Cum să cunoşti darul tău spiritual?

NU stiu care este darul meu.. dar de multe ori m-am intrebat si eu care o fi… Si m-am bucurat foarte mult cand am primit un mail cu titlul “Cum iti cunosti darul de la Duhul Sfant”.. AM citit articolul.. Nu stiu ce sa zic referitor la acel studiu biblic “darurile spirituale”.. nu am citit-o.. DAr multumesc pentru ca ati scris acest articol.. Iar sfatul sa fim atenti la dorinta sfintilor.. Care sfinti..? SI cum as putea observa care este dorinta lor..? Este un subiect atat de interesant acesta referitor la darurile spirituale primite si cu care sigur ne-am nascut fiecare dintre noi.. Dumnezeu sa ne ajute sa le si folosim! Multumesc inca o data!

Am auzit un citat interesant care spune:”cea mai scurtă cale către eşec e să faci totul pentru a-i mulţumi pe toţi” – Aţi putea să reflectaţi la asta. Este greu să devii un om de succes, să faci ca toţi să fie mulţumiţii şi să-i faci să te iubească, să fie de acord cu tine şi să-ţi dorească succesul. Pentru ca să trăim cu adevărat o viaţă binecuvîntată, este mportant să ne învăţăm să lucrăm cu abilităţile care ne-au fost date. Trebuie să înţelegem şi să recunoaştem ceea ce putem şi ceea ce nu putem face. Sunt lucruri la care eu recunosc că sunt slab şi că trebuie să învăţ mult pentru a face aceasta bine. Sa recunoaştem ca sunt alţii care pot fi mai buni ca mine intr-un anumit lucru si acolo ei trebuie sustinuţi.
Dar, este extrem de important în viaţa noastră să găsim acea zonă interioară, zona lui Dumnezeu, acea zonă din viaţa noastră unde prin noi Dumnezeu lucrează pentru a actualiza ceea ce fac. Există ceva în viaţa noastră la care putem da clasă. Poate fi un domeniu, poate fi un subdomeniu într-un domeniu sau într-o disciplină. Este important să-ţi identifici punctul tău forte.
Pentru ca să găsim acea zona a lui Dumnezeu, trebuie să ieşim din zona de confort, locul unde stăm relaxaţi şi nu simţim că creştem…. Ceea ce este important este sa ne punem intrebari de genul: “Ce-mi vine mie la indemana? Ce pot sa fac si sa simt ca este exact ceea ce-mi era destinat de catre Dumnezeu? La ce pot eu sa excelez? La ce sunt eu bun, in primul rand?” atunci cand intrun fel ne pierdem chiar, pierdem notiunea timpului in timp ce facem acest ceva. Este important sa descoperim lucrul la care suntem buni şi unde îi putem aduce bucurie lui Dumnezeu.

Cand m-am apucat de preoţie, a trebui cu adevarat sa stau şi să reflectez mult timp. M-am întrebat “Asta este sigur ceea ce caut? Asta este ceea ce trebuie sa fac? Pot să continui asta 20, 30 de ani? Pot sa fac asta tot restul vietii mele? Pot sa ma perfecţionez in acest domeniu fara incetare?” Mă intrebam si sincer n-am primit un raspuns verbal de la Dumnezeu – acea salvare sau acel glas din ceruri – care sa-mi spună “DA, asa este”. Dar in rest parca totul îmi spunea ca “Da, cred ca asta e, aste e pentru mine.” Uniori, invers, apăreau multe gînduri, care îmi spuneau că locul meu nu este aici, că nu sunt vrednic… M-am uitat inapoi la viaţa mea dinainte si am vazut cum am evoluat si atunci am inteles. Am fost îndrăgostit de Bibilie, îmi plăcea să discut pe teme religioase cu oricine, să răspund la întrebări sau să caut răspunsuri la ele. Când am ascultat lecţiile de Principiu Divin, le studiam în cele mai mici detalii. Am vrut să devin lector, ascultam aceleaşi lecţii de la diferiţi lectori şi făceam multe conspecte şi însemnări, făceam multe condiţii de practică a lecţiilor. Am devenit lector la seminare de două zile, apoi de 5 zile. Tot mai des aveam ocazia să dau unele îndrumări spirituale. Citeam Biblia şi-mi imaginam că mă aflu în locul acelor figuri centrale prin care Dumnezeu îşi făcea lucrarea Sa de salvare a omenirii, încercam să simt împrejurile în care se aflau sfinţii din trecut, misiunea care le-a fost încredinţată şi responsabilitatea pe care o aveau. Îmi plăcea să discut cu reprezentanţii altor religii, deşi am fost tratat ca lup în piele de oaie şi alungat de la biserici (pentru care mă rugam pentru dezvoltarea ei şi ca ei să înţeleagă spiritul noii epoci), numit eretic şi cel cu “creirele spălate”, simţeam mai mult inima acelor care au fost prigoniţi pentru Adevăr şi mai mult mă apropiam de inima lui Dumnezeu, a lui Isus, care neostenit continuă să-i iubească pe cei care împotriva lor au mers. Întotdeauna îmi plăcea să ascult predici ai pastorilor prin care simţeam prezenţa şi dragostea lui Dumnezeu. Încercam mereu să privesc şi să găsesc punctele lor forte, priveam din punct de vedere a completării şi niciodată a concurenţii sau critic. Mi s-a parut normal, sa reflectez mult la spiritualitate, la religie, îmi era foarte interesant să aflu despre lucrarea lui Dumnezeu în alte biserici cu o altă credinţă etc… Si am ajuns la o idee despre preoţie, că cineva nu alege preoţia, ci preoţia alege persoana. Nu eu am ales, ci Dumnezeu ma ales pe mine ca să fiu aici. Şi simt ca la fel este şi cu cariera, la fel e şi cu vietile noastre, noi nu ne alegem neaparat domeniul, ci el ne alege pe noi. Este ca si cum ne-ar atrage inauntru. Adica Dumnezeu ne conduce şi ne ajută sa lucreze prin noi in lume.

Am auzit un citat interesant care spune:”cea mai scurtă cale către eşec e să faci totul pentru a-i mulţumi pe toţi” – Aţi putea să reflectaţi la asta. Este greu să devii un om de succes, să faci ca toţi să fie mulţumiţii şi să-i faci să te iubească, să fie de acord cu tine şi să-ţi dorească succesul. Pentru ca să trăim cu adevărat o viaţă binecuvîntată, este mportant să ne învăţăm să lucrăm cu abilităţile care ne-au fost date. Trebuie să înţelegem şi să recunoaştem ceea ce putem şi ceea ce nu putem face. Sunt lucruri la care eu recunosc că sunt slab şi că trebuie să învăţ mult pentru a face aceasta bine. Sa recunoaştem ca sunt alţii care pot fi mai buni ca mine intr-un anumit lucru si acolo ei trebuie sustinuţi.
Dar, este extrem de important în viaţa noastră să găsim acea zonă interioară, zona lui Dumnezeu, acea zonă din viaţa noastră unde prin noi Dumnezeu lucrează pentru a actualiza ceea ce fac. Există ceva în viaţa noastră la care putem da clasă. Poate fi un domeniu, poate fi un subdomeniu într-un domeniu sau într-o disciplină. Este important să-ţi identifici punctul tău forte.
Pentru ca să găsim acea zona a lui Dumnezeu, trebuie să ieşim din zona de confort, locul unde stăm relaxaţi şi nu simţim că creştem…. Ceea ce este important este sa ne punem intrebari de genul: “Ce-mi vine mie la indemana? Ce pot sa fac si sa simt ca este exact ceea ce-mi era destinat de catre Dumnezeu? La ce pot eu sa excelez? La ce sunt eu bun, in primul rand?” atunci cand intrun fel ne pierdem chiar, pierdem notiunea timpului in timp ce facem acest ceva. Este important sa descoperim lucrul la care suntem buni şi unde îi putem aduce bucurie lui Dumnezeu.

Cand m-am apucat de preoţie, a trebui cu adevarat sa stau şi să reflectez mult timp. M-am întrebat “Asta este sigur ceea ce caut? Asta este ceea ce trebuie sa fac? Pot să continui asta 20, 30 de ani? Pot sa fac asta tot restul vietii mele? Pot sa ma perfecţionez in acest domeniu fara incetare?” Mă intrebam si sincer n-am primit un raspuns verbal de la Dumnezeu – acea salvare sau acel glas din ceruri – care sa-mi spună “DA, asa este”. Dar in rest parca totul îmi spunea ca “Da, cred ca asta e, aste e pentru mine.” Uniori, invers, apăreau multe gînduri, care îmi spuneau că locul meu nu este aici, că nu sunt vrednic… M-am uitat inapoi la viaţa mea dinainte si am vazut cum am evoluat si atunci am inteles. Am fost îndrăgostit de Bibilie, îmi plăcea să discut pe teme religioase cu oricine, să răspund la întrebări sau să caut răspunsuri la ele. Când am ascultat lecţiile de Principiu Divin, le studiam în cele mai mici detalii. Am vrut să devin lector, ascultam aceleaşi lecţii de la diferiţi lectori şi făceam multe conspecte şi însemnări, făceam multe condiţii de practică a lecţiilor. Am devenit lector la seminare de două zile, apoi de 5 zile. Tot mai des aveam ocazia să dau unele îndrumări spirituale. Citeam Biblia şi-mi imaginam că mă aflu în locul acelor figuri centrale prin care Dumnezeu îşi făcea lucrarea Sa de salvare a omenirii, încercam să simt împrejurile în care se aflau sfinţii din trecut, misiunea care le-a fost încredinţată şi responsabilitatea pe care o aveau. Îmi plăcea să discut cu reprezentanţii altor religii, deşi am fost tratat ca lup în piele de oaie şi alungat de la biserici (pentru care mă rugam pentru dezvoltarea ei şi ca ei să înţeleagă spiritul noii epoci), numit eretic şi cel cu “creirele spălate”, simţeam mai mult inima acelor care au fost prigoniţi pentru Adevăr şi mai mult mă apropiam de inima lui Dumnezeu, a lui Isus, care neostenit continuă să-i iubească pe cei care împotriva lor au mers. Întotdeauna îmi plăcea să ascult predici ai pastorilor prin care simţeam prezenţa şi dragostea lui Dumnezeu. Încercam mereu să privesc şi să găsesc punctele lor forte, priveam din punct de vedere a completării şi niciodată a concurenţii sau critic. Mi s-a parut normal, sa reflectez mult la spiritualitate, la religie, îmi era foarte interesant să aflu despre lucrarea lui Dumnezeu în alte biserici cu o altă credinţă etc… Si am ajuns la o idee despre preoţie, că cineva nu alege preoţia, ci preoţia alege persoana. Nu eu am ales, ci Dumnezeu ma ales pe mine ca să fiu aici. Şi simt ca la fel este şi cu cariera, la fel e şi cu vietile noastre, noi nu ne alegem neaparat domeniul, ci el ne alege pe noi. Este ca si cum ne-ar atrage inauntru. Adica Dumnezeu ne conduce şi ne ajută sa lucreze prin noi in lume.

ANTREBARE daca nu ti se da voie an biserica sau mai bine zis nu te pune sa slujesti cum poti sati descoperi talantul, va multumesc.