Nepal – între libertate, democraţie şi comunism
Dacă aţi vizitat acest portal puteţi să vă abonaţi la RSS feed. Mulţumesc pentru vizită!
În curând vom sărbători Ziua Independenţei Republicii Moldova. Împreună cu fiica mea ne aflăm acum în Nepal unde am venit pentru a preda la Institutul Biblic din această ţară cursul „Istoria poporului Israel” şi cartea Iosua din Vechiul Testament. De când am venit prima dată în anul 2004 până acum au avut loc multe schimbări în contextul politic al ţării, dar acum Nepalul se află la o mare răscruce, de fapt, se pare că deja au ales un drum greşit pentru dezvoltarea lor de mai departe. În acest articol vreau să privesc la independenţă din perspectiva Nepalului, unde mă aflu acuma. Poate învăţăm ceva lecţii şi pentru ţara noastră.
Un prim ministru maoist
Comuniştii din Nepal se numesc „maoişti” pentru că au preluat modelul şi învăţătura lui Mao Zedong, liderul care a făcut revoluţia şi a stabilit comunismul în China. Cu 12 ani în urmă, maoiştii din Nepal au început un război civil şi s-au luptat împotriva împăratului şi guvernării actuale până când cei din urmă, în disperarea lor, i-au acceptat pe comunişti în parlamentul ţării. Acum, naţiunea le-a dat vot de încredere şi având majoritatea în parlament, au ales pe Pashpa Kamal Dahal, liderul maoiştilor, în calitate de prim-ministru. La data de 17 august, primul ministru a depus jurământul în faţa preşedintelui ţării. Am citit în ziarul „The Kathmandu Post” câteva lucruri care m-au alarmat. Când preşedintele a citit fraza din jurământ „în numele lui Dumnezeu”, premierul a repetat „în numele poporului”. Poate cineva a fost înşelat să creadă că el chiar s-a gândit la popor, dar aceasta a fost doar o exprimare a urii pe care o au şi au avut-o comuniştii din toate ţările împotriva lui Dumnezeu şi care se trage de la fondatorii acestei mişcări, Marx, Engels şi Lenin.
În Nepal este o tradiţie frumoasă ca fiecare om de stat la oficierea întrării într-o anumită poziţie să poarte haina lor naţională „daura-suruwal”. Pashpa Kamal Dahal a ales să vină îmbrăcat într-un costum european. A doua zi am întrebat pe studenţii mei ce semnificaţie are aceasta pentru ei şi mi-au spus că a fost o ofensă la adresa poporului întreg. Am întrebat atunci să-mi povestească mai mult despre acest lider comunist şi am aflat următoarele. Cu 12 ani în urmă, Pushpa Kamal Dahal a organizat o armată comunistă de gherila şi a început un război civil de 10 ani în timpul căruia au murit peste un milion de oameni din ţară. Cei mai mulţi s-au trezit ostaşi în armata maoistă după ce au fost răpiţi fiind încă copiii şi duşi la bazele de pregătire din junglă. Acolo erau pregătiţi militar şi îndoctrinaţi cu comunism şi ură împotriva cetăţenilor ţării lor.
Sindromul lui Esau
Esau a fost fiul întâi născut al patriarhului Isac, care venind odată flămând acasă, i-a vândut fratelui său, pentru o mâncare, dreptul său de întâi născut. Tot aşa au procedat de multe ori şi cei care ieşise din robia egipteană prin Moise. De multe ori cârteau şi spuneau că mai bine rămâneau în acea robie, decât să depună efortul mersului prin pustie pentru a ajunge în ţara promisă unde curgea lapte şi miere. Ce trist este să vezi mulţimea de oameni infectată de acest sindrom şi astfel, în dorinţa lor de a avea un guvern care le va împlini nevoile materiale sunt gata să meargă în orice fel de robie. De altfel, mai cunoaştem şi noi pe unii care şi-au dat votul pentru partidul comunist în nădejdea că pâinea va costa iar 16 bani, iar acum, după 8 ani, au ajuns într-o aşa mare disperare că pensionarii au mers cu o lună în urmă să ia cu asalt clădirea guvernului. Aşa se întâmplă şi în această ţară acuma. Maoiştii promit că după 10 de ani de guvernare a lor, ţara va deveni ca şi Singapore sau ca Elveţia. Şi cum se găseşte cineva să creadă astfel de promisiuni? Oamenii aceştia s-au dezis de Dumnezeu şi vor să aibă binecuvântarea Lui. Nu se poate aşa. Chiar a doua zi după ce premierul a depus jurământul „în numele poporului”, Dumnezeu, a intervenit cu o mare revărsare a râului Saptakoshi care a lăsat 50.000 de oameni fără case şi 6 oameni au dispărut. Acesta este preţul pe care a început naţiunea să-l plătească pentru alegerile pe care le-au făcut şi le fac. Şi acest cataclism a mai fost un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru premierul maoist care a luat în deşert Numele lui Dumnezeu când a spus „în numele poporului” în loc să repete „în Numele lui Dumnezeu”. Dumnezeu nu a vorbit în gol când a spus în cele 10 porunci:
Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exod 20:7)
Între sinistraţi (popor) şi armata maoistă
Ziarul „The Kathmandu Post” scrie că guvernul sub conducerea premierului maoist au decis să ajute pe sinistraţi cu suma de 22 milioane de rupii, dar tot acelaşi ziar spune că armata maoistă staţionează în bazele lor şi pentru întreţinerea armatei au fost date zilele trecute 25.6 milioane rupii. Doar la punerea acestor două cifre alături, îţi dai seama ce are prioritate. Apoi, armata naţională a Nepalului a fost trimisă să ajute sinistraţilor, pe când armata maoistă staţionează aşteptând momentul potrivit pentru a pune mâna pe toată puterea şi a stabili o dictatură comunistă. Când celelalte partide au acceptat pe maoişti în parlamentul ţării, au făcut un angajament minim şi unic pentru toţi, potrivit căruia fiecare membru al parlamentului sau al guvernului va avea în calitate de gardă de corp doar ostaşi ai armatei naţionale. Dahal tot a semnat acest angajament, dar chiar la festivitatea depunerii jurământului a venit însoţit de 6 gardieni din armata lui maoistă. Apoi, când a mers în oficiul lui, jurnaliştii au fost opriţi tot de aceşti ostaşi maoişti şi nu au putut avea acces la premier pentru ai lua interviu. Celelalte fracţiuni din parlamentul ţării sunt într-o totală nedumerire şi cer premierului explicaţii cu privire la garda lui de corp, dar acesta ignoră şi pe ei şi întrebarea lor. Aceasta este o insultă la adresa statului. El fiind om de frunte care reprezintă statul nu vrea să recunoască armata statului. De ce? Pentru că vrea să înlocuiască armata statului cu armata maoistă. Şi ce va urma apoi? Vor fi înlăturate toate celelalte partide şi va fi instaurată o dictatură comunistă, după modelul tuturor celorlalte ţări ale lumii care s-au făcut victime ale comunismului.
O întâlnire cu maoiştii în stradă
Ieri, când mă îndreptam spre Institutul Biblic, am văzut în stradă un grup de oameni cu steagul roşu pe care era secera şi ciocanul. Ei căutau cu tot dinadinsul să între într-un hotel. Persoana de gardă nu le permitea să între spunând că este un loc privat, dar ei cu multă obrăznicie insistau să intre ca să ceară bani de la oameni şi nu cedau nicicum. Atunci, m-am apropiat să fac poze şi să aflu ce se întâmplă. Aceştia erau un grup de comunişti care adunau fonduri şi spuneau că sunt pentru sinistraţii despre care am menţionat anterior. Imediat mi-am amintit de banii pe care a promis primul ministru că îi va da pentru sinistraţi. Deci, ei adună bani de la oameni ca să dea sinistraţilor şi astfel să-şi facă capital politic şi să câştige simpatia oamenilor care chiar îi vor crede că ajută pe cei săraci şi nevoiaşi. Mi-am mai amintit imediat şi de cifra de 25,6 milioane de rupii care a fost date armatei maoiste cu câteva zile in urma. Unul din liderii acestui grup din stradă s-a apropiat de mine şi a spus că dacă vreau să fac poze să plătesc şi eu, să arunc şi eu bani pe steagul lor roşu care totdeauna îmi aminteşte de sângele nevinovat al oamenilor din lumea întreagă pe care l-au vărsat comuniştii. Le-am mai spus că nu pot da bani unui partid care a adus multă suferinţă poporului meu şi oamenilor care cred în Dumnezeu.
Creştinii se lasă înşelaţi
Îmi este foarte trist să văd cum unii creştini din această ţară, chiar unii lideri, pastori, etc. au devenit susţinători activi ai maoiştilor în nădejdea că aceştia din urmă vor scoate ţara din sărăcie şi vor aduce libertatea adevărată. Oamenii se înşeală cu gândul că comuniştii de la ei din ţară nu vor fi ca cei din alte ţări, apoi că comuniştii sunt de două feluri, că sunt unii care tolerează credinţa în Dumnezeu, etc. Este o situaţie similară cu cea din 1917 în Rusia unde creştinii au crezut când li s-a promis „libertatea conştiinţei şi a religiei” şi care a rămas scrisă în constituţia URSS pentru toată perioada existenţei acestui imperiu, dar nici odată nu a fost respectată în realitate şi creştini au experimentat în toate ţările comuniste mari persecuţii, închisori şi torturi. De ce se înşeală creştini? De ce se lasă oamenii infectaţi şi conduşi de sindromul lui Esau? De ce oamenii îşi aduc singuri suferinţe asupra lor?
Loading ...
Va multumesc pentru aceste relatari foarte interesante. Am aflat ceva si despre istoria trista de fapt a Nepalului, si despre situatia politica de acolo.
Am intles ca , daca conducerea statului nu isi va indrepta fata catre Dumnezeu, va avea de suferit o intreaga natiune. Poate e timpul ca noi sa facem o alegere corecta la alegerile care vin.