A fost vre-o dată Domnul Isus în locuinţa morţilor ca să propovăduiască Evanghelia?

În acest articol voi răspunde la întrebarea primită azi:

Există vre-un pasaj în Biblie unde s-ar spune că Isus Hristos a fost în adânc după învierea Lui ca să propovăduiască la cei morţi?

Mărturia Apostolului Petru

Apostolul Petru, în prima sa epistolă a scris:

Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:18-20)

Potrivit acestui pasaj Domnul Isus a fost să propovăduiască celor din Locuinţa Morţilor, şi anume oamenilor care au locuit acest pământ înainte de potop. Mai ştim că Domnul Isus Hristos a murit în trup, şi apoi, peste trei zile după răstignirea Lui a înviat tot în trup. Textul însă spune că Mântuitorul a mers în duh ca să propovăduiască duhurilor acelor oameni care se aflau în Locuinţa Morţilor.

Domnul Isus a făcut totul pentru mântuirea oamenilor

Chiar şi acea perioadă de la răstignirea şi învierea în duh, până la învierea în trup, Domnul Isus a folosit-o ca să ducă vestea mântuirii la cei ce se aflau în Locuinţa Morţilor. Dar, aşa ceva nu a mai fost nici odată până atunci şi nici odată după aceasta. Să nu creadă cumva cineva că dacă nu-L primeşte pe Dumnezeu în inimă azi ar putea să mai aibă o şansă pe lumea cealaltă. Aşa ceva nu există.

Nu dispreţui bunătatea lui Dumnezeu

El ne-a dat şi ne dă posibilitatea să ne împăcăm cu El, prin credinţă în Fiul Său Isus, cât suntem pe acest pământ. De aceea întreabă în Epistola către Romani prin Apostolul Pavel:

Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Romani 2:4-6)

Nu fi nepăsător faţă de soarta sufletului tău. Pocăieşte-te şi crezi în Evanghelie.

Despre autor: Preot Vasile Filat:
Păstorind " Biserica Bunăvestirea" din Chișinău, Rep. Moldova doresc să le slujesc oamenilor din lumea întreagă și am scris 1866 articole care au fost traduse in Engleză (786), Rusă (843) și Franceză (traducere în curs de desfăşurare). Vă invit să citiți mărturia mea personală sau să-mi adresați o întrebare.
  • Share/Bookmark
  • Octavian

    De ce Isus a fost ]n locuinţa morţilor?
    Dumnezeu era hotărât să salveze omenirea, chiar dacă acest lucru ar fi însemnat predarea lui Isus în mâinile lui Satan. Pe de altă parte, Satan ţintea să ucidă un singur om, pe Isus Hristos, chiar dacă ar fi trebuit să-i cedeze lui Dumnezeu întreaga omenire incluzând poporul evreu.
    Fără a săvărşi nici un păcat, Isus a trecut prin suferinţe de nedescris. Fiind condamnat la moarte pe cruce, după ce a fosr biciuit, Satan a căutat mod să-L lovească nu doar exterior, ci a vrut să-L atace şi să-L distrugă din interior, deacea continua să-şi bată joc de El, pînă la Golgota, pînă la ultima Lui suflare… Coroana de spini pe cap, inscripţia batjocoritoare deasupra capului, hainele sfîşiate cu care se jucau soldaţii romani, oţetul în loc de apă, rîsetele şi cuvinte batjocuritoare, au fost doar cîteva instrumente prin care Satan vroia ca Isus să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, astfel să capete stăpînire nu doar asupra corpului, ci şi asupra sufletului.
    Dumnezeu, cu mare durere, la părăsit pe Isus şi L-a dat în mîinele lui satan. Isus care a fost întotdeauna unit în inimă cu Dumnezeu, striga: ” Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu!De ce M-ai părăsit?” Dacă acestea ar fi fost ultimele cuvinte a lui Isus, Satan ar fi folosit asta ca o condiţie pentru a ţinea stăpînire asupra Lui.
    Totuşi Isus la ultima Lui suflare a zis: “Tată în mîinele Tale îmi dau sufletul.” Chiar dacă Dumnezeu la părăsit pe Isus, Isus nu L-a părăsit pe Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie o lecţie pentru toţi creştinii, chiar şi atunci cînd nu simţim prezenţa lui Dumnezeu, cînd corpul nostru e lovit de forţele malefice, niciodată să nu ne pierdem sufletul… satan loveşte corpul, dar ţinta lui e sufletul nostru.
    După moarte Isus a nimerit în iad, dar şi acolo a început să propovăduiască Evanghelia (1 Petru 3:18-20)… Chiar dacă Dumnezeu L-a oferit ca jerfă pe Fiul Său, pentru a deschide o cale pentru salvarea omenirii, Isus a rămas să fie unit în inimă cu Dumnezeu şi fiind în iad, continua să propovăduiască duhurilor din închisoare. Satan nu a putut ţine stăpînire asupra Lui, deci a fost învins.
    Pe baza acestei mari victorii a lui Isus, El a fost înviat peste trei zile şi sa arătat ucenicelor Săi…

    Din relatările biblice este clar că Isus înviat nu era la fel ca acel care trăise în mijlocul discipolilor lui înainte de crucificarea sa. Isus înviat nu mai era un om care putea fi văzut cu ochii fizici, deoarece el a transcens spaţiul şi timpul. El s-a înfăţişat discipolilor săi într-o odaie cu uşile închise. El a însoţit o bună bucată de drum pe doi dintre discipolii săi care călătoreau spre Emmaus. Însă aceştia nu l-au recunoscut decât mult mai târziu, când el s-a făcut cunoscut, moment în care s-a şi făcut deodată nevăzut. Trecând prin perioada de patruzeci de zile a învierii sale şi separându-l astfel pe Satan, Isus a deschis astfel calea pentru izbăvirea omenirii de păcate.

  • Octavian

    De ce Isus a fost ]n locuinţa morţilor?
    Dumnezeu era hotărât să salveze omenirea, chiar dacă acest lucru ar fi însemnat predarea lui Isus în mâinile lui Satan. Pe de altă parte, Satan ţintea să ucidă un singur om, pe Isus Hristos, chiar dacă ar fi trebuit să-i cedeze lui Dumnezeu întreaga omenire incluzând poporul evreu.
    Fără a săvărşi nici un păcat, Isus a trecut prin suferinţe de nedescris. Fiind condamnat la moarte pe cruce, după ce a fosr biciuit, Satan a căutat mod să-L lovească nu doar exterior, ci a vrut să-L atace şi să-L distrugă din interior, deacea continua să-şi bată joc de El, pînă la Golgota, pînă la ultima Lui suflare… Coroana de spini pe cap, inscripţia batjocoritoare deasupra capului, hainele sfîşiate cu care se jucau soldaţii romani, oţetul în loc de apă, rîsetele şi cuvinte batjocuritoare, au fost doar cîteva instrumente prin care Satan vroia ca Isus să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, astfel să capete stăpînire nu doar asupra corpului, ci şi asupra sufletului.
    Dumnezeu, cu mare durere, la părăsit pe Isus şi L-a dat în mîinele lui satan. Isus care a fost întotdeauna unit în inimă cu Dumnezeu, striga: ” Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu!De ce M-ai părăsit?” Dacă acestea ar fi fost ultimele cuvinte a lui Isus, Satan ar fi folosit asta ca o condiţie pentru a ţinea stăpînire asupra Lui.
    Totuşi Isus la ultima Lui suflare a zis: “Tată în mîinele Tale îmi dau sufletul.” Chiar dacă Dumnezeu la părăsit pe Isus, Isus nu L-a părăsit pe Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie o lecţie pentru toţi creştinii, chiar şi atunci cînd nu simţim prezenţa lui Dumnezeu, cînd corpul nostru e lovit de forţele malefice, niciodată să nu ne pierdem sufletul… satan loveşte corpul, dar ţinta lui e sufletul nostru.
    După moarte Isus a nimerit în iad, dar şi acolo a început să propovăduiască Evanghelia (1 Petru 3:18-20)… Chiar dacă Dumnezeu L-a oferit ca jerfă pe Fiul Său, pentru a deschide o cale pentru salvarea omenirii, Isus a rămas să fie unit în inimă cu Dumnezeu şi fiind în iad, continua să propovăduiască duhurilor din închisoare. Satan nu a putut ţine stăpînire asupra Lui, deci a fost învins.
    Pe baza acestei mari victorii a lui Isus, El a fost înviat peste trei zile şi sa arătat ucenicelor Săi…

    Din relatările biblice este clar că Isus înviat nu era la fel ca acel care trăise în mijlocul discipolilor lui înainte de crucificarea sa. Isus înviat nu mai era un om care putea fi văzut cu ochii fizici, deoarece el a transcens spaţiul şi timpul. El s-a înfăţişat discipolilor săi într-o odaie cu uşile închise. El a însoţit o bună bucată de drum pe doi dintre discipolii săi care călătoreau spre Emmaus. Însă aceştia nu l-au recunoscut decât mult mai târziu, când el s-a făcut cunoscut, moment în care s-a şi făcut deodată nevăzut. Trecând prin perioada de patruzeci de zile a învierii sale şi separându-l astfel pe Satan, Isus a deschis astfel calea pentru izbăvirea omenirii de păcate.

  • Octavian

    Dl.Filat, Dvs. aţi scris “Chiar şi acea perioadă de la răstignirea şi învierea în duh, până la învierea în trup, Domnul Isus a folosit-o ca să ducă vestea mântuirii la cei ce se aflau în Locuinţa Morţilor.”
    Dacă aşa a procedat Isus, ar trebui toţi creştinii să urmeze acest exemplu.
    Personal cred, calea spre ceruri trece prin iad. Nu vom putea ajunge la cer, dacă nu vom trece prin iad (sfera stăpînirii lui satan). Pentru ca să ajungem la desăvîrşire trebuie să trecem prin calea separării de satan.
    Gîndirea multor creştini, e salvarea individuală, pe cînd gîndirea lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos e salvarea tuturor oamenilor, chiar şi acelor din locuinţa morţilor.
    Nu poţi fi fericit în Ceruri, atunci cînd părinţii, fraţii, rudele, prietenii suferă în chinuri veşnice…
    Un fiu pios este acel care va fi gata să treacă prin întuneric pentru a aduce lumina Adevărului.
    La fel, cum în spitale, printre oamenii bolnavi, se găsesc şi unii sănătoşi, care se numesc doctori.
    Se vor găsi, printre creştinii de azi, cineva care să zică “Tată, atît timp, cît mai este ţipăt şi durere, pînă cînd Adevărul şi Dragostea Ta nu va fi răspîndit în întreaga lume, eu voi sta în avangardă şi voi participa activ la lucrarea Ta pentru a crea un nou cer şi un nou pămînt, chiar dacă va trebui să trec printre cei morţi care stau la întuneric, eu îi voi duce la lumină”. Dacă sunt astfel de oameni, eu am să-i urmez.

  • Octavian

    Dl.Filat, Dvs. aţi scris “Chiar şi acea perioadă de la răstignirea şi învierea în duh, până la învierea în trup, Domnul Isus a folosit-o ca să ducă vestea mântuirii la cei ce se aflau în Locuinţa Morţilor.”
    Dacă aşa a procedat Isus, ar trebui toţi creştinii să urmeze acest exemplu.
    Personal cred, calea spre ceruri trece prin iad. Nu vom putea ajunge la cer, dacă nu vom trece prin iad (sfera stăpînirii lui satan). Pentru ca să ajungem la desăvîrşire trebuie să trecem prin calea separării de satan.
    Gîndirea multor creştini, e salvarea individuală, pe cînd gîndirea lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos e salvarea tuturor oamenilor, chiar şi acelor din locuinţa morţilor.
    Nu poţi fi fericit în Ceruri, atunci cînd părinţii, fraţii, rudele, prietenii suferă în chinuri veşnice…
    Un fiu pios este acel care va fi gata să treacă prin întuneric pentru a aduce lumina Adevărului.
    La fel, cum în spitale, printre oamenii bolnavi, se găsesc şi unii sănătoşi, care se numesc doctori.
    Se vor găsi, printre creştinii de azi, cineva care să zică “Tată, atît timp, cît mai este ţipăt şi durere, pînă cînd Adevărul şi Dragostea Ta nu va fi răspîndit în întreaga lume, eu voi sta în avangardă şi voi participa activ la lucrarea Ta pentru a crea un nou cer şi un nou pămînt, chiar dacă va trebui să trec printre cei morţi care stau la întuneric, eu îi voi duce la lumină”. Dacă sunt astfel de oameni, eu am să-i urmez.

  • http://profiles.yahoo.com/u/UFDN3POONUGLT5EDEHWZE37I4I Claudiu

    “Inchisoarea” din acest pasaj din 1 Petru este acelasi “loc” ca si “locuinta mortilor”?

    Pun aceasta intrebare pentru ca exista diferente mari intre situatia inainte si dupa potop (cea mai evidenta fiind lungimea vietii oamenilor, dar e vorba si despre conditiile de pe pamant).
    De asemenea, din pasajul de la 1 Petru imi pare ca doar celor dinainte de potop le-a propovaduit Hristos. Ceilalti (celelalte duhuri ale celor morti) erau tot acolo dar n-au primit propovaduirea? Sau nu li s-a oferit ea?

    E adevarat ca despre perioada de pana la potop avem mult mai putine date decat apoi. Dar se pare ca legatura dintre Dumnezeu si oameni era directa (nu stiu sa fie prooroci de exemplu).

    Si atunci ramane intrebarea: Hristos a fost in Locuinta Mortilor sau in “altceva”, si anume “inchisoarea” de dinainte de potop?

    Si in incheiere: felicitari si multumiri pentru acest blog

  • http://profiles.yahoo.com/u/UFDN3POONUGLT5EDEHWZE37I4I Claudiu

    “Inchisoarea” din acest pasaj din 1 Petru este acelasi “loc” ca si “locuinta mortilor”?

    Pun aceasta intrebare pentru ca exista diferente mari intre situatia inainte si dupa potop (cea mai evidenta fiind lungimea vietii oamenilor, dar e vorba si despre conditiile de pe pamant).
    De asemenea, din pasajul de la 1 Petru imi pare ca doar celor dinainte de potop le-a propovaduit Hristos. Ceilalti (celelalte duhuri ale celor morti) erau tot acolo dar n-au primit propovaduirea? Sau nu li s-a oferit ea?

    E adevarat ca despre perioada de pana la potop avem mult mai putine date decat apoi. Dar se pare ca legatura dintre Dumnezeu si oameni era directa (nu stiu sa fie prooroci de exemplu).

    Si atunci ramane intrebarea: Hristos a fost in Locuinta Mortilor sau in “altceva”, si anume “inchisoarea” de dinainte de potop?

    Si in incheiere: felicitari si multumiri pentru acest blog

  • Anonim
blog comments powered by Disqus

Citește în curând:

  • În curând

Comentarii Recente:

Powered by Disqus

Categorii:

Arhive