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca înca o data dovada adevaratului crestinism.

    In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis să patrunda în sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R.. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau să o vada ca pe o minune, iar medicii savarseau un întreg protocol când o manevrau. R. a decis să dea aceasta streptomicina lui Valeriu.

    - Iti multumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu.

    - Eu nu sunt atât de grav bolnav si condamnarea mea este mica. Am toate sansele să supravietuiesc. Deci te rog să o primesti! a insistat R..

    B. a auzit si a spus :

    - Avem datoria sa-l salvam pe W.! El este un apostol al lui Hristos si poate fi de folos oamenilor. Propun deci sa-i dam lui streptomicina.

    Situatia era delicata, căci atât pastorul cat si Valeriu erau primii candidati la moarte apropiata.

    - O voi da lui Valeriu, a hotarat stapanul medicamentului.

    Valeriu a ascultat linistit si a spus :

    - Iata un prilej în care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.

    - Nu! s-a impotrivit R.. Raman la prima mea hotarare. Dorim să traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!

    - Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.

    A luat deci streptomicina si a daruit-o, la rândul sau, lui W.. Era atât de ferm în gestul lui, încat nici R. si nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W.. El traieste, iar Valeriu s-a stins din viata.

  • Palosi Marton

    Pentru Mariata,
    Despre Wurmbrandt, am auzit din lecturarea cartii lui, numita “Cu Dumnezeu in subterana”, scrisa de insusi Wurmbrandt. Daca esti curioasa sa asculti si tu despre viata lui, din surse originale, cauta cartea audio pe site-ul http://www.resursecrestine.ro.
    Alaturi de Wurmbrandt au fost persoane din aproape toate confesiunile religioase. Nu stiu cine e acest Ion Ianolide, dar e sigur ca nu a relatat corect. Viata lui Wurmbrandt nu a fost salvata de nici un medicament ci de insusi Dumnezeu. Cand Wurmbrandt a fost transferat in celula 4, era in starea de muribund in care nu mai avea nici o sansa de supravietuire. In celula 4 erau trimisi cei care ajungeau in ultima faza a degradarii sanatatii si din acea celula nu a iesit nimeni viu. Wurmbrandt a fost primul si ultimul, fiind scos din gura mortii, Dumnezeu aratandu-si puterea si cu aceasta ocazie.
    Atata timp cat tu faci afirmatii neântemeiate cu versete din sfanta Scriptura, ci sunt bazate pe simple pareri si deductii, nu mai poate fi vorba de “intelegere”, iar acele afirmatii sunt lipsite de relevanţă. Singura persoana cu care poate comunica omul din lumea cealalta este Dumnezeu, adica Tatal, Fiul si Duhul sfant. Asta nu o spun eu ci reiese din Biblie.
    Ai afirmat de mai multe ori ca din Biblie nu reiese ca Maria n-ar fi ramas virgina pururea. Intr'adevar, nu se afirmă acest lucru pentru ca nu era cazul, intrucat se relateaza in mai multe pasaje ca Isus a avut frati si surori firesti, de corp. Daca se spune ca o pasare a zburat de pe gard pe acoperis, nu mai trebuie sa se precizeze ca pasarea a avut aripi.
    Te rog sa fi corecta si cinstita si sa nu faci afirmatii in numele pocaitilor despre lucruri pe care nu le-au afirmat. Nu s-a afirmat niciunde ca Maria ar fi moarta si ca n-ar fi in Rai. Daca totusi, ai vazut asemenea comentarii, te rog sa le citezi si sa indici sursa exacta ca sa poata fi verificata. Asa e corect.
    Cat despre Luther, indiferent ce a afirmat sau nu a afirmat, el nu este modelul nimanui, ca sa ne luam dupa spusele sale. El a fost un reformator, dar a fost si om, si ca orice om a avut o viziune subiectiva asupra lucrurilor. Daca el s-a abatut de la Scripturi si a raspandit parerile sale personale, este exclusiv treaba lui personala, si va da socoteala la momentul potrivit. Sursa noastra de inspiratie si calauza noastra este Biblia, pe care o putem intelege prin lumina data de Duhul sfant. Nu este nevoie de talmacirea niciunui popă preafericit. Dumnezeu promite ca da intelepciune din belsug ORICUI i-o cere, nu numai anumitor persoane care au barba lunga si coroana pe cap de mii de euro.

    • Anonymous

      @’Pentru Mariata,
      Despre Wurmbrandt, am auzit din lecturarea cartii lui, numita “Cu Dumnezeu in subterana”, scrisa de insusi Wurmbrandt. Daca esti curioasa sa asculti si tu despre viata lui, din surse originale, cauta cartea audio pe site-ul http://www.resursecrestine.ro.
      Alaturi de Wurmbrandt au fost persoane din aproape toate confesiunile religioase. Nu stiu cine e acest Ion Ianolide, dar e sigur ca nu a relatat corect.’
      Viata lui Wurmbrandt nu a fost salvata de nici un medicament ci de insusi Dumnezeu. Cand Wurmbrandt a fost transferat in celula 4, era in starea de muribund in care nu mai avea nici o sansa de supravietuire. In celula 4 erau trimisi cei care ajungeau in ultima faza a degradarii sanatatii si din acea celula nu a iesit nimeni viu. Wurmbrandt a fost primul si ultimul, fiind scos din gura mortii, Dumnezeu aratandu-si puterea si cu aceasta ocazie.’

      Ceea ce probabil Wurmbrand n-a spus, din moment ce tu nu stii, e faptul ca in penitenciarul Tg-Ocna asistenta medicala fiind aproape inexistenta, chiar daca era penitenciar-sanatoriu, detinutii ce aveau oarece cunostinte medicale, sau care vroiau sa-i ajute pe cei tuberculosi, erau lasati sa-i ajute. Asadar, in camera 4 a penitenciarulu Tg-Ocna au intrat si altii pe langa cei muribunzi, iar unul dintre acestia a fost Ioan Ioanolide care a iesit viu din inchisoare, dupa 23 de ani de temnita, si a scris despre ceea ce a trait (si nu e singurul care a iesit viu din inchisoare si a scris!). Asadar, te asigur ca sursa din care am citat eu despre episodul cu streptomicina e cat se poate de ‘originala’ chiar daca nu te incanta pe tine acest lucru.

      “Asistenţa medicală era relativă, mai mult inexistentă. O doctoriţă şi un sanitar-politruc făceau vizita bolnavilor dar administrau piramidoane, aspirine, vin tonic şi uneori poli-vitamine în epoca în care streptomicina făcea minuni în bolile de plămâni. Erau acolo câţiva deţinuţi medici şi mai mulţi studenţi în medicină care acordau adevărata îngrijire medicală.

      Bolnavii grav, cei care nu se puteau servi pe ei înşişi, erau duşi în camera 4 de la parter. Era acolo un aspect de leprozerie, atât prin mizerie, cât şi prin conştiinţa condamnării la moarte a locatarilor ei. Toţi erau îmbrăcaţi în zdrenţe, în vechiturile ce le mai rămăseseră. Erau slabi, cu ochii adânciţi în orbite, cu tuse şi hemoptizii, incapabili să se ridice din pat şi să se hrănească singuri.
      Cei semi-valizi făceau de serviciu la camera 4, arătând multă râvnă şi milă în slujirea lor. La început a fost libertate în această privinţă, ulterior însă s-a considerat că sprijinul dat muribunzilor este „ajutor legionar” şi s-a limitat serviciul la doi oameni pe zi, prin rotaţie, iar noaptea câte unul, de teamă să nu se iniţieze acolo o armată care să declanşeze contrarevoluţia.”7

      Ianolide povesteste despre mai multe intamplari si discutii din camera 4 si contureaza mai multe portrete ale oamenilor care au trecut prin ea. S-a intamplat ca si Gafencu si Wurmbrand sa treaca pe acolo, chiar in acelasi timp. Asa a vrut Dumnezeu. Tot din voia Lui, Ianolide s-a aflat printre cei ce l-au ingrijit pe Wurmbrand si l-a cunoscut destul de bine, zic eu (altfel nu avea de unde cunoaste pana in 1986, cand a murit, atatea detalii in legatura cu el.)

      “Îl îngrijeam pe cât îmi stătea în putinţă şi căpătase încredere în mine. Omul acesta era adânc frământat sufleteşte. Avusese o viaţă plină de cotituri neaşteptate şi încercările nu-l părăsiseră nici acum. Redau aici câteva din mărturisirile pe care mi le-a făcut, căci personajul merită atenţie.” Daca te intereseaza continuarea, citeste-o in carte, intrucat e offtopic ceea ce dicutam noi acum.

      In ceea ce priveste faptul ca Wurmbrand, ca si altii de altfel din cei ce au cunoscut inchisorile comuniste, a fost salvat de Dumnezeu, nimeni nu are nici un dubiu. Vindecarea tuberculozei necesita un tratament indelungat si presupune conditii foarte bune de igiena si alimentatie, iar cele cateva grame de streptomicina l-ar fi putut ajuta in proportie de 10%, sa zicem. E posibil sa-l fi ajutat suficient cat sa iasa din camera 4 (caile prin care ne ajuta Dumnezeu sunt nenumarate) nicidecum sa-i vindece boala, nu stiu, nu m-a interesat subiectul, dar nu asta vroiam eu sa spun cand am adus in discutie treaba asta. Ci faptul ca adevarata dragoste crestina inseamna intelegerea durerii celuilalt, inseamna jertfa personala si rugaciune pentru aproapele. Tu afirmi ca ai o relatie personala cu Hristos, dar in acelasi timp o jignesti pe insasi Mama Sa si spui despre cei ce i-au urmat exemplar Mantuitorului (punandu-si viata in slujba aproapelui si nedandu-se la o parte nici de la martiriu) ca nu sunt ‘integri psihic’ (de la asta a pornit si discutia noastra despre G. si W.) si comparandu-i cu manelistii de astazi. Ma doare sufletul cand citesc ceea ce scrii. Ce pot sa-ti spun eu ca sa incetezi a mai gandi si a mai scrie asa? Daca credinta in Hristos n-are putere sa te impiedice, cu atat mai mult, n-am eu.

      @ “Atata timp cat tu faci afirmatii neântemeiate cu versete din sfanta Scriptura, ci sunt bazate pe simple pareri si deductii, nu mai poate fi vorba de “intelegere”, iar acele afirmatii sunt lipsite de relevanţă.”

      Am dat si versete, dar ce folos ca le-am dat daca au fost ignorate?

      @”Singura persoana cu care poate comunica omul din lumea cealalta este Dumnezeu, adica Tatal, Fiul si Duhul sfant. Asta nu o spun eu ci reiese din Biblie.”

      A ‘comunica’ e mult spus. Mai potrivit e ‘a fi in comuniune’. Daca un credincios se roaga lui Dumnezeu pentru un altul, inseamna ca cei doi cumunica? Nu, dar intre ei exista o comuniune prin Hristos.
      Sf Ap Pavel a spus efesenilor prin epistola ca Biserica e trupul lui Hristos. Oare cei care sunt adormiti intru Hristos nu mai fac parte din trupul Lui?
      Comuniunea dintre cei adormiti si cei vii se realizeaza prin rugaciune, iar rugaciunea a fost incurajata de Domnul Hristos si de apostoli, atata timp cat nu e facuta pentru iertarea vreunui pacat de moarte. Vrei citate scripturistice care sa sustina cele afirmate acum de mine? Da-mi si tu citate care sa infirme cele pe care le-am afirmat mai sus!

      @”Ai afirmat de mai multe ori ca din Biblie nu reiese ca Maria n-ar fi ramas virgina pururea. Intr’adevar, nu se afirmă acest lucru pentru ca nu era cazul, intrucat se relateaza in mai multe pasaje ca Isus a avut frati si surori firesti, de corp.”

      Mda, la fel cum spune ca si Iosif a fost tatal Lui?

      Matei 13:55
      Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif (Iose in Marcu 6:3), Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
      Matei 13:56
      Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

      Iata ca din acest fragment reiese ca Hristos ar fi fiul lui Iosif, ceea ce nu-i adevarat si o stii si tu. Cum poti sa-mi demonstrezi ca cei mentionati ca frati si surori ai Lui aici nu sunt copiii lui Iosif de la prima sotie? Unde scrie in Sf Scriptura ca ar fi copiii Mariei?
      E interesant ca tocmai in biblia voastra, am gasit o trimitere de la Matei 13:55 catre Marcu 15:40 unde se vorbeste despre Iose si Iacov ca fiind fii unei Marii despre care Sf Ev Ioan (Ioan 19:25) spune ca e “sora mamei Mantuitorului, Maria, nevasta lui Clopa”. Asa zice Sf Scriptura, nu zic eu. Un istoric din Palestina sec al 2-lea, mentioneaza ca Cleopa era fratele lui Iosif si ca murind Cleopa, Iosif si-a luat cumnata si pe copiii ei in grija sa conform cutumelor iudaice. Astfel se poate explica de ce sunt numiti ‘frati’ ai Lui cei mentionati (Iose si Iacov). Dar sa presupunem ca nu credeti in astfel de consemne istorice, ca Iose si Iacov nu sunt aceiasi in Matei 13:55 si in Marcu 15:40 si credeti doar in Biblie, – desi chiar biblia voastra avea trimiterea din care putea reiesi ca Iacov si Iosif (Iose) erau fii surorii Maicii Domnului, deci verii Mantuitorului, si nu fratii lui – atunci cum iti explici ca Mantuitorul aflandu-se pe cruce, a lasat-o pe Maica Sa in grija lui Ioan si nu a vreunui frate de-al sau dupa trup, cum ar fi fost si firesc conform obiceiurilor iudaice? Te asigur ca in Scriptura NU scrie ca Maria ar fi avut alti fii sau fiice, dar vorbeste despre fratii lui Hristos ca fiind fratii Lui la fel cum vorbeste si de Iosif ca fiind tatal Lui, desi nu era tatal lui.

      @”Te rog sa fi corecta si cinstita si sa nu faci afirmatii in numele pocaitilor despre lucruri pe care nu le-au afirmat. Nu s-a afirmat niciunde ca Maria ar fi moarta si ca n-ar fi in Rai. Daca totusi, ai vazut asemenea comentarii, te rog sa le citezi si sa indici sursa exacta ca sa poata fi verificata. Asa e corect.”

      Waw, ma minunez! Deci Maria e si ea in Rai!! Ma bucur sincer daca intr-adevar crezi acest lucru. Acum apare intrebarea fireasca: ce crezi ca fac sufletele care ajung in rai?

      @”Cat despre Luther, indiferent ce a afirmat sau nu a afirmat, el nu este modelul nimanui, ca sa ne luam dupa spusele sale. El a fost un reformator, dar a fost si om, si ca orice om a avut o viziune subiectiva asupra lucrurilor.
      Daca el s-a abatut de la Scripturi si a raspandit parerile sale personale, este exclusiv treaba lui personala, si va da socoteala la momentul potrivit. Sursa noastra de inspiratie si calauza noastra este Biblia, pe care o putem intelege prin lumina data de Duhul sfant. Nu este nevoie de talmacirea niciunui popă preafericit. Dumnezeu promite ca da intelepciune din belsug ORICUI i-o cere, nu numai anumitor persoane care au barba lunga si coroana pe cap de mii de euro.”

      Luther cand a pornit reforma avea dreptate s-o porneasca, ca el nu a pornit reforma impotriva Ortodoxiei, pastratoare a mostenirii pe care a lasat-o Hristos in mod neintrerupt pana astazi, chiar din momentul in care Acesta a lasat-o apostolilor, ci a catolicismului (care s-a rupt de ortodoxie), asadar impotriva traditiei catolice de talmacire a adevarului scripturistic, reprezentata chiar de papalitatea corupta. La fel ca tine a zis si Luther si toti reformatorii de dupa el, ca Biblia poate fi inteleasa prin intelegerea pe care Duhul Sfant o da fiecaruia. Dar tu sustii ca el a gresit (intr-adevar a gresit dar nu in ceea ce a sustinut in citatele pe care eu le-am dat), asadar intrebarea fireasca ce urmeaza e: Duhul Sfant poate inspira mai multe intelesuri ale adevarului? Pentru ca daca e asa, a inspirat cel putin douazeci de mii! Tu de unde stii ca Duhul Sfant iti releva tocmai tie intelesul exact al cuvantului biblic (cand sunt multi altii care sustin acelasi lucru), si nu un inteles fals?
      Mai zici ca Dumnezeu da intelepciune oricui i-o cere. Ce este intelepciunea? Cum recunosti un om intelept?
      Nu stiu la ce ‘persoane cu barba lunga si coroana pe cap de mii de euro’ te referi, dar ce stiu sigur e ca cei ce pot intelege cuvantul lui Dumnezeu in mod desavarsit sunt cei ce il si pazesc. Sfintii Parinti ai ortodoxiei (a caror integritate psihica ti se pare tie indoielnica) au fost astfel de oameni, care pazind poruncile dumnezeiesti s-au facut vrednici de promisiunea facuta de Hristos: “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” astfel in ei S-a salasluit cu adevarat Duhul Sfant pentru ca aveau o viata cu adevarat curatita; nici o patima, gand sau interes patimas nu-i putea misca si toate puterile lor sufletesti erau adunate in Dumnezeu de unde le venea si intelepciunea cu care au talmacit cuvantul Lui. Faptul ca erau insuflati de acelasi duh, Duhul Sfant, e confirmat de omogenitatea celor afirmate de ei, nici unul nu se contrazice cu altul, cum fac invatatorii protestanti. Toate invataturile lor, incepand cu cele date de apostoli (si care se cheama Noul Testament astazi) si pana in zilele noastre, biserica ortodoxa o numeste Sf Traditie.
      Prin cele pe care le afirmi sustii ca tu nu ai nevoie de talmacitori ai Bibliei, mai inspirati decat tine, putandu-ti fi singur calauzitor. Asta e o eroare de gandire, poate nu o constientizezi. Invatatorii tai sunt pastorii bisericii pe care o frecventezi care de-a lungul timpului si-a facut si ea o traditie la care ai aderat in convingere. Daca Cuvantul lui Dumnezeu poate fi inteles de ORICINE, atunci de ce dl Vasile Fartat (il iau ca fiind unul din invatatorii tai) nu recomanda doar citirea Bibliei ci si folosirea de material de studiu pentru intelegerea ei? (nu mai gasesc articolul sa ti-l indic, dar l-am citit cu cateva zile in urma)? Pentru ca si biserica ta are o traditie, care din pacate pentru tine, e de data recenta, si nu-si are radacinile in vremea apostolilor cum isi are originile traditia Bisericii Ortodoxe.

    • Anonymous

      @’Pentru Mariata,
      Despre Wurmbrandt, am auzit din lecturarea cartii lui, numita “Cu Dumnezeu in subterana”, scrisa de insusi Wurmbrandt. Daca esti curioasa sa asculti si tu despre viata lui, din surse originale, cauta cartea audio pe site-ul http://www.resursecrestine.ro.
      Alaturi de Wurmbrandt au fost persoane din aproape toate confesiunile religioase. Nu stiu cine e acest Ion Ianolide, dar e sigur ca nu a relatat corect.’
      Viata lui Wurmbrandt nu a fost salvata de nici un medicament ci de insusi Dumnezeu. Cand Wurmbrandt a fost transferat in celula 4, era in starea de muribund in care nu mai avea nici o sansa de supravietuire. In celula 4 erau trimisi cei care ajungeau in ultima faza a degradarii sanatatii si din acea celula nu a iesit nimeni viu. Wurmbrandt a fost primul si ultimul, fiind scos din gura mortii, Dumnezeu aratandu-si puterea si cu aceasta ocazie.’

      Ceea ce probabil Wurmbrand n-a spus, din moment ce tu nu stii, e faptul ca in penitenciarul Tg-Ocna asistenta medicala fiind aproape inexistenta, chiar daca era penitenciar-sanatoriu, detinutii ce aveau oarece cunostinte medicale, sau care vroiau sa-i ajute pe cei tuberculosi, erau lasati sa-i ajute. Asadar, in camera 4 a penitenciarulu Tg-Ocna au intrat si altii pe langa cei muribunzi, iar unul dintre acestia a fost Ioan Ioanolide care a iesit viu din inchisoare, dupa 23 de ani de temnita, si a scris despre ceea ce a trait (si nu e singurul care a iesit viu din inchisoare si a scris!). Asadar, te asigur ca sursa din care am citat eu despre episodul cu streptomicina e cat se poate de ‘originala’ chiar daca nu te incanta pe tine acest lucru.

      “Asistenţa medicală era relativă, mai mult inexistentă. O doctoriţă şi un sanitar-politruc făceau vizita bolnavilor dar administrau piramidoane, aspirine, vin tonic şi uneori poli-vitamine în epoca în care streptomicina făcea minuni în bolile de plămâni. Erau acolo câţiva deţinuţi medici şi mai mulţi studenţi în medicină care acordau adevărata îngrijire medicală.

      Bolnavii grav, cei care nu se puteau servi pe ei înşişi, erau duşi în camera 4 de la parter. Era acolo un aspect de leprozerie, atât prin mizerie, cât şi prin conştiinţa condamnării la moarte a locatarilor ei. Toţi erau îmbrăcaţi în zdrenţe, în vechiturile ce le mai rămăseseră. Erau slabi, cu ochii adânciţi în orbite, cu tuse şi hemoptizii, incapabili să se ridice din pat şi să se hrănească singuri.
      Cei semi-valizi făceau de serviciu la camera 4, arătând multă râvnă şi milă în slujirea lor. La început a fost libertate în această privinţă, ulterior însă s-a considerat că sprijinul dat muribunzilor este „ajutor legionar” şi s-a limitat serviciul la doi oameni pe zi, prin rotaţie, iar noaptea câte unul, de teamă să nu se iniţieze acolo o armată care să declanşeze contrarevoluţia.”7

      Ianolide povesteste despre mai multe intamplari si discutii din camera 4 si contureaza mai multe portrete ale oamenilor care au trecut prin ea. S-a intamplat ca si Gafencu si Wurmbrand sa treaca pe acolo, chiar in acelasi timp. Asa a vrut Dumnezeu. Tot din voia Lui, Ianolide s-a aflat printre cei ce l-au ingrijit pe Wurmbrand si l-a cunoscut destul de bine, zic eu (altfel nu avea de unde cunoaste pana in 1986, cand a murit, atatea detalii in legatura cu el.)

      “Îl îngrijeam pe cât îmi stătea în putinţă şi căpătase încredere în mine. Omul acesta era adânc frământat sufleteşte. Avusese o viaţă plină de cotituri neaşteptate şi încercările nu-l părăsiseră nici acum. Redau aici câteva din mărturisirile pe care mi le-a făcut, căci personajul merită atenţie.” Daca te intereseaza continuarea, citeste-o in carte, intrucat e offtopic ceea ce dicutam noi acum.

      In ceea ce priveste faptul ca Wurmbrand, ca si altii de altfel din cei ce au cunoscut inchisorile comuniste, a fost salvat de Dumnezeu, nimeni nu are nici un dubiu. Vindecarea tuberculozei necesita un tratament indelungat si presupune conditii foarte bune de igiena si alimentatie, iar cele cateva grame de streptomicina l-ar fi putut ajuta in proportie de 10%, sa zicem. E posibil sa-l fi ajutat suficient cat sa iasa din camera 4 (caile prin care ne ajuta Dumnezeu sunt nenumarate) nicidecum sa-i vindece boala, nu stiu, nu m-a interesat subiectul, dar nu asta vroiam eu sa spun cand am adus in discutie treaba asta. Ci faptul ca adevarata dragoste crestina inseamna intelegerea durerii celuilalt, inseamna jertfa personala si rugaciune pentru aproapele. Tu afirmi ca ai o relatie personala cu Hristos, dar in acelasi timp o jignesti pe insasi Mama Sa si spui despre cei ce i-au urmat exemplar Mantuitorului (punandu-si viata in slujba aproapelui si nedandu-se la o parte nici de la martiriu) ca nu sunt ‘integri psihic’ (de la asta a pornit si discutia noastra despre G. si W.) si comparandu-i cu manelistii de astazi. Ma doare sufletul cand citesc ceea ce scrii. Ce pot sa-ti spun eu ca sa incetezi a mai gandi si a mai scrie asa? Daca credinta in Hristos n-are putere sa te impiedice, cu atat mai mult, n-am eu.

      @ “Atata timp cat tu faci afirmatii neântemeiate cu versete din sfanta Scriptura, ci sunt bazate pe simple pareri si deductii, nu mai poate fi vorba de “intelegere”, iar acele afirmatii sunt lipsite de relevanţă.”

      Am dat si versete, dar ce folos ca le-am dat daca au fost ignorate?

      @”Singura persoana cu care poate comunica omul din lumea cealalta este Dumnezeu, adica Tatal, Fiul si Duhul sfant. Asta nu o spun eu ci reiese din Biblie.”

      A ‘comunica’ e mult spus. Mai potrivit e ‘a fi in comuniune’. Daca un credincios se roaga lui Dumnezeu pentru un altul, inseamna ca cei doi cumunica? Nu, dar intre ei exista o comuniune prin Hristos.
      Sf Ap Pavel a spus efesenilor prin epistola ca Biserica e trupul lui Hristos. Oare cei care sunt adormiti intru Hristos nu mai fac parte din trupul Lui?
      Comuniunea dintre cei adormiti si cei vii se realizeaza prin rugaciune, iar rugaciunea a fost incurajata de Domnul Hristos si de apostoli, atata timp cat nu e facuta pentru iertarea vreunui pacat de moarte. Vrei citate scripturistice care sa sustina cele afirmate acum de mine? Da-mi si tu citate care sa infirme cele pe care le-am afirmat mai sus!

      @”Ai afirmat de mai multe ori ca din Biblie nu reiese ca Maria n-ar fi ramas virgina pururea. Intr’adevar, nu se afirmă acest lucru pentru ca nu era cazul, intrucat se relateaza in mai multe pasaje ca Isus a avut frati si surori firesti, de corp.”

      Mda, la fel cum spune ca si Iosif a fost tatal Lui?

      Matei 13:55
      Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif (Iose in Marcu 6:3), Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
      Matei 13:56
      Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

      Iata ca din acest fragment reiese ca Hristos ar fi fiul lui Iosif, ceea ce nu-i adevarat si o stii si tu. Cum poti sa-mi demonstrezi ca cei mentionati ca frati si surori ai Lui aici nu sunt copiii lui Iosif de la prima sotie? Unde scrie in Sf Scriptura ca ar fi copiii Mariei?
      E interesant ca tocmai in biblia voastra, am gasit o trimitere de la Matei 13:55 catre Marcu 15:40 unde se vorbeste despre Iose si Iacov ca fiind fii unei Marii despre care Sf Ev Ioan (Ioan 19:25) spune ca e “sora mamei Mantuitorului, Maria, nevasta lui Clopa”. Asa zice Sf Scriptura, nu zic eu. Un istoric din Palestina sec al 2-lea, mentioneaza ca Cleopa era fratele lui Iosif si ca murind Cleopa, Iosif si-a luat cumnata si pe copiii ei in grija sa conform cutumelor iudaice. Astfel se poate explica de ce sunt numiti ‘frati’ ai Lui cei mentionati (Iose si Iacov). Dar sa presupunem ca nu credeti in astfel de consemne istorice, ca Iose si Iacov nu sunt aceiasi in Matei 13:55 si in Marcu 15:40 si credeti doar in Biblie, – desi chiar biblia voastra avea trimiterea din care putea reiesi ca Iacov si Iosif (Iose) erau fii surorii Maicii Domnului, deci verii Mantuitorului, si nu fratii lui – atunci cum iti explici ca Mantuitorul aflandu-se pe cruce, a lasat-o pe Maica Sa in grija lui Ioan si nu a vreunui frate de-al sau dupa trup, cum ar fi fost si firesc conform obiceiurilor iudaice? Te asigur ca in Scriptura NU scrie ca Maria ar fi avut alti fii sau fiice, dar vorbeste despre fratii lui Hristos ca fiind fratii Lui la fel cum vorbeste si de Iosif ca fiind tatal Lui, desi nu era tatal lui.

      @”Te rog sa fi corecta si cinstita si sa nu faci afirmatii in numele pocaitilor despre lucruri pe care nu le-au afirmat. Nu s-a afirmat niciunde ca Maria ar fi moarta si ca n-ar fi in Rai. Daca totusi, ai vazut asemenea comentarii, te rog sa le citezi si sa indici sursa exacta ca sa poata fi verificata. Asa e corect.”

      Waw, ma minunez! Deci Maria e si ea in Rai!! Ma bucur sincer daca intr-adevar crezi acest lucru. Acum apare intrebarea fireasca: ce crezi ca fac sufletele care ajung in rai?

      @”Cat despre Luther, indiferent ce a afirmat sau nu a afirmat, el nu este modelul nimanui, ca sa ne luam dupa spusele sale. El a fost un reformator, dar a fost si om, si ca orice om a avut o viziune subiectiva asupra lucrurilor.
      Daca el s-a abatut de la Scripturi si a raspandit parerile sale personale, este exclusiv treaba lui personala, si va da socoteala la momentul potrivit. Sursa noastra de inspiratie si calauza noastra este Biblia, pe care o putem intelege prin lumina data de Duhul sfant. Nu este nevoie de talmacirea niciunui popă preafericit. Dumnezeu promite ca da intelepciune din belsug ORICUI i-o cere, nu numai anumitor persoane care au barba lunga si coroana pe cap de mii de euro.”

      Luther cand a pornit reforma avea dreptate s-o porneasca, ca el nu a pornit reforma impotriva Ortodoxiei, pastratoare a mostenirii pe care a lasat-o Hristos in mod neintrerupt pana astazi, chiar din momentul in care Acesta a lasat-o apostolilor, ci a catolicismului (care s-a rupt de ortodoxie), asadar impotriva traditiei catolice de talmacire a adevarului scripturistic, reprezentata chiar de papalitatea corupta. La fel ca tine a zis si Luther si toti reformatorii de dupa el, ca Biblia poate fi inteleasa prin intelegerea pe care Duhul Sfant o da fiecaruia. Dar tu sustii ca el a gresit (intr-adevar a gresit dar nu in ceea ce a sustinut in citatele pe care eu le-am dat), asadar intrebarea fireasca ce urmeaza e: Duhul Sfant poate inspira mai multe intelesuri ale adevarului? Pentru ca daca e asa, a inspirat cel putin douazeci de mii! Tu de unde stii ca Duhul Sfant iti releva tocmai tie intelesul exact al cuvantului biblic (cand sunt multi altii care sustin acelasi lucru), si nu un inteles fals?
      Mai zici ca Dumnezeu da intelepciune oricui i-o cere. Ce este intelepciunea? Cum recunosti un om intelept?
      Nu stiu la ce ‘persoane cu barba lunga si coroana pe cap de mii de euro’ te referi, dar ce stiu sigur e ca cei ce pot intelege cuvantul lui Dumnezeu in mod desavarsit sunt cei ce il si pazesc. Sfintii Parinti ai ortodoxiei (a caror integritate psihica ti se pare tie indoielnica) au fost astfel de oameni, care pazind poruncile dumnezeiesti s-au facut vrednici de promisiunea facuta de Hristos: “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” astfel in ei S-a salasluit cu adevarat Duhul Sfant pentru ca aveau o viata cu adevarat curatita; nici o patima, gand sau interes patimas nu-i putea misca si toate puterile lor sufletesti erau adunate in Dumnezeu de unde le venea si intelepciunea cu care au talmacit cuvantul Lui. Faptul ca erau insuflati de acelasi duh, Duhul Sfant, e confirmat de omogenitatea celor afirmate de ei, nici unul nu se contrazice cu altul, cum fac invatatorii protestanti. Toate invataturile lor, incepand cu cele date de apostoli (si care se cheama Noul Testament astazi) si pana in zilele noastre, biserica ortodoxa o numeste Sf Traditie.
      Prin cele pe care le afirmi sustii ca tu nu ai nevoie de talmacitori ai Bibliei, mai inspirati decat tine, putandu-ti fi singur calauzitor. Asta e o eroare de gandire, poate nu o constientizezi. Invatatorii tai sunt pastorii bisericii pe care o frecventezi care de-a lungul timpului si-a facut si ea o traditie la care ai aderat in convingere. Daca Cuvantul lui Dumnezeu poate fi inteles de ORICINE, atunci de ce dl Vasile Fartat (il iau ca fiind unul din invatatorii tai) nu recomanda doar citirea Bibliei ci si folosirea de material de studiu pentru intelegerea ei? (nu mai gasesc articolul sa ti-l indic, dar l-am citit cu cateva zile in urma)? Pentru ca si biserica ta are o traditie, care din pacate pentru tine, e de data recenta, si nu-si are radacinile in vremea apostolilor cum isi are originile traditia Bisericii Ortodoxe.

  • Palosi Marton

    Se pare ca obsesia ta cu presupunerile este la fel ca la atei cu dovezile stiintifice. Toata credinta ta se bazeaza pe presupuneri paralele cu principiile Biblice. Toti care implinim voia Tatalui din Ceruri suntem madularele lui Cristos, dar asta nu inseamna ca un madular trebuie sa se roage altui madular, sau un madular este mai important decat altul. Maria este si ea un simplu madular, cu aceeasi importanta ca celelalte madulare din trupul lui Cristos.
    Iarasi intreb: ce legatura are Maria in relatia mea cu Cristos ?
    atata timp cat Isus afirma clar si pe intelesul tuturor ca:
    “Isus i-a zis: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14:6 din versiunea Ortodoxa)
    Daca nu intelegi careva parte din acest verset, simte-te libera sa intrebi.

    • Anonymous

      :) ) Daca te-ai simti tu mai bine, poti sa-l explici.
      Si povesteste-mi si despre ‘relatia ta cu Hristos’ despre care ai pomenit. Cum decurge? De unde stii ca esti in relatie cu El? Iti interzice aceasta relatie rugaciunile pe care le pot face altii pentru tine? Sau iti interzice sa ceri altora sa se roage pentru tine?

    • Anonymous

      :) ) Daca te-ai simti tu mai bine, poti sa-l explici.
      Si povesteste-mi si despre ‘relatia ta cu Hristos’ despre care ai pomenit. Cum decurge? De unde stii ca esti in relatie cu El? Iti interzice aceasta relatie rugaciunile pe care le pot face altii pentru tine? Sau iti interzice sa ceri altora sa se roage pentru tine?

  • Palosi Marton

    Pentru Mariata,
    Despre Wurmbrandt, am auzit din lecturarea cartii lui, numita “Cu Dumnezeu in subterana”, scrisa de insusi Wurmbrandt. Daca esti curioasa sa asculti si tu despre viata lui, din surse originale, cauta cartea audio pe site-ul http://www.resursecrestine.ro.
    Alaturi de Wurmbrandt au fost persoane din aproape toate confesiunile religioase. Nu stiu cine e acest Ion Ianolide, dar e sigur ca nu a relatat corect. Viata lui Wurmbrandt nu a fost salvata de nici un medicament ci de insusi Dumnezeu. Cand Wurmbrandt a fost transferat in celula 4, era in starea de muribund in care nu mai avea nici o sansa de supravietuire. In celula 4 erau trimisi cei care ajungeau in ultima faza a degradarii sanatatii si din acea celula nu a iesit nimeni viu. Wurmbrandt a fost primul si ultimul, fiind scos din gura mortii, Dumnezeu aratandu-si puterea si cu aceasta ocazie.
    Atata timp cat tu faci afirmatii neântemeiate cu versete din sfanta Scriptura, ci sunt bazate pe simple pareri si deductii, nu mai poate fi vorba de “intelegere”, iar acele afirmatii sunt lipsite de relevanţă. Singura persoana cu care poate comunica omul din lumea cealalta este Dumnezeu, adica Tatal, Fiul si Duhul sfant. Asta nu o spun eu ci reiese din Biblie.
    Ai afirmat de mai multe ori ca din Biblie nu reiese ca Maria n-ar fi ramas virgina pururea. Intr'adevar, nu se afirmă acest lucru pentru ca nu era cazul, intrucat se relateaza in mai multe pasaje ca Isus a avut frati si surori firesti, de corp. Daca se spune ca o pasare a zburat de pe gard pe acoperis, nu mai trebuie sa se precizeze ca pasarea a avut aripi.
    Te rog sa fi corecta si cinstita si sa nu faci afirmatii in numele pocaitilor despre lucruri pe care nu le-au afirmat. Nu s-a afirmat niciunde ca Maria ar fi moarta si ca n-ar fi in Rai. Daca totusi, ai vazut asemenea comentarii, te rog sa le citezi si sa indici sursa exacta ca sa poata fi verificata. Asa e corect.
    Cat despre Luther, indiferent ce a afirmat sau nu a afirmat, el nu este modelul nimanui, ca sa ne luam dupa spusele sale. El a fost un reformator, dar a fost si om, si ca orice om a avut o viziune subiectiva asupra lucrurilor. Daca el s-a abatut de la Scripturi si a raspandit parerile sale personale, este exclusiv treaba lui personala, si va da socoteala la momentul potrivit. Sursa noastra de inspiratie si calauza noastra este Biblia, pe care o putem intelege prin lumina data de Duhul sfant. Nu este nevoie de talmacirea niciunui popă preafericit. Dumnezeu promite ca da intelepciune din belsug ORICUI i-o cere, nu numai anumitor persoane care au barba lunga si coroana pe cap de mii de euro.

  • Palosi Marton

    Se pare ca obsesia ta cu presupunerile este la fel ca la atei cu dovezile stiintifice. Toata credinta ta se bazeaza pe presupuneri paralele cu principiile Biblice. Toti care implinim voia Tatalui din Ceruri suntem madularele lui Cristos, dar asta nu inseamna ca un madular trebuie sa se roage altui madular, sau un madular este mai important decat altul. Maria este si ea un simplu madular, cu aceeasi importanta ca celelalte madulare din trupul lui Cristos.
    Iarasi intreb: ce legatura are Maria in relatia mea cu Cristos ?
    atata timp cat Isus afirma clar si pe intelesul tuturor ca:
    “Isus i-a zis: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14:6 din versiunea Ortodoxa)
    Daca nu intelegi careva parte din acest verset, simte-te libera sa intrebi.

  • mioara

    Lui Wumbrand( de scrie fara “t”) i-au fost aduse medicamentele din strainatate in penitenciar.

    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 1
    http://www.youtube.com/watch?v=onMF4dye8-4&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 2
    http://www.youtube.com/watch?v=nxtr-pacF0g&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 3
    http://www.youtube.com/watch?v=jv3p1sHSyU4&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 4
    http://www.youtube.com/watch?v=cXiGecA8OII&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 5
    http://www.youtube.com/watch?v=LXUTtbzm4YM&feat

  • mariata

    Daca ati fi citit tot ce am postat aici, ati fi stiut ca prin 'voi' ma refer la protestanti, iar prin 'noi' la ortodocsi. Habar nu aveam ca voi, cei ce sustineti invatatura promovata de acest site, credeti in constienta sufletului dupa moarte. Dar chiar si daca aveti aceasta credinta, inca nu mi-e clar in ce fel vedeti voi sufletul dupa moarte. Daca imi lamuriti acest aspect in ceea ce va priveste, va raspund la pct. 2. Iar faptul ca n-o sa 'fug la alt subiect' (nici nu aveam de gand, mi-a ajuns cat am vazut) si ca o sa va raspund, nu are absolut nici o legatura cu faptul de-a fi cinstit sau cu inima curata.

  • mioara

    Lui Wumbrand( de scrie fara “t”) i-au fost aduse medicamentele din strainatate in penitenciar.

    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 1
    http://www.youtube.com/watch?v=onMF4dye8-4&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 2
    http://www.youtube.com/watch?v=nxtr-pacF0g&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 3
    http://www.youtube.com/watch?v=jv3p1sHSyU4&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 4
    http://www.youtube.com/watch?v=cXiGecA8OII&feat
    Memorialul Durerii – Dacă zidurile ar putea vorbi partea 5
    http://www.youtube.com/watch?v=LXUTtbzm4YM&feat

  • mariata

    :) e foarte posibil lucrul acesta, dar eu vorbeam despre un alt episod.
    in ceea ce priveste scrierea corecta a numelui sau, am vazut si eu azi ca nu se foloseste 't', oricum daca tot tineti la corectitudine, puteti corecta si greselile de gramatica pe care le fac fratii Dvs. de credinta. :)

  • mioara

    M-ati inteles gresit nu tin neaparat la corectitudine, am specificat pt ca am vazut ca multi ii scriu gresit numele, si eu o faceam in trecut.
    Intrucat tin foarte mult la fratele Wumbrand,va rog sa vorbiti cu respect la adresa dansului, indiferent de ce parere aveti; am avut privilegiul sa-l ascult live si am si dat mana cu dansul, tin minte ca ma duceam in toate bisericile in care se ducea sa vorbeasca numai ca sa-l aud si sa il vad .

  • mariata

    @'Pentru Mariata,
    Despre Wurmbrandt, am auzit din lecturarea cartii lui, numita “Cu Dumnezeu in subterana”, scrisa de insusi Wurmbrandt. Daca esti curioasa sa asculti si tu despre viata lui, din surse originale, cauta cartea audio pe site-ul http://www.resursecrestine.ro.
    Alaturi de Wurmbrandt au fost persoane din aproape toate confesiunile religioase. Nu stiu cine e acest Ion Ianolide, dar e sigur ca nu a relatat corect.'
    Viata lui Wurmbrandt nu a fost salvata de nici un medicament ci de insusi Dumnezeu. Cand Wurmbrandt a fost transferat in celula 4, era in starea de muribund in care nu mai avea nici o sansa de supravietuire. In celula 4 erau trimisi cei care ajungeau in ultima faza a degradarii sanatatii si din acea celula nu a iesit nimeni viu. Wurmbrandt a fost primul si ultimul, fiind scos din gura mortii, Dumnezeu aratandu-si puterea si cu aceasta ocazie.'

    Ceea ce probabil Wurmbrand n-a spus, din moment ce tu nu stii, e faptul ca in penitenciarul Tg-Ocna asistenta medicala fiind aproape inexistenta, chiar daca era penitenciar-sanatoriu, detinutii ce aveau oarece cunostinte medicale, sau care vroiau sa-i ajute pe cei tuberculosi, erau lasati sa-i ajute. Asadar, in camera 4 a penitenciarulu Tg-Ocna au intrat si altii pe langa cei muribunzi, iar unul dintre acestia a fost Ioan Ioanolide care a iesit viu din inchisoare, dupa 23 de ani de temnita, si a scris despre ceea ce a trait (si nu e singurul care a iesit viu din inchisoare si a scris!). Asadar, te asigur ca sursa din care am citat eu despre episodul cu streptomicina e cat se poate de 'originala' chiar daca nu te incanta pe tine acest lucru.

    “Asistenţa medicală era relativă, mai mult inexistentă. O doctoriţă şi un sanitar-politruc făceau vizita bolnavilor dar administrau piramidoane, aspirine, vin tonic şi uneori poli-vitamine în epoca în care streptomicina făcea minuni în bolile de plămâni. Erau acolo câţiva deţinuţi medici şi mai mulţi studenţi în medicină care acordau adevărata îngrijire medicală.

    Bolnavii grav, cei care nu se puteau servi pe ei înşişi, erau duşi în camera 4 de la parter. Era acolo un aspect de leprozerie, atât prin mizerie, cât şi prin conştiinţa condamnării la moarte a locatarilor ei. Toţi erau îmbrăcaţi în zdrenţe, în vechiturile ce le mai rămăseseră. Erau slabi, cu ochii adânciţi în orbite, cu tuse şi hemoptizii, incapabili să se ridice din pat şi să se hrănească singuri.
    Cei semi-valizi făceau de serviciu la camera 4, arătând multă râvnă şi milă în slujirea lor. La început a fost libertate în această privinţă, ulterior însă s-a considerat că sprijinul dat muribunzilor este „ajutor legionar” şi s-a limitat serviciul la doi oameni pe zi, prin rotaţie, iar noaptea câte unul, de teamă să nu se iniţieze acolo o armată care să declanşeze contrarevoluţia.”7

    Ianolide povesteste despre mai multe intamplari si discutii din camera 4 si contureaza mai multe portrete ale oamenilor care au trecut prin ea. S-a intamplat ca si Gafencu si Wurmbrand sa treaca pe acolo, chiar in acelasi timp. Asa a vrut Dumnezeu. Tot din voia Lui, Ianolide s-a aflat printre cei ce l-au ingrijit pe Wurmbrand si l-a cunoscut destul de bine, zic eu (altfel nu avea de unde cunoaste pana in 1986, cand a murit, atatea detalii in legatura cu el.)

    “Îl îngrijeam pe cât îmi stătea în putinţă şi căpătase încredere în mine. Omul acesta era adânc frământat sufleteşte. Avusese o viaţă plină de cotituri neaşteptate şi încercările nu-l părăsiseră nici acum. Redau aici câteva din mărturisirile pe care mi le-a făcut, căci personajul merită atenţie.” Daca te intereseaza continuarea, citeste-o in carte, intrucat e offtopic ceea ce dicutam noi acum.

    In ceea ce priveste faptul ca Wurmbrand, ca si altii de altfel din cei ce au cunoscut inchisorile comuniste, a fost salvat de Dumnezeu, nimeni nu are nici un dubiu. Vindecarea tuberculozei necesita un tratament indelungat si presupune conditii foarte bune de igiena si alimentatie, iar cele cateva grame de streptomicina l-ar fi putut ajuta in proportie de 10%, sa zicem. E posibil sa-l fi ajutat suficient cat sa iasa din camera 4 (caile prin care ne ajuta Dumnezeu sunt nenumarate) nicidecum sa-i vindece boala, nu stiu, nu m-a interesat subiectul, dar nu asta vroiam eu sa spun cand am adus in discutie treaba asta. Ci faptul ca adevarata dragoste crestina inseamna intelegerea durerii celuilalt, inseamna jertfa personala si rugaciune pentru aproapele. Tu afirmi ca ai o relatie personala cu Hristos, dar in acelasi timp o jignesti pe insasi Mama Sa si spui despre cei ce i-au urmat exemplar Mantuitorului (punandu-si viata in slujba aproapelui si nedandu-se la o parte nici de la martiriu) ca nu sunt 'integri psihic' (de la asta a pornit si discutia noastra despre G. si W.) si comparandu-i cu manelistii de astazi. Ma doare sufletul cand citesc ceea ce scrii. Ce pot sa-ti spun eu ca sa incetezi a mai gandi si a mai scrie asa? Daca credinta in Hristos n-are putere sa te impiedice, cu atat mai mult, n-am eu.

    @ “Atata timp cat tu faci afirmatii neântemeiate cu versete din sfanta Scriptura, ci sunt bazate pe simple pareri si deductii, nu mai poate fi vorba de “intelegere”, iar acele afirmatii sunt lipsite de relevanţă.”

    Am dat si versete, dar ce folos ca le-am dat daca au fost ignorate?

    @”Singura persoana cu care poate comunica omul din lumea cealalta este Dumnezeu, adica Tatal, Fiul si Duhul sfant. Asta nu o spun eu ci reiese din Biblie.”

    A 'comunica' e mult spus. Mai potrivit e 'a fi in comuniune'. Daca un credincios se roaga lui Dumnezeu pentru un altul, inseamna ca cei doi cumunica? Nu, dar intre ei exista o comuniune prin Hristos.
    Sf Ap Pavel a spus efesenilor prin epistola ca Biserica e trupul lui Hristos. Oare cei care sunt adormiti intru Hristos nu mai fac parte din trupul Lui?
    Comuniunea dintre cei adormiti si cei vii se realizeaza prin rugaciune, iar rugaciunea a fost incurajata de Domnul Hristos si de apostoli, atata timp cat nu e facuta pentru iertarea vreunui pacat de moarte. Vrei citate scripturistice care sa sustina cele afirmate acum de mine? Da-mi si tu citate care sa infirme cele pe care le-am afirmat mai sus!

    @”Ai afirmat de mai multe ori ca din Biblie nu reiese ca Maria n-ar fi ramas virgina pururea. Intr'adevar, nu se afirmă acest lucru pentru ca nu era cazul, intrucat se relateaza in mai multe pasaje ca Isus a avut frati si surori firesti, de corp.”

    Mda, la fel cum spune ca si Iosif a fost tatal Lui?

    Matei 13:55
    Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif (Iose in Marcu 6:3), Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
    Matei 13:56
    Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

    Iata ca din acest fragment reiese ca Hristos ar fi fiul lui Iosif, ceea ce nu-i adevarat si o stii si tu. Cum poti sa-mi demonstrezi ca cei mentionati ca frati si surori ai Lui aici nu sunt copiii lui Iosif de la prima sotie? Unde scrie in Sf Scriptura ca ar fi copiii Mariei?
    E interesant ca tocmai in biblia voastra, am gasit o trimitere de la Matei 13:55 catre Marcu 15:40 unde se vorbeste despre Iose si Iacov ca fiind fii unei Marii despre care Sf Ev Ioan (Ioan 19:25) spune ca e “sora mamei Mantuitorului, Maria, nevasta lui Clopa”. Asa zice Sf Scriptura, nu zic eu. Un istoric din Palestina sec al 2-lea, mentioneaza ca Cleopa era fratele lui Iosif si ca murind Cleopa, Iosif si-a luat cumnata si pe copiii ei in grija sa conform cutumelor iudaice. Astfel se poate explica de ce sunt numiti 'frati' ai Lui cei mentionati (Iose si Iacov). Dar sa presupunem ca nu credeti in astfel de consemne istorice, ca Iose si Iacov nu sunt aceiasi in Matei 13:55 si in Marcu 15:40 si credeti doar in Biblie, – desi chiar biblia voastra avea tri
    miterea din care putea reiesi ca Iacov si Iosif (Iose) erau fii surorii Maicii Domnul
    ui, deci verii Mantuitorului, si nu fratii lui – atunci cum iti explici ca Mantuitorul aflandu-se pe cruce, a lasat-o pe Maica Sa in grija lui Ioan si nu a vreunui frate de-al sau dupa trup, cum ar fi fost si firesc conform obiceiurilor iudaice? Te asigur ca in Scriptura NU scrie ca Maria ar fi avut alti fii sau fiice, dar vorbeste despre fratii lui Hristos ca fiind fratii Lui la fel cum vorbeste si de Iosif ca fiind tatal Lui, desi nu era tatal lui.

    @”Te rog sa fi corecta si cinstita si sa nu faci afirmatii in numele pocaitilor despre lucruri pe care nu le-au afirmat. Nu s-a afirmat niciunde ca Maria ar fi moarta si ca n-ar fi in Rai. Daca totusi, ai vazut asemenea comentarii, te rog sa le citezi si sa indici sursa exacta ca sa poata fi verificata. Asa e corect.”

    Waw, ma minunez! Deci Maria e si ea in Rai!! Ma bucur sincer daca intr-adevar crezi acest lucru. Acum apare intrebarea fireasca: ce crezi ca fac sufletele care ajung in rai?

    @”Cat despre Luther, indiferent ce a afirmat sau nu a afirmat, el nu este modelul nimanui, ca sa ne luam dupa spusele sale. El a fost un reformator, dar a fost si om, si ca orice om a avut o viziune subiectiva asupra lucrurilor.
    Daca el s-a abatut de la Scripturi si a raspandit parerile sale personale, este exclusiv treaba lui personala, si va da socoteala la momentul potrivit. Sursa noastra de inspiratie si calauza noastra este Biblia, pe care o putem intelege prin lumina data de Duhul sfant. Nu este nevoie de talmacirea niciunui popă preafericit. Dumnezeu promite ca da intelepciune din belsug ORICUI i-o cere, nu numai anumitor persoane care au barba lunga si coroana pe cap de mii de euro.”

    Luther cand a pornit reforma avea dreptate s-o porneasca, ca el nu a pornit reforma impotriva Ortodoxiei, pastratoare a mostenirii pe care a lasat-o Hristos in mod neintrerupt pana astazi, chiar din momentul in care Acesta a lasat-o apostolilor, ci a catolicismului (care s-a rupt de ortodoxie), asadar impotriva traditiei catolice de talmacire a adevarului scripturistic, reprezentata chiar de papalitatea corupta. La fel ca tine a zis si Luther si toti reformatorii de dupa el, ca Biblia poate fi inteleasa prin intelegerea pe care Duhul Sfant o da fiecaruia. Dar tu sustii ca el a gresit (intr-adevar a gresit dar nu in ceea ce a sustinut in citatele pe care eu le-am dat), asadar intrebarea fireasca ce urmeaza e: Duhul Sfant poate inspira mai multe intelesuri ale adevarului? Pentru ca daca e asa, a inspirat cel putin douazeci de mii! Tu de unde stii ca Duhul Sfant iti releva tocmai tie intelesul exact al cuvantului biblic (cand sunt multi altii care sustin acelasi lucru), si nu un inteles fals?
    Mai zici ca Dumnezeu da intelepciune oricui i-o cere. Ce este intelepciunea? Cum recunosti un om intelept?
    Nu stiu la ce 'persoane cu barba lunga si coroana pe cap de mii de euro' te referi, dar ce stiu sigur e ca cei ce pot intelege cuvantul lui Dumnezeu in mod desavarsit sunt cei ce il si pazesc. Sfintii Parinti ai ortodoxiei (a caror integritate psihica ti se pare tie indoielnica) au fost astfel de oameni, care pazind poruncile dumnezeiesti s-au facut vrednici de promisiunea facuta de Hristos: “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” astfel in ei S-a salasluit cu adevarat Duhul Sfant pentru ca aveau o viata cu adevarat curatita; nici o patima, gand sau interes patimas nu-i putea misca si toate puterile lor sufletesti erau adunate in Dumnezeu de unde le venea si intelepciunea cu care au talmacit cuvantul Lui. Faptul ca erau insuflati de acelasi duh, Duhul Sfant, e confirmat de omogenitatea celor afirmate de ei, nici unul nu se contrazice cu altul, cum fac invatatorii protestanti. Toate invataturile lor, incepand cu cele date de apostoli (si care se cheama Noul Testament astazi) si pana in zilele noastre, biserica ortodoxa o numeste Sf Traditie.
    Prin cele pe care le afirmi sustii ca tu nu ai nevoie de talmacitori ai Bibliei, mai inspirati decat tine, putandu-ti fi singur calauzitor. Asta e o eroare de gandire, poate nu o constientizezi. Invatatorii tai sunt pastorii bisericii pe care o frecventezi care de-a lungul timpului si-a facut si ea o traditie la care ai aderat in convingere. Daca Cuvantul lui Dumnezeu poate fi inteles de ORICINE, atunci de ce dl Vasile Fartat (il iau ca fiind unul din invatatorii tai) nu recomanda doar citirea Bibliei ci si folosirea de material de studiu pentru intelegerea ei? (nu mai gasesc articolul sa ti-l indic, dar l-am citit cu cateva zile in urma)? Pentru ca si biserica ta are o traditie, care din pacate pentru tine, e de data recenta, si nu-si are radacinile in vremea apostolilor cum isi are originile traditia Bisericii Ortodoxe.

  • mariata

    :) ) Daca te-ai simti tu mai bine, poti sa-l explici.
    Si povesteste-mi si despre 'relatia ta cu Hristos' despre care ai pomenit. Cum decurge? De unde stii ca esti in relatie cu El? Iti interzice aceasta relatie rugaciunile pe care le pot face altii pentru tine? Sau iti interzice sa ceri altora sa se roage pentru tine?

  • mariata

    intr-adevar nu am pentru el respectul pe care il aveti Dvs, dar nici nu ma puteti acuza ca am vorbit cu dispret la adresa lui, pentru ca nu am facut-o. si ma doare sufletul ca pe un topic care are drept tematica respectul care ii trebuie acordat Maicii Domnului, Dvs. ma rugati pe mine sa vorbesc cu respect la adresa lui Wurmbrand, si nu-i rugati si pe fratii Dvs. de credinta sa vorbeasca cu respect la adresa Maicii Domnului.

  • mariata

    :) e foarte posibil lucrul acesta, dar eu vorbeam despre un alt episod.
    in ceea ce priveste scrierea corecta a numelui sau, am vazut si eu azi ca nu se foloseste 't', oricum daca tot tineti la corectitudine, puteti corecta si greselile de gramatica pe care le fac fratii Dvs. de credinta. :)

  • mioara

    M-ati inteles gresit nu tin neaparat la corectitudine, am specificat pt ca am vazut ca multi ii scriu gresit numele, ei eu o faceam in trecut.
    Intrucat tin foarte mult la fratele Wumbrand,va rog sa vorbiti cu respect la adresa dansului, indiferent de ce parere aveti; am avut privilegiul sa-l ascult live si am si dat mana cu dansul, tin minte ca ma duceam in toate bisericile in care se ducea sa vorbeasca numai ca sa-l aud si sa il vad .

  • mariata

    intr-adevar nu am pentru el respectul pe care il aveti Dvs, dar nici nu ma puteti acuza ca am vorbit cu dispret la adresa lui, pentru ca nu am facut-o. si ma doare sufletul ca pe un topic care are drept tematica respectul care ii trebuie acordat Maicii Domnului, Dvs. ma rugati pe mine sa vorbesc cu respect la adresa lui Wurmbrand, si nu-i rugati si pe fratii Dvs. de credinta sa vorbeasca cu respect la adresa Maicii Domnului.

  • Guest

    Chiar nu te obosesti sa te contrazici si sa starnesti atatea debate-uri, care nu duc nicaieri!? Nu ai citit ce ti-am scris… Pt ca ai un alt crez precum sustii, eu te sfatuiesc sa mergi pe site-uri ortodoxe si discuta acolo cat doresti si contrazice-ne. Nu vad care este scopul tau? Eu nu intru pe site-uri ortodoxe, caci stiu in ce cred si nu am nevoie sa conving pe cineva care se duce in eroare, moale vorbind. Dar tu vad cu atata ardoare incerci sa aduci “argumente” care te inneaca totusi… Nu te obosi, caci nu merita. Ai grija de sufletul tau, caci are mare nevoie de crestere si intarire. In caz ca nu stii care este adevarul si nu stii in ceea ce crezi si asta e scopul pt care intri aici pe blog, atunci fii amabila si vorbeste cult si pune intrebari (ceea ce tu deloc nu o faci), la care daca primesti un raspuns care nu te linisteste, atunci pleaca frumos ca o crestina si cauta in alta parte. Domnul sa te lumineze si intareasca!

    • Anonymous

      Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? (‘a ineca’ se scrie cu un singur ‘n’ – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
      Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
      Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

    • Anonymous

      Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? (‘a ineca’ se scrie cu un singur ‘n’ – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
      Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
      Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

  • manuteo

    Chiar nu te obosesti sa te contrazici si sa starnesti atatea debate-uri, care nu duc nicaieri!? Nu ai citit ce ti-am scris… Pt ca ai un alt crez precum sustii, eu te sfatuiesc sa mergi pe site-uri ortodoxe si discuta acolo cat doresti si contrazice-ne. Nu vad care este scopul tau? Eu nu intru pe site-uri ortodoxe, caci stiu in ce cred si nu am nevoie sa conving pe cineva care se duce in eroare, moale vorbind. Dar tu vad cu atata ardoare incerci sa aduci “argumente” care te inneaca totusi… Nu te obosi, caci nu merita. Ai grija de sufletul tau, caci are mare nevoie de crestere si intarire. In caz ca nu stii care este adevarul si nu stii in ceea ce crezi si asta e scopul pt care intri aici pe blog, atunci fii amabila si vorbeste cult si pune intrebari (ceea ce tu deloc nu o faci), la care daca primesti un raspuns care nu te linisteste, atunci pleaca frumos ca o crestina si cauta in alta parte. Domnul sa te lumineze si intareasca!

  • Palosi Marton

    Pentru mariata,
    Nu inteleg de ce insisti cu baliverne, atunci cand afirmi ca noi, pe acest site, nu o respectam pe maica Domnului ? Nu exista nici macar o singura afirmatie ofensatoare la adresa Mariei, decat comentarii in dezacord cu aprecierile tale referitoare la persoana ei. Diferenta de opinii este ceea ce tu o califici drept lipsa de respect. Păi daca-i asa draga mea, trebuie sa respecti si tu dreptul omului de a avea opinii diferite de ale tale, dovedind astfel respect. Articolul de fata nu a fost postat cu intentia de a o preamari pe Maria, asa cum crezi tu, ci cu scopul de a scoate la lumina adevarul Bibliei cu privire la ea. Acest adevar se pare ca nu sustine crezul ortodox si faptul acesta te incomodeaza.
    Se naste firesc o intrebare : tu cui vrei sa slujesti ? unei traditii omenesti sau direct lui Dumnezeu? Te invit sa-ti dai singur raspunsul.
    Nu te astepta ca, in numele respectului, sa facem compromis in raportarea fata de Cuvantul lui Dumnezeu.

  • Palosi Marton

    Pentru mariata,
    Nu inteleg de ce insisti cu baliverne, atunci cand afirmi ca noi, pe acest site, nu o respectam pe maica Domnului ? Nu exista nici macar o singura afirmatie ofensatoare la adresa Mariei, decat comentarii in dezacord cu aprecierile tale referitoare la persoana ei. Diferenta de opinii este ceea ce tu o califici drept lipsa de respect. Păi daca-i asa draga mea, trebuie sa respecti si tu dreptul omului de a avea opinii diferite de ale tale, dovedind astfel respect. Articolul de fata nu a fost postat cu intentia de a o preamari pe Maria, asa cum crezi tu, ci cu scopul de a scoate la lumina adevarul Bibliei cu privire la ea. Acest adevar se pare ca nu sustine crezul ortodox si faptul acesta te incomodeaza.
    Se naste firesc o intrebare : tu cui vrei sa slujesti ? unei traditii omenesti sau direct lui Dumnezeu? Te invit sa-ti dai singur raspunsul.
    Nu te astepta ca, in numele respectului, sa facem compromis in raportarea fata de Cuvantul lui Dumnezeu.

  • Anonymous

    @’Pentru mariata,
    Nu inteleg de ce insisti cu baliverne, atunci cand afirmi ca noi, pe acest site, nu o respectam pe maica Domnului ? Nu exista nici macar o singura afirmatie ofensatoare la adresa Mariei, ‘

    Ba e ofensator sa negi fecioria unei fecioare, mai ales cand acea fecioara e Maica celui ce te-a salvat de la moartea cea vesnica! Si tot ofensator e sa insinuezi ca Hristos si-a tratat Mama ca pe o femeie oarecare.
    Undeva mai sus afirmai ca: ‘voi, pocaitii, nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria.’ Eu cred ca daca Dumnezeu ne-a poruncit sa ne respectam parintii, nu si-a incalcat tocmai El porunca si nu si-a respectat mama, ca altfel ce exemplu ne-ar fi dat? Prin prisma acestei porunci si a aceleia de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti, nu sunt valabile afirmatiile tale acestea: ‘Pentru Domnul Isus, Maria era doar femeia prin care Dumnezeu, Tatal, a ales sa-L trimita pe Fiul Sau pe pamant, in chip de om.’ Maria nu era doar ‘femeia…’ era Maica Sa, pe care a iubit-o si a cinstit-o conform poruncii pe care a dat-o, adica desavarsit, nu ca noi, oamenii patimasi. Daca putem intelege asta, vom vrea si noi s-o cinstim si s-o iubim precum a iubit-o si a cinstit-o El, cu dragoste desavarsita de Fiu. Facandu-ne frati ai Mantuitorulu, devenim cum stiti, fii ai Tatalui Ceresc, dar si Maica sa devine Maica noastra. Daca am fi chemati sa ‘nu avem nici o relatie cu Maria’ cum afirmi tu, deci nici macar s-o iubim si s-o cinstim ca niste copii ce-i suntem, ca frati ai Fiului ei, atunci cum putem dobandi dragostea spre care ne indeamna si indreapta Dumnezeu prin poruncile Sale si despre care vorbeste Sf. Ap. Pavel in prima epistola catre corinteni? Dragoste ce ar trebui indreptata catre toata faptura lui Dumnezeu. Cum putem sa-L iubim pe Dumnezeu si sa avem ‘o relatie cu El’ (care ramane abstract pana la un punct) daca ‘nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria’, care a fost martora cea mai autentica si curata a intruparii Sale? Mantuitorul a aratat cat a pretuit-o cand i-a ascultat rugamintea la nunta din Cana, desi nu venise vremea sa-si arate puterea; si cand si-a indreptat grija, pe cruce inainte sa moara, spre ea, incredintand-o de altfel ucenicului ce-i era cel mai drag. Imi pare rau ca nu vezi cat de mult si-a iubit El Maica. Cred ca faceti aceeasi greseala ca iudeii care L-au rastignit, rastalmaciti scripturile cum va convine pentru a va justifica patimile (citeam intr-un articol pe acest blog ca ‘Biblia’ nu va interzice sa aveti relatii sexuale cu sotia insarcinata! Pai Iosif ‘n-a cunoscut-o pe Maria’ cat purta in pantece pe Mantuitorul, de ce nu-i urmati exemplul macar atat cat intelegeti din el?) va impietriti inima in fata Adevarului si discernamantul vi se intuneca iar Duhul Sfant nu-si mai poate face locuinta in voi.

    @’Diferenta de opinii este ceea ce tu o califici drept lipsa de respect.’

    Inexact, depinde de opinii. In cazul de fata e vorba de blasfemii la adresa Maicii Mantuitorului nostru prin care, indirect loviti si in El, dar nici nu va dati seama.

    @’Articolul de fata nu a fost postat cu intentia de a o preamari pe Maria, asa cum crezi tu, ci cu scopul de a scoate la lumina adevarul Bibliei cu privire la ea.’

    Articolul d-lui Fartat? Cum ai ajuns la concluzia ca eu consider ca articolul a fost postat in scopul de a o preamari pe Maica Mantuitorului? N-am considerat asa ceva, din contra, consider ca scopul lui a fost acela de a o defaima pe Maica Domnului si Mantuitorului nostru. Si stii cine are motive serioase sa fie in vrajmasie cu ea si sa o defaimeze pana la sfarsitul veacurilor? Acelasi care se lupta cu Dumnezeu de veacuri, acelasi pe care Dumnezeu l-a blestemat sa fie in vrajmasie si cu noi (Genesa 3:15), si care a incercat sa zadarniceasca lucrarea lui Hristos de mantuire a omului, acelasi care se lupta acum cu noi, insa mai furios ca niciodata, dar si mai subtil ca niciodata (s-a perfectionat in timp): Satana. Ma intrebi cui slujesc eu, dar tu stii cui slujesti si cu cine te afli in vrajmasie? Vad ca ‘nu ai nici o relatie cu Maria’, Maria cea care a pastrat in inima ei toate tainele pe care Dumnezeu i le-a descoperit (Luca 2:19) si care a fost Maica ce L-a nascut, crescut si urmat peste tot pe Cel care te-a salvat de la moartea vesnica.
    Diavolul are interes in continuare s-o defaime pe Maica Celui ce i-a zadarnicit si ii zadarniceste planurile, nu uita! Zice scriptura ca Dumnezeu a pus vrajmasie intre diavol si femeie, cu atat mai mult vrajmasia e si mai mare intre diavol si Maica Domnului, pentru ca deja capul lui a fost zdrobit, el se afla acum in agonie, stie ca sfarsitul ii e aproape, si cauta cu furie sa inghita cat mai multe victime. Nu are ce sa-i mai faca Maicii Domnului, dar poate sa loveasca inca in numele ei. Nu are cum sa mai impiedice Rascumpararea noastra, dar poate sa loveasca in ceea ce iubeste Dumnezeu (cei bineplacuti lui, vii sau trecuti la El) pentru a nimici credinta si dragostea noastra din ce in ce mai putina si pentru a ne lipsi de orice ajutor pe care ni l-ar putea da Dumnezeu ascultand de rugaciunea unor bineplacuti ai Lui (ca in scripturi zice ca mare putere are rugaciunea dreptului).
    Crezi ca e o inselare sa consideri ca si cei adormiti intru Domnul iti sunt deopotriva frati, precum si cei vii iti sunt, si ca si ei se pot ruga lui Dumnezeu (ascultand de Sf. Apostoli care cer crestinilor in epistolele lor sa se roage si sa mijloceasca pentru semeni). Gandeste-te cine are beneficii ca gandesti tu asa. Daca cei adormiti intru Domnul, se pot bucura acum de bunatatea si frumusetea dumnezeiasca, si se pot ruga la Dumnezeu pentru noi, cui ii serveste faptul ca tu crezi ca nu se pot ruga pentru tine? Undeva in scriptura scrie ca bineplacuta e lui Dumnezeu rugaciunea dreptului. Gandeste-te cui ii serveste ca tu crezi ca acei ce au bineplacut lui Dumnezeu in aceasta viata si au trecut la Domnul nu se pot ruga pentru tine. Cui ii serveste ca legatura intru Hristos, dintre credinciosii Sai e desfiintata de moarte!? Nu iti serveste tie, ca daca i-ai spune si Maicii Domnului sa staruie pe langa Fiul ei ca El sa-ti asculte rugaciunile, rugaciunile ti-ar fi ascultate indoit si tare l-ar mai mahni pe diavol treaba asta. Oricum timpul ii e din ce in ce mai scurt, trebuie sa se bucure si el cat mai poate, nu?
    Ai o impresie gresita ca a cere celor trecuti la Domnul (deci care se afla la El acum si care sunt in comuniune cu El) e o traditie omeneasca. Nu e o traditie omeneasca, sau daca vrei, e o traditie omeneasca ocrotita in permanenta de Duhul Sfant (aceeasi traditie care a intocmit si canonul noului testament ingrijindu-se sa nu incorporeze in el si scrierile apocrife cu greselile lor dogmatice, daca ea nu-i buna, de ce ar fi bun noul testament? acelasi Duh Sfant le-a ocrotit pe amandoua), am incercat sa-ti explic, dar se pare ca nu ai citit, sau nu ai vrut sa intelegi. Tu vorbesti simplist despre niste lucruri pe care nu le cunosti, cunoaste-le intai si apoi vorbeste despre ele.

    In fine, e ultima mea interventie pe acest blog. Sustin in continuare cele afirmate dar imi cer scuze pentru furia pe care am provocat-o in unii dintre voi si nadajduiesc ca Dumnezeu va face cumva si ne va regasi pe toti in Imparatia Sa.

    @”Nu te astepta ca, in numele respectului, sa facem compromis in raportarea fata de Cuvantul lui Dumnezeu.”

    Ce bine ar fi daca ai demonstra si faptic respectarea Cuvantului lui Dumnezeu, nu doar teoretic! Dumnezeu sa te-ajute!

    PS: pentru Mioara, Wurmbrand cantand imnul ‘Ave Maria’ in ebraica si engleza (imnul e pomenit de altfel si in episodul dedicat pastorului din ‘Memorialul Durerii’, pe care l-ati indicat Dvs.): http://audio.ancientfaith.com/frederica/fhn_wurmbrand.mp3

    Traducerea imnului in ebraica ii apartine, dumnealui insusi a afirmat ca l-a tradus pentru ca in ebraica – limba pe care o vorbea si intelegea Maica Domnului – nu exista nici un imn inchinat ei!
    In inregistrare povesteste despre imprejurarile in care l-a tradus:
    “Am fost intr-o situatie foarte proasta in inchisoare. Inchisoarea nu era intotdeauna foarte rea, cateodata erau vremuri bune, cateodata vremuri grele. Era un moment greu si m-am rugat ca vremurile sa se schimbe. Si nu s-au schimbat, si apoi am promis ca daca se vor schimba in bine pentru detinuti, voi traduce acest cantec (‘Ave Maria’) in ebraica. Si in cinci minute situatia s-a schimbat. In cinci minute situatia s-a schimbat.” Iata deci marturia lui Wurmbrand, ca rugandu-se Maicii Domnului (pentru ca in imn se spunea: “Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii, acum si in in ceasul mortii noastre”.) Dumnezeu i-a ascultat imediat rugaciunea!
    Inregistrarea a fost facuta in ultimii sai ani de viata cand era si bolnav, asadar interpretarea nu e artistica, dar e cutremurator de frumoasa mai ales in ebraica. Cred ca v-ar place, Mioara.
    Asadar, intre minutele 9:30 – 11:17 – e imnul interpretat in engleza, apoi pastorul explica in engleza despre imprejurarile in care l-a tradus in ebraica (ceea ce am tradus eu mai sus), si intre minutele 10:57 – 12:00 e interpretarea in ebraica. Mai e o interpretare in engleza in intervalul 7:11 – 8:25.

    Dumnezeu sa va calauzeasca pe calea ce duce la Bucuria cea vesnica!
    Sanatate si mantuire tuturor!

  • mariata

    Pacat ca nu mi-ati raspuns, eram chiar interesata.

  • mariata

    Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? ('a ineca' se scrie cu un singur 'n' – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
    Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
    Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

  • mariata

    Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? ('a ineca' se scrie cu un singur 'n' – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
    Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
    Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

  • mariata

    Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? ('a ineca' se scrie cu un singur 'n' – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
    Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
    Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

  • mariata

    Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? ('a ineca' se scrie cu un singur 'n' – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
    Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
    Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

  • mariata

    Ce argumente pe care le-am adus m-au inecat? ('a ineca' se scrie cu un singur 'n' – m-am gandit ca poate o sa vrei sa nu mai gresesti in viitor, ca altfel pe mine personal nu ma deranjeaza greselile lingvistice). Am demonstrat de ce nu-i valabila interpretarea din acest articol a fragmentelor scripturistice propuse de dl. Fartat, vad ca in loc sa ma contraziceti, ma acuzati ca insist cu baliverne.
    Ma rog, mai bine baliverne decat blasfemii.
    Si tie sa-ti dea Dumnezeu discernamant si credinta dreapta. (Daca nu crezi ca Maica Domnului, careia i s-a incredintat o mare taina, nu s-a putut pastra pururea fecioara – si asta n-ar fi o minune dumnezeiasca; cum crezi ca Mantuitorul s-a putut intrupa din femeie fecioara – asta cu adevarat fiind o minune dumnezeiasca? Mai gadeste-te.)

  • mariata

    @'Pentru mariata,
    Nu inteleg de ce insisti cu baliverne, atunci cand afirmi ca noi, pe acest site, nu o respectam pe maica Domnului ? Nu exista nici macar o singura afirmatie ofensatoare la adresa Mariei, '

    Ba e ofensator sa negi fecioria unei fecioare, mai ales cand acea fecioara e Maica celui ce te-a salvat de la moartea cea vesnica! Si tot ofensator e sa insinuezi ca Hristos si-a tratat Mama ca pe o femeie oarecare.
    Undeva mai sus afirmai ca: 'voi, pocaitii, nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria.' Eu cred ca daca Dumnezeu ne-a poruncit sa ne respectam parintii, nu si-a incalcat tocmai El porunca si nu si-a respectat mama, ca altfel ce exemplu ne-ar fi dat? Prin prisma acestei porunci si a aceleia de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti, nu sunt valabile afirmatiile tale acestea: 'Pentru Domnul Isus, Maria era doar femeia prin care Dumnezeu, Tatal, a ales sa-L trimita pe Fiul Sau pe pamant, in chip de om.' Maria nu era doar 'femeia…' era Maica Sa, pe care a iubit-o si a cinstit-o conform poruncii pe care a dat-o, adica desavarsit, nu ca noi, oamenii patimasi. Daca putem intelege asta, vom vrea si noi s-o cinstim si s-o iubim precum a iubit-o si a cinstit-o El, cu dragoste desavarsita de Fiu. Facandu-ne frati ai Mantuitorulu, devenim cum stiti, fii ai Tatalui Ceresc, dar si Maica sa devine Maica noastra. Daca am fi chemati sa 'nu avem nici o relatie cu Maria' cum afirmi tu, deci nici macar s-o iubim si s-o cinstim ca niste copii ce-i suntem, ca frati ai Fiului ei, atunci cum putem dobandi dragostea spre care ne indeamna si indreapta Dumnezeu prin poruncile Sale si despre care vorbeste Sf. Ap. Pavel in prima epistola catre corinteni? Dragoste ce ar trebui indreptata catre toata faptura lui Dumnezeu. Cum putem sa-L iubim pe Dumnezeu si sa avem 'o relatie cu El' (care ramane abstract pana la un punct) daca 'nu suntem chemati sa avem nici o relatie, de nici un fel, cu Maria', care a fost martora cea mai autentica si curata a intruparii Sale? Mantuitorul a aratat cat a pretuit-o cand i-a ascultat rugamintea la nunta din Cana, desi nu venise vremea sa-si arate puterea; si cand si-a indreptat grija, pe cruce inainte sa moara, spre ea, incredintand-o de altfel ucenicului ce-i era cel mai drag. Imi pare rau ca nu vezi cat de mult si-a iubit El Maica. Cred ca faceti aceeasi greseala ca iudeii care L-au rastignit, rastalmaciti scripturile cum va convine pentru a va justifica patimile (citeam intr-un articol pe acest blog ca 'Biblia' nu va interzice sa aveti relatii sexuale cu sotia insarcinata! Pai Iosif 'n-a cunoscut-o pe Maria' cat purta in pantece pe Mantuitorul, de ce nu-i urmati exemplul macar atat cat intelegeti din el?) va impietriti inima in fata Adevarului si discernamantul vi se intuneca iar Duhul Sfant nu-si mai poate face locuinta in voi.

    @'Diferenta de opinii este ceea ce tu o califici drept lipsa de respect.'

    Inexact, depinde de opinii. In cazul de fata e vorba de blasfemii la adresa Maicii Mantuitorului nostru prin care, indirect loviti si in El, dar nici nu va dati seama.

    @'Articolul de fata nu a fost postat cu intentia de a o preamari pe Maria, asa cum crezi tu, ci cu scopul de a scoate la lumina adevarul Bibliei cu privire la ea.'

    Articolul d-lui Fartat? Cum ai ajuns la concluzia ca eu consider ca articolul a fost postat in scopul de a o preamari pe Maica Mantuitorului? N-am considerat asa ceva, din contra, consider ca scopul lui a fost acela de a o defaima pe Maica Domnului si Mantuitorului nostru. Si stii cine are motive serioase sa fie in vrajmasie cu ea si sa o defaimeze pana la sfarsitul veacurilor? Acelasi care se lupta cu Dumnezeu de veacuri, acelasi pe care Dumnezeu l-a blestemat sa fie in vrajmasie si cu noi (Genesa 3:15), si care a incercat sa zadarniceasca lucrarea lui Hristos de mantuire a omului, acelasi care se lupta acum cu noi, insa mai furios ca niciodata, dar si mai subtil ca niciodata (s-a perfectionat in timp): Satana. Ma intrebi cui slujesc eu, dar tu stii cui slujesti si cu cine te afli in vrajmasie? Vad ca 'nu ai nici o relatie cu Maria', Maria cea care a pastrat in inima ei toate tainele pe care Dumnezeu i le-a descoperit (Luca 2:19) si care a fost Maica ce L-a nascut, crescut si urmat peste tot pe Cel care te-a salvat de la moartea vesnica.
    Diavolul are interes in continuare s-o defaime pe Maica Celui ce i-a zadarnicit si ii zadarniceste planurile, nu uita! Zice scriptura ca Dumnezeu a pus vrajmasie intre diavol si femeie, cu atat mai mult vrajmasia e si mai mare intre diavol si Maica Domnului, pentru ca deja capul lui a fost zdrobit, el se afla acum in agonie, stie ca sfarsitul ii e aproape, si cauta cu furie sa inghita cat mai multe victime. Nu are ce sa-i mai faca Maicii Domnului, dar poate sa loveasca inca in numele ei. Nu are cum sa mai impiedice Rascumpararea noastra, dar poate sa loveasca in ceea ce iubeste Dumnezeu (cei bineplacuti lui, vii sau trecuti la El) pentru a nimici credinta si dragostea noastra din ce in ce mai putina.
    Crezi ca e o inselare sa consideri ca si cei adormiti intru Domnul iti sunt deopotriva frati, precum si cei vii iti sunt, si ca si ei se pot ruga lui Dumnezeu (ascultand de Sf. Apostoli care cer crestinilor in epistolele lor sa se roage si sa mijloceasca pentru semeni). Gandeste-te cine are beneficii ca gandesti tu asa. Daca cei adormiti intru Domnul, se bucura acum de bunatatea si frumusetea dumnezeiasca, si se pot ruga la Dumnezeu pentru noi, cui ii serveste faptul ca tu crezi ca nu se pot ruga pentru tine? Undeva in scriptura scrie ca bineplacuta e lui Dumnezeu rugaciunea dreptului. Gandeste-te cui ii serveste ca tu crezi ca acei ce au bineplacut lui Dumnezeu in aceasta viata si au trecut la Domnul nu se pot ruga pentru tine. Cui ii serveste ca legatura intru Hristos, dintre credinciosii Sai e desfiintata de moarte!? Nu iti serveste tie, ca daca i-ai spune si Maicii Domnului sa staruie pe langa Fiul ei ca El sa-ti asculte rugaciunile, rugaciunile ti-ar fi ascultate indoit si tare l-ar mai mahni pe diavol treaba asta. Oricum timpul ii e din ce in ce mai scurt, trebuie sa se bucure si el cat mai poate, nu?
    Ai o impresie gresita ca a cere celor trecuti la Domnul (deci care se afla la El acum si care sunt in comuniune cu El) e o traditie omeneasca. Nu e o traditie omeneasca, sau daca vrei, e o traditie omeneasca ocrotita in permanenta de Duhul Sfant (aceeasi traditie care a intocmit si canonul noului testament ingrijindu-se sa nu incorporeze in el si scrierile apocrife cu greselile lor dogmatice, daca ea nu-i buna, de ce ar fi bun noul testament? acelasi Duh Sfant le-a ocrotit pe amandoua), am incercat sa-ti explic, dar se pare ca nu ai citit, sau nu ai vrut sa intelegi. Tu vorbesti simplist despre niste lucruri pe care nu le cunosti, cunoaste-le intai si apoi vorbeste despre ele.

    In fine, e ultima mea interventie pe acest blog. Sustin in continuare cele afirmate dar imi cer scuze pentru furia pe care am provocat-o in unii dintre voi si nadajduiesc ca Dumnezeu va face cumva si ne va regasi pe toti in Imparatia Sa.

    @”Nu te astepta ca, in numele respectului, sa facem compromis in raportarea fata de Cuvantul lui Dumnezeu.”

    Ce bine ar fi daca ai demonstra si faptic respectarea Cuvantului lui Dumnezeu, nu doar teoretic! Dumnezeu sa te-ajute!

    PS: pentru Mioara, Wurmbrand cantand imnul 'Ave Maria' in ebraica si engleza (imnul e pomenit de altfel si in episodul dedicat pastorului din 'Memorialul Durerii', pe care l-ati indicat Dvs.): http://audio.ancientfaith.com/frederica/fhn_wur

    Traducerea imnului in ebraica ii apartine, dumnealui insusi a afirmat ca l-a tradus pentru ca in ebraica – limba pe care o vorbea si intelegea Maica Domnului – nu exista nici un imn inchinat ei!
    In inregistrare povesteste despre imprejurarile
    in care l-a tradus:
    “Am fost intr-o situatie foarte proasta in inchis
    oare. Inchisoarea nu era intotdeauna foarte rea, cateodata erau vremuri bune, cateodata vremuri grele. Era un moment greu si m-am rugat ca vremurile sa se schimbe. Si nu s-au schimbat, si apoi am promis ca daca se vor schimba in bine pentru detinuti, voi traduce acest cantec ('Ave Maria') in ebraica. Si in cinci minute situatia s-a schimbat. In cinci minute situatia s-a schimbat.” Iata deci marturia lui Wurmbrand, ca rugandu-se Maicii Domnului (pentru ca in imn se spunea: “Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii, acum si in in ceasul mortii noastre”.) Dumnezeu i-a ascultat imediat rugaciunea!
    Inregistrarea a fost facuta in ultimii sai ani de viata cand era si bolnav, asadar interpretarea nu e artistica, dar e cutremurator de frumoasa mai ales in ebraica. Cred ca v-ar place, Mioara.
    Asadar, intre minutele 9:30 – 11:17 – e imnul interpretat in engleza, apoi pastorul explica in engleza despre imprejurarile in care l-a tradus in ebraica (ceea ce am tradus eu mai sus), si intre minutele 10:57 – 12:00 e interpretarea in ebraica. Mai e o interpretare in engleza in intervalul 7:11 – 8:25.

    Dumnezeu sa va calauzeasca pe calea ce duce la Bucuria cea vesnica!
    Sanatate si mantuire tuturor!

  • loredanamoldovan

    Referitor la cinstirea icoanelor: (viziunea ortodoxa)
    Nu interzice Porunca a Doua icoanele? Se pune întrebarea ce înseamna “chipul cioplit”în Porunca a doua? O întelegere literala ar însemna ca toate imaginile din Templu calcau aceasta porunca. Cea mai buna metoda sa aflam ce însemnau cuvintele evreiesti folosite aici este sa aflam ce însemnau ele pentru evrei. Cînd acestia au tradus-o în greaca, au folosit cuvantul “eidoloi”, adica “idoli”. Cuvantul evreiesc pesel nu este niciodata folosit cu privire la imaginile din Templu. Este deci clar ca pasajul se refera la imagini pagîne, si nu la imagini în general. Sa privim cu atentie pasajul din Scriptura:

    “Sa nu-ti faci chip cioplit (adica idol), nici o înfatisare a lucrurilor care sînt în ceruri, sau jos pe pamînt sau în apele mai pe jos decat pamîntul. Sa nu te închini înaintea lor si sa nu le slujesti (închini).” (Exod 20:4-5a).

    Daca interpretam aceste cuvinte ca referindu-se la orice fel de imagini, în mod clar heruvimii din Templu calcau aceasta porunca. Daca însa le interpretam ca referindu-se doar la idoli, orice contradictie dispare. Mai mult decît atît, daca textul se refera la toate imaginile, atunci chiar si carnetul meu de conducere este un idol si o încalcare a acestei porunci. Una din doua: ori fiecare protestant care are carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sînt idoli. Lasînd de o parte pentru moment semnificatia cuvintelor “chip cioplit”, sa vedem ce ne spune de fapt textul. Sa nu faci x, sa nu te închini la x, sa nu slujesti la x. Daca x = imagine, atunci însusi Templul calca porunca. Daca x = idol, atunci nici Templul, nici icoanele ortodoxe nu calca porunca. Nu interzice Deuteronom 4:14-19 orice înfatisari ale lui Dumnezeu? Cum putem deci admite icoane ale lui Hristos? Acest pasaj îi învata pe evrei sa nu-si faca o înfatisare falsa a lui Dumezeu, pentru ca nu L-au vazut; dar noi, crestinii credem ca Dumnezeu S-a întrupat prin persoana lui Iisus Hristos, deci putem înfatisa “ce am privit”(1 Ioan 1:1). Dupa cum a spus Sf. Ioan Damaschinul:

    “În vechime, Dumnezeul neîntrupat si nemasurat nu a fost niciodata înfatisat. Dar acum ca Dumnezeu a fost vazut în trup si a vorbit cu oamenii, acestia pot face o înfatisare a lui Dumnezeu asa cum L-am vazut. Nu ma închin materiei, ci Dumnezeului materiei, care a devenit materie pentru mine si S-a coborît sa locuiasca în materie, care mi-a pregatit mîntuirea prin intermediul materiei. Nu voi înceta sa cinstesc aceasta materie care mi-a daruit mîntuirea. O cinstesc, dar nu ca Dumnezeu.”

    Avînd în vedere împotrivirea iudeilor fata de imagini, cum au putut primii crestini sa accepte icoane? Icoane pot fi gasite nu numai în catacombele crestine, ci si în cele evreiesti din aceleasi perioade. Putem vedea, de exemplu, icoanele evreiesti bine pastrate de la Dura-Europos, un oras distrus de persieni în mijlocul secolului al treilea (ceea ce ne da o idee cît de recente ar fi putut fi). Uneori, în mod gresit, conceptiile lui Iosefus cu privire la icoane sînt considerate ca fiind cele prevalente la evrei în acea perioada. Unul din textele mult citate este acela care se refera la rascoala care a avut loc atunci cînd romanii au pus un vultur imperial pe poarta Templului. Acest episod nu este atît de simplu cum ar crede unii. Acei evrei erau zeloti. Iosephus, care povesteste aceste evenimente, a fost el însusi unul dintre ei, dar a trecut mai tîrziu de partea romanilor. El ne spune cum romanii au plasat acest vultur la intrarea în templu, iar poporul l- a dat jos, privindu-l ca pe un sacrilegiu. întrebarea este însa ce i-a înfuriat pe evrei, imaginea în sine, ori faptul ca romanii o plasasera pe poarta Templului. Conceptile lui Iosephus erau atît de extreme încît el considera ca pîna si înfatisarile de animale de pe Marea de Arama din Templul lui Solomon ar fi fost pacatoase (Antichitati VIII,7,5). Atitudinea generala a iudeilor fata de arta religioasa nu era de fapt atît de iconoclasta. în Talmudul palestinian gasim scris (în Abodah Zarah 48d) “În zilele lui Rabbi Jochanan oamenii au început sa picteze imagini pe ziduri, iar el nu i-a oprit”si “În zilele lui Rabbi Abbun oamenii au început sa creeze imagini în mozaicuri, iar el nu i-a oprit”. Targumul Pseudo-Ionatan repeta porunca împotriva idolilor, dar adauga, “o coloana cioplita cu imagini si înfatisari poti sa-ti faci, dar sa nu te închini la ele”. Cele mai vechi scrieri evreiesti pe care le avem contin ilustratii. Printre acestea sînt imagini cu scene biblice, asemanatoare cu cele gasite la sinagoga din Dura Europos (si cu cele din biserica aflata alaturi de aceasta sinagoga) care a fost îngropata în secolul al treilea, cînd persienii au distrus orasul (vezi “Escavatiile de la Dura-Europos conduse de Universitatea Yale si de Academia Franceza de Inscriptii si Litere”, Raportul Final VII, Partea I-a, Sinagoga, de Karl H. Kraeling). Este demn de remarcat ca cele mai timpurii icoane din catacombe erau în majoritate scene din Vechiul Testament si icoane ale lui Hristos. Predominanta scenelor din Vechiul Testament arata ca aceasta nu era o practica pagîna introdusa de anumiti convertiti, ci una evreiasca, adoptata de crestini. Daca icoanele sînt atît de importante, cum de nu le gasim în Scriptura? De fapt le gasim în Scriptura – si înca în multe locuri! Observati cît de frecvente erau ele în Cort si apoi în Templu. Existau imagini de heruvimi:

    * Pe chivot – Ex. 25:18
    * Pe perdelele din Cort – Ex. 26:1
    * Pe perdeaua din Sfînta Sfintelor – Ex. 26:31
    * Doi heruvimi în Locul Sfînt – 1 Imparati 6:23
    * Pe pereti – 1 Imparati 6:29
    * Pe usi – 1 Imparati 6:32

    Pe alte lucraturi din Templu – 1 Imparati 7:29,36 Existau deci icoane încotro îti întorceai ochii. Chiar daca admintem ca icoanele sînt un fel de Scriptura, unde era scris evreilor sa le venereze? Scriptura poruncea evreilor sa se închine înaintea chivotului, care avea pe el imaginea a doi heruvimi. în Psalmul 99:5, se porunceste „înaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si închinati-va înaintea asternutului picioarelor Lui, caci este Sfînt!”. Sa observam ca aici cuvîntul „închinare” este acelasi cu cel folosit în Exodul 20:5, unde ni se porunceste sa nu ne închinam la idoli. Ce este “asternutul picioarelor Lui”? în 1 Cronici 28:8, David foloseste aceasta expresie referindu-se la Chivotul Legamîntului. Psalmul 99 (98 în Septuaginta) începe cu imaginea Domnului care „sade pe heruvimi”(99:1) si sfîrseste cu îndemnul de a ne închina pe muntele Lui cel Sfînt – ceea ce întareste faptul ca în acest context se refera la Chivotul Legamîntului. Aceasta fraza reapare în Psalmul 132:7, unde este precedata de expresia „haide la locuinta Lui” si este urmata de chemarea ”Scoala-Te, Doamne, vino la locul tau de odihna, Tu si Chivotul maretiei Tale!”Este interesant ca aceasta expresie este folosita în slujba din biserica referitor la Cruce, si legatura nu este întîmplatoare – pentru ca pe Chivot, între heruvimi se afla capacul ispasirii, peste care era stropit sîngele jertfelor pentru pacatele poporului (Exod 25:22, Levitic 16:15). Nu a fost Sarpele de Arama distrus tocmai pentru ca poporul îl venera? Daca te uiti atent la pasajul acesta (2 împarati 18:4), observi ca Sarpele de Arama nu a fost distrus pentru ca poporul îl respecta, ci pentru ca îl transformasera într-un dumnezeu-sarpe numit Nehustan. Nu au existat oare iconoclasti în biserica, chiar înaintea protestantilor? Atunci cînd discutam despre icoane este important sa avem în vedere ca doua chestiuni separate sînt adesea confundate: 1. Ne este permis sa facem sau sa posedam icoane? 2. Ne este permis sa le veneram? Din Vechiul Testament este clar ca raspunsul la amîndoua este DA.

  • loredanamoldovan

    Nu cred ca te poti gandi sa fi pe aceeasi pozitie cu Sfanta Fecioara. Ce om trebuie sa fi fost pentru ca Dumnezeu sa se odihneasca in ea. Daca Dumnezeu n-ar fi avut in vedere si cinstirea care i se cuvenea Sfintei Fecioare, nu cred ca nu ar fi putut pur si simplu sa se intrupeze fara sa se nasca. Si in plus, cum isi iubeste un om mama? Dar cum este Dumnezeu in stare sa iubeasca…e ca si cum tu te-ai duce la cel mai de vaza om din lume si l-ai adora, l-ai urmari in fiecare clipa, iar cand la masa apare si mama lui ai trata-o ca si cum ati veni din acelasi cartier. Eu zic sa reflectezi foarte bine si sa citesti mai multe carti sau sa asculti conferinte si predici ale unor mari parinti.

  • loredanamoldovan

    Referitor la cinstirea icoanelor: (viziunea ortodoxa)
    Nu interzice Porunca a Doua icoanele? Se pune întrebarea ce înseamna “chipul cioplit”în Porunca a doua? O întelegere literala ar însemna ca toate imaginile din Templu calcau aceasta porunca. Cea mai buna metoda sa aflam ce însemnau cuvintele evreiesti folosite aici este sa aflam ce însemnau ele pentru evrei. Cînd acestia au tradus-o în greaca, au folosit cuvantul “eidoloi”, adica “idoli”. Cuvantul evreiesc pesel nu este niciodata folosit cu privire la imaginile din Templu. Este deci clar ca pasajul se refera la imagini pagîne, si nu la imagini în general. Sa privim cu atentie pasajul din Scriptura:

    “Sa nu-ti faci chip cioplit (adica idol), nici o înfatisare a lucrurilor care sînt în ceruri, sau jos pe pamînt sau în apele mai pe jos decat pamîntul. Sa nu te închini înaintea lor si sa nu le slujesti (închini).” (Exod 20:4-5a).

    Daca interpretam aceste cuvinte ca referindu-se la orice fel de imagini, în mod clar heruvimii din Templu calcau aceasta porunca. Daca însa le interpretam ca referindu-se doar la idoli, orice contradictie dispare. Mai mult decît atît, daca textul se refera la toate imaginile, atunci chiar si carnetul meu de conducere este un idol si o încalcare a acestei porunci. Una din doua: ori fiecare protestant care are carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sînt idoli. Lasînd de o parte pentru moment semnificatia cuvintelor “chip cioplit”, sa vedem ce ne spune de fapt textul. Sa nu faci x, sa nu te închini la x, sa nu slujesti la x. Daca x = imagine, atunci însusi Templul calca porunca. Daca x = idol, atunci nici Templul, nici icoanele ortodoxe nu calca porunca. Nu interzice Deuteronom 4:14-19 orice înfatisari ale lui Dumnezeu? Cum putem deci admite icoane ale lui Hristos? Acest pasaj îi învata pe evrei sa nu-si faca o înfatisare falsa a lui Dumezeu, pentru ca nu L-au vazut; dar noi, crestinii credem ca Dumnezeu S-a întrupat prin persoana lui Iisus Hristos, deci putem înfatisa “ce am privit”(1 Ioan 1:1). Dupa cum a spus Sf. Ioan Damaschinul:

    “În vechime, Dumnezeul neîntrupat si nemasurat nu a fost niciodata înfatisat. Dar acum ca Dumnezeu a fost vazut în trup si a vorbit cu oamenii, acestia pot face o înfatisare a lui Dumnezeu asa cum L-am vazut. Nu ma închin materiei, ci Dumnezeului materiei, care a devenit materie pentru mine si S-a coborît sa locuiasca în materie, care mi-a pregatit mîntuirea prin intermediul materiei. Nu voi înceta sa cinstesc aceasta materie care mi-a daruit mîntuirea. O cinstesc, dar nu ca Dumnezeu.”

    Avînd în vedere împotrivirea iudeilor fata de imagini, cum au putut primii crestini sa accepte icoane? Icoane pot fi gasite nu numai în catacombele crestine, ci si în cele evreiesti din aceleasi perioade. Putem vedea, de exemplu, icoanele evreiesti bine pastrate de la Dura-Europos, un oras distrus de persieni în mijlocul secolului al treilea (ceea ce ne da o idee cît de recente ar fi putut fi). Uneori, în mod gresit, conceptiile lui Iosefus cu privire la icoane sînt considerate ca fiind cele prevalente la evrei în acea perioada. Unul din textele mult citate este acela care se refera la rascoala care a avut loc atunci cînd romanii au pus un vultur imperial pe poarta Templului. Acest episod nu este atît de simplu cum ar crede unii. Acei evrei erau zeloti. Iosephus, care povesteste aceste evenimente, a fost el însusi unul dintre ei, dar a trecut mai tîrziu de partea romanilor. El ne spune cum romanii au plasat acest vultur la intrarea în templu, iar poporul l- a dat jos, privindu-l ca pe un sacrilegiu. întrebarea este însa ce i-a înfuriat pe evrei, imaginea în sine, ori faptul ca romanii o plasasera pe poarta Templului. Conceptile lui Iosephus erau atît de extreme încît el considera ca pîna si înfatisarile de animale de pe Marea de Arama din Templul lui Solomon ar fi fost pacatoase (Antichitati VIII,7,5). Atitudinea generala a iudeilor fata de arta religioasa nu era de fapt atît de iconoclasta. în Talmudul palestinian gasim scris (în Abodah Zarah 48d) “În zilele lui Rabbi Jochanan oamenii au început sa picteze imagini pe ziduri, iar el nu i-a oprit”si “În zilele lui Rabbi Abbun oamenii au început sa creeze imagini în mozaicuri, iar el nu i-a oprit”. Targumul Pseudo-Ionatan repeta porunca împotriva idolilor, dar adauga, “o coloana cioplita cu imagini si înfatisari poti sa-ti faci, dar sa nu te închini la ele”. Cele mai vechi scrieri evreiesti pe care le avem contin ilustratii. Printre acestea sînt imagini cu scene biblice, asemanatoare cu cele gasite la sinagoga din Dura Europos (si cu cele din biserica aflata alaturi de aceasta sinagoga) care a fost îngropata în secolul al treilea, cînd persienii au distrus orasul (vezi “Escavatiile de la Dura-Europos conduse de Universitatea Yale si de Academia Franceza de Inscriptii si Litere”, Raportul Final VII, Partea I-a, Sinagoga, de Karl H. Kraeling). Este demn de remarcat ca cele mai timpurii icoane din catacombe erau în majoritate scene din Vechiul Testament si icoane ale lui Hristos. Predominanta scenelor din Vechiul Testament arata ca aceasta nu era o practica pagîna introdusa de anumiti convertiti, ci una evreiasca, adoptata de crestini. Daca icoanele sînt atît de importante, cum de nu le gasim în Scriptura? De fapt le gasim în Scriptura – si înca în multe locuri! Observati cît de frecvente erau ele în Cort si apoi în Templu. Existau imagini de heruvimi:

    * Pe chivot – Ex. 25:18
    * Pe perdelele din Cort – Ex. 26:1
    * Pe perdeaua din Sfînta Sfintelor – Ex. 26:31
    * Doi heruvimi în Locul Sfînt – 1 Imparati 6:23
    * Pe pereti – 1 Imparati 6:29
    * Pe usi – 1 Imparati 6:32

    Pe alte lucraturi din Templu – 1 Imparati 7:29,36 Existau deci icoane încotro îti întorceai ochii. Chiar daca admintem ca icoanele sînt un fel de Scriptura, unde era scris evreilor sa le venereze? Scriptura poruncea evreilor sa se închine înaintea chivotului, care avea pe el imaginea a doi heruvimi. în Psalmul 99:5, se porunceste „înaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si închinati-va înaintea asternutului picioarelor Lui, caci este Sfînt!”. Sa observam ca aici cuvîntul „închinare” este acelasi cu cel folosit în Exodul 20:5, unde ni se porunceste sa nu ne închinam la idoli. Ce este “asternutul picioarelor Lui”? în 1 Cronici 28:8, David foloseste aceasta expresie referindu-se la Chivotul Legamîntului. Psalmul 99 (98 în Septuaginta) începe cu imaginea Domnului care „sade pe heruvimi”(99:1) si sfîrseste cu îndemnul de a ne închina pe muntele Lui cel Sfînt – ceea ce întareste faptul ca în acest context se refera la Chivotul Legamîntului. Aceasta fraza reapare în Psalmul 132:7, unde este precedata de expresia „haide la locuinta Lui” si este urmata de chemarea ”Scoala-Te, Doamne, vino la locul tau de odihna, Tu si Chivotul maretiei Tale!”Este interesant ca aceasta expresie este folosita în slujba din biserica referitor la Cruce, si legatura nu este întîmplatoare – pentru ca pe Chivot, între heruvimi se afla capacul ispasirii, peste care era stropit sîngele jertfelor pentru pacatele poporului (Exod 25:22, Levitic 16:15). Nu a fost Sarpele de Arama distrus tocmai pentru ca poporul îl venera? Daca te uiti atent la pasajul acesta (2 împarati 18:4), observi ca Sarpele de Arama nu a fost distrus pentru ca poporul îl respecta, ci pentru ca îl transformasera într-un dumnezeu-sarpe numit Nehustan. Nu au existat oare iconoclasti în biserica, chiar înaintea protestantilor? Atunci cînd discutam despre icoane este important sa avem în vedere ca doua chestiuni separate sînt adesea confundate: 1. Ne este permis sa facem sau sa posedam icoane? 2. Ne este permis sa le veneram? Din Vechiul Testament este clar ca raspunsul la amîndoua este DA.

  • loredanamoldovan

    Nu cred ca te poti gandi sa fi pe aceeasi pozitie cu Sfanta Fecioara. Ce om trebuie sa fi fost pentru ca Dumnezeu sa se odihneasca in ea. Daca Dumnezeu n-ar fi avut in vedere si cinstirea care i se cuvenea Sfintei Fecioare, nu cred ca nu ar fi putut pur si simplu sa se intrupeze fara sa se nasca. Si in plus, cum isi iubeste un om mama? Dar cum este Dumnezeu in stare sa iubeasca…e ca si cum tu te-ai duce la cel mai de vaza om din lume si l-ai adora, l-ai urmari in fiecare clipa, iar cand la masa apare si mama lui ai trata-o ca si cum ati veni din acelasi cartier. Eu zic sa reflectezi foarte bine si sa citesti mai multe carti sau sa asculti conferinte si predici ale unor mari parinti.

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    dragă loredanamoldovan,
    e bine să vedem ce spune Biblia despre Maria, nu ce pot spune altcineva, căci uşor am putea presupune ce nu relatează Biblia.

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    dragă loredanamoldovan,
    e bine să vedem ce spune Biblia despre Maria, nu ce pot spune altcineva, căci uşor am putea presupune ce nu relatează Biblia.

  • Palosi Marton

    Draga Loredana,
    Este greu sa poti gandi si trage concluzii despre un lucru fara sa fi subiectiv, mai ales cand nu ai o baza de referinta validă. In cazul celor sfinte, etalonul nostru este Cuvantul lui Dumnezeu, in fata caruia vointa noastra, parerea noastra sau preferintele noastre nu au nici o importanta. Tu urmaresti neaparat sa atasezi la intentiile tale referinte care sa-ti justifice ideologia. Te foloseesti de logică, de analogii, de presupuneri si de afirmatiile “sfintilor parinti” la fel de subiectivi. Subiectivismul apare atunci cand cineva, vrand sa-si sustina o anumita ideie care îi place, incearca sa “fabrice” argumentele necesare pentru a forţa obţinerea unui anumit suport in faţa altora, neţinând cont de factorii obiectivi.
    In cazul unui creştin, factorul obiectiv este Biblia, faţă de care, in mod normal, nu ar trebui sa existe interpretari. In privinta Mariei, ideea de venerare este sustinuta exclusiv de o dorinta subiectiva care are la bază o sumedenie de aspecte mai mult sau mai puţin declarate, în functie de persoana de care este vorba. Astfel, daca este vorba de slujbaşii bisericii ortodoxe sau catolice, acestia urmaresc intretinerea unei doctrine care le asigura traiul linistit si un statut social confortabil. Daca este vorba de un enoriaş, aceştia urmăresc incadrarea intr-un spirit de turma general acceptat si manifestat, care, si in acest caz, le ofera un confort relativ si un statut de om credincios la modă, necesar pentru un profil al omului cult si civilizat. Unii fac aceste lucruri chiar cu sinceritate, din cauza naivitatii si a lipsei de cunoştinţe.
    De obicei, oamenii se complac prea mult intr-un anumit confort, pentru a-si face timp sa mediteze la principiile proprii de viata, dupa care se calauzesc, chiar daca nu au o viziune clara asupra lucrurilor. Din aceasta cauza, prima strategie dupa care se ascund, este una primitiva, si anume, cea a cântarului: se pune pe cântar ce am de castigat si ce am de pierdut daca fac intr-un anumit fel (nou) cu care ma confrunt. In majoritatea cazurilor, omul alege castigul si nu vrea sa piarda nimic niciodata. Numai ca viata aceasta ne invata ca nu poti avea un câştig fara pierderi. (asemenea unui bilant energetic). Asa se intampla si in cazul celor spirituale: ca sa poti castiga viata vesnica promisa de Isus Cristos, trebuie sa pierzi placerile pe care ti le ofera modul de viata firesc, uneori trebuie sa pierzi dragostea persoanelor dragi din anturajul tau, trebuie sa renunti la cateva avantaje care ti-au asigurat confortul in viata, s.a.m.d.
    Facând parte dintr-o biserica ortodoxa sau catolica, in care te bucuri de un statut 'majoritar”, implicit, trebuie sa respecti principiile doctrinare impuse, care implica acceptarea iconografiei, ritualurilor si modului de inchinare. La prima ocazie in care ti se ofera o alta perspectiva despre biserica si despre Dumnezeu, fara sa eziti prea mult, aplici strategia cantarului si descoperi rapid ca acceptarea noii perspective aduce pierderi serioase, cum ar fi: excomunicarea din colectiv, ocara prietenilor sau a familiei, opinie injositoare a tuturor celor care te cunosc, renuntarea la placerile cele mai “elementare”. Se accepta varianta fara pierderi, pentru ca este aici cu noi, nemijlocita, in schimbul celeilalte care nici macar nu e sigura ci se bazeaza numai pe credinta. Constiinta fiind tulburata, omul cauta sa o linisteasca, cautand cu disperare argumente care sa-i justifice alegerea facuta si care sa fie sustinuta de cat mai multi adepti.
    Asa se explica deci, acea “devotiune” pentru elementele care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu, adica venerarea Maicii Domnului sau inchinarea la icoane.

  • Palosi Marton

    Draga Loredana,
    Este greu sa poti gandi si trage concluzii despre un lucru fara sa fi subiectiv, mai ales cand nu ai o baza de referinta validă. In cazul celor sfinte, etalonul nostru este Cuvantul lui Dumnezeu, in fata caruia vointa noastra, parerea noastra sau preferintele noastre nu au nici o importanta. Tu urmaresti neaparat sa atasezi la intentiile tale referinte care sa-ti justifice ideologia. Te foloseesti de logică, de analogii, de presupuneri si de afirmatiile “sfintilor parinti” la fel de subiectivi. Subiectivismul apare atunci cand cineva, vrand sa-si sustina o anumita ideie care îi place, incearca sa “fabrice” argumentele necesare pentru a forţa obţinerea unui anumit suport in faţa altora, neţinând cont de factorii obiectivi.
    In cazul unui creştin, factorul obiectiv este Biblia, faţă de care, in mod normal, nu ar trebui sa existe interpretari. In privinta Mariei, ideea de venerare este sustinuta exclusiv de o dorinta subiectiva care are la bază o sumedenie de aspecte mai mult sau mai puţin declarate, în functie de persoana de care este vorba. Astfel, daca este vorba de slujbaşii bisericii ortodoxe sau catolice, acestia urmaresc intretinerea unei doctrine care le asigura traiul linistit si un statut social confortabil. Daca este vorba de un enoriaş, aceştia urmăresc incadrarea intr-un spirit de turma general acceptat si manifestat, care, si in acest caz, le ofera un confort relativ si un statut de om credincios la modă, necesar pentru un profil al omului cult si civilizat. Unii fac aceste lucruri chiar cu sinceritate, din cauza naivitatii si a lipsei de cunoştinţe.
    De obicei, oamenii se complac prea mult intr-un anumit confort, pentru a-si face timp sa mediteze la principiile proprii de viata, dupa care se calauzesc, chiar daca nu au o viziune clara asupra lucrurilor. Din aceasta cauza, prima strategie dupa care se ascund, este una primitiva, si anume, cea a cântarului: se pune pe cântar ce am de castigat si ce am de pierdut daca fac intr-un anumit fel (nou) cu care ma confrunt. In majoritatea cazurilor, omul alege castigul si nu vrea sa piarda nimic niciodata. Numai ca viata aceasta ne invata ca nu poti avea un câştig fara pierderi. (asemenea unui bilant energetic). Asa se intampla si in cazul celor spirituale: ca sa poti castiga viata vesnica promisa de Isus Cristos, trebuie sa pierzi placerile pe care ti le ofera modul de viata firesc, uneori trebuie sa pierzi dragostea persoanelor dragi din anturajul tau, trebuie sa renunti la cateva avantaje care ti-au asigurat confortul in viata, s.a.m.d.
    Facând parte dintr-o biserica ortodoxa sau catolica, in care te bucuri de un statut 'majoritar”, implicit, trebuie sa respecti principiile doctrinare impuse, care implica acceptarea iconografiei, ritualurilor si modului de inchinare. La prima ocazie in care ti se ofera o alta perspectiva despre biserica si despre Dumnezeu, fara sa eziti prea mult, aplici strategia cantarului si descoperi rapid ca acceptarea noii perspective aduce pierderi serioase, cum ar fi: excomunicarea din colectiv, ocara prietenilor sau a familiei, opinie injositoare a tuturor celor care te cunosc, renuntarea la placerile cele mai “elementare”. Se accepta varianta fara pierderi, pentru ca este aici cu noi, nemijlocita, in schimbul celeilalte care nici macar nu e sigura ci se bazeaza numai pe credinta. Constiinta fiind tulburata, omul cauta sa o linisteasca, cautand cu disperare argumente care sa-i justifice alegerea facuta si care sa fie sustinuta de cat mai multi adepti.
    Asa se explica deci, acea “devotiune” pentru elementele care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu, adica venerarea Maicii Domnului sau inchinarea la icoane.

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • Palosi Marton

    Draga Loredana, ai scris mult dar lipsit de coerenţă. Pacat de efortul si timpul pierdut, pentru ca la urma ai ajuns tot la o concluzie gresita. Nu pot decat sa repet versetul citat de tine din Exodul 20:4:
    “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri….” Carnetul tau de conducere nu este sus in ceruri. Sus in ceruri pot fi doar locuitorii cerului, adica sfintii lui Dumnezeu, intre care si Isus, Maica Domnului, sfantul Anton, sfantul Petru, sfantul Sebastian si multi altii. Daca maica Domnului este sus in ceruri si noua nu ne este permis sa infatisam personajele celor de sus din ceruri, atunci de unde si de la cine ati obtinut voi, ortodocsii si catolicii, dreptul sa o infatisati pe Maria, pe Isus si toata ceata de sfinti mai mult sau mai putin inventaţi, sub forma statuilor si icoanelor, ba mai mult de atâta, să vă si inchinati la ele ???? Oare nu din dorinta de a ţine vie o religie moarta deja de mult dar care aduce beneficii mari unui grup de oameni cu interese perfide ????

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Exact, tocmai pentru ca lumea să nu se mai smintească cu privire la acest subiect, am scris articolul.

  • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

    Dacă vorbești despre o ortodoxie care este contrară Sfintelor Scripturi, sau care nu ține seama de ele, atunci nu doresc să cunosc așa ceva…

  • Jay_cutler01

    Cateva marturii ale parintelui Lavrentie (Sovre)

    Odată, au venit nişte baptişti la părintele şi voiau să-l convingă că Maica Domnului nu trebuie cinstită, iar părintele le-a povestit despre o femeie ce făcuse Yoga şi se îndrăcise. Dânsul spunea că dacă-i făcea Sf. Maslu, dracul din ea, când se rostea numele Maicii Domnului, zicea: “Nu mai zi, mă, că mă arde. Împărăteasa mă arde.”
    Dar aceştia nici după cele istorisite nu s-au lăsat convinşi. Atunci, părintele le-a spus: ”Plecaţi de aici că voi sunteţi mai răi ca dracii. Adică ei recunosc că Maica Domnului e Împărăteasă şi că îi arde, dar voi nu.” Şi nu a mai vorbit cu ei.
    Odată un penticostal a venit şi a vorbit cu părintele despre Maica Domnului. El îi spunea că Maica Domnului nu este pururea fecioară şi că a mai avut copii. Părintele atunci i-a povestit despre ereticul Serghie care avea 7 diaconiţe şi când au vrut să slujească toate s-au îmbolnăvit şi el a spus atunci că Maica Domnului nu a fost fecioară.
    Şi s-a adunat sinod şi a fost condamnat la moarte prin înecare. Iar Maica Domnului s-a îndurat de el şi i s-a arătat în vedenie spunându-i: “Să ştii că sunt fecioară, Serghie.” Iar el nici atunci nu a crezut şi a murit înecat.
    Odată mi-aduc aminte că venise la părinte un om care nu credea că icoanele pot fi făcătoare de minuni. Atunci părintele i-a spus minunea ce s-a făcut când nişte evrei au luat o icoană a Mântuitorului şi au răstignit-o şi şi-au bătut joc de ea. Iar, spunea părintele, când au înfipt jidanii în icoană o suliţă, a ieşit din icoană sânge, şi, văzând toţi minunea, s-au făcut pe loc creştini.

    • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

      Domnul Isus i-a zis “Ce am a face eu cu tine, femeie” iar Biblia menţionează că “Singurul Dumnezeu merită toată gloria şi slava”

      • Jay_cutler01

        Aici este vorba despre faptul ca Domnului Iisus i s-a cerut sa-si “inceapa ceasul” inainte de termen.In primul rand textul este extras dintr-un context,apoi nu se potriveste aici de nicio culoare.Cat desp.partea a doua a rasp.e o eroare grava introducand cuv.”merita”. nici nu incape indoiala ca a lui Dumnezeu e toata gloria si slava.

  • Jay_cutler01

    Cateva marturii ale parintelui Lavrentie (Sovre)

    Odată, au venit nişte baptişti la părintele şi voiau să-l convingă că Maica Domnului nu trebuie cinstită, iar părintele le-a povestit despre o femeie ce făcuse Yoga şi se îndrăcise. Dânsul spunea că dacă-i făcea Sf. Maslu, dracul din ea, când se rostea numele Maicii Domnului, zicea: “Nu mai zi, mă, că mă arde. Împărăteasa mă arde.”
    Dar aceştia nici după cele istorisite nu s-au lăsat convinşi. Atunci, părintele le-a spus: ”Plecaţi de aici că voi sunteţi mai răi ca dracii. Adică ei recunosc că Maica Domnului e Împărăteasă şi că îi arde, dar voi nu.” Şi nu a mai vorbit cu ei.
    Odată un penticostal a venit şi a vorbit cu părintele despre Maica Domnului. El îi spunea că Maica Domnului nu este pururea fecioară şi că a mai avut copii. Părintele atunci i-a povestit despre ereticul Serghie care avea 7 diaconiţe şi când au vrut să slujească toate s-au îmbolnăvit şi el a spus atunci că Maica Domnului nu a fost fecioară.
    Şi s-a adunat sinod şi a fost condamnat la moarte prin înecare. Iar Maica Domnului s-a îndurat de el şi i s-a arătat în vedenie spunându-i: “Să ştii că sunt fecioară, Serghie.” Iar el nici atunci nu a crezut şi a murit înecat.
    Odată mi-aduc aminte că venise la părinte un om care nu credea că icoanele pot fi făcătoare de minuni. Atunci părintele i-a spus minunea ce s-a făcut când nişte evrei au luat o icoană a Mântuitorului şi au răstignit-o şi şi-au bătut joc de ea. Iar, spunea părintele, când au înfipt jidanii în icoană o suliţă, a ieşit din icoană sânge, şi, văzând toţi minunea, s-au făcut pe loc creştini.

  • Anonymous

    În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S’a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din2 Rg 6, 23: [Micol] „n’a avut copii până înziua morţii ei“; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până lasfârşitul veacului“; Lc 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani“. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n’ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n’ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s’ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.
    Deci, e absurd ceea ce ai spus,iar daca nu intelegi sensul cuvintelor,mai bine las-o balta caci duci oamenii la ratacire.

    • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

      Ce ai scris nu sunt decât speculații ieftine pentru a combate un adevăr clar și foarte evident. Cu așa o atitudine nu poți moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

  • Anonymous

    imi pare rau pt.tine, insa nu-i nimic ieftin in postarea mea,poate doar in aiurelile tale.partea a doua a postarii mele e f.clara.

  • Anonymous

    În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S’a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din2 Rg 6, 23: [Micol] „n’a avut copii până înziua morţii ei“; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până lasfârşitul veacului“; Lc 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani“. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n’ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n’ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s’ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.

    • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

       interesantă interetare  dar cam forţată.
      Maria, mama lui Isus a mai avut copii , iar fecioria  Mariei nu  putea fi veşnică pentru că era căsătorită. 

  • Anonymous

    Si as dori sa nu se mai stearga comentariile, caci sunt Biblice, asa cum va place voua sa spuneti.Nu va mai ascundeti dupa deget.

  • http://www.alexcurbet.wordpress.com/ Curbet Alexandru

    care e contextul? Unde am greşit? A zis acest lucru în faţa ucenicilor , şi nu o dată.

  • Anonymous

    Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.” Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.”Din acest pasaj se inteleg mai multe,dar unul din ele este ca DOMNUL ISUS nu era pretuit atit in patria SA ,cit si in casa LUI,intrebarea este”de cine nu era pretuit in casa LUI??,de veri sau de frati???PENTRU a raspunde la intrebare mergem in IOAN “După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.Aici vedem ca mama lui ISUS,Maria mergea mereu impreuna cu fratii lui ISUS,iar in IOAN”7-3,4,5 scrie “Şi praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.ACUM SA CITIM CE SCRIE IN MARCU “Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod.”Asa dar am vazut ca ISUS nu era pretuit,in Ioan ni se spune clar ca nici fratii LUI nu credeau in EL,lucru ce confirma si celealte evanghelii ce spun ca nu era pretuit,De cine nu era pretuit???Sa ascultam ce zice ISUS”MAI INtii spune ca este dispretuit de cei din satul SAU,sau patria SA,este sigur ca acestia sunt oamenii simpli de acolo ce nu au nici o legatura de rudenie,poate sunt vecini sau simpli cunoscuti,APOI CONTINUA DOMNUL SPUNE CA E DISPRETUIT DE RUDE,cine sunt rudele???aici se incadreaza verii,si orice categorie de rudenie,pt ca sunt rudele LUI,IAR CONTINUA DOMNUL SI SPUNE CA E DISPRETUIT SI DE CASA LUI,cine este casa LUI????oamenii din sat au fost,rudele au fost,a ramas casa,il uraste cumva Maria????in nici un caz,Maria stia ca EL este MINTUITORUL,il uraste Iosif???nicidecum,Iosif il iubeste i se aratase ingerul,stia ca este MINTUITORUL,dar cine il poate dispretui din casa LUI,????DACA MARIA NU,IOSIF NU,A mai ramas cineva???si in Ioan ni se spune asa cum am dat pasajul mai sus ,ca fratii ce stateau mereu aproape de Maria nu credeau in EL si il dispretuiau,iata raspunsul,la acest verset:Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”Asa dar avem toate categoriile ,oameni simpli,rude(verisori)si cei din casa LUI.Cine este drept sa inteleaga,dar cine nu doreste sa nu inteleaga,oricum Isus a avut frati.

  • Anonymous

    Sigur ma! Ba, daca te gandesti bine, a avut si tata biologic.DOAMNE FERESTE!!!

  • Anonymous

    mai Curbet tu crezi ca Dumnezeu s/a jucat cand a zamislit pe maica domnului, nu va este rusine ce vorbiti nu vedeti ca tocmai asta se urmareste vrajba si ura intre oameni, nu va mai credeti asa destepti …tot sustineti ca nu trebuie sa ne rugam la maica sfanta  maica domnului dar aratati/ne undeva n biblie daca scrie sa nu ne rugam ei , undeva trebuie sa ni se specifice ca nu trebuie sa ne rugam ei , nu ? din cate stiu nu apare nicaieri o astfel de remarca , noi preamarim pe maica domnului care  a fost aleasa de dumnezeu cum credeti ca dumnezeu tatal nostru care ne/a dat ceva prin el s/ar supara daca noi am premari pe Maria care a fost aleasa de el sa nasca pe Isus .Mi se pare logic nu vad de ce am supara pe Tal ceresc folosind un mediator ca maica sfanta cand el tocmai el a ales/o pentru noi pentru omenire …..pentru omenire (repet).
     

  • Anonymous

    de ce tot puricati atata pe langa esenta, eu personal prin relatia pe care eu o simt cu dumnezeu , nu cred ca odata ce el a ales/o pe maica sfanta pentru noi pentru omenire s/ar supara pe noi pt ca ne rugam ei , ca si mediator spre el tatal ceresc , mai degraba cred se supara cand vede ce se intampla in zilele  acestea cum oamenii se invrajbesc unii pe altii fara sa respecte esenta , care cred sunt cele 10 porunci,, si mai presus de orice e iubirea, iubirea fata de semenii nostri,cum? prin astfel de discutii?fiti seriosi cine imi interzice mie sa o accept pe maica domnului in viata mea ca sfanta sa ma rog sa ma ajute sa se roage tatalui pentru mine , cine?  aratati/mi un verset din biblie unde se interzice acest lucru , ca tot vb de ce tr sa facem si ce nu.
    unde este relatat in biblie sa nu o acceptam pe maica domnului in viata noastra si sa nu ne rugam ei ?
    va rog fiti mai echilibrati in afirmatii , suntem 7 miliarde de oameni pe pamant, credeti ca Domnul face diferente intre noi doar pt ca docmatic vb nu suntem la fel, el ne iubeste si ne acorda sanse egale in fata lui , depinde de noi cum ne insusim aceste sanse.
    nu imi spune nimeni cum trebuie sa fiu in fata lui dumnezeu , insusi el ne invata acest lucru , iar noi ne apropiem de el in diferite moduri , si el vede adevarul din sufletul nostru , el ne cunoaste pe toti , nu incercati sa fiti mai presus de altii numai pt ca credeti ca asa e bine sau asa nu e bine lasa/ti pe d/zeu sa decida, noi suntem prea mici

    • Anonymous

      iata, un alt ortodox care habar nu are de Scriptura , mai sinteti ? Fecioara Maria a nascut pe Isus datorita harului lui Dumnezeu, nu ca ar fi avut ceva bun in ea, meritoriu. apoi unde scrie sa ne inchinam la oameni, in traditia ortodoxa? poate ca da, eu vreau sa stiu in Scriptura daca Dumnezeu a dat porunca privitor la inchinarea vreunui om, si din cite cunosc eu, se stie ca Maria a fost om, prin urmare depravata total, corupta moral, care la rindu-i are si ea nevoie de Mintuitor, adica de Isus. deci  este pacat sa te inchini unui om, aceasta e idolatrie, 

      • Anonymous

        Dar oare mincinosi din acestia care rastalmacesc cuvandul Domnului si atrag la ei pe cei slabi in credinta, mai sunt?Ooo, sunt multi!!!De ce nu va duceti de unde-ati venit cu toate gogomaniile voastre???

      • Anonymous

        Cyprian,oamenii ca tine sunt insemnati cu fierul rosu in insesi constiinta lor,daca astfel de pagini nu ne-ar acuza ,oare nu te-ai imaginat ca am ramine fara acuzatii???dar cum trebuie sa se implineasca Scriptura care spune ca despre noi vor fi spuse multe neadevaruri si vom fi vorbiti de rau,daca oameni ca tine nu ne-ar vorbi de rau?ce trista ar fi viata pe acest pamint,in Rai nu vom mai fi batjocoriti,dar aici unii ca tine trebuie sa implineasca cele scrise,asa dar nu vezi armonia perfecta din Scriptura???si noi batjocoriti,tu pierdut pe baza pacatelor tale,iar Scriptura implinindu-se,,,ce minunat este sfatul voii eterne a lui DUMNEZEU,fie laudat!!!

  • http://pulse.yahoo.com/_ATMRO63AQZVV7ZQEPR5D3VDLL4 Blogosfera

    Este foarte gresit cum interpretati Biblia, insa o sa ma rezum la un simplu exemplu.

    In locul in care Biblia zice ca “înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”  dumneavoastra spuneti ca dupa ce a trecut episodul cu insarcinarea si nasterea ei au locuit impreuna (au avut relatii trupesti) insa nu este asa !! Inainte ca sa locuiasca impreuna nu inseamna ca de aici incolo situatia s-a schimbat si ei au locuit impreuna (au avut realtii trupesti) …ci inseamna pur si simplu ca ei nu au locuit impreuna si ea a nascut fara sa cunoasca barbat.

    Dar ca sa intelegeti mai bine va dau un exemplu tot din biblie, care este mult mai lesne de inteles.

    “Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrasmasii Tai asternut picioarelor Tale…” In acest caz “pana ce” nu inseamna ca dupa ce Tatal ia pus pe vrasmasi asternut picioarelor Lui, El nu va mai sta in dreapta Tatalui….ci va continua sa stea! Deci situatia nu se schimba dupa acest eveniment.. La fel si in cazul de mai sus, situatia (faptul ca nu au intretinut relatii trupesti) nu s-a schimbat nici dupa acel eveniment (nasterea Domnului).

    Este cat se poate de clar, si in Biblie gasim enorm de multe exemple in sensul acesta.

    Iar in final va mai spun un mic gand. Daca eu as fi Maria, cea care a nascut un fiu care era Dumnezeu, eu cu siguranta nu as mai fi avut alta preocupare pe lumea aceasta decat sa il slavesc pe El. Nu mi-ar mai fi trebuit casa, masina, relatii trupesti, nici o alta bucurie. De aceea cred ca nici Maria, Maica Domnului nu cred ca a mai cautat placeri trupesti dupa ce la nascut pe Iisus. Cu atat mai mult ca din ea s-a nascut Hristos Fiul lui Dumnezeu, este cat se poate de evident ca a ramas pururea fecioara.

    Si inca un gand si am plecat. Cu siguranta stiti codul lui davinci, acea carte venita sa atace crestinismul. Crestinismul este atacat prin faptul ca in ea apare Iisus intr-o ipostaza ciudata, apare cum ca a avut ceva legaturi cu Maria Magdalena, ceea ce este o mare ofensa adusa crestinismului, insa nu nu este nevoie de nici o pregatire teologica pentru a combate aceaste teorie. Este aceeasi logica pe care am scris-o in paragraful de mai sus. Iisus a venit pe pamant cu un singur scop, sa moara pentru noi pacatosii, este cat se poate de clar ca pe El nu il mai interesa nici un alt lucru, la ce ii folosea lui Iisus o casa? o masina? sau o relatie? Este foarte ofensator si jignitor ceea ce s-a scris in cartea aceea insa se vede ca este usor de combatut…la fel este si cu Maica Domnului. Din momentul ce ia fost binevestit faptul ca din ea se va naste Fiul lui Dumnezeu, este clar ca viata ei a luat o alta intorsatura, si viata ei nu a mai fost una normala cum ar fi decurs daca din ea nu s-ar fi nascut Hristos.

    • Anonymous

      Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.” Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.”Din acest pasaj se inteleg mai multe,dar unul din ele este ca DOMNUL ISUS nu era pretuit atit in patria SA ,cit si in casa LUI,intrebarea este”de cine nu era pretuit in casa LUI??,de veri sau de frati???PENTRU a raspunde la intrebare mergem in IOAN “După aceea S-a coborât la Capernaum împreună cu mama, fraţii şi ucenicii Lui; şi acolo n-au rămas multe zile.Paştile iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim.Aici vedem ca mama lui ISUS,Maria mergea mereu impreuna cu fratii lui ISUS,iar in IOAN”7-3,4,5 scrie “Şi praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.ACUM SA CITIM CE SCRIE IN MARCU “Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod.”Asa dar am vazut ca ISUS nu era pretuit,in Ioan ni se spune clar ca nici fratii LUI nu credeau in EL,lucru ce confirma si celealte evanghelii ce spun ca nu era pretuit,De cine nu era pretuit???Sa ascultam ce zice ISUS”MAI INtii spune ca este dispretuit de cei din satul SAU,sau patria SA,este sigur ca acestia sunt oamenii simpli de acolo ce nu au nici o legatura de rudenie,poate sunt vecini sau simpli cunoscuti,APOI CONTINUA DOMNUL SPUNE CA E DISPRETUIT DE RUDE,cine sunt rudele???aici se incadreaza verii,si orice categorie de rudenie,pt ca sunt rudele LUI,IAR CONTINUA DOMNUL SI SPUNE CA E DISPRETUIT SI DE CASA LUI,cine este casa LUI????oamenii din sat au fost,rudele au fost,a ramas casa,il uraste cumva Maria????in nici un caz,Maria stia ca EL este MINTUITORUL,il uraste Iosif???nicidecum,Iosif il iubeste i se aratase ingerul,stia ca este MINTUITORUL,dar cine il poate dispretui din casa LUI,????DACA MARIA NU,IOSIF NU,A mai ramas cineva???si in Ioan ni se spune asa cum am dat pasajul mai sus ,ca fratii ce stateau mereu aproape de Maria nu credeau in EL si il dispretuiau,iata raspunsul,la acest verset:Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”Asa dar avem toate categoriile ,oameni simpli,rude(verisori)si cei din casa LUI.Cine este drept sa inteleaga,dar cine nu doreste sa nu inteleaga,oricum Isus a avut frati.Acum tot gresit este interpretat??????

  • dima b

    sincer nu inteleg de ce unii se leaga atat de versiunile bibliei,aceasta cauza tine doar de versiunile romanesti.In Rusia de exemplu baptistii si restul confesiunilor protestante folosesc traducerea sinodala.Repet inca odata pentru ortodocsi:Folosesc traducerea sinodala.

    • http://www.moldovacrestina.net Preot Vasile Filat

      Se leagă de versiunile traducerii pentru că așa unii mai incearcă să găsească spațiu pentru manipulare.

Previous post:

Next post: