Sărbătoreşte frumos Crăciunul !

Cu caţiva ani în urmă mă aflam în Statele Unite ale Americii înainte de Crăciun. Sărbătoarea aceasta se pare că este cea mai importantă pentru oamenii acestei ţări. Pe când mergeam cu un prieten din Sacramento spre Castro Valley, am văzut noaptea, scrisă cu litere foarte mari care luminau, o inscripţie ce m-a mişcat mult. Era scris: “Jesus is the reason for the Season!” şi în traducere înseamnă “Isus este motivul/sensul acestei sărbători!”. Crăciunul mai este numit de americani şi “Season”. Sensul acestei inscripţii este foarte adînc şi implică o tristă realitate. Oamenii sărbătoresc Crăciunul peste tot, dar până şi în cele mai civilizate ţări nu au mai păstrat nimic din sensul iniţial al sărbătorii. În alt an tot de Crăciun mă aflam cu soţia în aeroportul din Amsterdam şi un grup de muzicieni mergeau prin sălile mari ale aeroportului şi cântau foarte frumos cu instrumente muzicale. Dar, timp de mai multe ore, nu am auzit de la ei nici măcar o singură melodie a vreo unei cântări de Crăciun şi aceasta după ce atâtea opere muzicale au fost alcătuite pe parcursul veacurilor. Nu este mai bună situaţia nici la noi în Moldova. În lunga perioadă sovietică a ateismului, oamenii nu au ştiut decât despre un Moş Gerilă inventat, ca să-i facă să uite pe Cel a cărui zi de naştere o sărbătorim la Crăciun, de Domnul Isus, Împăratul Împăraţilor şi Domnul domnilor. Să vedem…

Ce relatează Biblia despre apariţia Crăciunului?

Luca, autorul Evangheliei care îi poartă numele, a fost un grec deosebit de educat pentru vremea lui. El a găsit cu cale “după ce a făcut cercetări cu deamănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obîrşia lor, să le scrie în şir unele după altele”(Luca 1:3). Astfel, el spunea că

… îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: “Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.” Maria a zis îngerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci niciun cuvînt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: “Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Şi îngerul a plecat de la ea.” (Luca 1:26-38)

Când a aflat ca Maria este deja însărcinată, au apărut suspiciuni şi dezamăgiri în inima lui Iosif, bărbatul ei, dar el ,

…era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gînd s-o lase pe ascuns. Dar pe cînd se gîndea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfînt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuil”, care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi”. Cînd s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o (adica nu a întreţinut relaţii sexuale cu ea), pînă ce ea a născut un fiu.” (Matei 1:19-25)

Dar, când avea să nască Maria…

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe cînd erau ei acolo, s-a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei. În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-l veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.” După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: “Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi ceice i-au auzit, s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi care erau întocmai cum li se spusese.” (Evanghelia dupa Luca 2:1-20)

Cea mai mare minune în toate cele întâmplate mai sus nu este faptul că fecioara a născut un copil sau că îngerii au venit să se arate păstorilor în câmp noaptea. Cea mai mare minunte este că….

La Crăciun Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat

Dacă evangheliştii Matei şi Luca încep relatările lor despre naşterea lui Isus în Betleem, atunci Ioan, autorul Evangheliei care îi poartă numele, porneşte relatarea despre Isus din veşnicii de unde vine Fiul lui Dumnezeu. Ioan Îl numeşte pe Isus “Cuvântul lui Dumnezeu” şi începe Evanghelia sa cu acest pasaj:

La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. (se referă la Ioan Botezătorul) El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvîntul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: “El este Acela despre care ziceam eu: “Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Evanghelia dupa Ioan 1:1-18)

Aceasta este esenţa sărbătorii, aceasta sărbătorim la Crăciun – măreţul eveniment când Fiul lui Dumnezeu, care din veţnicii este cu Dumnezeu, prin care au fost făcute toate lucrurile şi prin care am fost facuţi şi noi, a luat trup omenesc pentru ca să ne aducă adevărul despre viaţa veşnică şi harul lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mareata sarbatoare din Univers si este important sa stii…

Cum sa sarbatoresti frumos Craciunul?

Asa cum ne relateaza textul Sfintei Scripturi, “toate lucruriule au fost facute prin El”, prin Isus, Fiul lui Dumnezeu ce a luat trup omenesc la primul Craciun. ” Lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu l-a cunoscut. A venit la ai Sai si ai sai nu l-au primit.” Si nu mai conteaza nimic altceva ce ar putea face oamenii ca sa le fie frumos Craciunul. Daca nu l-au primti pe Domnul Isus, daca nu au primit mantuirea (salvarea de pacate) care o ofera El, atunci sarbatoarea Craciunului este un prilej sa-si aminteasca si sa se gandeasca ca sunt cei mai nenorociti dintre toti oamenii, pentru ca au ramas si raman in intunericul pacatului si deznadejdii.

Cei care sarbatoresc Craciunul in toata plinatatea, sunt cei ce L-au primit, adica care cred in Numele lui Isus si carora El, maretul Imparat al Imparatilor, le-a dat dreputul sa se faca copiii lui Dumnezeu. Ce mult a fost schimbata viata mea in ziua cand am crezut in El si cata bucurie mi-a turnat in inima si imi toarna pana in prezent cunoasterea Lui si relatia pe care o am cu Cuvantul care s-a facut trup. Prin credinta in Isus am fost nascut din nou pentru o viata noua. Lucruruile vechi si nevredince de Imparatia Lui au trecut si toate lucruruile s-au facut noi. Cu o inima plina de bucurie pentru mantuirea care mi-a adus-o voi sarbatori Craciunul si in acest an. Dumnezeu sa te binecuvinteze draga cititor al acestui mesaj sa experimentezi si tu la acest Craciun bucuria cunoasterii Domnului Isus si a credintei din inima in El.

Craciuni Fericit!!!

  • Tatiana
    Multumesc mult pentru mesaj ,p-u cuvintele intelepte .
    Cea mai frumoasa sarbatoare din viata mea este Craciunul ,nasterea Mantuitorului.
    Aceasta sarbatoare ma face sa fiu mai buna, mai darnica, mai iubitoare si asta pentru ca traiesc cu adevarat spiritul lui!
    Chiar de-ar dura o secunda,Craciunul va ramane sarbatoarea sufletului meu si-mi doresc ca si fetita mea sa poata trai magia acestei minunate sarbatori!
    Bucurati-va din plin de magia sarbatorii, de minutele si secundele vietii voastre si nu lasati furia, ura, frica si nepasarea sa-si gaseasca loc in sufletele voastre!
    Craciun fericit !!!
  • svetlanagordila
    Ma aflu de 5 ani in marea britanie am intimpinat Craciunul de 2 ori in o comunitate de maicute si am inteles ce inseamna Craciun ma alatur la informatia dumneavoastra si ma impresionat mult ma bucur caci ati observat si ati facut comparatie.
    Craciun fericit
  • Dumnezeu să te binecuvânteze, Svetlana și să te bucuri din plin de Domnul nostru Isus Hristos acum și în veșnicii.
  • svetlanagordila
    Mersi mult de raspuns
    Am analizat multe cazuri si necazuri si am o concluzie:multe persoane au aceia ce nu le place nu pentru caci alte duhuri le da dar pentru caci ei le atrag cu cit mai mult urim cu mai mare putere atrajem si noi singuri ne facem probleme nu alte duhuri ele au fost si au sa fie dar noi nu trebue sa traim cu dinsele dar pe linga dinsele
    Domnul nea lasat si rau pe pamint ca noi sa avem alejere(parerea mea) Craciun fericit
  • vasilesanda
    Sărbătoarea de Crăciun, perspectivă biblică

    Cum se umple o colivie de păsări, (Ieremia 5:27 ) aşa se umplu comunităţile "creştine" prin vicleşug, (2 Timotei 3:1-5; 2 Petru 2:1-3), tot astfel şi sărbătoarea de Crăciun, care este doar unul din exemplele de înşelăciune din vremurile aceastea (2 Timotei 4:3).

    Istoria ei (cum a apărut)

    Istoria Crăciunului este de ajutor în înţelegerea noastră, aceasta ne ajută să privim şi să examinăm ceea ce "biserica" a făcut în trecut, şi ce ar trebui să facem noi azi.
    În conformitate cu istoria, Biserica Catolică, a adoptat (Creştinizat) în secolul 4, idolatria rea din zilele acelea. În Enciclopedia Britannica (Macropaedia, ediţia 1978, Vol.. 15, p.1062-1063), în temeiul Roman Religion, este scris următorul text:

    Ca supravieţuire a religiei romane. Pentru un timp, monede şi alte monumente au continuat să lege doctrinele creştine de cultul soarelui, de care Constantin (Împaratul roman) a fost dependent anterior.
    Dar, chiar şi atunci când această etapă a ajuns la capăt, păgânismul Roman a continuat să exercite influenţe permanente,. . .[apoi vorbind de calendarul bisericesc], în special de Crăciun, care îmbină elemente ce includ atât sărbătoarea Saturnalia, cât şi ziua de naştere a lui Mithra.

    În tradiţiile de Crăciun de William Auld Muir, el scrie:

    Această credinţă ciudată din Est, a cărui dumnezeu Mithra a fost identificat cu Neânvinsul Soare, s-a dovedit a fi cel mai formidabil rival al creştinismului. (p.29)

    Ziua de naştere a lui Mithra (zeul soarelui) era pe 25 decembrie.
    În loc să se opună acestei idolatrii, Biserica Catolică literalmente a format ideea că 25 decembrie a fost ziua de naştere a lui Hristos, şi a lăsat sărbătoarea pagână, dândui un nume nou :"Craciunul."

    Într-o carte pentru copii intitulată “Crăciun” (de Jane Duden), se spune:

    La început, doar un mic număr de oameni în Imperiul Roman erau creştini. Toţi ne-creştinii erau numiţi păgâni. Păgânii aveu sărbători de-ale lor pe 25, sau aproape data de 25 decembrie.
    De exemplu, romanii aveau festivităţi de sfârşitul anului, pentru a onora Mithra, zeul lor de lumină.

    Una dintre cele mai populare sărbători păgâne a fost Saturnalia .... Oamenii î-şi trimeteau cadouri şi alimente preparate special. Î-şi decorau casele cu crengi verzi. Peste tot, oamenii se opreau din lucru ca să se alăture celor ce sărbătoreau.

    Liderilor creştini nu le-a fost uşor să convertească necreştinii (sau păgânii) la religia creştină.
    Păgânilor le plăceau sărbătorile de recoltă şi de iarnă. Ei nu au vrut să le dea uitarii.
    Iată de ce, peste ani, papii (conducătorii spirituali ai Bisericii Romano-Catolice), precum şi liderii bisericilor “creştine” au permis multor obiceiuri străvechi, să devină parte a sărbătorilor Crăciunului. (p.8-9)

    În plus, în Evergreen Solstice, istorie, folclor şi origini a Pomului de Crăciun,(The Solstice Evergreen, The History, Folklore and Origins of the Christmas Tree) Sheryl Ann Karas notează:

    Convertirea păgânilor: În primii 300 de ani, biserica din Roma a menţinut o poziţie dreaptă împotriva credinţei şi practicilor păgâne; cu toate acestea, mulţi potenţiali convertiţi noi au fost reticenţi în a renunţa la sărbătorile ce le erau familiare.
    Una dintre cele mai populare sărbători în anul Roman a fost Saturnalia. A fost o uşoară luare de decizii, culminând cu o sărbătoare a solstiţiului de iarnă pe 25 decembrie, numit Natilis Solis Invictior ziua de naştere a invincibilului Soare. Astfel o sărbătoare î-şi face în curând apariţia pe pământ, ce onorează puterea soarelui şi fertilitatea .

    În 375 DC, Biserica [Catolică] a anunţat că a fost descoperită data de naştere a lui Hristos,... pe 25 decembrie, şi a permis ca o parte din lumina-tradiţiilor iubite şi obiceiurilor mai vechi, cum ar fi ospăţ, dansuri şi schimb de cadouri, să fie încorporată în sărbătorirea şi înplinirea respectuoasă a Crăciunului.
    Cu toate acestea practica populară (a frunzişului) de crengi verzi, folosite pentru a decora casele şi locurile sfinte în timpul sărbătorii Saturnalia era încă interzisă, fiind o idolatrie păgână. (p.88)
    Şi:
    Anumite sărbători populare ca Yule, şi alte obiceiuri: cum ar fi aprinderea de lumânări, în care oferirea de mici sacrificii sub anumiţi copaci Sfnţi, nu ar putea fi uşor suprimate, astfel încât acestora li s-au dat noi sensuri.
    Sărbătorile şi ritualurile de Yule au fost încorporate în Crăciun. Se aprind lumânări să-şi amintească de Hristos ca lumina lumii. Iar darurile Sfinte au venit pentru a simboliza darurile pe care le-au adus înţelepţii (magii) . (p.91)

    Ea, de asemenea menţionează:

    Multor oameni le place să accentueze "patrimoniul nostru păgân". Am fost învăţaţi să asociem păgânismul cu practicile violente şi prin urmare, se consideră că este un pericol a vedea aspecte păgâne în religia civilizată modernă.
    Cu toate acestea, păgânismul este mult mai mult decât un sacrificiu uman. Acesta face parte din trecutul nostru spiritual (Tradiţia).
    În cazul Pomului de Crăciun, această festivitate poate îmbogăţi ritualul prin sărbătorire chiar şi pe cei mai fundamentalişti creştini şi revitalizează prin sărbătorile de iarnă pe cei care nu sunt. (p.5)

    În plus, Zondervan Pictoral Enciclopedia din Biblie (Vol. AC, p. 804) arată:

    Treptat, o serie de practici predominante a naţiunilor în care creştinismul a intrat, au fost asimilate şi au fost combinate cu ceremonii religioase din jurul Crăciunului.
    Asimilarea unor astfel de practici, în general reprezintă eforturile creştinilor pentru a transforma sau, a absorbi oarecum, practicile păgâne.

    În The Glory and Pageantry of Christmas (Gloria şi Spectacolul Public Grandios de Crăciun), de către redactorii: Time-Life Books, este recunoscut următoarele:
    Creştinii au început asimilarea acestor obiceiuri vechi, dândule sensuri creştine, în scopul de a ajuta la răspândirea credinţei. Mulţi dintre părinţii Bisericii au considerat această metodă periculoasă. . .

    Dar, cei mai mulţi dintre misionarii creştini, care au fost în Europa Centrală şi de Vest, în vreme ce Imperiul Roman se năruia, au urmat sfatul lui Grigore cel Mare. El a scris, în 597: că nu ar trebui să încerce să se renunţe la obiceiurile păgâne, pe neaşteptate," dar este bine să fie adaptate ", “spre lauda lui Dumnezeu.” (p.114)

    A fost acest sfat după voia lui Dumnezeu? Deloc! În In Christmas Traditions (Tradiţiile de Crăciun) de William Auld Muir, scrie:

    . . . Sf Ioan Gură de Aur (Chrysostomos), Episcop de Constantinopol (398-403). . . făcând referire la festivalul păgân al dumnezeului-soare spune: "În această zi, care este de asemenea Ziua de naştere a lui Hristos ce a fost stabilită în ultima vreme la Roma, pentru că în timp ce păgânii s-au ocupat cu ceremoniile lor profane, creştinii şi-ar putea îndeplini ritualurile lor sacre netulburaţi.
    Aceştia numesc acest (Dec.25,..) Ziua de naştere a Invincible One (Mithra); invincibil, dar care, altul ca Domnul? Ei o numesc "Ziua de naştere a discului solar, dar Hristos este Soarele Dreptăţii." (P.31-32)


    Acest lucru este foarte înşelător, şi nu este ceea ce Dumnezeu a poruncit ca sfinţii să facă... (Romani 12:9, "Fie-vă groază de rău.").

    În Evul Mediu, sărbătoarea de Crăciun era ceva foarte rău. Observaţi ce spune Frank Muir în cartea sa de Crăciun Tradiţii şi Obiceiuri:

    All Hallows Eve, 31 octombrie, a fost în mod tradiţional ziua în care (Lord of Misrule) Domnul dezordinii, sau prostiei) î-şi făcea apariţia, rămânând până la Crăciun.
    El, domnea apoi pană la Întâmpinarea Domnului, 2 februarie. Cunoscut sub alt nume, "Maestrul de Merry Disport", "Stareţul absurditatii", "Regele Crăciun".
    Domnul Prostiei era personificarea spiritului de Dezordine, Distracţie şi Magie, ce făcea ca sărbătorile de Crăciun să fie aşteptate cu nerăbdare, în Evul Mediu; (p.13)
    Domnul Prostiei a fost un ingredient principal în sărbătorea medievală de Crăciun. Cu toate acestea, sărbătorile au fost mult prea păgâne pentru puritanii secolului al şaptesprezecelea, fiind criticate violent şi în cele din urmă s-a interzis alegerea sa totală. (p.14)

    Ce înseamnă acest “Domn al Prostiei”, de cine vă aminteşte?... dumnezeul veacului acestuia (2 Corinteni 4:4; 1 Ioan 5:19). Satana.

    A fost Biserica Catolică dreaptă în asimilarea cultului rău (spre Creştinizare), idolatria acelor vremuri? Nicidecum!
    În 1 Tesaloniceni 1:8-10, Pavel notează că s-au întors de la idoli, la Dumnezeul cel viu. Cu alte cuvinte, s-au întors de la idoli. Ei nu au avut nimic de-a face cu orice din trecut.
    Citeşte de asemenea, 1 Tesaloniceni 5:22 unde Pavel îndeamnă să "se abţină de la orice formă de rău" Feriţi-vă de orice se pare rău, sau Faptele Apostolilor 14:8-15 acolo unde Pavel şi Barnaba spun bărbaţilor din Listra, "...noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşerte la Dumnezeul cel viu.
    Trebuie să se întoarcă de la aceste lucruri inutile, la Dumnezeul cel viu."
    Mesajul lor nu a fost unul de “asimilare”!



    Crăciunul Azi:

    Cel puţin, atât cât pricep masele, cele mai multe din sensurile lui dumnezeu "Mithra" (idolatrie), sărbătoarea lui Saturn (idolatrie), precum şi alte practici păgâne, toate sunt uitate.
    Astăzi, am putea oare crede că cu timpul aceste sărbătoari păgâne au devenit “sfinte”?

    Niciodată nu au devenit sfinte.

    Unii se uită la Romani 14:5-6, în ceea ce priveşte Crăciunul. Dar, Romani 14 (Notează versetul 1) vorbeşte de lucruri îndoielnice. Aşa cum vom vedea, acesta nu este un lucru îndoielnic.
    Este vorba aici mai degrabă de un Hristos fals, şi cult fals lui Dumnezeu, decât în adevăr (Ioan 4:24).

    Crăciunul, în America (şi Europa) de astăzi este sărbătorit în principal în patru moduri:

    1.Sărbătoarea venirii lui Moş Crăciun

    2. Sărbătoarea venirii lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun

    3. Sărbătoare cu caracter laic (nici Hristos, nici un Moş Crăciun)

    4.Sărbătoarea naşterii lui Hristos

    Vorbind despre cei care sărbătoresc venirea lui Moş Crăciun? Ei aşteaptă pe Moş Crăciun: "El ştie când dormi. El ştie când esti treaz. El ştie dacă ai fost rău, sau bun, astfel încât să fii bun pentru numele lui dumnezeu."
    Aceste cuvinte descriu un dumnezeu (numai un dumnezeu ar putea face la nivel mondial astfel de lucruri). Moş Crăciun este un dumnezeu fals (un idol, 1 Ioan 5:21).
    El este blând, curat şi arată bine, vine la miezul nopţii (un dumnezeu fals). 2 Corinteni 11:14 ne avertizează de schemele Diavolului şi căile Sale viclene. Satana însuşi se transformă într-un înger de lumină. Chiar dacă este totul "făcut cu credinţă", aceasta este încă şi mai este rău.
    Întregul concept “Moş Crăciun” nu este bun, chiar este rău şi gata să înşelepe cei încrezători.

    Cât despre cei care sărbătoresc venirea lui Hristos şi venirea lui Moş Crăciun? În cultura noastră, nu este puţin probabil pentru a vedea scena Naşterii împreună cu Mos Craciun şi renii lui (unele chiar au Moş Crăciun în scena Naşterii).
    Este un astfel de lucru plăcut în ochii lui Dumnezeu, de amestecare a unui dumnezeu fals cu Hristos? În nici un caz (ex, Tefania 1:4-5)!

    Cât despre cei ce sărbătoresc Xmas, ateii, sau alte religii (nici Hristos, nici un Moş Crăciun)? Aceşti oameni de obicei au doar o sărbătoare cu pom de Crăciun, schimb de cadouri, etc.
    Este o lucrare "Fantoma Crăciunului trecut", în povestea lui Ebenezer Scrooge? În această poveste nu există nici un Moş Crăciun. Această "Fantomă din Crăciun", învaţă Dl.Scrooge a "ţine Crăciunul: în inima lui." (p. 43 în Crăciun, de Jane Duden).
    Din punct de vedere biblic, este demonul din Crăciun. Ştiind că întreaga lume se află în stăpînirea celui rău (1 Ioan 5:19), aceasta este o poveste interesantă bine-cunoscută şi comună. Povestea poate fi fictivă, dar există o ordine în toate acestea şi“ înşeală întreaga lume”(1 Ioan 5:19; Apocalipsa 12:9).

    Altceva ce noi ar trebui să notăm, este un comentariu făcut în Evergreen Solstice (Solstiţiul Totdeauna verde), de către Sheryl Ann Karas. Ea a fost crescută într-o familie de evrei şi ea spune acest lucru despre Crăciun:

    Tânjeam după magia şi lucrurile speciale din acele zile. Şi lucrul cel mai impresionant al tuturor, pentru mine era: Pomul de Craciun. (p.3)
    Şi,
    Punctul principal pe toată durata sărbătorilor de Crăciun este pomul împodobit. Colinde sunt cântate în jurul acestuia. Cadouri sunt schimbate sub el. Oaspeti, şi cina de Craciun, aveţi grijă deosebită pentru a aduce complimente gazdei de frumusetea lui. Nimeni nu pretinde că prin aceste ritualuri se închină pomului, dar în cazul în care un vizitator de pe altă planetă interpreteaza astfel, mare mirare.
    Şi,
    Ce altceva ar putea face cineva, atat de ciudat, atât de capricios, şi atât de special? (p.8)
    Şi,
    Pomul de Crăciun nu este doar un lucru destul de frumos ca să te uiţi la el. El are un loc special în istoria spirituală a tuturor şi, începând cu simbolismul lui antic care este încorporat în religiile noastre familiare moderne, încă mai are puterea de a ne agita în adâncul sufletelor noastre primordiale. (p.106)


    Într-adevar, oamenii nu pretind că-i "cult" (adorare) a bradului, “pomul de Crăciun”.
    Dar, este oare? Amintiţi-vă de cântecul, "O brad de frumos, o brad de frumos..."? Dacă se compară “pomul de Craciun” cu Ieremia 10:1-4, există unele asemănări izbitoare.


    Cât despre cei care pur şi simplu sărbătoresc Crăciunul ca o celebrare a naşterii lui Hristos? Mai întâi de toate, Hristos de "Crăciun" nu este Hristos din Biblie. Iată trei motive solide de ce ar trebui să ne facă să jungem la o astfel de concluzie:

    I.Nu este biblic (adică, nu este de la Hristos).

    Nu este biblic nici una din practicile asociate cu Crăciunul. Iar 25 decembrie, pentru data naşterii Domnului, este o şansă din 365 a fi adevărat ( a fost de fapt ziua de naştere a unui Dumnezeu fals, Mithra). Ideea acestui întreg ansamblu de "Crăciun" nu a venit până la 300 ani după ce Hristos a fost născut. Când a fost primul "Crăciun" (primul Noel)?
    Acesta nu a fost în anul naşterii Domnului nostru. Prima sărbătoare de"Crăciun" nu a fost până cândva în secolul 4 cînd biserica catolică, în loc să se opună răului, a adoptat-o.

    II.Hristos este Sfânt ( separat, sau pus deoparte: Evrei 7:26).

    A. Termenul de "Crăciun" este blasfemie. Etimologia (rădăcina cuvântului) vine de la "Cristos-masa", " masa ", fiind Comuniunea Bisericii Catolice (Euharistia), astfel pâinea şi vinul se transformă în trupul şi sângele real al lui Isus (numit "transsubstanţiere"). Hristos este sacrificat la fiecare masă. Acest lucru este direct împotriva Cuvântului: Evrei 9:27-28; 10:11-18.

    B. De la primul Crăciun şi până în prezent, sărbătoarea de Crăciun a fost întotdeauna asociată cu închinarea la idoli, obiceiuri rele, superstiţioase (în trecut, Mithra, zeul soare, astazi, Moş Crăciun, magie, vrăjitorie, dumnezeul materialismului).
    Hristos, Domnul Sfânt din Biblie cheamă pe oameni să se pocăiască de păgânismul lor (Fapte 17:16-31), şi nu la "Creştinizare".

    III. Este un Hristos fals.

    În general, lumea adoră (se închină, iubeşte) Hristosul de Crăciun.
    Lumea nu primeşte (urăşte, respinge) adevăratul Hristos (Ioan l: ll; 7:7). Mormonii au Hristosul lor. Martorii lui Iehova au un Hristos al lor. Unitarieni au Hristosul lor. Catolicii au Hristosul lor. Sărbătoarea de Crăciun are Hristosul ei (care este în principiu, un Hristos catolic).

    Când se va întoarce Isus Hristos, crezi tu că El va reveni ca Hristosul de Crăciun (Apocalipsa 19:11-16)? Desigur că nu! Chiar şi atunci când El a venit ca un prunc, această profeţie a fost făcută cu privire la El, că va fi "... un semn care , care va stîrni împotrivire..." (Luca 2:34). Lumea uraşte pe adevăratul Hristos.

    Cineva ar putea spune, "Ei bine, când vom sărbătorii de Crăciun, sărbătorim naşterea lui Hristos din Biblie." Asta-i o minciună! Hristos de Crăciun, nu este Hristos din Biblie. Israeliţii şi-au spus acelaşi tip de minciună, în Exodul 32:4-5 cu viţelul de aur.Ei şi-au spus:

    „Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.”

    Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!” (Ebraică "lui Yahweh").

    Isus a spus în Ioan 4:24: Dumnezeu este Duh; şi cine se închinã Lui, trebuie sã I se închine în duh şi în adevãr.”

    Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de ce este rău şi falsul "Cristos"?... Ar fi aceasta:

    Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin. (1 Ioan 5:21)

    Ce altceva trebuie facut?..."fugiţi de închinarea la idoli" (1 Corinteni 10:14),Fie-vă groază de rău." (Romani 12:9), "Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le." (Efeseni 5:8-11).
    Să se depărteze de rău şi să facă binele(1 Petru 3:11) şi "nu urma răul, ci binele" (3 Ioan 11).

    Cât priveşte modul în care să ne închinam lui Hristos şi cum să sărbătorim naşterea Sa, noi ar trebui să luam în considerare de asemenea, ceea ce Domnul le-a spus israeliţilor în Deuteronom 12:30-32:

    vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor....Fereşte-te să nu cercetezi despre dumnezeii lor şi să zici: „Cum slujeau neamurile acestea dumnezeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel.”....
    Voi să păziţi şi să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu; să n-adăugaţi nimic la ele, şi să nu scoateţi nimic din ele.

    Este o eroare gravă să te închini lui Dumnezeu, în mod greşit. Nadab şi Abihu, fiii lui Aaron, au învăţat asta la modul cel mai dificil atunci când au oferit greşit tămâie Domnului în Levitic 10, astfel ei au murit, când au adus înaintea Domnului foc strãin (Numeri 26:61).
    Domnul i-a ucis cu foc!
    Noi ar trebui să luăm aminte la cuvintele lui Moise care l-a îndemnat pe Aaron, în ceea ce priveşte închinarea ?

    „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.”

    John MacArthur scrie: şase modalităţi prin care Satana încearcă să Fure Crăciunul:

    Dacă-ţi lipseşte cumva realitatea Crăciunului în viaţa ta, să ştii că dacă primeşti pe Domnul Isus Hristos şi crezi în Numele Lui, Crăciunul va deveni real pentru tine. (p.20)

    Este aceasta ceea ce trebuie să dorim noi?- Crăciunul "să devină real" oamenilor? Un creştin adevărat nu ar vrea ca un hristos fals "să devină real" oamenilor.

    Luaţi în considerare câteva întrebări: Ce fel de mesaj aducem noi în lume pentru a sărbătorii Crăciunul? Că Dumnezeu este ecumenic, sau eclectic (mai multe feluri)?... Sau, că El este Sfânt?
    Este Crăciunul o imagine clară a Evangheliei? Deloc! Ce este de bază în evanghelie?... Pocăinţa! Pocăinţa de ce? … de la toate căile tale rele (Isaia 55:6-7).
    Crăciunul este un un amestec de răutate şi creştinism; prin urmare, nu constituie o pocăinţă completă de toată răutatea. Ce încerca să se evite prin "Creştinizarea" Crăciunului?
    Persecuţia (fiind un proscris)! Frica de oameni este o cursă,(Proverbe 29:25).Oamenilor le este frică pentru că au inimile (mintea) în această lume (pământ), nu în lucrurile de sus (Coloseni 3:2).

    Care-i problema cu celebrarea naşterii lui Isus "pe 25 decembrie? ….Problema este că este o minciună. Nu este naşterea adevăratului Hristos.
    Este a naşterii unui Hristos fals - care este o idolatrie, este demonic (Levitic 17:7; Deuteronom 32:17; 2 Cronici 11:15; Psalmul 106:37; I Corinteni 10:20-21).
    Cristosul de Craciun, care este iubit de lume, nu a fost niciodată conceput în pântecele Mariei. Aceast Cristos fals, este fie un demon (sau demoni), fie chiar Satana, şi el nici nu s-a născut din rasa umană ca să ridice păcatul omenirii.

    În sine, nu este nimic greşit a oferi cadouri, sau având o sărbătoare; dar atunci când aceasta se face în numele unui hristos fals (idolatrie), este de a ne opune (Romani 12:9). După cum Cristos a condamnat creştinii "din Pergam şi Tiatira pentru că mâncau din lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14, 20), tot aşa ar trebui să ne opunem şi noi la tot ceea ce este făcut în numele acestei moderne, şi înşelătoare practici idolatre cu numele ...Crăciun.

    Ar trebui, de asemenea reţinut că Isus a refuzat să Se alăture practicilor religioase din zilele Lui ("dreapta", iudaismul şi practicile lor, precum şi fariseii). Cu atât mai mult El refuză să se alăture la Moş Crăciun, precum şi la toate capcanele acestei sărbători...hristos "-masă"?

    La ce ne-a chemat Dumnezeu? ...La o viaţă sfântă.

    după cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
    Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”. (1 Petru 1:15-16; şi Evrei 12:14)

    Psalmistul cheamă astfel în Psalmul 94:16,

    Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

    Credincioşii sunt chemaţi să îndrume lumea la pocăinţă. Acesta este mesajul lui Isus arătat în (Matei 4:17), nu pentru a face ca omul să se simtă bine, sau asimilarea practicilor lor (atunci când aceasta este rău), sau să asemănăm viaţa noastră, cu a lor. Astfel Romani 12:2 spune: Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, "Nu vă conformaţi lumii acesteia."[Apropo, în cazul în care problemele de familie sunt întâlnite din cauza unui refuz, pentru a sărbători Crăciunul, citeşte: Luca 12:49-53.]

    John MacArthur scrie:
    creştinii de astăzi, în general, nu se opun sărbătoririi Crăciunului. Practicarea în sine nu este nimic, iar sărbătoarea nu este ceva: drept sau greşit. (Dumnezeu cu noi, copyright 1989, p.25)

    Este acesta standardul nostru? În cazul în care astăzi creştinii nu se opun, atunci nici noi nu ar trebui să ne opunem? Sau, este adevărat că "sărbătoarea în sine nu este nimic"( Moş Crăciun, credinţa-facută, dumnezeu fals, un hristos fals, şi spiritul "de Crăciun" - un demon sau demoni, sau chiar Satana)? Să nu ne lăsăm influienţaţi de ceea ce fac alţii din jurul nostru (Pavel scrie, 2 Timotei 4:10; Dima din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit şi... Ştii că cei ce Sunt în Asia toţi m-au părăsit, 2 Timotei 1:13-15), dar noi să fim convinşi de Scripturi şi să le aplicăm cu râvnă, Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale. (Psalmul 119:60).

    Când a fost ultima dată când aţi auzit pe cineva predicând din 1 Corinteni 16:22, "Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul Isus Cristos, să fie anatema (blestemat)"? Unele lucruri nu sunt populare, prin urmare, nu le auzi foarte des (poate chiar deloc).
    Vorbind împotriva Crăciunului, nu este cu siguranţă popular, dar trebuie să ne împotrivim şi să cerem lui Dumnezeu să ne elibereze de spălarea-creierului a acestei societăţii în care trăim.
    El să ne acorde să trăim viaţa pe deplin după voia Sa, (sfânt şi separat de orice rău)

    într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fim plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu:(Coloseni 1:10).




    a true church www.atruechurch.info


    Vasile Sanda, rob al lui Isus Cristos
blog comments powered by Disqus